gol, goliciune de șarpe
din „zilele vîrstele anii” , Editura Eminescu, București, 1985
de Grigore Hagiu(2011)
1 min lectură
Mediu
în tăcere
încercam să mă învelesc tot
cu propria-mi piele
trăgeam de ea
cearșaf plapumă pătură cazonă
de marginile ei
dar ea
se făcea din ce în ce mai mică
și nu mă mai încăpea
deveni cît o batistă
cît un bănuț de aramă
căzu de pe mine
cu ușurința frunzei
dintr-un arbore
toamna
gol
dezgustător aproape
goliciune de șarpe