Grădina sufletului
din Rodul sufletului (1922)
de Ion Sân-Giorgiu(2010)
1 min lectură
Mediu
Deschide, grădinare, că-s obosit de drum
Și haina-i zdrențuită de spinii din cărare;
În liniștea grădinii eu mă întorc acum
Să îngenunchiu... Deschide-mi grădina, grădinare.
Grădina mea albastră, cu fructe și cu flori,
Primește-mă la tine, că-s pocăit și bun;
Am risipit la vânturi lumeștile comori
Și-aduc doar numai suflet și cântec din sughiun.
Ai trandafiri de sânge ce ard pe lungi tulpine,
Și fructe mari de aur cad grele la pământ:
Sunt azi culegătorul ce vrea de lângă tine
S\'adune rodul tânăr împrăștiat de vânt.
Tu, ce \'nflorești de-apururi și plină ești de roade
Acopere-mă leneș cu ramurile tale,
Să simt întreg frunzarul asupra mea cum cade
Și cum îmi împletește nemuritoare zale.