În soare s-a deschis un ochi de umbră mutîndu-mi cursul razelor prin trup și nu mai știu în ce credință umblă timpul din care nu pot să mă

Tot vin prin mine pînă mă fac drum și bolți de ceruri mi se lasă grele în verdele ce mă urmează-acum prin sufletul făcliilor de stele.

S-aude mamă apa tot vie-n începuturi trăind din neodihnă prin vaduri lungi de timp; oricît de-adînci s-ar face fîntînile din ciuturi