Dicționar ieroglific
de Ioan Flora(2008)
2 min lectură
Mediu
Dicționar ieroglific
Apa vie și apa moartă sau Puterea de a face bine și rău.
Cuvinte crunte sau legături cu giurământ.
Ieșirea puilor din pântece sau Ocara carea peste voie vine.
Descântecul buiguirii sau Cuvântul și lucrul bine făcut
pe taină și peste știința altora.
În lumină ponegrit - În adevăr, în dreptate nerecunoscătoriu.
Hios sau Ostrovul care naște copaci cum alții în lume nu se află.
Chipul nezugrăvit sau Sfânta năframă.
Mugurul pădureț în hultoană. Cuvântul rău în inima bună.
Inima omului, Rătundzala pământului.
Lipsa nespuselor lumini - Lipsa privelii frumoșilor ochi.
Vinerea sau
Steaua ciobanului, carea întâi răsare.
De sus în prăpastie căderea - Din mândrie trecerea în ocară.
Groaza datului cuvânt sau Chizășiia pentru datorie.
Piei de jder cu țărnă albă sau Blane de sobol și pungi de arginți.
Chip de om cu chip de om a vâna.
Voia cuiva cu bani a plini ori a întoarce.
Gura tartarului, Nesațiul lăcomiii.
Punerea urechii spre ascultare sau A audzi cât și ce ți se dă.
Chipurile bodzilor sau Mulțimea strâmbătăților.
Potecile până înspre ziuă închise.
Porțile Cetății încuiate peste noapte.
Fețele a-și schimba, vicleșugul a-și muta.
Neputința întoarcerii firii înspre bine.
Cucoșul în vârvul turnului, carile după vânt se întoarce sau
Cela ce după vremi își mută
voia și prieteșugul.