Iannis Ritsos

Tatăl se întoarce seara cu un zâmbet în priviri și o zambilă în mână. Iar picăturile de sudoare ce i se preling de pe frunte sunt ca picăturile

Seară spartă, pahare sparte în jurul mesei, duruitoarele bătăi de tobă ale unei zile însorite, cu voci, cu praf. Amintirea

Aceste pietricele albe de pe masa ta goală strălucesc în soare. Nimeni nu ghicește din ce adâncimi au fost aduse. Nimeni nu bănuiește cu ce

acești copaci nu se mulțumesc cu un petic de cer aceste pietre nu acceptă pași străini acești oameni nu sunt fericiți decât în prezența

Cu cât trec mai mulți ani, cu atât cunoscuții noștri se îndepărtează unii de alții. Oamenii devin tot mai mult sociali și mai puțin umani. Își pierd