Ioana Crăciunescu›Poezii

Am vrut să scriu \"Supa de ceapă\" am scris-o și nu era ea. Vreau să scriu \"Supa de ceapă\" o scriu și ea nici nu este. Și la urma urmei de

Iubirea coboară țipând pe scări, ca o fată tânără surprinsă de un mare cutremur. Tablouri naive îți tulbură imaginația! Unde vei ajunge

Specialistă desăvârșită măcinam în gol posibile stări. Nobile sentimente. Râșnița de râs a mulțimii își bătea joc de caznă și de

Mi-e frică și mi-e rușine de mine, de oasele mele, de sexul meu. Există un mers înapoi în tumoare, o reașezare a morții în țesuturi, o bucurie

Ficatul bolnav al acelui oraș în care hăituiți de respirația celor din spate înaintăm cor de nevolnici cu trepiede și note, în

Curge apă din cer peste nervii mei morți pe un câmp de bătaie. Apa îmi spală de sânge-nchegat măruntaiele, creierul, beregata. Școlărița