Idila
de Karin Boye(2006)
1 min lectură
Mediu
Glasul si pasul iti cad usor si bland ca roua pe ziua de munca.
Unde sunt azi, e-n aer primavara; la caldura ta vie ma-ncalzesc eu insami.
Tu-mi infloresti in ganduri, in sange, si-as vrea sa stiu
daca nu cumva mainile mele fericite se deschid in grei trandafiri.
Acum ne-nconjoara spatiul zilnic ca o negura lina si moale.
Ti-e teama sa-i fii prizonier, sa nu te afunzi in culoarea cenusii.
O, nu-ti fie teama: in miezul zilnicei zile,
in inima oricarei vieti,
arde cu flacari tacute o tainica si-adanca sarbatoare.