Gheorghe Istrate

Sunt timbre ale mortii mici volante ei ara timpul zilei si-l reduc varsand in flori - calicii delirante - suspinand matasos de eunuc Ei trec

ce să refuz și ce să mai accept - toate cuvintele miros a moarte bat clopotele-amurgului în piept mirosul lor copile ne desparte încep o floare

eu sunt un rege ars de vini purtat pe-un eșafod de crini toți zeii-au vrut - și mă veghează cu câte-o lacrimă în gheară zbătându-și

Într-o zi voi avea degete lungi, într-o zi voi cânta la pian respirația insăsi a lui Chopin, a lui Beethoven. Voi muri la locul