Pe malul râului în întuneric, la țărmul trecerii și neîntoarcerii. Nu văd nimic, peștera cerbului e stinsă și niciun suflet nu mai bâjbâie după

„Che fai tu, Luna, in ciel, dimmi, che fai...” Leopardi Ce faci tu, Lună,-n păduri, spune-mi ce faci, nesfârșită liniște, Lună? Treci

În limpezimea de februarie șlepurile Senei deșteptate suferă inspecția solară. Năucit de claritatea nouă pe când iese din cezura umbrei la Pont

„Sprijină-te pe solul ferm al ne-obiectivității lucrurilor.” (Milarepa) Scriu vorbe de dragoste pe dosul unei hărți - dar harta nu e teritoriu

De peste lacrimi te căutam, de prin memorie, Doamne, din amintire, și-mi gâlgâia inima în piept și de o năprasnică trecere mă istoveam. Cine

Se adâncesc, Iolanda,spre părinți Puternicele porți. Și tot mai greu ne-om strecura, cuminți, Cu fiece trezire mai spre morți. Cum în uitate