PRISPA CU SFINTI DE NOROI
de ION CARAION(2002)
2 min lectură
Mediu
cînd ploaia ne-apuca pe cîmp și ne uda pîn la piele
cînd culegeam volbură, balegă, prune, greieri și surcele
cînd mergeam la pescuit, la pus pomi sau la vînătoare
cînd veneau găzarii din Moldova cu sare
cînd jupuiam vulpile sau iepurii, cînd omoram șerpi
cînd i-am prins pe Sîsîilă cu capra și pe Þica în ierbi
cînd se revărsau apele, cînd strîngeam fînul, cînd au intrat
lupii ori mistreții
(nu mai țin minte) în grădina dintre bîlcă și drum, a
Cuculeții,
cînd puneam bureți la murat ori spintecam clenii ori
jumuleam sălbaticele gîște
împușcate-nspre toamnă, cînd cădeau cîrd sub toporiște
puii de găină - că se-apropiau nunțile - și-ncepeau și
fumegau cazanele
cu țuică, de se-mbăta satul, iar dolofanele,
bulbucatele coapse de muieri se umpleau de copii ca
fagurii de miere
cînd făceam garduri de cătină și laptele-ncepea să spere
cînd alergam prin fagi după cuiburi, prin cireși după clei
cînd s-au aprins fînețele ca orașul Pompei
cînd au secat fîntînile, au murit cîinii, au rămas
neîngropați
răposatele femei, răposații bărbați
cînd a venit războiul, de lua oamenii și vitele
cînd țurțurii gheții au împuns ca stalactitele
cînd au fost găsiți mocîrțanii în patru labe păscînd
prin pădure leurdă, le curgeau balele blînd
începuseră a uita să vorbească, înnebuniseră de foame,
o năpîrcă
a fost scoasă din greabănul vacii lui Zîmb ori din cîrcă
subsese subsese și se-auzeau chițcăind
cuiburi de șoareci sub șoriciul viu al porcilor ca sub grind
unde stau răboajele, păpușile de tutun, clonțul hultanilor,
colții de mistreț, ghearele de urs ori de uliu
cînd turme de șoareci intrau și ieșeau ca suveicile anilor
treierînd peste-nnegurata legendă a lui Amuliu
cînd gușa văii lăcrima galben-verde mogîldeața de plop
scorbură și depărtare cătun cît un clop
cînd paparudele verii țîșneau cu fiecare-mpușcătură pe
deal
cînd a curs toată noaptea uciderea mersuluui ideal
cînd s-a abolit umbletul cînd au stat lucrurile cînd au stat
ființele
cînd geneza și-a rechemat semințele
noima, tainele, plămada, amestecîndu-le-n gînd,
înhumîndu-le-n coșmare
și a început întunericul cel mare...