Hans Christian Andersen›Texte in proza

Departe, departe în largul marii, apa-i albastra ca floarea albastrelelor, limpede ca cel mai curat cristal, si asa de adânca, încât niciodata

Era odata o biata femeie saraca; ea traia singura si grozav dorea sa aiba un copil pe lânga dânsa, care sa-i fie sprijin la batrânete. Se duse intr-o

Era un ger grozav; ningea și începuse a înnopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela și pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiță cu

Au fost odata douazecisicinci de soldati de plumb, cu totii frati, pentru ca fusesera cu totii turnati din aceeasi veche lingura de plumb. Ei tineau

Ce frumos era la tara! Era în mijlocul verii; grâul isi legana spicele-i galbene, ovazul era înca verde, si prin livezi fânul era asezat în

A fost odata un împarat, caruia îi placeau asa de mult hainele noi, încât el îsi cheltuia averea numai pe îmbracaminte. Când mergea la o parada

WHENEVER a good child dies, an angel of God comes down from heaven, takes the dead child in his arms, spreads out his great white wings, and flies

Au large dans la mer, l\'eau est bleue comme les pétales du plus beau bleuet et transparente comme le plus pur cristal; mais elle est si profonde

En el fondo del más azul de los océanos, un maravilloso palacio en el cual habitaba el Rey del Mar, un viejo y sabio tritón que tenía una abundante

Oh ! qu\'il faisait bon, dehors à la campagne ! C\'était l\'été. Les blés étaient jaunes, l\'avoine verte, le foin était ramassé par tas dans les

Il y avait une fois vingt-cinq soldats de plomb, tous frères, tous nés d\'une vieille cuillère de plomb. L\'arme au bras, la tête droite, leur

Il était une fois un prince qui voulait épouser une princesse, mais une vraie princesse. Il fit le tour de la Terre pour en trouver une mais il y