Pastel marin
de I. M. Rascu(2005)
1 min lectură
Mediu
Deasupra turnurilor negre, peste coloane și clădiri,
Planează doruri efemere și Eol plânge-n aiurare
Visează portul prins în vraja firmamentalei străluciri
Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.
Din temple, ca din vis, răsună un cânt de rugă, vibrator
Seninul plânge lacrimi calde, licăritoare și divine
Bizare păsări colorate spre ceruri strigă cobitor,
Rotesc sub bolțile sonore și-adorm prin antice ruine.
Pe stânci de marmură spumată, în largul mării luminat,
Apar castele ca din basme, grădini și pomi cu fructe blonde O barca goală rătăcește pe-albastrul val imaculat,
Ca o supremă salvatoare, plutind spre pânze vagabonde.
Și totul parcă-n vis trăiește, un vis al unei minți bolnave,
Evocatoare de ruine, de mări, de temple și de nave
Răsună clopote departe, ca de prin sfere planetare
Ca-n filme cenușii și triste plutesc corăbiile-n zare.