„Două trupuri față-n față” sunt ierburi înalte și vântul e vioara „Două trupuri față-n față” sunt două cărări și câmpul e tăcerea „Două

Am cunoscut soarele buzelor, purtat pe umeri de zăpadă și fruntea-nchisă-ntr-o margine de lună. Am rătăcit în lanul niciodată copt al

Șarpele jartea înghite broasca vie privind nemișcat - foșnirea unor frunze la capătul aleii

ultima ploaie - în miezul de pepene stropi de curcubeu

Pasărea de plumb e un obiect cuminte. Niciodată n-a tulburat liniștea camerei cu un fâlfâit de aripi, niciodată n-a spart tăcerea cu un

Pe nuferii albi luminile zorilor - Lăcuste în zbor.

Razele soarelui pătrund vesele în cameră despărțindu-mă de pacea somnului Cadourile așteaptă cuminți pe masă înfiorarea caldă a mâinilor