Pentru Ion Druță Tu o frunză, Eu o frunză. Două frunze Împreună, Când s-adună, Știi ce fac? Un copac. Þie ți-i drag, Mie mi-i

Mă lupt mereu cu acest dușman al meu, Că sunt forțat să-l pun Când alții mi-l propun. Și vreau să mă despart de el, Să-l pierd pe undeva -

Încă demult Desenam cu unghia Portrete de cai și mâțe Pe huma sobei... Visele, ca o luntre, Mă duceau În larguri Și lumina Mă chema de