Cain
de George Gordon Noel Byron(2009)
175 min lectură
Mediu
CAIN1
Un Mister
„Șarpele insă era cel mai [șiret dintre toate fiarele de pe pămînt, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.\"
FACEBEA, Cap. III, 1.
Lui
Șir Walter Seott, Baronet
ii este dedicat
acest Mister al lui Cain,
de către prietenul său devotat
și servitorul tău credincios,
Traducere de VIRGIL TEODORESCU
ADTOBULI
PREFAÞÃ3
Scenele care urmează se intitulează un Mister, în conformitate cu numele dat în vechime dramelor cu subiecte similare, care erau numite Mistere sau Moralități*. Autorul nu și-a permis însă aceleași libertăți cu privire la subiect, cum se obișnuia în trecut, în piesele analoge, cum poate observa orice cititor suficient de curios pentru a studia acele producții profane, fie în engleză, franceză, italiană sau spaniolă. Autorul s-a străduit să păstreze personajelor sale un limbaj care să le caracterizeze; și acolo unde el este (și aceasta se în-tîmplă doar rareori) împrumutat din Scriptură, el a făcut, chiar și în cazul cuvintelor, modificări infime, doar în măsura în care o cerea ritmul. Cititorul își va aminti că în Facerea nu se precizează că Eva a fost ispitită de un demon, ci de „Șarpe\"; și aceasta numai pentru că el era „cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pămînt\"5. Orice interpretare ar fi dat rabinii sau Părinții bisericii acestui fapt, eu trebuie să iau cuvintele așa cum le găsesc și să răspund, împreună cu Episcopul Watson6 într-o ocazie similară, cînd Părinții bisericii i-au fost citați în școlile din Cambridge, „Cercetați Cartea!\", le-a spus el arătîndu-le Biblia. Trebuie să ne amintim, de asemenea, că subiectul meu nu are nimic de a face cu Noul Testament, la care nu se poate face aici nici o referire fără a fi anacronic, în ultimul timp, nu îmi sînt cunoscute poeme ca subiecte asemănătoare celui din Cain. De cînd aveam douăzeci de ani nu 1-am mai deschis pe Milton, dar îl citisem atît de mult înainte, încît faptul acesta nu mai con¬tează. Moartea lui Alei de Gessner7 nu am mai citit-o de la Aber-deen, pe cînd aveam op; ani. Impr-esia generală pe care mi-o amin¬tesc este aceea de încîntare; dar despre conținut mai știu doar că soția lui Cain se numea Mahala și cea a lui Abel, Thirza; în paginile care urmează le-am numit Ada si Zillah, primele nume de femei care
344
apar în Facerea. Ele erau cele ale soțiilor lui Lameh8; soțiile lui Cain și Abel nu sînt chemate pe nume. Dacă, deci, o coincidență a subiec¬tului ar fi putut produce și una a expresiei, nu știu și nici nu mă in¬teresează.
Cititorul este rugat să nu uite (ceea ce prea puțini binevoiesc să își amintească), că nu se face nici o aluzie la vreo viață viitoare în nici una din cărțile lui Moise și nici, de fapt, în Vechiul Testament. Pentru a găsi o explicație a acestei extraordinare omisiuni, el va putea consulta Divina Moștenire a lui Warburton9; fie că va fi sa¬tisfăcătoare sau nu, dar nimic mai bun nu ni s-a oferit pînă acum. De aceea, eu am considerat această revelație nouă pentru Cain, fără, sper, să fi denaturat cumva Sfînta Scriptură.
în ceea ce privește limbajul lui Lucifer, mi-a fost greu să-l fac să vorbească cum o fac preoții despre aceleași subiecte; dar am făcut ce am putut să îl mențin în limitele politeței spirituale. Dacă neagă că ar fi ispitit-o pe Eva luînd înfățișarea unui Șarpe, aceasta este doar din cauză că în Facerea nu apare nici cea mai infimă alu¬zie la ceva asemănător, ci numai la Șarpe în capacitatea sa șer¬pească.
Notă: — Cititorul va remarca în acest poem că autorul a adop¬tat, parțial, teoria lui Cuvier10, conform căreia lumea a fost distrusă de mai multe ori înainte de a fi creat omul. Speculația născută din cercetarea diferitelor straturi și oseminte de animale uriașe cunos¬cute și necunoscute găsite în ele, nu contravine concepției mozaice, ci, dimpotrivă, chiar o confirmă; deoarece încă nu au fost descope¬rite oseminte umane în acele straturi, cu toate că osemintele multor animale cunoscute sînt găsite lîngă resturile celor necunoscute. Afirmația lui Lucifer că lumea pre-Adamită a fost și ea populată de ființe raționale mult mai inteligente decît omul și avînd o putere proporțional asemănătoare celei a mamutului etc., etc., etc., este, bineînțeles, o licență poetică inventată de Lucifer însuși pentru a-l ajuta să își atingă țelul.
Ar trebui să adaug că există o tramelogodie a lui Alfieri11, numită Abele. N-am citit-o niciodată, cum n-am citit nici una dintre scrie¬rile postume ale autorului, cu excepția Vieții sale.
Ravenna, 20 sept. 1821*
* Traducerea Prefeței de Lia-Maria Pop.
PERSOANELE
BiRBAÞII
ADAM
CAIN
ABEL
FEMEILE EVA
ADAH ZILLAH
DUHURILE
. ÎNGERUL DOMNULUI LUCIFER
ACTUL i
SCENA 1
Pămlntul în preajma Raiului. Zorii zilei.
ADAM: O, Doamne necuprins și-atotputernic,
Tu ce-ai făcut, din beznele adinei, Cu un cuvînt, lumină peste ape, Fii lăudat cu zorii ce se-ntoarnă!
EVA: Tu ce-ai dat nume zilei și-ai desprins
De noapte, zorii, îmbinînd în caer Valul, de val, și în lucrarea ta Cuprins-ai firmamentul — slavă ție!
ABEL: O, Doamne, tu ce-ai dat la toate nume-
Pămînt, ocean, văzduh, amiezi și nopți • Și zămislit-ai lumi spre-a fi umbrite Sau luminate, și-ai creat făpturi Spre-a te-ndrăgi în fapta-ți — slavă ție!
ADAH: Părinte-al tuturora, Doamne veșnic,
Făpturi iscat-ai preafrumoase, dulci, Legîndu-le prin dragoste: mă lasă Să te ador prin ele — slavă ție!
ZILLAH: O, Doamne, tu ce-ai binecuvîntat
Tot ce-ai făcut, dar 1-ai lăsat pe șarpe Să intre-n Rai și să-mi alunge tatăl, Ferește-ne de rele — slavă ție!
ADAM: Tu, fiu întîi născut, de ce taci, Cain?
CAIN: De ce-aș vorbi?
ADAM: Spre-a te ruga.
CAIN: Voi, oare,
Nu v-ați rugat?
347
ADAM: Ba ne-am rugat fierbinte.;
CAIN: Și foarte deslușit. V-am auzit.
ADAM: Poate și Domnu-n mila lui.
ABEL: \' Amin.
ADAM: Tu, fiul meu dintîi, tu taci întruna.
CAIN: , E mai cuminte-așa.
ADAM: \'De ce?
CAIN: Eu n-am
Nimic să cer.
ADAM: Și nici să lauzi?
CAIN: - Nu.
ADAM: Cum? Nu trăiești?
CAIN: Dar n-o să mor?
EVA: \' Vai! Iată
Pomul oprit a dat în pîrg, iar rodul
Se scutură. ADAM: Și-o să-l culegem iar. _-•.,--..
O, Doamne! Pentru ce sădit-ai pomul
Cunoașterii? CAIN: Și pentru ce, atunci, ./ ,
Ați despuiat de poame pomul vieții?
Să-l f i lăsat în pace. ADAM: Fiul meu!
Să nu hulești: sînt vorbe pentru șarpe. :J CAIN: El adevăr grăit-a! Căci a fost ;
Pomul cunoașterii și pomul vieții. \' • \' t *\" Intr-adevăr. Cunoașterea nu-iTîuTt,
\' Nici viața nu-i. De ce-au adus blestem?
EVA; f Cîrtești asemeni mie, fiul meu, *!\'l?
« \\ ,Cînd tu pe lume nu erai. Nu vreau » T Prin tine să greșesc a doua oară.
l Eu m-am căit. Iar cel născut din mine
Nu vreau să eadă-n cursele întinse
Sub zidurile Raiului, capcane
Pe care-n Rai le-au întîlnit părinții. ^^-Nucăuța_ce_iiu_-i. Erai ferice ^\"^ Ue^ânTfTfăcut așa, o, fiul meu! r rt
ADAM: Fiind sfîrsită ruga, truda noastră
Se cade s-o-mplinim. E fraged încă s >#*- , Pămîntul si e darnic. Nu prea greu • \"t
îl facem să rodească.
348 \' -^ \' • . . . . \' • . rij,-
EVA: Fiul meu!
Ia pildă de la tatăl tău; supus
Și plin de voie bună fii, ca dînsul.
Adam și Eva ies.
ZILLAH: Ai alte gînduri, frate?
ABEL: Pentru ce
Þi-ntuneci fruntea, cînd tu știi prea bine
Că nu stîrnești decît mînia Celui
Atotputernic? ADAH: Cain, dragul meu!
Și-n fața mea te-ncrunți? CAIN: \' Nu, Adah. Nu.
Aș vrea să fiu o clipă singur. Abel,
Mi-e sufletu-ntristat. Dar o să-mi treacă.
Purcede, frate. Te-oi urma curînd.
Și voi, surori, nu-ntîrziați în preajmă.
Cuvîntul greu rănește gingășia.
V-ajung curînd. ADAH: De, nu, am să mă-ntorc
Și-am să te iau de-aicea. ABEL: Pînă-atunci
Te aibă Domnu-n paza Lui, o, frate.
Alei, Zillah și Adah ies.
CAIN (singur): Ce^iviața? Trudă. Ș\'i.de ce-aș trudi? --»Pentru că tatălmeu pierdut-a Raiul? Dar care-i vina mea? Eu nu eram Și n-am cerut să fiu. Că m-am născut Și că trăiesc nu-s fericit. De ce Făcu pe voie șarpelui, femeii? De le-a făcut, de ce-a fost pedepsit? Ce-a fost la mijloc? Pentru cine-a fost Sădit copacul? Pentru ce Adam S-a nimerit să fie el, în preajma Acestui mîndru pom din Rai? De-ntreb, Mi se răspunde veșnic: „El e bun! Și fost-a voia lui!\" De ce? De unde Atotputinte-nseamnă-a fi și bun? La temelia judecății mele Stau roadele amare-ale greșelii De care eu străin sînt. Ce zăresc? Un fel de înger, dar cu chip mai aspru
349
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LOCIFER:
CAIN:
Și mai smolit. De ce să-mi fie teamă
De el mai mult decît de alte duhuri
Care-și înalță sabia de foc
La porțile unde ades întîrzii,
în asfințit, ca să-mi arunc privirea
în marile grădini, ce-ar trebui
Să fie ale mele, pînă cînd,
Peste aceste ziduri interzise
Și arborii ce-și clatină frunzișul
Deasupra meterezelor păzite
De heruvimi, coboară, iarăși, noaptea?
Și dacă nu mi-e teamă-n fața celor
Cu săbii de văpaie, pentru ce
Aș șovăi acum? Pe cit se vede
întrece-n frumusețe și putere
Tot ce-am \\azut și totuși mi se pare
Că-i mai prejos pe cît a fost cîndva
Și-ar fi putut să fie: întristarea
întunecat-a chipu-i veșnic. Oare,
Așa să fie? Deci nu numai omul
E mistuit de suferinți? Sosește.
Intră Lucifer.
•
Un muritor!
O, spirit! Cine ești? Mai mare peste duhuri.
De-i așa De ce cobori lîngă pămînt?
Tărjnji i
îi știu durerea. .
Gîndul mi-l cunoști? — l Da, ți-l cunosc. Se zbate nemurirea; f într-insul.12
Nemurirea? O, nu cred. Noi n-am aflat-o. Pomul vieții-a fost Pierdut pe totdeauna din greșeala , Tatălui meu, iar pomul cunoștinței, Din graba mamei mele, prea din timp S-a scuturat si fructul lui e moartea. Te-au înșelat; tu vei trăi.
muri. Și nu-nțeleg dece Mi-e hărăzită moartea: doar atît
» Că irnam jiăscut^pxe_a-ijluji drept tjniă.
Și nu-i scăpare. Demn sînt de dispreț
Căci darul vieții îl urăsc și, totuși, /
Eu nu-i curm firul, ci trăiesc. Mai bine
N-aș mai Ii fost. LtJCIFKBtSK Jrăiesti. Si-ai să trăiești
întotdeaunaJu-ncerca să crezi \\
Că tmpul tău cioplit în lut înseamnă
întreaga viață. El pieri-va, însă, \\
Tu vei trăi nu mai puțin ca azi.
CAIN: Nu mai puțin? Mai mult de ce nu? \\
LUCIFER: \' Poate: \\
Atunci ai fi ca noi.
GAIN: Ca voi? Adică?
LUCIFER: Njernariter.
CAIN: Și sînteți fericiți? /
LUCIFER: Sîntem puternici.
CAIN: Fericiți? l
LUCIFER: . \' Nu. Oare,
Tu ești?
CAIN: Cum aș putea? Priveste-mi chipul!
LUCIFER: Bietjut! Te crezi nefericit!
CAIN: \' ^ Tu ce ești,
Cu marea ta putere? LUCIFER: Sînt acel
Ce-a năzuit să-ți sufle ție viață
Făcîndu-te într-altfc-l. CAIN: Ah! Tu pari
Un zeu, aproape. LUCIFER: Zeu nu sînt. Căci iată
N-am. izbutit, să\'f iu și sînt ce sînt.
Kl -m-cLJ^^r\'nlL_lJ£C^să^nnTnftasca_. CAIN: Cine?
LUCIFER: Zămislitorul lui Adam.
CAIN: Și-a toate
Cîte-s în cer și pe pămînt. Așa
I-am auzit cîntînd pe serafimi
Și-apoi si tata spune-așa. LUCIFER: Eu spun,
Ce-ar spune el, de-ar fi, printr-o pedeapsă,
Ce-s eu în cer și tu ești pe pămînt:
Că zămislit-a spirite și oameni. CAIN: s,; Ce-s spiritele?
350
351
LUCIFER:
CAIN:
352
Duhuri ce cutează Să-si folosească nemurirea, duhuri Care-ndrăznesc să-nfaunte^pe jiraa în veșnicia lui, să-i spună-n față \'Că răul lui e rău. De ne-a făcut, Precum se spune — n-am văzut și nu șthtiii*: *> Dar dacă ne-a făcut, rămîne-asa: Sîntem nepieritori. Poate-a voit Să fim așa ca să ne-ncerce. Fie! El e stăpîn — ci-n măreția sa \"V El nu-i mai fericit ca noi, înfrînțiLj De ce făcut-a rău, cînd nici un rău •• < ;
Din bine nu urmează? Deci, domnească, Pe tronul lui, înalt si singuratic, Și zămislească lumi spre-a risipi a: Urîtul veșniciei ce-i apasă \'/..;•
Nemărginirea vieții lui pustii. • ii a
De-ar grămădi o lume peste alta ,:«
Nu poate fi mai mult ca un tiran ,;ia ,\' Atotputernic si nenfrînt. Ar fi,
De s-ar zdrobi el singur, cea mai mare
Din toate binefacerile date
Vreodată nouă. Dar domnească-n pace.
Sporindu-se prin chin. Noi: oameni, duhuri,
Sîntem în chin alături, cel puțin,
Și laolaltă suferim: amarul
Ni-l îndurăm mai lesne, însă, el?
Nefericit în slava-i se frămîntă 7
împins de rîvna de-a crea mereu.13 j .
Dai glas acelor lucruri ce, de-o vreme,\'^\'-
Mi se arată-n gînd. N-am izbutit
Să-mpac nicicînd vederea cu auzul,
Tata si mama despre șerpi vorbesc,
Spun despre pomi și poame, dar eu vM
Cum heruvimi cu paloșe de foc
Păzesc intrarea Raiului, de unde
I-au izgonit, gonindu-mă, și simt
Povara trudei lor din orice clipă,
Simt gîndul ce-i încearcă — si zăresc /Ui iiO\'J \'\\ în jur o lume-n care nu-s nimica Y Si-Ti. ftarft jirnjg^ mea-ax-Ji îa-Stare C^ă_^țăpjnească_țotuL- Doar pe mine
Mă roade gîndul ăsta, iar durerea
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
E doar a mea. Căci tata s-a supus, Și pentru mama, potolită-i setea Ce ghes îi dă să afle taina, chiar Cu prețul unui blestem veșnic. Astăzi E frate-meu păstor14 și din mioare Pe-ntîile născute le jertfește Acelui ce țărînii-i poruncește Nimic să nu rodească fără trudă. Soră-mea, Zillah, mai devreme chiar Ca pasările-n zori își nalță imnul, Iar Adah, preaiubita mea, de-asemeni Nu-mi deslușește gîndul. Niciodată^ ^^
Mai bine văd că mă-nțeleg cu duhuri. Dacă prin firea ta n-ai fi menit Să te-nțelegi, n-ai fi aici; un șarpe Te-ar fi vrăjit, ca mai demult.
Deci tu Ai ispitit pe mama?
Jsgitesc
^Cu adevăruLjcjoar : nu era pomul, ^Pomul cunoașterii? Și nu era Copacul vieții plin de roade? Oare, Eu i-am spus Evei să se-nfrupte? Eu Am pus, ce-a fost oprit, la îndemîna Unor făpturi nevinovate-n care Creștea dorința? Zei v-aș fi făcut! El însă v-a-mbrîncit, v-a dat afară: C „Ca voi să nu gustați din pomul vieții, o Schimbîndu-vă în zei!\" Nu sună-ntocmai \" Cuvîntul lui?
Pe cît am auzit S-a pogorît cu trăsnet.
£u_diaitalul? Nu el, ce v-a răpit De-a pururi bucuria de-a cunoaște? O, ar fi fost mai bine să fi smuls Sau fructele-amîndouă, sau nici unul. Unul e-al tău de pe acum. Cellalt Mai poate fi.
Anume cum?
Fiind Voi înșivă, în încercarea voastră.
353
23 — Opere IV — Byron
CAIN: LUCIFER: CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
354
Nimic nu stinge mintea eînd e trează Și-a centrul lumii, căci menirea ei E sa domine.
Tu mi-ai ispitit Părinții?
Eu? Biet muritor! De ce Să-i ispitesc și cum?
Se tot zvonește Că șarpele-a fost duh.
Și cine-a gpus?
N-a stat scris sus: „Cel fără-asemănare Fățarnic nu va fi, deși împins De teama și de strimta vanitate A omului, ar fi putut s-arunce Pe veci asupra minții lui oprobriul Greșelii sale\"? Șarpele n-a fost Pe care-i ispitea, dar mai isteț De vreme ce le-a insuflat dorința Fatală-a bucuriei lor mărunte. Crezi c-as fi luat un cliip sortit pieirii?
Nu se-ascimdea în el un diavol?
Nu.
Trczitu-l-a, eu limba-i spintecată, Pe cel_ascuns în cei ce-l ascultau. \"Era
atît: un șarpe.15 întreabă heruvimii ce păzesc Pomul ispitei. Cînd vor trece veacuri Peste cenușa seminției tale Și peste-a ta, cei care vor veni Vor tălmăci păcatul lor dinții învinuindu-mă c-am luat un chip Ce-mi face silă, precum silă-mi fac Toți cei care-l slăvesc și i se-nchină, Căci el i-a zămislit spre-a fi doar robii Posacei lui singurătăți, pe veci. Cunoaștem adevărul și-l vom spune. Părinții tăi, momiți de-o tîrîtoare, S-au prăbușit. Căci duhurile, spune-mi, La ce i-ar ispiti? Și ce era De pizmuit pentru aceste duhuri Ce rătăcesc prin hău, în strimtul loc Al Raiului? Dar îți vorbesc de lucruri
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
355 23*
Pe care, cu tot pomul cunoștinței, Nu le-nțelegi.
Ba cred că sînt în stare | Să înțeleg orice: sînt însetat /
Să aflu tot și-s hotărît s_ă aflu. _ ȘTlî^ăi sa\"
te-nspăimînți aflînd?
Þi-o dovedesc.
De vrei
Să vezi CU
De pildă,-a îndrăzni
N-afost
Pînă-acum
\' Totuși te pîndește.
Tata-mi spunea că e cumplită; mama, Cînd pomenești de moarte, plînge: Zillah Cată-n tărînă îngînînd o rugă
) O O
Și Abel către cer privește; Adah Se uită mută-n ochii mei.
Iar tu?
De negrăit, se zbat în mine gînduri, Ca niște vîlvătăi, cînd pomenesc Despre nendurătoarea l^oajte care Se pare că ne-așteaptă^negresit. S-o-nfrunt! Dar cum? Cînd mai eram copil M-am luat la trîntă-n joacă cu un leu Și el, urlînd, mi s-a smucit din mînă. j Ea n-are chip, dar tot ce-i zămislit \'l Din lut și prinde formă, nimicește: Credeam că-i o făptură. Cum, altfel, E-n stare să strivească o ființă? Să-ți dea răspuns NjrmcijaiuJL--
ljr \" \" yCine? Atoatefăcătorul,_zi-i cum vrei. Cel__ce jddește spre-a surpa. <•
De cînd
Am auzit de Moarte, mi-a-ncolțit Și mie gîndul ăsta. N-o cunosc, Dar pare-a fi cumplită. Am umblat Prin bezna nopții ca să-i dau de urmă, Iar cînd, sub zidul ce-nconjoară Raiul Cel fulgerat de săbii de heruvi, Zăream năluci înalte, stăm, pîndind Sosirea Morții, scuturat de teamă
3
LUCIFBR: CAIN:
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
\'\'*\" Și de dorința de-a afla-n sfîrsit Ce-ascunde taina asta-ngrozitoare, Nu s-a-ntîmplat nimic, și mi-am întors De la Eden privirea obosită Spre-azuru-n care-atît de minunat Puzderii de lumini lucesc. Pieri-vor? Pieri-vor, poate, după voi, tîrziu. Mă bucură, căci eu n-aș vrea să piară. Sînt prea frumoase. Moartea ce-i? Mă tem:, îmi pare fioroasă. Dar ce-nseamnă Nu pot cuprinde. E a. ne-a fost menită Ca o pedeapsă, celor ce-au căzut S^u nu,-n ispită. Ce fel de pedeapsă? De-a te\"întoarce-n lut. /
Și-am s-o cunosc?
. Eu n-o cunosc și deci nu-ți pot răspunde, .•/\"be-aș fi țărînă mută, n-ar fi rău. o \\Aș vrea să fi rămas mereu țărînă.^ E-o josnică dorință. Ești mai jos Ca,,tatăl tău, căcjLeTâ vrut să știe. Dar nu\"sa\' și \"trăiască. Pomul vieții / Nu 1-a cules. De ce?
A fost oprit.
Greșeală neiertată! S-a grăbit Să smulgă fructul. Nu știa, vezi-bine, Ce-i Moartea mai nainte de-a culege Cunoașterea și, vai, nici eu nu știu Cu toate că mJLj^ejn_-gi02av^de Moarte. Iar eu știu tot și nu mă tem de~nimeni. )
Vezi, deci, ce-nseamnă să cunoști.
Să-mi spui și mie?
N-ai vrea
Un lucru.
Care-anume?
Q
Să te-nchinv,
Căzîndu-mi la picioare/Dumnezeu/ Să-ți fiu de azi. _j \\
Ce fel? Tu nu ești Domnul Prea-lăudat de tata.
Nu!
Egalul lui?
356
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN :
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
\'•f
Nici asta nu sînt. Căci eu n-am nimic Și nici nu vreau să am, cu el. Deasupra Sau dedesubtul lui, orice, decît Să-i fiu părtaș sau să-i slujesc puterea. Am partea mea și nu-s nevolnic. Mulți Ascultă azi de mine și mai mulți Ym^asculta; fii tu, deci, printre primii. Eu n-am slăvit pe Dumnezeul tatei, Deși de-atîtea ori m-a implorat Să-l însoțesc la jertfe, Abel. Þie, De ce m-aș închina?
Cum? Lui, nicieînd, Nu te-ai plecat?
Crezi că mai e nevoie S-o spun din nou? Și tu, ce știi atîtea, Tu n-ai aflat?
Cel care nu-l slăvește Mi se închină mie.
Iată eu
Ba mie !
Căci, îm^nmjțîmiit]J_jești--sii|)usul meu. Cum să-nțeleg?
Vei înțelege-ndată Și mai tîrziu.
îngăduie-mi atît: Să-ți aflu taina.
Vino după mine.
Dar trebuie să plec... făgăduisem... Făgăduisesi?
Să culegem poame. Și pentru ce?
Spre-a le jertfi, cu Abel. Parcă spuneai că nu te-nchini nicicînd Acelui care te-a făcut.
Așa e.
Dar Abel m-a mișcat cu-aprinsa-i rugă. Jertfa e-a lui în primul rînd, iar Adah... De ce-ai tăcut?
Mi-e soră. Ne-a născut Același pîntec, într-o zi. Cu lacrimi Ea m-a rugat să viu, și mai degrabă
357
LUCIFER: CAIN:
ADAH:
îndur orice și mă închin oricui Decît s-o văd jelind.
/De-i astfel, vin Te voi urma.
Iniră Adah.
De cînd te caut, frate!
E ceasul reculegerii și-al tihnei,
Dar searbăd fără tine. Am cules
în locul tău împurpurate poame
Ca soarele cînd dă în pîrg. Nu vii? CAIN: Nu vezi pe nimeni?
ADAH: Parcă văd un înger.
Văzui destui: n-ar vrea să ne-nsoțească?
Ne-ar face cinste. CAÎN:\\ Tu nu vezi că nu e
Ca ingerii zăriți de noi? ADAH: : Se poate?
Oricum ar fi ne-ar face mare cinste
De ne-ar fi oașpe. Va veni?
CAIN (către Lucifer): Ce spui?
LUCIFER: Te rog să-mi fii tu oaspe:
CAIN: Bine. Fie.
ADAH: Pleci și ne lași?
CAIN: Da.
ADAH: Și pe mine?
CAIN: Adah!
Iubita mea!
ADAH: Te voi urma.
LUCIFER: Nii! Lasă!
ADAH: Cine ești tu care-ntre noi pui stăvili?
CAIN: El e un zeu.
ADAH: De unde știi?
CAIN: Grăiește
Asemeni unui zeu. : ADAH: Așa grăit-a
Și șarpele, mințind. LUCIFER: Greșești, o, Adah:
Nu era pomul cunoștinței? ADAH: Da.
Spre chinul nostru veșnic. LUCIFER: Acest chin
E totuși cunoștință. Așadar
358
X3»*- H; / ADAHN w.
^^*^
LUCIFER: ADAH:
LUCIFER: ADAH:
LUCIFER: ADAH:
LUCIFER: ADAH:
LUCIFER:
El n-a mințit. Ducîndu-vă-n ispită Cules-ați adevărul care e Un binc-n miezul lui.
Dar care-atunci, A fost izvorul prăbușirii: chin Și trudă și necazuri, remușcare, Nădejde vană, pribegire. Cain! Să nu-l urmezi! Ci, răbdător, îndură Ce ne-a fost dat, iubindu-mă. Mi-ești drag. Mai mult decît părinții chiar?
Da. Oare, E vreun păcat?
Nu încă, într-o zi Păcat va fi în prunci.
E cu putință?
Nu se cuvine să-și iubească sora Fiul meu Enoch?16
O, ba da! Dar nu Așa cum îl iubești pe Cain.
Doamne!
Frați și surori să nu se mai iubească? Și din iubirea lor să nu răsară Din nou iubire? Eu și tatăl lor N-am fost născuți de-aeelași pîntec?17 Noi Nu ne-am iubit sporindu-ne făptura în alte chipuri ce-și vor dărui, Asemeni nouă, dragostea, asemeni Cum i-am iubit și eu pe Cain? Nu. Să nu-l urmezi căci e un duh potrivnic. Păeatu-acesta nu eu 1-am scornit. Si voi sînteți feriți de el, chiar dacă Vor fi loviți, cînd veți pieri, urmașii. Păcat cum poate fi cînd nu-i în sine? Virtutea sau prilejul nasc păcatul? Dacă-i așa noi sîntem sclavii celui... Și alții mai presus ca voi sînt sclavi. Și-or fi și alții ce le sînt deasupra. Ci-n loc de agonia dulce-a slavei Și-n loc de-a lăuda în rugi și-n imnuri Și-n cîntece de harfă pe acel Atotputernic, cel ce-i ascultat Nu din iubire, ci din teamă — ei L-au înfruntat și au ales tortura,
359
Neatârnării lor.
ADAH:
LUCIFER:
ADAH:
LUCIFER: ADAH:
CAIN: ADAH:
CAIX: 360
% înseamnă s_ăLjii_bunJ,
Și-n Rai a fost Tot bun stăpînul vostru?
Duh potrivnic!
Să nu mă ispitești cu frumusețea! Ești mai frumos ca șarpele și ești înșelător ca el.
Ba, dimpotrivă.
întreabă-ți mama: nu aflat-a ea Ce-i binele și răul?
O, tu, mamă!
Tu ai cules un fruct mai blestemat Pentru copiii tăi ca pentru tine. Tu, cel puțin, în Rai ți-ai petrecut Ferice tinerețea, laolaltă Cu duhurile candide, dar noi Copiii tăi, noi nu cunoaștem Raiul Ci-mpresurați sîntem de demoni care Răstălmăcesc cuvintele divine Și-ncearcă să ne ducă în ispită Cu gîndurile noastre tăinuite Și dorul de-a cunoaște, precum tu Momită-ai fost de șarpe în deplina Și dulcea nepăsare-a fericirii. Vedeniei ce-mi stă în față nu pot Nici să-i răspund nici s-o urăsc. Mă uit La ea cu-o-nfricoșare ce mă ține, Ca fermecată,-n loc: din ochiul său Þîșnoște-o vrajă ce-mi cuprinde ochii Tremurători și inima-mi se zbate \'Mai iute-n piept căci el mă-nfricoșează
\\Și mă atrage-n fiecare clipă.
•^Aproape, mai aproape, Cain! Cain! O, scapă-mă!
De ce te temi, o, Adah? Nu-i un duh rău.
Nu-i Col-de-sus și nici Trimisul lui și n-arc-asemănare Cu serafimii și heruvii.18
Sînt Și duhuri ce-i întrec.
*
ADAH: LUCIFER:
ADAH:
LUCIFER: 6-.
ADAH: CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH: CAIN:
x*- Dar nu curate.
j Dacă robie-nseamnă-a fi curat,
i^tuncea nu.
Se spuîie de serafi Că-s iubitori, iar de heruvi că au Mai multă minte. El ar trebui Să fie heruvim, căci nu iubește. Și dacă o cunoaștere adîncă Iubirea pentru cel iubit o stinge? J Știind mai mult, iubesc mai slab lieruvii. j Serafii-s iubitori din neștiință. Cunoașterea și dragostea șe-nfrimtă Și-o dovedesc părinții tăi, supuși Să-și ispășească îndrăzneala. Cale De mijloc nu-i: căci tatăl tău slăvind Pe dumnezeul lui, ales-a teama. Alege, Cain, dragostea!
Nu, Adah.
Eu n-ain de ales de vreme ce iubirea Pe care ți-o închin a răsărit Cu mine-odată. Nu mi-e drag alt nimeni. Părinții nu?
Cuid
_SJ-au fost gonitL_din Rai, cijKe-au iuj)it?,_
Pe-atunci noi nu eram. Dar de-am fi fost, Nu-i drept să ne iubim părinții, pruncii? Micuțul Enoch și plăpînda-i soră? Spre fericirea lor aș fi îri stare Să uit pe jumătate, dar uitare Nu poate fi pînă-n ad\'nc de vremi. Urîtă fi-va amintirea celui Ce-a semănat în omenire răul In ceasul blestemat. Cules-au pomul Științei și-al păcatului și-apoi, Nemulțumiți că-ndură singuri chinul, Născutu-ne-au pe noi, pe cei cîțiva, Ce zămisli-vom mii de milioane, Spre-a moșteni, în viitor, blestemul Sporit de veacur1. îmi e dat să fiu? Și eu zămislitor de suferință. J O, bucuria mea! Iubirea ta Și chipu-ți îngeresc, tihnitul ceas,
361
•
A fericirii clipă, tot ce-n prunci Și-n noi ne e mai drag, ne va mîna Pe noi, ca și pe ei, prin ani mai mulți Sau mai puțini de blestem și durere, întretăiați de bucurii prea scurte, Pe calea Morții. Pomul cunoștinței Nu și a-mplinit făgăduința, căci Părinții mei, greșind, s-ar cuveni Ca eî, măcar, să fi aflat misterul A toate cîte sînt, precum si taina J\\Tedezlegată-a Morții. Ce-au aflat? Că sînt nefericiți. Dar ce nevoie Era, pentru atît, de șerpi și poame?
ADAH: Nefericită n-aș fi dacă tu
Ai fi ferice, Cain.
CAIN: Fii atunci
Ferice numai tu. Nu vreau s-aud De fericirea care umilește.
ADAH: Nu, singură nu-mi este cu putință...
Și nici n-aș vrea. Dar la un loc cu toți Cred c-aș putea să fiu, în ciuda Morții De care nu mă tem, căci n-o cunosc, Deși-ar părea să fie, de mă iau După-auzite, o cumplită umbră.
LUCIFER: Deci, după cîte spui, tu n-ai putea
Să fii ferice singură?
ADAH: O, Doamne!
(Dar cine poate fi ferice singur, «ian bun măcar? (_0sîndă £r
Cînd știu că-mi voi vedea iubitul frate, Părinții și copiii.
LUCIFER: Află dar
Că dumnezeul tău e singur. Oare, E fericit și bun?
ADAH: E singur, spui?l
_ E -neon j urat de îngeri si ele oameni Pe 7iare-i ocrotc\'sfe. KăspîncTirKl Doar bucurie-n jurul lui, răspunde-mi, ,Nu-i oare, dînsul cel mai fericit?
LUCIFER: îutreabă-ți tatăl, surghiunit din Eden,
Pe-ntîiul lui născut: de vrei întreabă-ți Si inima. Ea n-are tihnă.
&
ADAH N-are.
Dar tu ești duh din ceruri?
LOCIFER: Dacă nu-s,
: , Pentru nefericirea răspîndită în orice loc, tu cere socoteală Preabunului de viață dătător Căci ;asta-i taina lui, cu grijă-ascunsă. .•..:; : Supuși sînt unii, însă alții nu, Deși serafii spun că e-n zadar, Cu toate astea-n răzvrătire, doară./ E singura nădejde de mai bine. • : .. •. Gîndu-nțelept călăuzește omul
Pe drumul bun, așa precum privirea, Tăind .văzduhu-albastru, se oprește Asupra stelei ce vestește zorii.
ADAH: .-: Ge.stea frumoasă! Dragă mi-e nespus.
LUCIFER: De ce n-ai adorat-o?
ADAH: Tatăl meu
• Se-richină celui nevăzut.
LUCIFER: Dar toate
Aceste chipuri ale lui ne-apar Fermecătoare. Steaua de colea . E-n fruntea cetei.
ADAH: După spusa tatei
El 1-a văzut pe Dumnezeu, pe cel Ce 1-a creat din lut pe el, pe mama.
LUCIFER: Văzutu-l-ai?
ADAH: în ce-a făcut.
LDCIFER: Aievea?
ADAH: Aievea, nu. Ci-n chipul tatei numai,
Aidoma cu-al lui, si-n îngeri, doar, Ce-ți seamănă, mai luminoși, dar, totuși, Nu într-ătît de chipeși si puternici: Asemenea amiezilor domoale Și însorite cată-asupra noastră • Ca o lumină lină. Tu te-asemeni Cu-o noapte străvezic-n care stoluri De nouri albi brăzdează în adînc Și licăresc puzderie de stele, Ca niște sori, pe boltă, minunați, Nu orbitori, și totuși plini de farmec. \" Privindu-i îmi dau lacrimi, ca si ție.
362
363
Tu pari nefericit. Deci nu ne face Nefericiți și-am să te plîng.
LUCIFER: O, vai
De plînsul tău! Căci veți vărsa oceane De lacrimi.
ADAH: \"~Cine? Eu?
LUCIFER: Voi toți.
ADAH: Dar cine
Sînt, oare, toți?
LUCIFER: Sînt mii de miriade
De pe întreg pămîntul locuit Sau azi pustiu, din Iadul plin de oameni De sînul tău nutriți.
ADAH: O, Cain! Cain!
Blestem aruncă.
CAIN: Lasă-l să grăiască.
îl voi urma.
ADAH: Dar unde?
LUCIFER: într-un loc
De unde într-un ceas ne vom întoarce: Va fi un ceas ce prețui-va zile.
ADAH: Cum să-nțeleg?
LUCIFER: Atoatef ăcătorul
N-a zămislit în nu știu cîte zile Din lumi mai vechi o lume nouă? Eu, Ce fost-am calfa lui, de ce n-aș fi în stare, într-un ceas, s-arăt ce f ost-a Zidit în ore multe și apoi în cîte va, surpat?
CAIN: Arată-mi drumul.
ADAH: Și peste-un ceas va fi aici?
LUCIFER: Va fi!
. Plutind deasupra timpului, putem j> Cuprinde într~un ceas eternitatea, j Sau ceasul poate să dureze veșnic. l Căci n-avem seamăn pămîntean. Dar asta vliămîne-o taină. Să purcedem, Cain!
ADAH: Se va întoarce?
LUCIFER: Da, femeie. Singur
Din cei de-aici (întîiul, cel din urmă, Afară doar de UNUI.) va veni La tine spre-a schiniba această lume Ce tace și așteaptă, într-un loc
364
Ca și acela, plin de oameni: astăzi Sînteți cîțiva.
ADAH: Tu_unde-ți ai sălașul?
LUCIFER: Oriunde.- Pretutindeni^ La un loc
Cu Dumnezeu și zeu voștri. Eu împărătesc vieața, moartea, timpul Și veșnicia și pămîntul, cerul, Þinuturile care nu-s nici cer Și nici pămînt, ci locuite-acum De cei ce-au fost cîndva sau vor veni Să locuiască cerul și pămîntul. Acolo mi-e sălasjiLJSînt stăpîn Peste ținutnTÎuTÞi peste-o parte Ce nu-l a lui19. De\'n-aș fi ce v-am spus Cum aș putea să fiu aici? Serafii Vă sînt la îndemînă.
ADAH: Ca și-atunci
Cînd mama fu de șarpe ispitită.
LUCIFER: Auzi ce spune, Cain? De ți-e sete
Să afli și să vezi, eu ți-o astîmpăr Fără să\'-ți cer să muști din nici un fruct Ce te-ar\'lipsi măcar de-un singur bun Din cele date de Stăpîn. Deci, vino!
CAIN: Te voi urma. .
Cain și Lucifer ies,
ADAH (striqînd în urma lor):
O, Cain! Frate Cain!
ACTUL AL l Mea
i :
SCENA 1
Genunea, văzduhului.
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
Cale peste aer, nu m-afund si totuși »»*-..
Tr- , - ,. i \' \' \'.-îi/ViA.
Mă tem sa nu m-afund.
Te va purta
Văzduhu-al cărui domn sînt eu20, dar numai Dacă te-ncrezi în mine.
Nu-i păcat?
_
sună porunca celui care Demon îmi spune-n fața oastci sale, Și îngerii duc vestea mai departe Sărmanelor făpturi ce stau închise în țarcul strimt al cunoștinței lor, Tot proslăvind ce-aud și socotind Că-i rău sau bun, în jalnica lor stare, Doar ce le este dat și consfințit. Eu, însă, nu îngădui. Așadar, De mi te-nchini sau nu, vedea-vei lumi Ce depășesc hotarul lumii tale, Iar de-o pătrunde-n tine îndoiala, Tu n-ai să fii de mine chinuit Căci va veni o vreme cînd un om T Călcînd deasupra apei, va grăi f Spre celălalt: ,..încrede-te în mine
umblă peste ape\"21 — și-auzind Păși-va, celălalt, pe valuri. Iată, Eu nu-ți voi spune să te-ncrezi în mine Căci altfel ești pierdut, ci îți voi spune,
366
Peste genunea spațiului, să zbori, De mine-alături, lin, ca să-ți arăt — Și lucru-acesta n-ai să-l poți nega—• Lumi care-au fost, vor fi și sînt.
CAIN: O, zeu
Sau demon, sau ce-oi fi, pămîntu-i, oare, Ce văd în zare? LUCIFER: Nu cunoști țărîna
Din care s-a-ntrupat Adam?
CAIN: Se poate?
Măruntul cerc albastru din eter Cu încă unul, mai mărunt, alături, Asemeni celui ce-l vedeam sticlind în noapte, pe pămînt, acela, oare, Să fie Raiul nostru? Au pierit Și străji și ziduri? LUCIFER: Nu vrei să-mi arăți
Și mie Eaiul?
CAIN: Să-ți arăt? Zburăm
Cu razele nainte pe cînd el Din ce în ce se strînge si descrește, C-un brîu înconjurat, ca și lumina Din jurul stelelor rotunde cînd Din margine de Kai, priveam la ele. Iar pe măsură ce zburăm, ai zice Că intră-n roiul stelelor din jur, Fără de număr și mereu mai multe. LUCIFER: Dar dacă s-ar afla și lumi mai mari
Ca lumea ta, în care-ar locui Făpturi mai mari și mult mai numeroase Ca pulberea de pe pămînt, de-ar fi însuflețită și sporită încă? Și, dacă-aceste-nsuîlețite fire Ar fi sortite morții nemiloase, Ce-ai zice? CAIN: M-aș mîndri că-n mintea mea
încap asemeni lucruri.
LUCIFER: Da. Și dacă
Această minte-ar fi robită, strânsă -De-o masă de materie supusă Și-n năzuința ei de-a se nalță Mai sus și mai departe,-ar fi strivită De cele mai spurcate, mai mîrsave
367
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFFR: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
368
Și silnice nevoi si dacă-ar fi O dulce înjosire, cea mai scumpă Dintre plăceri, o prefăcătorie Scîrnavă, sleitoare, amăgire Scornită doar spre-a zămisli mereu Noi suflete și trupuri ce-s sortite Aproape toate nimicirii?...
Eu,
O, spirite, atît știu despre moarte Că e cumplită, căci părinții mei Vorbeau ca despre-o,hîdă moștenire! De ei lăsată mie, tot așa De hîdă ca și viața dacă e Să judec după toate cîte-au fost. Dar, spirite, de-o fi precum grăiesti (Și adevărul celor spuse-l simt Zbătîndu-se chinuitor în mine), Ingăduie-mi să mor: dînd viață celor Meniți doar suferințelor si morții, Socot că-nseamnă să împrăștii moarte Si să-nmulțești omorul.
Pe de-a-ntregul
Nu veți pieri: va dăinui o parte... Cînd celălalt 1-a izgonit din Rai Pe tatăl meu, cu moartea scrisă-n frunte, De asta n-a vorbit. Fă, cel puțin, Să piară tot ce-i muritor în mine, Să mă preschimb în înger.
Eu sînt înger. Ca mine-ai vrea să fii?
Ce estij nu știu.
îți văd puterea, văd că îmi dezvălui Nebănuite lumi, pe care eu, Cu simțurile mele mărginite Si mai prejos de gînduri si dorinți, Nu le-am putut afla.
Ce sînt acei
Care-n mîndria lor smerită stau Alăturea de viermi?
Și ce ești tu,
Un duh atît de falnic, străbătînd Prin timp și spațiu, care, totuși, pari întunecat și trist?
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN: LUCIFER:
CAIN:
l
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
369 24
Și pentru asta te întreb de-ai vrea Să fii nemuritor.
Parcă spuneai
Că fi-voi fără vrerea mea. Așa Am înțeles, dar de mi-e dat să mor îngăduie-mi, cu orice preț, să știu înseamnă nemurirea, dinainte.-, fără, înme-ai cimoscut-o.
Turn? Prin suferință.
, •\"\"\"\" Dâre, chinu-i veșnic?
^Afla-vor fiii tăi. Acum privește! Așa e că-i măreț?
O, preafrumos
Și nevisat eter, o, voi, mulțimi De spirite crescînde, voi, lumini Necontenit sporite! Ce sînteți? Și ce-i văzduhu-acesta nesfîrșit, Acest desert albastru-n care lunec Ca frunzele ce le-am văzut plutind Pe rîurile Edenului, limpezi?22 Þi-e calea măsurată sau plutești La nesfîrsire, după placul tău, :
Prin universu-aerian și fără Hotar, la care, cînd gîndesc, mă doare în suflet •— beat de veșnicie? O! O, Doamne! Zei, sau ce veți fi, voi sînteți Ne-asemuiți și fără-asemuire Vă e lucrarea, făptuită poate La întîmplare sau altfel, oricum ,
LăsațMnă să pier ca pe un fir De colb, sau dacă nu, îngăduiți-mi Să vă cunosc puterea și știința! Desi-s făcut din lut netrebnic, gîndul Se nalță pin\' la tot ce văd acum. O, spirite! Mă lasă să m-apropii Sau dacă nu, să pier.
Dar nu te-apropii? Iată pămîntu-n urmă.
Unde este?
Văd doar scîntei, puzderii, fără număr. Privește colo!
CAIN: Nu-l zăresc!
LUCIFER: - Și, totuși,
Lucește încă.
CAIN: Iată-l! Colo!
LUCIFER: Da.
CAIN: Să fic-adevărat? Văzui lucind
Pe malurile verzi și prin livadă,
în umbra serii, licurici si fluturi
Mai luminoși decît acest pămînt
Ce-i poartă-n spate. LUCIFER: Ai văzut și lumi
Și licurici cum scapără. Ce crezi
De fiecare? CAIN: Că sînt prea frumoși
în sfera lor, că deopotrivă noaptea
Le dăruie sclipirea; gîza mică
Și steaua-n uriașa ei rotire
Se cer să fie cîrmuite. LUCIFER: Cine,
Sau ce le mînă?
CAIN: Să-mi dezvălui!
LUCIFER: Bine.
Te-ncumeți să privești? CAIN: Dar cum să știu
Dacă mă-ncumet? Știu că pînă-acum
Am îndrăznit. LUCIFER: Să mergem. Vrei să vezi
Făpturi ce pier sau veșnice? CAIN: Făpturi,
Care-s anume? LUCIFER: Amîndouă-n parte.
Mai mult ce-ai vrea să vezi?
CAIN: Ce văd acuma.
LUCIFER: Dar mai nainte?
CAIN: Ce n-am cunoscut
Atunci și pururi: taina morții.
LUCIFER: Ce-ar fi
Să vezi acum făpturi care-au pierit, Precum văzut-ai chipuri fără moarte? CAIN: Aștept.
LUCIFER: Să ne-avîntăm și să plutim
Pe aripile noastre ;ari și mîndre.
370
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN:
371 24*
Ah, cum tăiem azurul! Stele — mii Rămîn în urma noastră. Dar pămîntul? Pămîntul unde-i? Fă să-l pot vedea: Căci sînt din el făcut.
E hăt, departe,
Mai nensemnat în univers ca tine. Dar n-ai scăpat de el, la el te-ntorci Curînd, cu lutul tău, căci «-o fărîmă Din nemurirea ta si-a mea.
Și unde Mă duci acum?
La ce-a fost înainte De tine: spectrul lumii. Lumea ta. La ce-a rămas din ea.
Cum? Așadar Nu-i nouă lumea noastră?
Ba e nouă
întocmai ca și viața care-a fost Cînd nu eram nici tu, nici eu pe lume, Mei alte lucruri mai mărețe încă, Din care multe n-au sfîrșit și multe Se cred fără-nceput, deși au unul Gam tot atît de silnic ca și-al tău. Pierit-au lucruri fără preț, spre-a face Loc altora mai mici decît ne trece Prin gînd, căci numai clipele și spațiul Au fost si vor rămîne neclintite. Dar, doar pentru făpturile de lut Schimbarea-nseamnă moarte. Tu, ce ești Făcut din lut, tu n-ai să poți pricepe Decît ce-a fost odată lut. Ființe De felu-acesta vei vedea.
Lut, spirit,
Arată-mi orice vrei si-am să pricep. Deci, înainte!
Parcă scad, fugind, Luminile, de mine. Pînă-acum, Pe eît ne-apropiam, creșteau mereu Ca niște lumi.
Lumi sînt.
Cu Eaiul lor? Nu-i de mirare.
Și cu oameni?
.
LUCIFER:
CAIN: LUCIFBR:
CAIN: iUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
€AIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
372
Oameni, Sau întrupări care-i întrec.
Cu șerpi?
Vrei oameni fără șerpi? Dar nu se cade Și șarpele să-și aibă loc sub soare? Ah, cum pălesc luminile! Zburăm! Dar încotro?
Spre
____
Făpturi ceștii fost \'și umbreTnentrupate. Se-ngroașă bezna, stelele s-au dus! Și totuși vezi.
..Ce stranie-Liumijia] Nici urmă nu-i de soare, lună, stele, Ba chiar și-albastru-mpurpurat al nopții Se schimbă-ntr-un amurg posac și, totuși, Eu văd gigante forme-ntunecate într-âltfel decît lumile-ntîlnite, înconjurate de lumină, pline De viață chiar atunci cînd nimbul lor Se destrăma și cînd păreau umbrite De văi adinei și munți măreți sau cînd Zvîrleau seîntci sau cînd se revărsau, Asemeni unor ape uriașe Cu brîie de lumină-ncinse, lumi Care-n plutirea lor, mi se părea Că seamănă adesea cu pămîntul. Aicea văd doar groază și-ntuneric. _J Dar deslușit. Tu cauți să vezi moartea Și victimele ei?
Nu asta caut.
însă știind că toate-acestea sînt Și că păcatul părintesc ne mînă Pe toți ai noștri către-acel sfîrșit, Aș vrea să văd acum ce, mîine, soarta Va da-n vileag.
Privește !
Beznă!
Beznă
Acum și pururi, însă noi vom sparge Aceste porți.
O, parcă munți de aburi S-ar prăbuși; ce-i asta?
Intră!
€AIN: XUCIFER:
•CA IX:
LUCIFER:
€AIN:
iUCIFER:
Spune-mi, Am să mai ies de-aici?
Vezi-bine! Altfel-)
Cum s-ar mai umple-mpărăția Morții? E mică azi pe lîngă ce-o să\' fie Prin tine și ai tăi. \\
S-au risipit
Toți norii și rotesc în jurul nostru în cercuri largi.
Să mergem, deci.
Dar tu?
Nu-ți fie teamă! Singur, fără mine, Ai fi rămas în lumea ta. Să mergem!
Pier amlnăoi, printre nouri.
SCENA A 2-a
Infernul. Tntfă~~Cucițer și Cain.
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
Ce vaste lumi și ce tăcute! Tulburi. Parcă-s mai multe si mai vii. Par, totuși, Ca globurile mari, strălucitoare, Atît de dese în văzduhul nalt Că mai degrabă socoteam a fi Norodul vreunui cer necunoscut, Decît ținuturi locuite, pînă întrezării, cînd drumul s-a scurtat, Că se prefac în sfere și că sînt întinderi de materie menită S-adăpostească viața, nu^să fie l(]a însăși viața. Dar în locu^acesta E-atîta întuneric și amurg, Că parcă totul de trecut grăiește. E-mpărăția Morții. N-ai dori S-o ai în față?
Pînă n-am să știu
Ce este-ntr-adevăr, nu-ți pot răspunde. Dar dacă-o fi ca-n predicele tatei, De-o fi așa, atunci, o, Doamne, nu! Mă-nfricoșez cînd mă gîndesc la Moarte!
373
.
LOCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
^ ^—
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
.
O, fie blestemat acela care Scornind vieața a menit-o morții, Și lutul cel neghiob care primind-o N-a fost în stare s-o păstreze, ci A trebuit s-o piardă, si cu noi, Nevinovații, și-a plătit greșeala. îți blestemi tatăl?
Nu m-a blestemat Și el suflîndu-mi viață? Și nainte, Cînd a cules opritul fruct?
E drept.
Blestemul e-ntre voi. Dar cum rămîne Cu fratele, cu fiii tăi?
Și ei
L-or împărți cu mine, tatăl lor Și frate. Asta-i moștenirea mea. Le-o las întreagă. O, întunecoase Și nesfîrșite-mpărății de umbre Și uriașe forme, deslușite, Nelămurite altele, dar toate Mărețe și-ntristate, cine sînteți? Trăiți sau ați trăit?
într-o măsură. Au fost si sînt.
Atunci ee-nseamnă moartea?
Cum? N-a spus, oare, cel ce v-a făcut Că moartea-i altă viată?
Pe cit știu
El spus-a doar că vom muri eu toții. Poate-ntr-o zi destăinui-va taina. Ferice ziua ceea!
Da. Ferice!
Cînd taina fi-va dată în vileag Cu prețul unor agonii cumplite Și-n veci de alte agonii hrănită, De miriade de atomi amorfi Ce pentru-a ispăși vor prinde viață! Ce sînt aceste falnice fantasme Care plutesc în juru-mi? Osebit E chipul lor de-a spiritelor care Dau Raiului, pierdut și-nehis, ocol Și n-au nici chipul omenesc, de pildă,
374
LUCIFBR:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER: CAIN: LUCIFER:
CALN:
Chipul lui Abel, lui Adam, al meu, Sau al surorii, al femeii mele, Al pruncilor. Nu, n-au înfățișare De îngeri sau de oameni, îngeri nu-s, Și, totuși, parcă-s mai presus de oameni. Ființe minunate, mîildre, pline De vlagă, dar c-un chip de hențeles Și nicăieri văzut, căci n-au nici aripi De serafimi, nici chip de om, nici formă De lighioană, nu pot să le-asemui, Din ce viază, cu nimic, făpturi Aidoma cu cele mai mărețe Ființe-nsuflețite, însă-atît De osebite, că abia mă-nctimet Să spun că-s vii.
Și, totuși, au trăit. Anume unde?
Tot acolo unde Trăiești si tu.
Și cînd?
Pe locu-acela
Numit pămînt au vietuit.
^ * \"^ * j , .
Adam
E-ntîiul om.
Din neamul tău e-ntîiul. Dar prea mărunt spre-a fi urmașul celor Din neamul lor.
Și ce sînt?
Sînt ce fi-vei> j Dar ce-au fost?
întrupări înalte, vii, Mărețe, bune, tari si înțelepte, Cu mult deasupra-a tot ce-ar fi putut Să fie-n Eden tatăl tău, Adam, Cu mult deasupra-a tot ce au să fie, Peste șaizeci de mii de generații, Cei zămisliți de tine și-al tău fiu, în starea de adîncă înjosire. Cît despre slăbiciunea lor, privește La trupul tău si judecă.
Vai miel Pierit-au?
375
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
376
Da. De pe pămîntul lor Cum ai să pieri și tu.
Pămîntul meu A fost pe-atunci al lor?
A fost.
A?i pare
Prea mic și prea umil pentru-a purta Asemenea făpturi.
Era mai falnic. De ce-a scăzut?
Tu să-l întrebi pe-acel,. -Cfi-sJjăSRHe.
Cum, oare?
Printr-o cruntă
Ciocnire între Iucrurî7~ce::a\'~gtrrp«it-\' în haos, lumea, si-a născut din haos O altă lume. Rare sînt în timp Aceste prăbușiri, dar se petrec Ades în veșnicie. Vino-ncoace Să vezi ce-a fost.
E groaznic.
Nu-i minciună.
Vezi umbrele de-acolo? Ele-au fost, Cîndva, asemeni ție.
Am să fin Și eu ca ele?
Cel ce te-a creat
Să-ți dea răspuns. Þi-arăt înaintașii, Iar tu pricepi ce-au fost, dar pe măsura Puterii tale, o fărîmă numai Din nemurirea dăruită celor De pe pămînt, din judecata naltă Și vlaga lor. întocmai ca și ei Trăiți si veți muri. încolo, totul V-apropie de niște tîrîtoare Bicisnice, ivite-n mîlul gros Al unui univers măreț, strivit, Și-abia înfiripat într-o planetă Pe care stau făpturi, ce trebuia, Spre bucuria lor, să fie oarbe, C-un Rai sărman, din care-a fost gonită, Dorința de-a afla, ca un venin. Privește dar, cc-au fost si ce sînt astăzi
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
377
Făpturile acestea. Sau, de nu, întoarce-te napoi si ară-ți cîmpul Unnîndu-ți soarta. Eu te duc pe sus. Râmîn aici.
Pe cît timp?
Pe vecie.
De vreme ce am să mă-ntorc aici De pe pămînt, rămîn acum. Mi-e silă De viața mea: deci lasă-mă-ntre umbre. Nu-i cu putință. Tot ce vezi acum E pentru tine vis și nu aievea. Pentru-a intra aicea, c nevoie \' Să treci, ca și făpturile acestea, Prin vama Morții.
Dar, mai adineauri, Prin ce porți am pătruns?
Printr-ale mele.
Făgăduindu-ți că te-ntorci, te-avînt Prin vămile de sus, pe unde nimeni Pînă la tine n-a pătruns, ținuturi Fără suflare. Deci, să iei aminte. Dar nu-ți închipui c-ai să rămîi Cît timp nu-ți sună ceasul.
Nu se-ntorc Nici ele pe pămînt?
Pămîntul lor
S-a dus pe veci, căci s-a schimbat atîta în urma zvîrcolirilor, încît N-ar mai cunoaște-o singură fărîmă Din scoarța-abia uscată. O, era, Pe vremi, frumoasă lumea!
Este încă!
Nu pentru că-l trudesc înfrunt pămîntul, Ci pentru că-s lipsit de bucuria Minunilor din sînul lui și nu pot Să-mij3otolesc gîndirca răscolită -De setea de-a cunoaște, să dezleg CiiniplîțaTaînă-a morții si a vieții.
Trăiești\" în lumea ta, n-ai cum pricepe Vedeniile vechi.
\"\"Acele umbre
De uriașe întrupări, ce-mi par, Pe Ungă cele din văzduh, mai slabe
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
378
La minte și-aducînd la-nfățișare
Cu fiarele din codrii nepătrunși
Ce urlă noaptea, namile de spaimă,
Mai mari și mai înalte chiar ca zidul :7JAD
Acelui Rai rîvnit, păzit de-arhangheli, .•Sli\'jUJ
Cu ochi lucind ca paloșul de pară
Și colți cît niște trunchiuri de copaci
De coajă jupuiți, ce-au fost?
Ce este
Mamutu-n lumea ta. Și ele zac Cu miriadele-n pămînt.
una
:KU\'D
a\'«DiM
Nu-i pe pămînt?
Nu. Stirpea ta firavă Ar fi pierit luptînd cu ele. :KJAO
Dar
„ „ , , „ *W>îJiI
De ce sa lupte? \' \'• nju
Ai uitat blestemul
Rostit cînd fost-ați surghiuniți din Rai? Război și moarte oricărei făpturi, Amar și boală, căci a fost, doar, rodul Copacului oprit.
Și lighioana S-a înfruptat din el, de-i dată morții?
Zămislitoru-a spus ca lighioana ;; •.
Să ți se-nchine ție, precum tu I te închini. Sau vrei să-i fie soarta Mai bună ca a ta? De nu cădea Adam, nu se-ntîmpla nimic.
O, bjuete
Făpturi lipsite de nădejdii! împariL, Cu tatăl meu, ca fiii lui, destinul, Fără-a fi rupt din măr, și tot ca ei Nestăpînind o clipă scump plătită Putere-a conștiinței. Pomu-acela °, No-a înșelat căci ri-am aflat nimic/ El ne-a făgăduit, cu prețul morții,\"! Cunoașterea, dar omul ce cunoaște^/
__ [ifjjjță. f-.imft^tvnțl. poate,
lafla prin faoarFex ea fiind,
toate, cejjnju.ji£u^lucrujiw£r ; Oricum, la cea.mai sigur* știință.
_^__ spun că p.omu-a fost cinsjjț,
)eși ucigător: ~
CAIN: . ,-.;-^,;TI- v---~; - Ce locuri tulburi!
LUCIFER: \"\" Ceasul tău
b- Departe-i încă. Trupul tău nu poate
Pricepe pe de-a-ntregul duhul. Totuși, jjii-jaj- înseamnă mult să știi că sînt.
CAIN: \' Știam J
De mult, de mojrjte. /
LUCIFER: \" însă_nu_$liai, (
Ce vine după ea. J
CAIN: Nu știu nici astăzi.
LUCIFER: Ba știi ce nu știai în zori; că sînt \'
Și alte. lujoLpteJlingăLJumea voastră?
CAIN: îmi pare totul tulbure și straniu.
LUCIFER: Fii mulțumit. Mai limpederai-să-sfizi
Cînd. ai să fii nemuritor.
CAIN: . ~\"~ \" \"întinsul
Acela fără margini ce se vede Lucind albastru-n zare si furgînd Asemeni unui rîu de parcă-ar fi, De n-ar fi ca eterul, străveziu, întins si fără matcă, rîul care Tîșnind din Rai își poartă unda lină Prin fața casei mele, ce e, oare?
LUCIFER: Se mai găsesc și astăzi pe pămînt,
Deși mai mici, asemenea întinderi Și-n preajma lor s-or așeza urmașii: E_£e-a rămas dintr-un ocean.
CAIN: ~~\" El pare
O altă lume: raze curgătoare.~~~—-Ce sînt acele întrupărr~cîudate, Pe luciul lui plutind?
LUCIFER: Leviatanii23
De-odinioară ce trăiesc într-însul.
CAIN: Dar șarpele gigantic ce-și înalță
Spinarea udă, uriașu-i cap, De zece ori mai sus ca mîndrul cedru Cînd iese din abis, de parcă-ar vrea Să-ncolăcească sferele pe care Abia le-ntrezării, nu-i el din neamul
• :
379
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
Aceluia ce se-ncălzea la soare Sub pom, în Kai?
îți poate spune Eva Mai binB ca oricine cum era Ispita-șarpe.
Mă-nspăimîntă. Cred Că celălalt era mai blînd.
Ia spune-mi, Nu 1-ai văzut nicicînd?
Văzut-am alții
De soiul lui. Pe cel ce-a ispitit-o Să guste fructul blestemat, sau unul Asemeni lui, nicicînd.
Și nici Adam?
Nici el; căci mama 1-a momit atunci Cînd șarpele-a-nșelat-o.
Om nevolnic!
De cîte ori femeia ta sau, poate, Femeia unuia din fii va vrea Pe tine sau pe-ai tăi să v-amăgească Cu lucruri noi, ciudate, mai întîi Ia seama cine le-a momit pe ele. r-V Zadarnic sfat, căci șerpii nu mai au t__^ Cum ispiti femeia. - J! Dar femeia A \\
Mai poate, totuși, ispiti bărbatul,, ț Și, dimpotrivă: vezi, l\'erește-ți î iii. ț E-un sfat prietenesc, și pentru mine Păgubitor: e drept că n-ai să-l ții, Deci paguba va fi mai mică.
Greu mi-i Să te-nțeleg.
Mai bine pentru tine. Sînteți prea tineri, tu și lumea ta. Te crezi nefericit și rău, așa e? Kău, nu pot spune, dar de suferit Am suferit destul.
Tu, cel dintîi
Născut al omului dintîi! Păcatul Pluteste-asupra ta și tu ești rău Prin suferință, căci te chinui, însă, Aceasta-i rai nevinovat pe lîngă Ce s-ar putea să-ncerci, chiar tu, curînd.
t
380
CAIN: LUCIFER: CAIN: LUCIFER:
CAIN:
•
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
381
f Dar încercarea asta îndoită V în jalea ei va fi un paradis A Pfi lîngă ce-or avea să-ndur,e Jiii i Fiilor tăi și strănepoții lor. Neostenit sporind de-a lungul vremii Ca pulberea (pe care, drept vorbind, Nu fac decît s-o-ngroașe). Să ne-ntoarcem Către pămînt.
De ce m-ai mai adus? Doar ea să-mi spui ce-mi spui?
Nu mi-ai cerut Să afli?
Þi-am cerut. J^oian^J știiud,\' u.
Dacă este, într-adevăr ești fericit.
Deci Domnul
Tatălui meu, făcut-a bine-atunci Cînd 1-a oprit s-atingă pomul?
Cred
Că dacă nu-l sădea făcea mai bine. <^Dar răul, dacă nu-l cunoști\", nu-nseamnă \\ Că ai scăpat de rău; el curge-ntruna \"Fiind o parte din făpturi.
Din toate?
Nu pot s-o cred: sînt însetat de bine. Și cine nu-i?_Cine rîvneste_râul \"~)
.
Dospește-n tot ce-i vin precum și-n tot Ce n-are viață. ~^4
în acele lumi,
Pe unde-am fost, atît de orbitoare, Pînă-a nu coborî printre fantasme, Acolo răul nu poate-ncolți Căci prea sînt minunate.
Le-ai zărit De prea departe.
Nu-i nimic. Distanța Le micșorează strălucirea numai, Ai amuți privindu-le de-aproape. Făpturile, oricît. de minunate, De pe pămînt, privește-le de-aproape Si judecă-lc-apoi.
>_
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER: CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
382
Așa făcut-am.
Tot ce-i frumos e mai frumos de-aproape. E-o amăgire. Spune-mi ce-ai văzut ~ Crescînd în ochii tăi privit de-aproape? Văzui pe Adah. Stelele cerești, Albastru-adînc al miezului de noapte Cu globu-i luminos, la fel c-un spirit Sau un sălaș al lui, amurgul ros Sau răsăritul soarelui, sau clipa De nedescris a coborîrii lui, Cînd lacrimi fericite-mi umplu ochii, în vreme ce se pierde-n gol și simt Că inima-mi plutește, lin, de-a lungul Acelui rai de nouri din amurg, Crengi verzi, umbritul codru, glas de paseri, Cînt al iubirii, seara, împletit Cu cîntul heruvimului, pe cînd Se-nchide ziua peste Eden, toate în ochii mei și-n sufletu-mi nu-nseamnă Nimic pe lîngă chipul ei: mă-ntorc De la pămînt și cer, privindu-i fața. E proaspătă ca și plăpînda spiță A omenirii în întîii zori, Ca-ntîia înflorire a țarinei Rodind la-mbrățișările dintîi Ale iubirii, si cu toate astea E-o amăgire.
Știu: tu nu-i ești frate, De-aceea nu-nțelegi.
Biet muritor! SîntJ;rate cu cei sterpj.
Atunci, cu noi N-ai cum să fii tovarăș.
S-ar putea
Să-mi fii tu—^mie. Dacă ești stăpînul Făpturii mai frumoase întru toate, De cee§li4«±rislat?
De ce trăiesc?
De ce ești tu nefericit? JDtajy Sînt toate-așa cum sînt? De Zămislitorul, trebuie să île~
Nefericit, însuflețind făpturi Nefericite?
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
383
Să -.creezLfăptoi Sortite nimicirii nu-i o faptă Ce-aduce bucurie; tata^Tiisă, îl socotește-atotputinte. „RăuL.^ ~ De «ide vine dacă el e bun?\" L-am întrebat pe tata. Mi-a răspuns Că^ăjiracesta-i^calea cătrebme. MTs-a~paruT ciudat ca\'lzvorășt\'e ^_ . v Din nempăcatul lui vrăjmaș. Mai ierF Văzui un miel mușcat de-un șarpe. Bietul Sugaci se întinsese la pămînt însîngerat, pe cînd sărmana oaie :XI/,\'>
Zadarnic behăia, iar tata,-atunci, Cules-a buruieni si, oblojindu-l, t :l\'31iy\'j,f Neputinciosul miel s-a-nviorat \"\'
Și-apoi, înzdrăvenindu-se cu-ncetul, :\':..;•
S-a ridicat și-a prins să sugă iar La ugerul oiței. „Fiul meu, A zis Adam,
e,/ S
Ce-ai răspuns? 1 _ Nimic,
îmi este tată. însă îmi spuneam ->, Că pentru bietul miel era mai bine / Să nu fi fost mușcat defel, în loc L Să-și dobîndească, iar, plăpînda viață f Cu prețul unuj_cjun_s|îsietpr \' l
Desi-amorțit de leacuri. ^
Dintre toate
Spuneai că mai presus ți-e dragă ea, Care-a-mpărțit cu tine sînul mamei ;i Și-ți alăptează pruncii.
Da, spuneam: Căci ce-aș fi fără ea?
Eu, ce sînt?
Oare, Tu nu iubești nimic?
Stăpînul tău^ Iubește, oare? \\
După spusa tatei, ~1 El e iuMrjiiJnjăsi. Dar socot, j Pfîvmcnn jur, că n;ii_pxeajioyedește.
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN:
Asemenea tu nu poți să-ți dai seama Dacă iubesc sau nu, afară doar De o pornire largă-n care tot Ce-i mărunțiș, menit e să dispară Asemenea zăpezilor.
Ce-or fi Zăpezile?
Fii mulțumit că nu știi Ce vor afla urmașii-ntr-un tîrziu Și bucură-te azi de cerul cald Lipsit de gerul iernii.
Vreun chip Asemeni ție nu ți-e drag?
Kăspunde-mi: Făptura ta ți-e dragă?
Da. Mai mult
Mi-e dragă însă cealaltă făptură Care-i deasupra mea și mă ajută Să-mi duc povara vieții.
O iubești
Pentru că-n ochii tăi e minunată Ca măru-n ochii mamei tale. Dar Cînd frumusețea-i va păli, iubirea Și-aprinsa ta pornire se vor stinge. Să-i piară frumusețea! Cine-o fură? O fură timpul.
Timp trecu destul
Și-Adam și Eva tot frumoși sînt astăzi Nu ca Adah și serafimii, însă, Oricum, frumoși.
Sînt lucruri trecătoare La ei ca și la ea.
îmi pare rău.
Cu toate astea-i voi păstra iubirea Și-atunci cînd frumusețea ei păli-va. Făuritoru-a tot ce e frumos Va fi mai păgubit ca mine: el Va pierde o podoabă fără seamăn. Þi-e drag un lucru pieritor. Te plîng. Și eu te plîng; tu nu iubești nimica. DiFîrâTe-tău, ți-elFag și el?
De ce Nu mi-ar fi drag?
384
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CA IX:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
Și tatăl tău și Domnul
385
25 — Opere IV
Bine.
îl au în cinste. j
E o dovadă că te pleci.
Mă plîng?
E-al doilea născut și-i slăbiciunea Iubitei tale mame.
Nu-i nimic.
De vreme ce întîia oară-un șarpe S-a bucurat de ea.
Prea bine. însă, Ce spui de tatăl tău?
Ce-mi pasă! Oare Dacă li-i drag să nu-l iubesc?
lehova,
îndurătorul Domn și Ziditorul Acelui Bai pierdut, și el privește, Zîmjbijid, îa Abel.
Niciodată eu
Nu 1-am zărit și nu știu de-i zîmbeștc. Zărit-ai îngeri.
Ear.
Destul de des
Ca să-ți dai seama că-l iubesc pe Abel: Oricînd e jertfa lui primită.
Fie. De ce-mi vorbești de toate-acestca?
Știu Că te-ai gîndit la ele mai-naintc.
De-ar fi așa, cu ce drept mi-amintești Gînduri de cari...
(Se oprește tulburat.)
O, spirite! Noi sîntem Aici, în lumea ta, deci nu-mi vorbi De lumea mea. Tu m-ai făcut să văd Minuni : preadamiții cc-au călcat Pămîntul vechi a cărui rămășiță E cel de azi; mi-ai arătat puzderii De lumi stelare-al căror șters tovarăș, Pierdut printre planete, este azi
Byron
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFBR: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: 386
Pămhitul nostru: am zărit și umbra Acelui lucru mult-temut adus De tatăl nostru: Moartea; felurite, Nenumărate lumi văzui; as vrea Să-l văd pe lehova în Raiul său, Sau Raiul tău: în ce ținut se află? Aici și peste tot.
Tu n-ai sălaș?
Un loc al tău, ca orișice ființă, Cum muritorii-și au pămîntul lor, Și alții —• alte lumi? Doar tu-mi spuneai Că sufletele pieritoare-și au Un loc anume, iar acelea care De mult s-au petrecut din lumea noastră, Sălașul lor. Și lehova și tu O
Aveți sălașe. Stați, oare,-mpreună?/ Ba nu. Stăm fiecare-n altă, parte. \\ Domnim însă-mpreună.
Bine-ar fi
De-ar fi doar unul domn. Atuncea, poate, Ar duce toate către-un singur țel Și n-ar mai fi-ntre lucruri vijelia Ciocnirilor de-acum. Dar nu-nțeleg Cum\'duhuri mari ca voi si înțelepte Se vrăjmășesc. Nu sînteți înfrățiți Prin slavă și putere?
Tu nu ești, Cu Abel, frate?
Frați sîntem și astfel Vom fi mereu. Dar chiar dacă n-am fi, Nu-i duhul nostru pieritor ca trupul? Nu-i nemurirea-atotputernicia? De ce să se-nvrăjbească aducînd în lume-atîta chin?
Pentru-a domni.
Te-am auzit spunînd că sînteți veșnici. } t Așa e. \' »
Și din cele ce-am văzut Imemitatea-albastră-i nesfirșită\". Așa e.
Nu vă este de ajuns Pentru-amîndoi? De ce nu vă-nțelegeți?
Domnim și eu și el.
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
387 25*
E totuși, unul Din voi ce-aduce răul.
Care?
Tu!
Căci omului de poți sâ-i faci vreun bine De ce nu-l faci?24\'
E treaba celui care Te-a zămislit. Nu eu am fost acela: i ailui
Atunci,
Lasă-ne-n seama lui de vreme ce El ne-a făcut, sau dacă nu, arată-mi Sălașul tău și-al lui.
De-aș vrea, acum
Te-as duCe să le vezi pe amîndouă. Ci cînd suna-- va ceasul vei intra într-unul dintre ele, pe vecie. Acum, de ce nu?
Omeneasca minte Abia de poate să cuprindă-n ea Puținul ce-a văzut și tu rîvnești S-ajungi acum la marile Mistere, La dublele Principii și-ai dori Să le zărești pe tronurile lor Ascunse ție. Omule, răbdare! Căci de-ai vedea oricare dintre ele Ar însemna sfîrșitul tău.
Aș vrea Să pier spre -a le vedea.
Acum vorbit-a
„Feciorul celeia ce smnls-a mărul. Te-ai prăpădi fără să-ți satur ochii: Spre-a le zări ești nevoit să treci Pe alt tărîm.
Al morții!
Prkna,.poartă A trecerii.
Mi-e teamă mai puțin Aflîndu-i calea.
Să purcedem dară
Spre lumea ta, iinflfi.-jum)sfl-vp.i noamnL,
întemeiat de-Adam, mîncînd și bînd,
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
388
Trudind și tremurînd, rîzînd, plîngînd, Dormind și-apoi pierind.
De ce, atunci, i»\'> ,: Văzui aceste locuri? , \'/
N-ai dorit
Să afli? Și prin cele ce-ai văzut N-ai izbutit să afli? ;\' ..\',
Vai! îmi jjare \\
,Că nu mai sîntjiimic.25 \" J
—^- ——.-.; Aceasta este \"j it s
Chiar suma cuj.pjțin^ejo£:£,||;t]._â|li- \\
NjmicjiKîa2]|irJL.omenfisti. -^
învățătura las-o moștenire
Copiilor și-ai să-i scutești de chin. • \' : * l
Duh încrezut! Grăiești cu fală, însă, -
Și tu ai un stăpîn.
Eu nu! îți jur
Pe cerul stăpînit de el, pe-ntinsul Noian de lumi si suflete pe care Le stăpînim deopotrivă. Nu! E drept c-am fost înfrînt, dar nu-i sînt slugă. I se^lnchinăi toți..,. EjLJții. Mă luptj \' Și îl înfrunt, \"cuni m^aBtîTuptâTpe^rremuri în cerul nalt.țDe-a lungul veșniciei, •
în Hades, prin prăpăstii fără fund, Prin veacurile lungi și nesfîrsite, Necontenit mă voi lupta cu el Și stea cu stea și lume după lume Vor tremura-n balanță, pînă cînd Războiul va-nceta, de va-nceta, Dar nu mai înainte ca din noi Să cadă unul. Cine poate stinge Neîmpăcata ură sau zdrobi Nemuritoarea viață? El învins-a: *\'
Deci Răul, pentru el, e cel învins. Ce-i Binele adus de el? Căci dacă L-as fi înfrînt spuneam că el e răul în tot ce-a zămislit. Ce daruri, oare, Trimis-a muritorilor abia înfiripați în lumea lor îngustă? i O, prea puține. Unele din ele\" Cu gust amar.
LUCIFER: Hai înapoi, atunci,
Către pămînt să te înfrupți mereu Din marea binefacere cerească Ce-ți fericește neamul. Rău-i rău Și binele e bine si nu el Le-aduce-n lume. Dacă face bine Nunuți-l bun. Dar dacă face rău Nu spuneți că-i al ni eu, mai înainte De a-i afla izvorul. Nu vă luați După cuvinte, chiar atuncea cînd Sînt duhuri mari în joc, ci socotiți. După vieața voastră, după cum Ar trebui să fie. Oricum, mărul Ispitei v-a adus în dar un. lucru 1 Neprețuit: gîndirea voasjjâ. Fie j Ca niciodată \"silnice \'porunci Să n-o clintească, fie să nu credeți, împinși de teamă, împotriva voastră, Nesocotind dovezile. Răbdați Și cugetați, alcătuind o lume Lăuntrică în care cea de-afară Să n-aibă cum pătrunde. Doar as_a Veți căpăta o fire mai înaltă Și ghidul vostru va putea supune fărîna-n care-a fost întemnițat.
**\"\' _________ i, \\^
Se fac nevăzuți.
ACTUL AL lll-lea
SCENA 1
Pămîntul în preajma Raiului, ca în primul act. Intră Cain și Adah.
ADAH:
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH:
CAIN:
390
Sst! Cain! Calcă-ncet.
Dar de ce?
Enoch,
Micuțul nostru, doarme, iată, colo, Sub chiparos, pe un culcuș de frunze. Sub chiparos26! Copacul ăsta parcă Jelește cînd dă umbră. Cc-ți veni Să culci sub el copilul?
Umbra lui,
Ca bezna nopții deasă, tocmai bună-i Să-i privegheze somnul.
Cel mai lung Și cel din urmă! Hai să-l văd.
(Se apropie, împreună, de copil.)
îmi pare
Nespus de fraged. Obrăjorii lui în înflorirea lor curată,-ntrec Petalele de roze, presărate Sub căpătîi.
Și gura-ntredeschisâ Cit c de dulce! Nu. Să nu-l săruți! Sau nu acum. Curînd o să se scoale, Căci ceasul de odihnă s-a-mplinit. Ar fi păcat să-l tulburi pînă cînd Nu se trezește singur.
Ai dreptate.
ADAH:
CAIN: ADAH:
CAIN:
ADAH:
lini voi struni dorința. L-ai văzut
Cum a zîmbit prin somn? O, dorini, zîmbește,
Vlăstar al lumii ee-a-iiflorit abia,
Dormi și zîmbește, cuci a ta e vremea
Zîmbirii și-a odihnei, buni tovarăși
Nevinovați și veseli! N-ai cum ști
Că trupul tău e gol: tu n-ai cules
Opritul fruct. De ce să vină-ceasul...
Cînd f i-vei pedepsit pentl-un păcat \\
Ce nu-i al tău și nu 1-am făptuit j
Nici tu, nici eu? Acuma dormi în pace r
Obrajii lui se înTOșesc pe cît
I se-adînccște zîmbetul, se zbat,
Ca niște aripi, lungile lui gene
La fel de-ntunecate ca frunzișul
Copacului stufos, și-albaștrii ochi
Surîd, senini, subt pleoapa-ntredeschisă.
Ce vede-n vis? Visează Raiul! Da.
Visea/ft, Kaiul f-el pierdut dc-a pururi.
Copilul meu, o doar un vis! Nici tu,
Nici fii tăi, nici strănepoții voștri
Nu vor călca vreodată-n acel loc
Oprit, al bucuriei.
Dragă Cain!
De ce jelești peste culcușul lui Atît dc-amar trecutul? Pentru ce Tînjești atîta după Rai? N-ai vrea Să înjghebăm noi altul?
Unde?
Chiar
Aici, sau unde vrei. Cînd sînt cu tine Eu nu duc lipsa Raiului pierdut, Nu-mi ești aproape tu, copilul, tata, Frate-meu, Zillah — dulcea noastră soră — Și Eva care ne-a adus pe lume Și-i datorăm atît de multe?
Da. Și moartea printre altele.
O, Cain!
Preamîndrul duh ce te-a purtat prin nori Þi-a adîncit mîhnirile. Credeam Că-ntrezărind minunile rîvnite, Vedenii, pe cît spui, și-acele lumi
391
C A IN:
CAIN:
ADAH: C A IN:
ADAH: CAIN:
ADAH: CAIN:
ADAH:
392
De azi și din vechime, potoli-va Neastîmpărata-ți minte și dorința De a,cnaflaște. Văd că ntrnTaTTătr Þî^aduse călăuza ta. Eu, totuși, îi mulțumesc că te-ai întors curînd. Curînd ai spus?
Curînd. Sînt două ceasuri De cînd plecat-ai. Două ceasuri lungi De așteptare, totuși, după soare Doar două ceasuri.
Și-n acest răstimp Eu am ajuns la soare și-ain văzut ^ V
Acele lumi pe care altădată ^t^1
Le lumina și care pentru veci Rămas-au fără el, și lumi nicicând De raza-i dogorite! Socoteam Că-s ani de cînd lipsesc.
Doar două ceasuri. Deci mintea noastră socotește timpul Doar după cele ce vedem și după Priveliștea măreață sau măruntă, După plăcere sau urît. Zărind Lucruri care se pierd în fund de vremuri Făpturi nemaivăzute, stinse lumi, Cu vesnicia-n față, eu credeam Că îmi împrumutase-un veac sau două Din nesfîrșirea ei. Dar văd acum ^ Cît sînt de mic. Spusese bine duhul \\ Că nu-s nimic. „j
Cum de-a grăit astfel? Căci lehova n-a spus-o.
Nu. N-a spus-o.
Lui i-e destul să crească-n noi nimicul. Și amăgind țărîna cu fugara Vedere-a Raiului și-a nemuririi, 0-ntoarce în țărîna iar. De ce? Păcatul părintesc, o știi preabincj De ee să-l îndurăm? L-au făptuit A Deci ei să moară.
N-ar fi drept. Acum Prin gura ta grăiește duhul care Te-a însoțit. O, de-aș putea muri Ca să trăiască ei!
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH:
CAIN: ADAH:
CAIN: ADAH:
CAIN:
ADAH: CAIN:
ADAH:
Și eu spun astfel.
De-ar fi să-ndestulăm cu-o jertfă numai Pe cel nesățios să frîngă vieți Și pruncu-acesta care doarme colea, Nevinovat, ar fi ferit să guste Din moarte și durere, și-n urmași Să li se piardă, pe vecie, urma. Poate că jertfa asta într-o zi O să ne mîntuiască neamul.
Jertfa Q
Acelui fără vină-n locul celui Care-a greșit. Ce tîrg ciudat ar fi! J Neprihăniți sîntem! Cu ce greșit-am Pentru-a plăti păcatul făptuit Cînd încă nu eram, si pentru ce Să ispășim mereu, răscumpărînd Păcatu-acela tainic, fără nume, Dacă păcat se cheamă setea dup£ Cunoaștere?
Păcătuiesti si-acum
O, Cain, dragul meu. Nelegiuite Sînt vorbele ce-ascult.
Atunci mă lasă Si du-te!
Niciodată. Dumnezeu Te-aude, însă.
Ce se vede-aicea? Altarele de jertfă către Domnul De Abel înălțate, cît lipsit-ai, Pentru-a jertfi-mpreună.
Nu-s grăbit
S-aduc, ca Abel, ardere si jertfă în fiecare zi, plecîndu-mi fruntea Cu o smerenie în care teama înlocuiește dragostea, iar slava Se schimbă-n bir.
E bine să jertfești. Ajunge un altar. Eu n-am ce-aduce. întîii muguri care sparg pe ramuri Și poamele dinții, învoalte flori,
393
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH: CAIN:
ADAH:
394
Toi ce-a rodit mai minunat pămîntul, Să-i ducem Domnului prinos, cu suflet Smerit și blînd.27
Eu am muncit pămîntul Și-am asudat în arșiță, precum A rînduit. blestemul. Sîut dator Și altceva? De ee-aș fi blînd? Nu-i smulg Ogorului bucata mea de pîine? Și recunoscător de ce să fiu? rNu-s pulbere, nu-n pulbere mă scald \\STn-am să fiu iar pulbere? Să niint_ CîruTștiu că si\'nt nimic, să mă prefac~ Că-s mulțumit că-ndur? Să fiu smerit Că tatăl meu a săvîrșit păcatul..\' Pe care-l ispășim, scrîșnind, și-n veac Va fi cu prisosință ispășit De neamul nostru? Bietul nostru prunc Ce doarme surîzînd, nu știe, bietul, Că poartă-n el sămînța unui chin Ce-n miriade de făpturi va trece. Ar fi mai bine, somnoros, să-l iau Și să-l strivesc de stînci decît să-l las Să viețuiască pentru...
Doamne sfinte!
Să nu te-atingi de el... Copilul tău Și-al meu, o, Cain! Cain!
Nu te teme!
Nici pentru toate stelele din cer, Pentru puterea ce le raînă-n haos, N-aș pedepsi mai aspru-acest copil Decît cii-o-mbrățișarc părintească.
De ce mă-nfricosezi cu vorbe?
Iată
Spusei c-ar fi mai bine de-ar pieri Decît să-ndure chinul și să-l lase Drept moștenire altora. Dar dacă Aceste vorbe te mîhnesc, voi spune Că ar fi fost mai bine pentru el Să nu se fi născut.
Nu spune asta!
La bucuria, mamei nu gîndești? Să-l alăptezi, să-l priveghezi, să-l mîngîi.
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ABEL:
CAIN: ABEL:
395
încetișor. Se scoală. Dulce Enoch!
(Se duce spre copil)
Privește-l, Cain! Iată ce vînjos
Și fraged e, cît de frumos si vesel.
îmi seamănă și-ți seamănă, cînd ești
Cu sufletu-mpăcat: atuncea toți
Sîntem la fel, așa e, Cain? Tată,
Copil și mamă, chipurile noastre
Se-oglindă unu-ntr-altul ca și cum
S-ar oglindi-ntr-o apă lină-atunei
Cînd ele-s împăcate, potolite
Și tu ești bun. lubestc-ne, deci, Cain!
lubește-te de dragul nostru. Vai!
Iată-l cum tinde brațele, cum rîde
Și cum deschide-albaștrii ochi cercînd
Să-ți prindă ochii, ca și cum ar vrea
Să-ți dea binețe, iar plăpîndu-i trup
Tresaltă-naripal de bucurie.
Să nu-mi vorbești de chin. Chiar heruvimii,
Cei fără de copii, te-ar pizmui
Că îi ești tată. Binecuvîntcază-l!
Nu știe cum să-ți mulțumească, dar
Inima lui cu-a ta se împreună.
Fii binecuvîntat, copile! Dacă
Așa te poate-un muritor feri
De ispitirea șarpelui.
Vezi bine!
Căci binecuvîntarea părintească îl va feri de șarpele viclean. Mă îndoiesc. Dar nu mă dau în lături. Fratele nostru vine-ncoace.
Abel, Fratele tău.
(Intră Abel.)
O, frate, bun-venit! Coboare pacea Domnului asupră-ți! Bun găsit, Abel!
îmi spusese Adah Că ești plecat departe, însoțit De-un duh înalt, departe de hotarul Obișnuit. Era dintre acei
CAIN:
ABEL:
CAIN:
ABEL:
ADAII:
ABEL:
C AIX: ABEL: CAIN:
ABEL:
CAIN:
ABEL:
C AIX:
396
Pe care i-am văzut, și-am stat de vorbă Cum stăm cu tata?
Nu.
De ce te-ai dus
Cu duhu-acesta? Poate-i un vrăjmaș Al Celui-preaînalt?
Și un prieten
Al omului. Cel-preaînalt, de vrei Să-i denumești așa, a fost vreodată? Să-l denumesc! Ciudate vorbe, frate! Lasă-no-o clipă singuri, soră Adah, Să ne gătim de jertfă.28
Bine. Plec.
Eămîi eu bine, scumpe Cain. Iată, îmbrățișează-ți fiul. Duhul lui Fără prihană și smerita slujbă A fratelui meu Abel să te-aducă Pe calea Păcii și-a Credinței.
(Adah iese, purtîndu-și pruncul.)
Tu Pe unde-ai fost?
Nu știu.
Dar ce văzut-ai? Văzui răpusele, far\' de hotare, Puternicele, nepătrunse taine Din spațiu, sumedenie de lumi Ce-au fost și sînt, amețitor vîrtej De sori, pămînturi, luni, rostogolite Pe-orbitele sonore, bubuind în jurul meu, așa încît, acum, Ar fi nepotrivit să stăm de vorbă. Lasă-mă, Abel.
Văd în ochii tăi
Un licăr nefiresc și-ți văd obrajii Aprinși de-o nefirească-mbujorare Și îți aud cuvintele ciudate. Ce-nseamnă asta?
Că te rog să pleci. Nu .înainte de-a aduce jertfa Și-a ne ruga.
Jertfește singur, Abol. lehova te iubește.
ABEL: CAIN:
ABEL:
CAIN: ABEL:
CAIN:
ABEL: CAIN:
ABEL: C A IN:
ABEL: CAIN: ABEL:
CALN: ABEL:
CAIN:
397
Te rog
Pe-amîndoi.
Pe tine mai ales. Dar nu, nu-mi pasă, Tu ești mai potrivit să-l proslăvești, închină-i-te dacă vrei, dar singur, Sau fără mine.
Frate, n-aș fi demn Să mă numesc feciorul tatei, dacă Nu te-as cinsti pe tine, cel mai vîrstnic Din fiii lui, chemîndu-te să nalți, Cu mine-alături, jertfa către Domnul, Și nu ți-as da întîiul loc de preot în împlinirea sarcinei, căci el Þi se cuvine.
Nu-mi aduc aminte Să-l fi cerut.
Cu-atît mai rău.
S-o faci acum. Pari chinuit și jertfa Te va-mpăca în cuget. J
Nu. Nimic
Nu-mi poate-aduce pacea. Niciodată N-a pogorît în sufletu-mi, deși Se-mpacă-ades și firea. Abel drigă, Ar fi mai bine să mă lași. De nu înalță singur jertfa ta pioasă. Nu spune-așa. Se cere împreună Să înălțăm prinosul. Nu pleca. Dacă se cere,-atuncea, fie! Spune-mi Ce-am de făcut?
Alege un altar.
Alege ta în locul meu. La fel sînt: Un pumn de piatră, iarbă și pămînt. Alege tu!
Mi 1-am ales.
Altarul
Cel mai semeț. L-ai nimerit: tu ești Doar cel mai mare. Pregătește-ți jertfa. Tu ți-ai gătit-o!
Da. întîii miei
Ai turmei mele. Nensemnate daruri De biet păstor.
Eu sînt plugar, n-am miei. De-aceea voi jertfi ce-mi dă pămîntul în schimbul trudei mele: rodul lui.
Crengi înflorite, felurite poame Ce-au dat în pîrg.
ABEL: Se cade tu să-ncepi,
Ca cel mai mare, sfînta slujbă.
CAIN: Abel!
Nepriceput mă simt. Arată-mi cum, Iar eu te voi urma.
ABEL: O! Doamne sfinte!
Tu, ce ne-ai zămislit și ai suflat Asupra noastră viață, Tu, ce-ai fost Preamilostiv cu noi, căci n-ai sortit Pe fiii tăi pierzaniei, cum cere Păcatul părintesc, ci-n mila ta Tu ne-ai cruțat și ne-ai iertat greșeala De neiertat, tu, singurul stăpîn Al binelui, al slavei și-al veciei, Luminător a toate cîte sînt, Preabunule ce ne ferești de rău Și ne arăți cărarea către bine, De-a pururi nepătruns, primește-mi jertfa, Smeritul meu prinos, întîiul miel Al turmei mele, biet prinos, căci nimeni Nu-ți poate mulțumi îndeajuns, Primeste-o ca pe-un dar din partea celui Ce-și pleacă în țărînă fruntea sa Și-n fața tronului ceresc se-nchină
Spre slava ta în veci de veci. Amin. J \'
CAIN fiară a îngenuncneccjîn timpul rugii):
O, duh, sau orice-ai fi, atotputernic
Pe cît se vede și, pesemne, bun,
De vreme ce ți-s faptele scutite
De orice rău, tu, dumnezeu în cer
Și pe pămînt lehova, cunoscut
Fără-ndoială și sub alte nume
Pe care ți le dau, după-nsușiri,
Supușii tăi nenumărați primește
Și ruga mea dacă dorești să fii
Prin rugi înduplecat, iar dacă e
Prin jertfe să te-mbun, primește-mi jertfa.
Două făpturi jertfesc. De ți-e pe plac
Prinos de sînge, iată-aci altarul
Păstorului, la dreapta-mi fumegînd,
însîngerat, spre slava ta, căci el
398
Jertfit-a-ntîiul miel al turmei sale
Ce aburește-acum împrăștiind
Spre cer miros de sînge și tămîie.
Iar dacă-ți sînt pe plac aceste roade
Dulci ale gliei, pururi mîngîiate
De blîndele-anotimpiiri, așternute
Pe iarba nepătată, sub lumina
Care le-a copt, primește-le, căci ele,
Necunoscînd durerca,-nchipuiesc
O pildă-a faptei tale, mai degrabă,
Decît smerite rugi. Dacă-un altar
Lipsit de jertfa sîugeîui tc-mbună,
întoarce-ți ochii! Cel ce 1-a-nălțat
E-ntocmai cum 1-ai zămislit. Nu-ți cere
Să-i dai nimic în schimb. Dacă e bun
Fă cum ți-e vrerea: cruță-l sau lovește-l,
De vreme ce tu singur hotărăști
Ce-i binele și răul, care sînt
După voința ta orânduite.
De-i rea sau bună fapta mea eu nii știu
Căci nu-s stăpîn și nu-s îndreptățit
Să-l judec pe stăpîn, ci doar să-ndur
Pflrunca-i cît de aspră, fără murmur.
(Pe altarul lui Abel, rugul aprins izbucnește într-o coloană de flăcări luminoase spre cer, în vreme ce un vîrlej de vini răstoarnă altarul
y lui Cain, aruncînd roadele în lărînă.\"g) >ld):
închină-te, o, frate! Căci lehova
S-a mâniat pe tine.
CAIN: Pentru ce?
ABEL: Prinosul tău zace-n țărână.
CAIN: Lasă-l.
Zace-n țărînă cave 1-a rodit
Și-o să rodească iar în primăvară.
Jertfa-ți de carne-ncinsă e primită,
Căci cerul, iată, soarbe cu nesaț
Văpăile-mbibate-n sânge. ABEL: Cain,
Nu te gândi la jertfa mea. înalță,
Degrabă, alt altar. CAIN: Ba nicidecum.
Mi s-a scîrbit să mai înalț altare.
/ ît
399
ABEL: O, Cain, ce-ai de gînd?
CA IN: Să prăbușesc
Neghioaba întocrnire-a jertfei tale Supus plecată cerului. Altarul] Stropit cu sîngele nevinovat [ Al mieilor tăiați.
ABEL: Stai! Nu te-atinge!
Și nu-ți îngreuia nelegiurea Prin vorbe fără rost. Altaru-acela E binecuvîntat căci Cel-de-sus, în marea-i milă, mi-a primit prinosul.
CAIN: în marea-i milă! S-a gîndit el, oare,
Cînd ți-a primit prinosu-nsîngerat Și aburind al cărnii, la durerea Behăitoare-a bietelor mioare Jelindu-si pruncii căsăpiți? La chinul Jertfiților nevinovați răpuși De cuțitoiul tău pios? Ferește! Nu voi lăsa să se răsfețe-n soare Această sîngeroasă mărturie Care-njosește viața.
ABEL: înapoi!
N-ai să zdrobești în nebunia ta Altarul meu. Slujește-te de el Și-ncearcă să înalți o altă jertfă.
CAIN: 6 altă jertfă! Dă-te la o parte!
Sau jertfa asta s-ar putea să fie...
ABEL: Ce vrei să spui?
CAIN: Dă-mi drumul! DomnulJăii
E iubitor de _s|n£e. Vezi! Ia seama! Să nu-T îndestulez acum. Dă-mi drumul!
ABEL: în numele-i preasfînt, eu te opresc
S-atingi altarul ocrotit de ceruri.
CAIN: De ții la viața ta, ferește-n lături
Si lasă-mă să-mprăstii iarba asta Peste țărîna ce-o rodește, altfel...
ABEL (împotrivindu-se):
Iubejc_p_e_TJomjmIjna^2£isus ca viața-
CAIN (izbindu-l în tîmplă cu o bucafâ de lemn pe care a smuls-o din rugul aprins): ••:-
Na! Du-i-o-n dar stăpînului tău lacom De vieți.
400
ABEL (prăbusindu-se) :
Ah! Ce-ai făcut, o, frate, frate!
CAIN: Da! Frate!
ABEL: Dumnezeule, primește
Pe robul tău, iar ucigașul iartă-l,
Căci n-a știut ce face. Cain! Frate!
Dă-mi mîna, dă-mi... iar bietei Zillah spune-i,.. CAIN (după o clipă de uimire):
Cum? Mîna mea! E înroșită de...
(După o lungă pauză, privește, pierdut, în juru-i.)
Unde mă aflu? Singur! Unde-i Abel? Și unde Cam? Eu să fia acela? Trezeste-te, o, frate! Ce-ai rămas Atît de galben? Azi de dimineață Erai doar zdravăn. Abel! Nu, te rog Nu-ți bate joc. Lovitu-te-am năprasnic, Dar nu din vina mea. De ce mi-ai stat în cale?\' Poate-ncerci să te prefaci Ca să mă sperii? Te-am lovit. Atîta. Clinteste-ți mîna doar! Clintește-ți mîna! Așa. Răsuflă! Suflă-asupra mea! O, Doamne! Doamne!
Cine 1-a chemat Pe Dumnezeu?
ABEL:
CAIN: ABEL:
CAIN:
401 26
Eu, ucigașul.
__ Domnul
Să-l aibă-n pază. Caia, să te-nduri De biata noastră Zillah: nu mai are Decît un frate-acum.
(Atei își dă duhul.)
Iar eu nici unul. \\ »>\'* Cine-mi răpește fratele? Deschiși Sînt ochii săi. Deci n-a murit. Căci Moartea E ea -ujLgpmn și somniL-Jichide ochîT\" își ține gura-ntredeschisă, deci Răsuflă. Dar n-o simt. Mă plec s-ascult Dacă-i mai bate inima. Se pare Că s-a oprit. E-o nălucire! Altfel \\ Din lumea asta am făcut un iad.
ZILLAH:
402
Pămîntul parcă so-nvîrtcste: mîna Mi-e umedă...
(își duce mîna la frunte, apoi prin fala ochilor.)
Dar nu de rouă. .Nu. E jilavă do sîngele frățesc, Al meu si-al lui, vărsat acum de mine. Ce rost mai are viața cînd răpui Făptura ta în altul? Nu se poate Să fi murit! Tăcerea-nseamnă moarte? Se va trezi. Mal bine să rămîn La căpătîiul lui.LNu-i cu putință Să fie-atît de slabă viața-ncît S-o-năbuși într-o clipăl Mi-a vorbit Mai adineauri. Ce să-i spun? O, frate! Nu. Dacă-l chem așa n-o să-mi răspundă Căci frații nu se-ncaieră. Și, totuși, Vorbește-mi, o, vorbeste-mi! De-as putea Să mai aud o vorbă doar rostită Cu blîndu-i glas, o, de-as putea să-i dau A doua oară glasul.
Intră Zillah.
Parcă-aud
Un zvon de glasuri. Cine-o fi! E Cain... Stă și-mi veghează soțul. Dar ce faci Acolo, frate? Abel doarme? Doamne! De ce-i așa de galben și ce-nseamnă Firul de sînge de pe tîmplă? Nu. Mă-nșel: nu-i sînge. Nimeni n-ar putea Să-i facă rău. Ce-nseamnă asta? Abel! Ce s-a-ntîmplat ? E-nțepenit. Nu suflă. Mîinile-i cad într-ale mele, moi, Ca niște pietre fără viață. Cain! Om fără suflet! Cum de n-ai sărit Să-l scapi de la pieire? Trebuia, Ca cel mai tare, tu să te ridici Și să-i dobori vrăjmașul. Tată! Eva! Veniți încoace! Vino, Adah! Moartea-Se află printre noi.
Zillah iese chemîndu-i.
CAIN (singur):
ADAM:
EVA:
ADAM:
EVA:
ADAM:
ADAH:
403 26*
Cine-a adus-o?
Eu sînt acela, eu care-o urăsc Atît de-adînc că numai gîndul ei Mi-a-nveninat vieața mai nainte De-a ști măcar ce fel de chip avea, Eu am adus-o aici, eu 1-am împins Pe frate-meu în brațele ei reci Și fără de iertare, ca și cum Ea nu putea și singură să-și ia Cumplitul bir. Cu-ncetul mă trezesc Din visul greu ce-mi luase mintea, însă El nu se va trezi în veci.
Intră Adam, Eva, Adah și Zillah.
Venii
Chemat de Zillah cu suspine. Oare, E-adevărat? Dar ce văd! Fiul meu!
(Către Eva)
Iată, femeie, s-a-mplinit blestemul Pe care 1-ai stîrnit prin fapta ta! O, nu-mi aduce-aminte! Simt si-acum Colții de șarpe-n inimă. Oh, Abel! Iubitul meu fecior! Pedeapsa asta întrece, Ichova, păcatul meu. Mi 1-ai răpit pe veci!
Grăiește, Cain!
Doar tu ai fost de față. Cine e Săvîrsitorul? Poate că vreun înger Vrăjmaș lui lehova? Sau poate-o fiară Sălbatică din codru?
Ah! Zăresc
O rază albă cum străpunge norul! Văd reteveiul ars și-nsîngerat Smuls din altar, mînjit de fum și roșu De...
Hai, grăiește, fiul meu! Alungă bănuiala ce-adîncește Nenorocirea noastră.
Spune, Cain, Că nu ești tu făptașul.
O, ba da! E limpede, căci iată cum și-nclină, Ca vinovații, fruntea, și-și ascunde Cu palmele însîngerate, cehii Pagini și crunți.
ADAH: Nu, mamă! Pe nedrept
Arunci asupra-i vina. Spală, Cain, învinuirea înfricoșătoare, De suferință smulsă mamei noastre.
E VA: O, lehova, ascultă-mă! Pogoare
Asupra lui al șarpelui blestem în veci de veci, căci el e mai aproape De seminția lui. Pustie fie-i Pînă la moarte viața! Fie...
ADAH: Mamă!
Nu-l blestema căci e feciorul tău! Nu-l blestema, o, mamă: mi-e bărbat Și frate mi-e.
EVA: El te-a lipsit de frate,
Pe Zillah de bărbat, de-un fiu pe mine, Deci blestemat să fie și să piară Din ochii mei pe veci. Fărîm acum, Așa cum el făcut-a-n cel de colo, Firescul legămînt. O, Moarte crudă! Eu, cea dinții, chematu-te-am, de ce Nu m-ai ales pe mine? Pentru ce întîrzii să mă iei?
ADAM: Nu-ngădui, E va.
Durerea ta de mamă s-o preschimbi într-un blestem. De mult ne-a fost menită O soartă grea. Acum că s-a-mplinit Se cade s-o-ndurăm ca robi supuși Ai Domnului și-ai sfintei vreri din ceruri.
EVA (arătîndu-l pe Cain):
E vrerea lui! E vrerea-acestui duh Cu chipul Morții, pe pămînt adusj De maică-sa, spre-a-l înveli cu leșuri. O, fie-i viața blestem! Remușcarea Să-l mîie prin deșert, cum fost-am noi Goniți din Rai, pînă în ziua-n care Copiii lui îi vor întoarce fapta Ce-a săvîrșit-o el. Iar heruvimii Cu aripe și paloșe de foc
404
ADAM:
ADAH:
ADAM:
ZILLAH: ADAM:
Să-l hăituiască zi și noapte. Șerpii
Să-i taie calea; roadele atinse
De gura lui să se preschimbe-n scrum;
Să mișune-n culcușul lui de frunze
înveninate scorpii și în somn
Să i se-arate cel ucis, iar treaz
Să fie bîntuit de groaza morții.
Cînd buza-i arsă întîlni-va apa
Să se preschimbe rîu-n sînge, fie
Să îl alunge firea, tot ce-atinge
Să-și schimbe fața, să trăiască-n chinuri
Pînă în ceasul morții lui, iar moartea
Să-i fie mai cumplită ca omorul
Prin care-a coborît-o între noi!
Să pleci de-aici omorîtor de frate!
De-acum încolo, pînă-n fund de vremi,
Cuvîntu-acesta însemna-va Cain.
Și te-or urî urmașii tăi, deși
Le-ai fost părinte. Să pălească iarba
Sub talpa ta; copacii să te-alunge;
Pămîntul să te frigă iar țarina
Să-și lepede mormăitul; să n-ai parte
Nici de lumina soarelui și nici
De cerurile sfinte.
Eva iese.
Du-te, Cain!
N-ai cum rămîne printre noi. Deci pleacă Și lasă mortu-n grija mea. De azi Eu nu mai am feciori, căci niciodată Nu vreau să te mai văd.
O, nu-l goni
Cu-aceste vorbe, tată, nu spori Cu-al tău blestem pe cel al Evei.
Fată,
Eu nu blestem, căci el își poartă-n suflet Nelegiuirea. Zillah, să plecăm. Vreau să-mi veghez bărbatul mort.
Ne-ntoarcem
Cînd n-o mai fi aici acela care Ne-a dat cumplita sarcină. Acum, Hai, Zillah.
405
ZILIAH:
ADAH:
CAIN: ADAH:
CAIN:
ADAH:
GLASUL: ADAH: GLASUL: ADAH:
ÎNGERUL: CAIN:
ÎNGERUL:
Stai să mai sărut o dată Sărmanul lut și buzele ce-au fost Fierbinți cîndva. O, inimă răpusă! O, inimă!
Adam și Zillah se duc, suspinînd.
Tu auzit-ai, Cain?
Ne izgonesc. Deci să plecăm. Sînt gata. Am să gătesc copiii. Să plecăm Cît nu coboară soarele, n-aș vrea Să colindăm deșertul stingheriți De bezna nopții. Dar vorbește-mi! Mie Care-s a ta.
Nu. Lasă-mă.
Nu vezi Că toți plecat-au?
Tu de ce mai stai? Au nu ți-e teamă să rămîi cu-acela Ce făptuit-a un omor?
Deloc.
Mi-e teamă doar să nu pleci fără mine, Chiar de-ai păcătuit prin fapta ta Care-mi răpește fratele. Dar asta Nu-i treaba mea, căci numai Cel-de-sus îți poate fi judecătorul.
(Dinăuntru se aude un glas, slrigînd.
Cain! Ai auzit chemarea?
Cain! Cain! :?> Parcă-i un glas de înger.
lutră îngerul Domnului.30
Unde-i Abel, Fratele tău?
Sînt, oare, eu, străjerul Fratelui meu?
r> \'— O, Cain! Ce-ai făcut?
l Cum strigă glasul sîngelui vărsat / De mîna ta, spre Domnul, din țărînăl
f. j Pămîntul care s-a deschis să soarbă, ^-Cu-amărăciune, sîngele frățesc
406
ADAH:
CAIN:
ÎNGERUL:
ADAH:
ÎNGERUL:
CAIN:
ÎNGERUL:
CAIN:
ÎXGERUL:
Zvîrlit pe ol de mîna ta pripită,
Te blestemă și oricît 1-ai trudi
El va rămîne sterp, vfj rătăci
Fără popas de n./i încolo-n lume. . j m&itv; J
De pretutindeni izgonit.^1
Pedeapsa
E prea nendurătoare: să-l alungi Din loc în loc, să nu zărească fața Lui Dumnezeu, să-l hăituiești mereu Pînă veni-va ziua cînd, aflat, Va fi ucis.
O, de-ar veni odată! Dar cine fi-vor ucigașii mei, Și unde sînt pe acest pămînt pustiu, Lipsit de oameni?
Þi-ai ucis un frate. Deci cine-o să te poată apăra De fiul tău?
O, înger luminos! >?» îndură-te și nu-mi grăi că sînul Acesta-ndurerat hrănește-acum , s Un ucigaș în fiul meu: pe-acela iv,\', Ce-o să-și ucidă tatăl.
El ar fi :
Ce-i tatăl său și-atîta. Sînul Evei Nu 1-a hrănit pe cel din fața ta, . Mînjit de sînge? Cine își ucide Un frate poate naște paricizi. x
Dar n-avem teamă. Cel Atotputernic Mi-a poruncit să pun pecetea sa Pe chipu-acestui om, spre-a fi ferit De orișice primejdie. Asupra :
Aceluia ce s-ar încumeta Să-l nimicească, răzbunarea sa Va pogorî de șapte ori. Deci, vino! Ce vrei cu mine?
Să te-nsemn pe frunte ™) Că ești ferit de fapte ca aceea Pe care-ai săvîrșit-o.32
Vreau să mor. Nu-i cu putință. Am să-ți pun pecetea.
407
C A IN:
ÎNGERUL:
CAIN:
ÎNGERUL:
ADA1I:
CAIN:
AUAH:
CAIN:
408
îmi arde fruntea. Totuși e-un nimic Pe lîngă focul dinlăuntru. Spunc-mi, N-ai isprăvit? Nu-i prea ușor!
Ursuz
Și încăpățînat ai fost de cînd Erai un plod în pîntecele mamei, Asemenea ogorului pe care De azi încolo-l vei munci. Dar cel Ucis de tine era blînd ca mieii Din turma lui.
Venit-am prea curînd După ce-au fost goniți din Rai părinții, Cînd mama încă mai gîndea la șarpe Și tata, la pierdutul Eai. Deci, sînt Așa cum sînt. Eu n-am cerșit vieața Și nu mi-am dat-o singur. De-aș putea Cu moartea mea să-l înviez pe-acela Ce zace sub țarină! De ce nu? El să învie si să-i iau eu locul Căci astfel Dumnezeu va dărui Celui de el iubit din nou suflare, Iar eu voi fi scutit să mai îndur Povara unei vieți\' apăsătoare. Să învieze mortul? Nu. Omorul S-a săvîrsit și-așa rămîne. Mergi De-ți împlinește soarta și nicieînd Să nu mai săvîrșești asemeni fapte.
îngerul piere.
Pierit-a. Hai să mergem, îl aud Pe Enoch suspinînd la noi în casă. De-ar ști de ce suspină! Eu nu pot Să vărs măcar o lacrimă, deși Vărsat-am sînge. Nu cred c-ar spăla Cugetul meu nici cele patru rîuri33. Tu crezi că va răbda copilul meu Să-mi vadă fața?
De-as avea un pic De îndoială doar, as fi în stare... Nu blestema: destul m-au blestemat Pe mine astăzi. Du-te la copii! Te voi urma.
l
A DA H:
C A ÎN:
ADAH:
CAIN;
ADAH:
409
Să mergem împreună, N-am să te las cu mortul singur.
Oh!
Nemuritor și fără viață martor Al cărui sîngc strigă din țarină Spre cer și nu se șterge, ce ești tu în clipa asta? Nu pot ști. Dar dacă Tu vezi ce sînt, atunci îl vei ierta Pe-acel ce nu găsi-va,-n Cel-de-sus Și-n sufletu-i, iertare niciodată. Rămîi cu bine! Nu-ndrăznesc s-ating Nensuflețitttl trup. Eu, care-am fost De-același sîn hrănit si care-adcs Te-am strîns la piept cu dragoste frățească, Eu n-am să te mai văd și nu cutez Să-ndeplincsc ce tu ai fi-mplinit în locul meu: să-ți pregătesc mormîntul. Da, cel dinții mormînt săpat De-un muritor. Dar cine-a fost groparul? Pămîntule! Pămîntule! Mi-ai dat, în schimbul trudei, rodul tău si, iată, Cu ce te răsplătesc! Si-acum să mergem. ^Pustiul ne asteaptaX
Adali se pleacă și sărută chipul lui Atol.
Greu sfîrșit
Și timpuriu sfîrșit, o, frate. Iată Ce ți-a fost scris. Din toți cîți te jelesc Doar eu n-am lacrimi. Căci de azi încolo Mi-e dat să le usuc, nu să le vărs. Și totuși eu jelesc mai mult ca nimeni Căci te jelesc pe tine și-l jelesc Pe cel ce tc-a ucis. De astăzi, Cain, Vom împărți povara-n două.
Hai!
S-o luăm spre răsărit de Rai: acolo Unde pămîntu-i sur si mohorît, La fel ca soarta mea.34
Călăuzește-ți Femeia și copiii. Tu vei fi
f
C A IN:
ADAH: CAIN:
Nădejdea mea, și Dumnezeul nostru Va fi și-al tău. Kidică pruncii.
Cel
Ce zace colo n-a avut copii Și am secat izvorul unui neam De oameni blînzi ce-ar fi cinstit culcușul De nuntă-abia nălțat, și-ar fi-nmuiat Nepotolitu-mi sînge prin unirea Pruncilor noștri cu-ai lui Abel. Abel! Cu el să fie pacea!
Dar cu mine?
Yes.
si. XII
A
CER Șl PÃMÎNT
Un mister
„întemeiat pe următorul pasaj din cartea Facerii, cap. 6: «Atunci au văsuț fiii lui Dumnezeu că fetele oamenilor sînt frumoase și și-au luat de neveste, din toate, pe acelea pe care și le-au ales...».\"
„Femeia pltngea după demonu-i drag.\"
COLEKIDGE1
Traducere de PETRE SOLOMON
Nota lui Byron
I. p. 495 De Rabenstein, frîngîndu-ți însumi gîtul.
Rabenstein — Piatra Corbului este, în Germania, stînca spînzara-ților, și își trage numele de la mulțimea de corbi care stau cocoțați pe ea.
SCHIMBAREA SCHILODULUI
Poem dramatic
Avertisment: Această lucrare are parțial la bază intriga unui roman apărut cu mulți ani în urmă sub titlul Cei trei frați1, roman din care s-a inspirat și M. G. Lewis cînd a scris De¬monul pădurii3. O altă sursă de inspirație a fost Fausi al lui Goethe. Ceea ce se publică acum reprezintă doar primele două părți ale piesei noastre, precum și corul introductiv al celei de-a treia. Restul s-ar putea să apară ceva mal tîrziu8.
Traducere de PETRE SOLOMON
PARTEA l
PERSOANELE
STRÃINUL, numit ulterior CEZAK
ARNOLD
BOURBON
PHILIBERT
CELLINI
BERTHA
OLIMPIA
Duhuri, soldați, cetățeni ai Romei, preoți, țărani eto.
SCENA 1
O pădure. Intră Arnold
BERTHA: ARNOLD:
BERTHA: ARNOLD: BERTHA:
și mama acestuia, Berlha.
Afară, cocosatule!
Păi, mamă,
Tu m-ai născut așa...4
Năpastă, piei!
Din șapte fii, ești singuru-avorton!
Mai bine m-ai fi lepădat, decît
Să văd lumina zilei!
Da, mai bine,
Dar pentru că-ai văzut-o, treci la treabă!
Þi-e numai bună de poveri spinarea —
E mai înaltă, chiar de nu-i la fel
De lată ca a celorlalți... ARNOLD: îmi port eu
Povara, însă oare nu-i prea grea?
Eu te iubesc, sau te-am iubit, oricum,
Și numai tu ai fi în stare, mamă,
Să îndrăgești un om pocit ca mine.
Tu m-ai crescut, nu mă ucide-acum! BERTHA: Da, te-am crescut: tu mi-ai fost primul prunc
Și nu știam dacă-o să am vreun altul,
Nu tot pocit ca tine... Dar hai, du-te
De strînge vreascuri! ARNOLD: Da, mă duc, dar vreau
La-ntoarcere s-aud o vorbă bună
Din parte-ți. Nu mă mai disprețui!
566
567
Deși nu-s nici voinic și nici frumos Ca frații mei, nici sprinten ca vînatul Gonit de ei, ani supt același lapte! BERTHA: Da, ca ariciul care suge, noaptea,
Din ugerul unei juninci, sieindu-l Și vătămîndu-l zdravăn! Să nu-mi spui Că-s mama ta, căci te-am adus pe lume La fel cum o găină fără minte Clocește-un ou de șarpe!... Piei, năpîreă!
(Bertha iese.)
AENOLD (singur):
O, mamă!... A plecat și-s nevoit Să-i fac pe plac. Deși sînt ostenit, O s-o ascult, nădăjduind în schimb O vorbă bună... Ce-aș putea să fac?
(începe să taie lemne, dar se rănește la o mină.)
Am isprăvit cu munca mea de azi! O, cum mai curge blestematu-mi sînge! Un îndoit blestem m-așteaptă-acasă... Ce fel de casă? Eu nu am nici casă, Nici rude. Nu-s ca alții plămădit Și nu cunosc plăcerile lor. Oare Să sîngerez ca ei?... O, de-ar ieși Din fiecare strop de sînge-un șarpe Să-l muște-așa cum m-au muscat și ei! Sau barem de-aș fi drac cu-adevărat— De ce să n-am și forța lui, nu doar înfățișarea: toț_zic ei că-i seamăn! E drept că n-am voința lui: ajunge Să-mi spună maică-mea o vorbă bună Ca să mă-mpae cu urîțenia mea... Ia să-mi spăl rana!
(Arnold se duce la un pîrîiaș. Aplecindu-se ca [tă-ți spele mina, tresare speriat.)
Da, ei au dreptate! Oglinda Firii îmi arată chipul. Nu vreau să-l mai privesc-abia cutez Să mă gîndesc la el! Pocit mai sînt! Pînă și apa-și bate joc de mine,
568
Vădindu-mi chipul: demon aciuat
în fundul ei, ca să alunge chiar
Și vitele venite să se-adape!
Să mai trăiesc așa, ca o povară
Pentru pămînt și pentru mine însumi, —
Rușinea celei care m-a născut?!
Tu, sînge care, dintr-o zgîrietură,
Curgi din belșug, dă-mi voie să-ți deschid
Un drum mai larg, ca să te scurgi cu totul
O dată cu durerea mea-n pămînt:
Vreau înapoi să-i dau această slută
Alcătuire de atomi, luîndu-mi
Un chip de șarpe chiar, bun să hrănească
Prăsila miriadelor de viermi!
Cuțita-acesta! Ia să văd, e-n stare
A;* reteza din lume-aeest trup hîd —
O mătrăgună veștedă-, așa cum
A retezat această creangă verde?
(Arnold înfige in pămînt cuțitul, cu vîrful î« sui.)
Acum pot să m-abat peste cuțit! Dar vreau s-arunc o ultimă privire Frumoasei zile, care n-a văzut Chip mai pocit, și-acestui soare blînd, Ce m-a-ncălzit zadarnic.-O, ce vesel s E trilul păsărelelor! Prea bine,— Nu vreau să mă jelească! Trilul lor Prohod să-mi fie, frunzele căzute Să-mi fie monument, iar elegie Să-mi fie șopotul acestui șipot! Și-acum, cuțitule, primește-mi trupul! (Tocmai dnd se repezea spre cuțit, i se păru că apa șipotului e agitată.)
Se mișcă apa, fără pic de vînt!
Dar freamătul unui izvor să-mi schimbe
Voința? Nu! Și totuși, iar se mișcă!
Se-a^ită apa, nu de vînt mînată,
Ci parcă de-o putere din adînc!
Dar ce văd? Doar o negură? atît?
(Din șipot iese un nor. Arnold U privește fintd. Norul se spulberă, făctnd loc unui lărbat înalt ș\\ negricioi, tare se îndreaptă spre Arnold.)
569
ABNOLD: STRÃINUL: ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD:
Vorbește! Ce dorești? Ești om sau duh? Și om și duh, la fel ca orișicare. Ai chip de om, dar ai putea fi diavol. Atîția oameni par, sau trec drept diavoli, încît poți, dacă vrei, să mă socoti Sau om sau diavol, fără-a mă jigni. Dar hai, voiai să te omori, fă-ți treaba î M-ai întrerupt...
Ce fel de hotărîre-i, De poate fi-ntreruptă? Dae-aș fi Chiar diavol, află că, luîndu-ți viața, Ai încăpea pe mina mea, în veci. Și totuși, te-am salvat, venind aici. N-am zis că ești un demon, ci că pari. Nu poți să știi cum pare, de nu-i stai în preajmă (iar tu nu ești, cred, deprins Cu-o societate-atîta de aleasă!) Cît despre chip, privește-l pe al tău în apă, iar apoi pe-al meu, și spune Care din ele-i seamănă mai mult Aceluia căruia țărănoii îi zic „împielițatul\"?
îndrăznești A-ți bate. joc de urîțenia mea?
De-un feivoji de mi-aș bate joc, privindu-i
Copita despicată cum e-a ta,
Ori de mi-aș rîde de un dromader
Că are-o ghebă-n spate, cum ai tu,—
S-ar bucura\"ăceste~Hbbitoace
Și totuși amîndouă sînt mai tari,
Mai sprintene, mai bine pregătite
Să-nfrunte viața, decît ești tu însuți
Și semenii tăi mai frumoși... Ti-e chipul
Firesc, atîta numai, că Natura
L-a înzestrat pe om cu-anume daruri
Ce-s ale altora...
Atunci, dă-mi forța Ascunsă în copita unui bivol, Cînd scormonește-n pulbere, sub ochii Dușmanului... Sau dă-mi repeziciunea Cămilei răb durii, fără-de-cîrmă Corabie-a deșertului! Atunci
570
STRÃINUL: ARNOLD (mirat) STRÃINUL: ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
Þi-aș înfrunta cu o răbdare sfîntă Batjocura drăcească...
îți voi da! .\' Ai fi în stare?
Poate. Ce-ai mai vrea? îți rîzi de mine?!
Cîtuși de puțin!
De ce să rîd de ceea ce rîd toți? Ar fi o glumă proastă, mi se pare. Vorbindu-ți în al oamenilor grai (Căci încă nu poți să-l pricepi pe-al meu), Sînt ca un vînător care aleargă Nu după iepuri, ci după mistreți Sau lupi, ori lei, lăsînd vînatul mic în seama micilor burghezi, ce ies Din casă-odat\' pe an, pentru a-și umple Căldările cu-asemenea nimicuri, își rîd de tine cei mărunți la suflet, —/ Eu însă, pot să rid de cei puternici! Atunci, cu mine vremea nu ți-o pierde: De tine n-am nevoie.
Gîndul tău
De mine nu-i departe. N-are rost Să mă alungi: cu greu pot fi chemat Să fac o faptă bună...
Ce-mi propui?
Să schimb înfățișarea mea cu-a ta, De vreme ce te supără atîta! ;0ri să-ți dau orice altă-nfățișare. înseamnă că ești diavol: nimeni altul N-ar vrea să-ș! ia înfățișarea mea! O să-ți arăt cele mai strălucite Din chipurile cunoscute lumii, Ca să-l alegi pe cel care-o să-ți plrfcă. Cu ce condiții?
O, ce întrebare!
Acum un ceas ai fi dorit să-ți dai Și sufletul, spre-a fi la fel cu ceilalți, Și-acum refuzi să semeni c-un erou! Așa e: nu vreau sufletul să-mi vînd! Ce suflet, vrednic de-acest nume,-ar vrea Să locuiască într-un trup ca ăsta?
571
ARNOLD:
STRÃINUL :
ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL :
Un suflet nobil, oricît de umil Ar fi bordeiu-n care locuiește. Dar spune ce fel de-nvoială vrei? Cu sînge trebuie s-o iscălim? Dar nu cu-al tău.
Cu-al cui, atunci? Vorbi-vom Despre acestea toate mai tîrziu. îți cer un preț modest, fiindcă văd în tine lucruri\' mari. Drept chezășie Vreau doar Yninț* ta; vei fi dator Cu fapta doar. Ești mulțumit acum? Mă-ncred în vorba ta.
La treabă, deci!
(Străinul se apropie de finttnă, httordndu-se eu fa(a spre Arnolă.)
Un pic din al tău sînge...
Pentru ce?
Ca să-l amestec cu această apă
Și astfel, vraja să lucreze-n plin. ARNOLD (întinzîndu-i brațul rănit):
la-mi sîngele, întreg! STRÃINUL: A, nu acum!
Ajunge, deocamdată,-un strop sau doi.
(Străinul lasă să picure in palma lui dțiva ttropi dm sîngele lui Arnold, pe care îi scutură apoi tn ftnitnă.}
Umbre-ale tăriei Și-ale frumuseții, Ceasul datoriei • Bate: deschideți-i! Din fîntînă-afară Ieșiți ca uriașul Nor care pogoară Peste Hartz5, trufașul. Veniți, ca să poată Ochiul să privească, în văzduh, curată, Forma, ce-o să crească, Luminoasă cum e
572
Irisu-n eter
Cînd privește-anume.
(arătînd spre Arnold)
El vrea, eu vă cer! Demoni, cin eroic Care, în vechime, Purtați măști sublime De sofist, de stoic Sau de împărat-De la Machedon La cei ce-au luptat Pentru-al Romei tron! Umbre-ale tăriei Și-ale frumuseții,-Ceasul datoriei Bate: deschideți-i!
(Din apă ies tot felul de fantome, care trec pe rtnd prin fața Străinului și a lui Arnold.)
ARNOLD: Pe cine văd?
STRÃINUL: Pe-acel Roman cu-ochi negri
Și-un plisc de vultur între ochii-aceștia Ce n-au privit nici un cuceritor Și nici o țară nesupusă Romei, în timp ce Roma i se supunea, Fiind a lui și-a celor care-aveau Să-i moștenească gloriosul nume.8
ARNOLD: Fantoma asta-i cheală, iar eu caut
Un chip frumos... Aș vrea să-i moștenesc Și faima, nu doar unele cusururi.
STRÃINUL: Era încinsă fruntea lui cu lauri
Mai mult decît cu păr... Vezi cum arată: Alege-l sau respinge-l, cum poftești! Nu-ți pot promite decît trupul lui. Cît despre faimă, luptă pentru ea!
ARNOLD: Mă voi lupta, dar nu car un fals Cezar!
O fi el chipeș, dar nu-mi e pe plac.
STRÃINUL: Ești, văd, mai mofturos decît chiar sora
Lui Cato7, mama bună a lui Brutus Sau Cleopatra, la ani șaisprezece8
573
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL: ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
O vîrstă cînd iubirea-i cîntărită Nu doar cu inima, ci și cu ochiul. Dar fie! Piei, fantomă!
(Fantoma lui Iuliu_Qezar_ dispare.)
Cum se poate
Ca omul care-a zguduit pămîntul Să piară, far\' să lase nici o urmă? Greșești, căci a lăsat în urma lui Destule suferințe și morminte Și prea destulă faimă spre-a-i păstra Memoria. Cît despre umbra lui, E ca a ta—e drept, ceva mai lungă Și mai puțin sucită. — Uite-un altul!
(Apare al doilea duh.) Acesta cine-i?
Cel mai brav și chipeș Dintre atenieni9. Privește-l bine! Da, pare mai frumos decît cel\'lalt. E al lui Clinias fiu cîrlionțat. Vrei chipul lui?
O, de m-aș fi născut Cu el! Dar rnai arată-mi,\' de-i pe-alese!
l. (Duhul lui Alciliade dispare.) Privește, deci i
Acest satir mărunt Și oacheș, cîrn, cu nările umflate, Cu-o mutră de Silen10, și crăcănat?! Mai bine să rămîn așa cîim sînt! Și totuși, el întruchipa cîndva Virtutea, ca și cugetul ales!... Nu-l vrei, deci?
De-aș putea, cu fața lui, Să capăt și-nsușirile alese Ce te făceau s-o uiți...
Nu-ți pot promite Așa ceva, dar n-ai decît să-ncerci Și poate că te vei simți mai bine în trupul lui, sau chiar în trupul tău.
574
ARNOLD: Nu! Nu-s născut pentru filozofie,
Deși de ea nevoie aș avea...
Să plece! STRÃINUL: Piei, bețive de cucută!
_i (Fantoma lui Sacrale11 dispare. Apare alia.)
ARNOLD: Acesta cine-i? Parc-ar fi Hercule12,
Cu fruntea-i lată, chipul bărbătesc Și barba creață, deși ochii lui Rîd mai degrabă precum ai lui Bacchus Decît ca ochii triști ai celui care Purificase lumea infernală Și o privea, proptit în bîta lui, Cu scîrba unuia care-și dă seama Că s-a luptat pentru niște nemernici13.
STRÃINUL: E cel ce, pentru-o dragoste,-a pierdut
Străvechea lume...14
ARNOLD: A Nu-l învinuiesc,
[Căci sufletul mi 1-am primejduit /Tocmai fiindcă nu găseam iubirea...
STRÃINUL: Vrei chipul lui, dacă socoti că-i semeni?
ARNOLD: Nu. Dacă tot mă lași s-aleg, fac mofturi;
Măcar să-i văd pe-acei eroi, pe care N-aș fi putut să-i văd nicicînd altminteri Pe acest țărm al neguroasei ape, De unde se întorc plutind spre noi.
STRÃINUL: Te-așteaptă Cleopatra, triumvire!16
L((Fanioma lui Anioniu dispare, făcind loc alleia.)
ARNOLD: Acesta cine-i? Pare-un semizeu,
Cu pletele-i de aur și cu trupu-i Nemuritor în armonia lui, Deși nu cred că-i mai înalt decît Al unui muritor. Frumos și-l poartă — Cum soarele își poartă-a sale raze. Parc-ar avea un nimb, dar e doar spectrul Unei lumini și mai strălucitoare. A fost doar om vreodat\'?
STRÃINUL: Numai pămîntul
îți poate spune dac-au mai rămas Atomi din el, sau cel puțin din urna De aur, care i-a primit cenușa.
575
ARNOLD: Și cine-a fost acest bărbat ilustru?
STRÃINUL: Rușinea Greciei în timp de pace,
Dar scutul ei în vreme de război — £ Demetrius. macedonianul16. spaima
Cetăților...
ARNOLD: Mai vreau să văd o umbră.
STRÃINUL (adresîndu-se fantomei, lui Demetrius Poliarcetes);
Te du în poala Lamiei17!
(Umbra dispare, fâctnd loc alteia.)
N-ai grijă,
Ghebosule, o să-ți găsesc ceva. De nu-ți plac umbrele unor eroi Adevărați, voi ști să-nsuflețesc Chiar marmora, doar-doar \'o să se-mpace Truditu-ți suflet cu-al său nou veșmînt.
ARNOLD: Oprește-te! M-am hotărît.
STRÃINUL: E bună
Alegerea-ți: feciorul lui Peleu Și al zeiței mării18. Are-un păr Frumos ca apele chihlimbarii Ale bogatului Pactol19, curgînd Peste-un nisip de aur, încrețite De vînt și parcă-anume dedicate Lui Sperheos^l Privește-l! Tot așa Stătea alăturea de Polixena21, îndrăgostit și îmblînzit, în fața Altarului, cu ochii la mireasa-i Troiană, dar cuprins de remuscări Din pricina lui Hector, cel ucis, Și a lui Priam, cel scăldat în lacrimi; Aceste remuscări se-amestecau Cu dragostea-i fierbinte pentru dulcea Fecioară,-a cărei mînă tremurase în mîna ucigașului cumplit Al fratelui ei dragi Privește-l bine, Așa cum Grecia-l privise-n clipa Cînd Paris slobozea spre el săgeata Menită să-l doboare.
ARNOLD: îl privesc,
De parcă-aș fi eu însumi al sau suflet, Iar trupul lui mă va-nveli, curînd.
576
STRÃINUL: Ales-ai bine. De-i adevărat
Proverbul omenesc, că se ating Extremele22, atunci să facă schimb Suprema frumusețe cu suprema întruchiparc-a monstruozității!
ARNOLD: Grăbeste-te, căci sînt nerăbdător!
STRÃINUL: Ca fata care-și vede în oglindă
Ceea ce încă nu-i decît un vis.
ARNOLD: Să mai aștept?
STRÃINUL: Ar fi păcat. Atît doar:
E-nalt de doisprezece coți. Te-ai vrea, în vremurile astea, un Titan? Sau — în limbaj canonic — ai dori Să fii din stirpea lui Anak23?
ARNOLD: De ce nu?
STRÃINUL: Ambiție, îmi place în pitici
Să te privesc! Un filistean uriaș
Și-ar fi schimbat statura lui de Goliat24
Cu cea a unui David, însă tu,
Momîia mea, nu vrei să fii erou,
Ci să te umfli-n pene... Treaba ta,
Să știi însă că, rămînînd de-o seamă
Cu ceilalți, ai putea să-i stăpînești
Mai lesne, căci acum toți vor sări
Asupră-ți, ca-mpotriva unui monstru,
Iar blestematele lor tunuri grele
Și alte-asemenea mașinării
îi vor străpunge mai ușor armura
Prietenului nost\', decît săgeata
Cu care Paris i-a străpuns călcîiul
Nebotezat în Styx de către Thetis25.
ARNOLD: Să fie-așa cum crezi că e mai bine!
STRÃINUL: Vei fi frumos ca umbra ce o vezi,
Puternic cum fusese, și...
ARNOLD: Nu-ți cer
Curaj, căci urîțenia-i vitează: Pe ceilalți vrea din urmă să-i ajungă, Spre-a fi egalul lor, sau a-i întrece. în mersu-i poticnit e un imbold De-a deveni ceea ce nu pot ceilalți Și-a compensa în acest fel zgîrcenia Naturii, mumă vitregă. Prin fapte
577
37 — Opere IV — Byron
STRÃINUL:
ARNOLD:
De vitejie, cei mărunți fac curte
Fortunei și, adesea, precum Timur2*,
Tătarul șchiop, îi cuceresc un zîmbet.
Frumos grăit-ai! Vei rămîne, deci,
Așa cum ești. Mă pot lipsi de-o umbră
Ce trebuie să prindă trup, spre-a-nehide
Acest brav suflet, care-ar fi în stare
Și fără el de fapte vitejești.
Da, chiar de nu mi s-ar fi dat prilejul
Unei schimbări, m-as fi silit să fac
Tot ce-i în stare-a săvîrși un suflet
Strivit, cum e al meu, de-un trup scălîmb,
—îl simt ca pe un munte ce-mi apasă
Și umerii și inima, un munte
în care cei mai fericiți ca mine
Văd doar un mușuroi urît și jalnic.
în fața Frumuseții-ntruchipate
De sexul slab (căci doar prin el visăm
Sau știm ce-i Frumusețea!) eu oftam —
Nu cu iubire, ci cu deznădejde!
N-aș fi-ncercat să cuceresc vreo fată,
Știind că nu mă poate îndrăgi
La rîndul ei, din pricina acestei
Poveri urîte, ce mă osîndește
La grea singurătate. Dacă mama
Nu m-ar fi alungat de lîngă dînsa,
Aș fi putut s-o-ndur. Lingîndu-și puii,
Ursoaica le mai slefuiește trupul,
Dar maică-mea, văzîndu-l pe al meu,
Nădejdea și-a pierdut-o. —O, măcar
De m-ar fi azvîrlit, precum Spartanii27,
Pînă s-apuc să știu ce-nseamnă viața,—
Aș fi ajuns un bulgăr de țarină,
Mai fericit decît sînt azi! Dar chiar
Fiind așa bicisnic si urît
Ca nimeni altul, poate că-ndrăzeala
Și stăruința ar fi scos din mine
Ceva, așa cum au făcut din alții,
La fel de sluți, niște eroi... Văzuși
Mai adineaori cura, stăpîn pe viața-mi,
Eram pe cale să o părăsesc:
Un om stăpîn pe viața lui supune
Ușor pe cei care se tem de moarte.
578
STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
STRÃINUL: Alege-ntre ce-ai fost și ce vei fi!
ARNOLD: Am și ales, căci mi-ai deschis în față
Zări noi, plăcute sufletului meu. fAșa cum sînt acum, pot stîrni teama, jKespectul, admirația, iubirea ) Oricui, dar nu și-a celora din jur, (Deși m-aș vrea iubit de ei. — Aleg, Deci, trupul ce-i în fața mea acum. Grăbește-te!
STRÃINUL: Dar eu, ce chip să-mi iau?
ARNOLD: Cînd ești stăpîn pe chipurile toate,
îți poți alege-un chip mult mai frumos
Decît chiar cel al lui Ahile, care
Ni se înfățișează-acum, — sau însuși chipul
Lui Paris, ucigașul lui, ori cel
Al zeului poeților, el însuși
Frumos și-armonios ca Poezia28.\'-\' f\':
M-aș mulțumi cu mai puțin, căci sînt
Și eu nerăbdător de o schimbare.
Þi-e chipu-ntunecat, dar nu urît...29
Pot fi mai alb, de vreau, dar mai degrabă
îmi place negrul: mai cinstit îmi pare,
Căci nu roșește de rușine, nici
De frică nu pălește. Dar îl port
De prea mult timp, așa că o să-l lepăd
Ca să iau chipul tău.
ARNOLD: Al meu?
STRÃINUL: Da. Tu
Vei face schimb cu al lui Thetis fiu, Iar eu cu fiul mumei tale, Bertha. De, fiecare după gustul său...
ARNOLD: Grăbește-te! Grăbește-te!
STRÃINUL: prea bine!
(Străinul ia puțin pămînt și-l frâmtnli in iarbă, apoi
ii vorbește duhului lui Ahile)
Fecior al lui Thetis Adormit în iarba Care peste Troia își răsfiră barba, Din țărna roșcată Chipul ți-l frămînt,
579
37*
Cum pe-Adam, alt\' dată, L-a făcut Cel Sfint.30 Tină, strălucește Pină ce bujori în obraji i-or crește, Proaspeți, rumeori. în ochi vă prefaceti, Viorele, voi! Sehimbă-te în sînge, Apă, clar șuvoi! Aceste zambile în loc de păr creaseă-i Și peste sprîncene — Șăole umbrească ! (jiniiml să-i fie HârnTura pe care Din stîneă am rupj::o, — Dar ca o eintare PjLJ&sen măiaslre wocea lui #£ fio! rfcrească pe coaste l nilă die ca tina
în care-si împlmtă Crinul rădăcina, Beat de rouă sfintă. Zvelte mădulare Să iasILdin lut Și ui\\chip/cum altul Nii s-a mai văzut ! Stihii-apropiate, Ajutor să-mi dați! Cînd vă chem pe toate, Să v-amestecați ! Razelor de soare, Deșteptați Natura ! Gata e făptura, Loc în lume are!
(Arnold leșină. Sufletul lui trece in trupul lui Ahile, care se ridică, în timp ce fantoma lui dispare cu încetul, pe măsură ce trupul se înfiripă din țarină.)
ARNOLD (în STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
580
ARNOLD: STRÃINUL: ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
581
»!\'?«:?. lui înfățișare) :
Iubesc, voi fi iubit eu însumi. Viață, Abia acum te simt! O, duh ilustru! Oprește-te! Vesmîntul lepădat — Cocoașa Mda pe care-o purtaseși, Ce-o să devină?
Cui îi pasa? Lupii Și vulturii s-o ia, dacă poftesc! Dae-au s-o ia și n-au să se-nspăimînte, Vei crede că e pace și că nu-i Pe cîmp ceva mai bun...
Le-o las acolo, Orice-ar păți!
Nu e frumos din parte-ți: Cocoașa asta ți-a adăpostit Atîta vreme sufletul!
Așa cum
într-un morman de bălegar se poate Ascunde-un juvaer, rnenit să fie în aur încrustat.
Dar dacă-ți dau
O altă formă, vreau prin schimb cinsit, Nu prin hoție. Căci acei ce fac Bărbați, făra-ajutorul unei mame,31 își au rețeta lor, si nu le plac Contrabandiștii... Diavolul e-n stare Să ia, dar nu să facă un bărbat, Deși culege uneori folosul Lucrării-originale. De aceea, . Se cade a găsi pe cineva Care să intre-n pielea lepădată. Păi, cine-ar vrea?
Nu știu. Drept care, eu.
Tu?!
Þi-am mai spus-o, pînă te-ai vîrît în noul tău lăcaș, atît de splendid. Adevărat, în nona-mi bucurie, Uit totul...
Peste cîteva momente, Voi fi precum ai fost: te vei vedea j Mereu în umbra ta nedezlipită.
ARNOLD: De-âceasta m-aș lipsi...
STRÃINUL: Dar nu se poate.
Cum?! Nu mai vrei acum nici să te vezi
Precum ai fost?
ARNOLD: Fă cum socoti că-i bine!
STRÃINUL (către trucul neînsuflețit a lui Arnold întins pe
pămînt) :
Lut fără suflare,
Mei un muritor
Nu te vrea, ci numai
Un nemuritor.
Pentru spirit, lutul
E bun, cum o fi!
Iată focu-n care
Nu poate trăi
Decît salamandra
Din poveste32, sau
Sufletele care
Eătăcesc și n-au
Nici un strop de apă
Setea să le-aline, —
Focule, stihie
Ce topești în tine
Orice vietate —
Paseri, pești și fiare,
Cruțînd numai rima
Cea nemuritoare, —
Focule, întîia
Odraslă a Firii,
Dar și fiu sălbatec
Menit nimicirii, —
Focule, mă-ajută
Să suflu iar viață
în acest trup rece
Care-mi stă în față!
învierea lui
Atîrnă de mine
Precum și de tine,
— Cu-o scînteie-l pui
Iarăși pe picioare.
582
în loc de suflare, Pe mine mă are!
(O flăcăruie zloară prin pădure și poposește pe fruntea celui culcat. Acesta se ridică, in timp ce Străinul se face nevăzut.)
ARNOLD (în noua lui înfățișare):
Ce groaznic! STRÃINUL (cu chipul de mai înainte al tui Arnold) :
Tremuri? ARNOLD: Nu. Doar un fior...
Unde-a zburat înfățișarea ta
De mai \'nainte? STRÃINUL: în tărimul vast
Al umbrelor. Dar hai să ne întoarcem
La ce-i acum. Deci, unde vrei să mergi? ARNOLD: Să mă-nsoțești e musai?
STRÃINUL: De ee nu?
Au soți mai răi chiar semenii-ți mai buni... ARNOLD: Mai buni?
STRÃINUL: A, văd că noua ta înfățișare
Þi s-a urcat la cap. Mă bucur foarte.
Dar ești ingrat-ceea ce iar e bine.
Te schimbi rapid: abia intrat în pielea
Cea nouă, pari deprins de-o veșnicie
Cu vechile purtări lumești. Fii sigur
Că-ți pot fi de folos în drumul tău!
Dar spune-mi unde vrei să mergi? ARNOLD: Acolo
Unde-i mai multă lume, ca să văd
Ce-o mină... STRÃINUL: Asta-nseamnă-acolo unde
Eăzboiul și Femeia-și fac de cap.
Ia să vedem. Italia și Spania,
Și noua lume-Atlantică33, sau poate
Chiar Africa, de Mauri locuită.
Nu prea ai, zău, de unde-alege. Lumea
Se sfîșie, ca de-obicei... ARNOLD: La Roma
Aud că s-ar petrece lucruri mari. STRÃINUL: Alegerea-i grozavă: pe pămînt
Nu-i loc mai bun, de cînd a ars Sodoma34,
Iar cîmpu-i larg, căci astăzi Francii, Hunii
l
583
Și Spaniolii, prin urmașul nobi! Al vechilor Vandali, se războiesc Sub soarele acelui paradis.35
ARNOLD: Cum vom purcede?
STRÃINUL: Ca niște viteji,
Pe cai! O, caii mei de luptă-s buni Cum n-au mai fost pe Juma do cînd Faeton A fost zvîrlit în Pad36. —Sînt buni si pajii!
(Intră doi paji, cu patru cai negri ca pana corbului.)
ARNOLD: Ce nobilă priveliște!
STRÃINUL: Mai nobil
Li-e neamul. Nu găsești astfel de cai Nici în Barbaria37. Nu se compară Cu rasa arăbească din kochlini38!
ARNOLD: Sub aburii care le ies din nări
Se-aprinde aerul! Ca licuricii Dansează-n jurul coamei lor scîntei, Cum se rotesc gîngăniile-n amurg în jurul unor cai de rînd...
STRÃINUL: Stăpîne,
încalecă! Te vom sluji, cu toții!
ARNOLD: Dar acești paji cu ochii negri? — care
Li-e numele?
STRÃINUL: O să-i botezi tu însuți.
ARNOLD: Cum? în aghiazmă?
STRÃINUL: De ce nu? Cu cît
Mai păcătos, cu-atît mai sfînt e omul...
ARNOLD: Prea sînt frumoși spre a putea fi demoni!
STRÃINUL: E-adevărat că diavolu-i urît,
Iar frumusețea voastră nu-i drăcească...
ARNOLD: Pe pajul chipeș, care ține goarna
De aur, îl voi boteza Huon?9. Căci seamănă cu-acel flăcău frumos Care s-a rătăcit într-o pădure Și n-a mai fost găsit. Iar celuilalt — Mai oacheș, mai posac, mai gînditor, Ce nu zîmbeste niciodat\' și pare întunecat ca noaptea, dar senin, I-oi spune Memnoni0, ca acelui rege Etiopian, al cărui monument Odat\' pe zi se schimbă într-o harfă. Dar ție, cum să-ți zic?
584
STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: CE.ZAR (eîntind).
Am zece mii
De nume, iar cît despre însușiri, De două ori pe-atîtea! Dar cum port Un chip de om, dă-mi nume omenesc! Mai omenesc decît această față Care a fost, cîndva, a mea...\'
Atunci, Dă-mi numele de Cezar...
Păi, e-un nume Legat de-o-mpărăție și purtat Doar de stăpînii \'lumii!
Potrivit
Tocmai de-aceea unui drac mascat — Cum mă socoti, de nu cumva preferi Să mă consideri Papă...
Bine, Cezar, Așa-ți voi spune. Eu, rămîn tot Arnold.
Adăugind un titlu —cel de „conte\" Nu sună rău si-o să arate bine Pe-un bilețel de-amor...
Sau pe un ordin
Către soldații de pe-un cîmp de luptă. Pe cai! Negru-mi armăsar Tropăie, abia-l strunesc! Știe el, mai bine chiar Decît calul arăbesc Pe cine să poarte-n șea! Urcă dealul, tot mai iute, Fără ca-napoi să dea Ori să stea prin bălți stătute. Nu se-oprește la izvor Să se-adape, ci gonește înaintea tuturor, •— Nicicînd nu se poticnește Fie-n alergări că zboară, Fie-n lupte. Nu-l doboară Nici o caznă, nici măcar Anii! Nu-i un armăsar, Ci un vultur cu copite — într-im grajd nu-l poți închide! Hai la drum, au să ne poarte Caii noștri negri-n zbor, —
585
Au s-ajungă-n Caucaz, trecînd deasupra
Alpilor Uimiți de-atîta zor!
(încalecă amînâoi și se fac nevăzuți.)
SCENA A 2-a
Un bivuac în fața zidurilor Romei. Arnold și Cezar.
CEZAR: ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD: CEZAR: \' ARNOLD: CEZAR:
586
Poți spune c-ai intrat.
Dar am trecut
Peste cadavre: ochii-mi văd doar sînge! Păi, șterge-i și-o să vezi atunci mai clar! Ești un cuceritor, un cavaler Ales de fostul mare conetabil Al Franței, un Bourbon41, drept bun tovarăș. Acum, te pregătești să fii stăpînul Orașului ce-a fost stăpînul lumii Sub împărații săi, iar azi — schimbîndu-și Doar sexul, nu și sceptrul, e stăpîna Hermafrodită-a vechii lumi.
Cum, veche? Mai e și-o lume nouă?
Pentru voi!
Vei ști curînd că-i nouă, prin recolta-i Bogată, prin bolesnițele-i noi, Prin aurul ei... lumea asta nouă — Numită astfel de o jumătate A celei vechi —voi o cunoașteți, doar Cu ochii si urechile, măcar Că-s martori îndoielnici...
Eu le dau Crezare!
N-ai decît! Minciuna dulce-i Mai bună decît adevăru-amar... Taci, cîine!
Omule!
Un diavol ești! Și prea supusa-ți slugă!
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR: ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
587
Ba, stăpîn!
M-ai amăgit, tîrîndu-mă încoace Prin scene de măcel și de dezmăț! Unde-ai fi vrut s-ajungi?
Unde e pace.
Dar unde-anume-i pace? Tot ce-i viu Pe lume, de la stea pînă la vierme, Se mișcă. Iar a fi mișcat înseamnă A ști ce-i viața. Cîte o planetă Se tot rotește, pînă cînd devine Cometă si, dînd iama printre stele, Se stinge. Bietul vierme se hrănește Din moartea altor jalnice făpturi Dar, ca și ele, trebuie să moară, Supus aceleiași puteri, stăpîna Pe viața și pe moartea tuturor. Dator ești să respecți, ca fiecare, Severa lege a Necesității: Revolta împotriva ei dă greș. Cînd, însă, nu dă greș...
Nici nu-i revoltă. Acum, va izbuti?
A dat Bourbonul
Porunca pentru-asalt, așa că-n zori Va fi de lucru...
Dar se va preda Cetatea? Văd uriașa catedrală A Domnului și-a bunului Sîn Petru — Se profilează domul ei pe cerul Spre care s-a-nălțat Isus Cristos Drept de pe crucea din care făcuse, Prin sîngele-i, un semn de har și slavă (Cîndva, unealtă de tortură pentru Mîntuitorul oamenilor, fiul Lui Dumnezeu!)
E-acolo, și va fi întotdeauna!
Ce anume?
Crucea
Și, dedesubt, altarele. Mai văd Pe ziduri niscai tunuri, archebuze Și alte arme de-acest fel, precum
\\
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
Și oamenii chemați să le sloboadă Asupra altor oameni, spre-a-i ucide. Cădea-vor și arcadele acelea — Amfiteatru-n caro împărații Ca si supușii lor (romani ei înșiși!) Priveau cum leul, regele pădurii, Se bate cu dușmanii săi colțoși, Din inima desertului aduși Să lupte în arenă (cu dușmanii Cu chip de om, sfîrsiseră demult!) Da, pînă și pădurii îi cereau Tribut de viață, cum și-ai Daciei fii Fuseseră sortiți eternei morți, Spre-a le-oferi o clipă de distracție — Pînă la gladiatorul următor... Cădea-va oare?
Cine? ce? — Orașul Sau amfiteatrul? catedrala, poate? Le cam confunzi...
La cea dintîi cîntare-a Cocosului, în zori, va-ncepe-asaltul. Asaltu-acesta, de se va sfîrși Cu cea dintîi privighetoare-a serii, Va fi o noutate în istoria Asediilor: căci de obicei Trudește mult pentru o pradă, omul... Apune soarele la fel de lin Și, poate, mai frumos decît în ziua Cînd Eemus peste-al Eomei zid sărise. Eu 1-am văzut :
Tu?
Da. Pesemne uiți
C-am fost un duh pînă să intru-n pielea-ți, Luîndu-mi și un nume, mai rău încă! Sînt deopotrivă Cezar și ghebos. Ei bine, primul Cezar, fiind chel, Þinea la lauri ca la o perucă, Mai mult decît ca la un semn de slavă. (Așa spun cronicarii). Asta-i lumea! Dar să rămînem veseli! L-am văzut Pe Romulus al tău, înjunghiindu-l Pe fratele său geamăn, pentru că Sărise peste-un șanț (nu erau ziduri
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
583
Pe vremea ceea!) Cel dintîi ciment
Al Romei a fost sîngele frățesc,
Dar chiar de va mai citrge-al Eomei sîrige
Pînă ce Tihnii, galben, o s-ajungă
Să fie roșu, tot nu va schimba
Culoarea Oceanului și cea a
Pămîntului, din care marii hoți —
Feciori ai paricidului — făcură
O scenă pentru cruntele masacre
Ce nu mai contenesc, de-atîtea veacuri!
Dar ce-au făcut urmașii lor de azi,
Care-au trăit în pacea si-n lumina
Cerească a evlaviei?
Dar cei
Pe care i-au răzbit năvălitorii
Romani? Ei ce-au făcut? — Dar ce se-aude?
E cîntecul nesăbuit pe care
Soldații-l cîntă în ajunul morții
Care-i așteaptă, poate, și pe ei.
De ce nu ar cînta și ei, la fel
Ca lebedele? Lebedele negre...
Ești, văd, și învățat...
Am învățat
! Gramatica, firește. Am urmat \\ O școală de_monahi. Ba, într-o vreme, l Eram expert in limb_a. azi uitată, \\ A vechilor etrusci: le-aș desluși
Hieroglifele, dac-aș dori,
Mai bine decît literele voastre.
De ce n-o faci?
Ar fi mai nimerit
Să se întoarcă la hieroglife
Chiar alfabetul: ele au clădit —
întocmai ca pontifii, proorocii,
Politicienii, filozofii, vracii
Și alhimiștii voștri, turnuri Babei
Mai multe decît cele ce-au ieșit
Din apele Potopului, miloase,
Ca să se risipească-apoi în lume.
Și pentru ce, mă rog? Pentru că nimeni
Nu se înțelegea cu-al său vecin!
Azi, oamenii-s mai înțelepți: o vorbă,
Chiar ne-nțeleasă, n-o să-i mai despartă!
539
Ba, se-iîfrățesc în numele Cabalei*2, Coranului*3\', Talmudului*1 sau al ȘibbokP5-ului lor: e cărămida Cea mai solidă, din care-și clădesc...
ARNOLD (lnlrerupîndu-l) :
Taci, batjocoritorule! Ascultă Cum cîntă ostașii: glasurile lor înalță parcă-un imn, în depărtare...
CEZAR: Am auzit al îngerilor cîntec...
ARNOLD: Și urletele demonilor...
CEZAR: Chiar
Și urletele oamenilor. Dar Să ascultăm: îmi place orice cîntec.
590
Cînteeul soldaților
Negrele armate Cu Bourbon în frunte, Din Alpi revărsate Peste Pad fac punte. Ne-am bătut în lege, Tot victorioși, Am prins chiar un rege48-Să cîntăm, voioși! Cu Bourbon-nainte Să pășim mereu! încă-un zid ne-asteaptă: Să-l trecem nu-i greu! Cu Bourbon în frunte, în zori ne vom strînge La poarta cetății Și zidu-l vom frînge Sau îl vom sări, Chiuind pe trepte. Mută de uimire, Moartea o s-astepte! Peste-ai Komei muri Vom sări, grămadă. Ne așteaptă-acolo O frumoasă pradă! Așadar, sus crinul47! Jos cheia48! La noapte Vom petrece-n Roma Cu coline șapte49.
.
CEZAR: ARNOLD:
PHILIBERT:
BOURBON:
PHILIBERT:
BOURBON: PHILIBERT:
BOURBON:
591
Străzile-i și Tibrul Fi-vor înroșite. Sfintele-i lăcașuri Fi-vor zguduite. Bourbonul, Bourbonul!50 Trăiască Bourbonul! Cîntecele noastre Să-i țină isonul! Vin în avangardă Spaniolii, iată! Nemții-apoi, cu tobe Ce pornesc să bată. Lăncii îndreptate Către maica lor Au Italienii, Iar conducător Ni-i un fiu al Franței, Certat cu-al său frate, Un Bourbon pe carc-n A Romei cetate îl urmăm cu toții, S-o prădăm ca hoții!
Nu cred că e un cîntec ce le place Acelora de dincolo de ziduri. Da, mai ales de s-o adeveri... Dar iată că viteazul general, Cu oamenii-i de-ncredere, sosește!
(Intră conetabilul Bourbon, cu suita lui.)
Prea nobil prinț, nu ești prea vesel, văd. De ce aș fi?
Mai toți ar fi-n ajunul Unei victorii cum s\'e-anunță-a noastră. O, de-as fi sigur!
De soldații noștri
Nu te-ndoi! Ar frînge-aces\'te ziduri, Chiar dac-ar fi de fier. Doar știi că foamea E-o artilerie grea...
Eu nu mă tem
Că ar putea să șovăie, sau chiar Să se retragă, căci în fruntea lor E un Bourbon și pofte mari îi mînă.
De-ar fi acele ziduri vechi un munte Și zei de-ar fi cei care le păzesc, M-aș bizui pe-acești Titani ai mei. Acum, însă...
PHILIBERT: Ei nu sînt decît oameni
Care se bat cu alții-asemeni lor.
BOURBON: E-adevărat. Dar zidurile-acelea
Au cunoscut mari epoci de-nflorire Și-au zămislit minți strașnice. Trecutul Pămîntului, ca și năluca Romei Imperiale, se trezesc sub pașii Eăzboinicilor, care par că zboară Pe meterezele cetății-eterne Și, întinzîndu-și mîinile-nroșite De sînge, îmi fac semn să plec de-aici!
PHILIBERT: Te temi de umbra amenințătoare A unor umbre?
BOURBON: Nu mă-amenință pe mine.
Aș fi putut să-nfrunt amenințarea Unui nou Sylla51, dar aceste duhuri, Prîngmdu-si mîinile întunecate, își ațintesc asupră-mi ochii stranii, A căror fascinație sporește Prin tremurul ciudatelor lor fețe. Privește i
Văd un parapet înalt. Și-acolo!
Nu se vede nici un paznic. Se-ascimd sub parapet, să nu-i atingă Vreun glonț răzleț, tras de ostașii noștri. Ești orb!
Dacă-a vedea doar ce se vede înseamnă să fii orb, atunci sînt orb... Timp de-un mileniu, zidurile-acestea Au fost păzite de eroi. îl văd Pe Cato-cel din urmă52 — cum își smulge Din pîntec măruntaiele, decît Să mai trăiască, fără libertate, în Koma asta, pe care si eu Vreau s-o-nrobesc... îl văd, pe metereze., Și pe întîiul Cezar, neînvins.
592
\'
PHILBIERT:
BOURBON:
PHILIBERT:
BOURBON: PHILIBERT: /
BOURBON:
PHILIBERT: încearcă să-l întreci în măreție!
Da, cucerind aceste ziduri vechi,
De Cezar cucerite. BOURBON: O voi face!
De nu, pieri-voi! PHILIBERT: N-ai cum. Moartea însăși,
într-o asemenea împrejurare,
E mai degrabă pragul veșniciei...
(Contele Arnold și Cezar se apropie.) ^
CEZAR: Asudă oare și acești soldați
Sub soarele atît de arzător Al gloriei?
BOURBON: Bineveniți să fie
Ghebosul cîrcotaș și prea viteazul < Și chipesu-i stăpîn! Pentru-amîndoi Se va găsi de lucru, pînă-n zori.
CEZAR: Desigur și pentru-nălțimea voastră!
BOURBON: Voi fi-naintea tuturor, să știi,
Gheb osiile!
CEZAR: Fiind la spate, gheba
Mi-o tot vedeați, ca general plasat în spatele armatei, dar dușmanii Nicicînd nu o văzură...
BOURBON: Bun răspuns!
L-am provocat eu însumi. — însă pieptul Unui Bourbon a stat si va mai sta Drept în primejdie, la fel cu-al tău, Chiar de-ai fi diavol!
CEZAR: De-aș fi fost, puteam
Să nu mă ostenesc venind aici.
BOURBON: De ce?
CEZAR: Păi, jumătate din această
Vitează oaste, bucuros se duce La dracul, iar cealaltă îi va fi Trimisă grabnic și la fel de sigur.
BOURBON: Arnold, ghebosu-amic al dumitale
E ca un sarpe-n vorbe ca si-n fapte.
CEZAR: Vă înșelați mult în privința mea:
întîiuî șarpe-a fost lingușitor — Ea nu-s. Cît despre fapte, eu nu mușc Decît cinci sînt muscat...
593 38
BOURBON:
CEZAR:
PHILIBERT: CEZAR:
BOURBON:
CEZAR:
BOURBON: CEZAR:
PHILIBERT:
CEZAR:
BOURBON:
ARNOLD:
BOURBON:
ARNOLD:
594
Ești curajos,
Și mi-e de-ajuns. Mai mult decît atît: Ești iute și la vorbă și la faptă, Iar eu nu-s numai un oștean, ci și Prietenul oștenilor.
O, sire,
Greșiți amarnic, pentru că soldații Se poartă și mai rău cu-ai lor prieteni Decît cu inamicii lor vremelnici... Amice, ești obraznic, întrecînd Măsura-ngăduită unui clovn. Spunînd, adică, adevărul... Bine, Atunci vă mint și mă veți lăuda Că v-am făcut „erou\"... \'
Hai, Philibert,
Dă-i pace! E viteaz, întotdeauna A fost în frunte, cu-acești umeri lați Și-această față oacheșă,-în luptă Ori în furtună. A răbdat chiar foamea. Cît despre limba-i, tabăra e plină De inși spurcați la gură... Eu prefer împunsăturile-unui pișicher Decît insultele posomorite Ale-unui sclav bicisnic și flămînd, Ce nu se lasă-nduplecat decît De-o masă bună și-un pahar cu vin, Un pui de somn și niște marafeturi Prin care se închipuie bogat... De-ar cere doar atît și prinții lumii, Cebine-arfi!
Taci!
Leneș nu-s la gură... Dar ia-ncercați și dumneavoastră, sire, Să euvîntați! Prea multe vorbe n-aveți... Ce-i flecăreala asta insolentă? Ia, trăncănesc și eu, ca alți profeți!\' De ce-l insulți? N-avem noi, Philibert, Atîtea de făcut? — Ascultă, Arnold, Asaltul va începe mîine-n zori. Știu, sire.
Și ne vei urma?
Firește, De vreme ce nu pot să fiu în frunte...
BOURBON:
CEZAR:
BOURBON:
CEZAR:
BOURBON:
CEZAR:
BOURBON:
CEZAR: BOURBON:
CEZAR:
E necesar pentru al oastei noastre
Moral, nu prea înalt, ca șeful ei
Să-și pună, cel dintîi, picioru-n prima
Din treptele primejdioasei scări.
Sper să ajungă-n vîrf, ca să-și primească
Eăsplata ce o merită, din plin...
A lumii grandioasă capitală
Va fi a noastră, poate mîine chiar.
Cetatea de pe cele șapte dealuri
Continuă să domine și astăzi
Popoarele. Cezarii s-au supus
Lui Alaric53, iar Alaric la rîndu-i
Pontifilor... Komani, sau Goți, sau Papi,
Sînt tot stăpînii lumii. De aceea,
Civilizată, sacră, sau barbară,
Cetatea veche a lui Eomulus
E inima unei împărății.
Prea bine! Ne-a sosit și nouă rîndul
Și să sperăm că vom lupta la fel
De bine ca și ei, dar vom conduce
Chiar și mai bine.
Fără îndoială
Că oastea-i școala drepturilor noastre Cetățenești. Ce plănuiți să faceți Din Koma?
Ceea ce fusese-odată. Sub Alaric?
Nu, sclavule, ci-n vremea întîiului cezar, al cărui nume îl porți, la fel ca alți mîrlani...
Și regi! E-un nume bun pentru copoi...
Un demon
Se-ascunde-n limba ta de șarpe! Nu vrei Să fii serios?
Nu în ajunul luptei: N-ar fi o atitudine-ostășească! Doar unui general îi sade bine Să fie gînditor; aventurierii De teapa mea, sînt mai voioși din fire. De ce-am gîndi? Zeița tutelară La care ne-nchinăm, întruchipată într-un conducător, ne poartă grijă.
595 38*
De gînduri țiueți-i pe-ostași departe!
Dac-am începe să gîndim și noi,
Ar trebui să spargeți singur zidul! BOURBON: Cum zeflemeaua nu pare-a-ți știrbi
Curajul ostășesc, ți-o-ngădui, fie! CEZAR: Vă mulțumesc — e singura răsplată
Pe care o primesc, de cînd mă aflu
în slujba voastră. BOURBON: Mîine vei plăti
Tu însuți! Ia privește—• acele turnuri:
în ele stă comoara mea ascunsă...
Dar, Philibert, să ținem sfat! îți cerem
Să fii și dumneata de față, Arnold! ARNOLD: Eu, Prințe, vă slujesc atît pe cîmpul
De luptă, cît și-n sfatul de război. BOURBON: în ambele ți-c prețuită slujba,
Iar mîine-n zori îți vom încredința
O treabă de răspundere.
CEZAR: Dar mie?
BOURBON: Un singur lucru: să-l urmezi în drumul
De glorie, pe Bourbon... Deci, noapte bună! ARNOLD (către Cezar):
Să-mi pregătești armura pentru-atac,
Apoi să mă aștepți în cortul meu.
(Ies Bourbon, Arnold, Philibert, etc.)
CEZAR (singur):
în cortul tău?! crezi că te las, de-ndatâ
Ce-am dispărut? Sau că-acest trup scălîmb
Ce cuprindea principiul vieții tale,
înseamnă pentru mine altceva
Decît o mască? — Să mai zici că ăștia
Sînt oameni! Căpetenii și eroi,
Cei mai buni fii — bastarzi —• ai Iui.Adam l
Așa-i cînd dai materiei putința
De-a cugeta! Tot încăpățînată
Rămîne, tot haotic i-este gîndul,
La fel ca fapta, și mereu se-ntoarce
La elementele dinții. Ei bine,
Cu-aceste jalnice păpuși mi-e dat
Să mă distrez: e joaca unui spirit,
596
Cînd n-are de făcut ceva mai bun... Dacă-obosesc, am treabă printre stele, Pe care-acești nenorociți le cred Făcute-anume pentru ochii lor! Ce-ar fi să trag în jos o stea dintr-astea în furnicarul lor, și să-i dau foc? Cum s-ar mai risipi, sărind ca arse, Furnicile si, încetînd de-odată Să-și surpe cuiburile, ar începe Să-nalțe-o rugăciune-n cor! Hal Ha!
(Iese Cezar.)
!
PARTEA A ll-a
SCENA 1
în fața zidurilor Romei. Asaltul: armata în mișcare, cu scări pentru escala¬darea zidurilor, în prim plan Bourbon cu o eșarfă albă peste armură.
CORUL DUHURILOR ÎN VÃZDUH:
Zorii vin, dar parcă-i seară. Ciocîrlia-ncotro zboară? Da ce-i soarele cernit? Ziua chiar să fi venit? Ochiul Firii-ntunecat e Peste falnica cetate, Dar se-aude-un aprig zvon Care i-ar trezi din somn Și pe sfinții ei, precum Și eroii făcuți scrum, Lingă apele gălbuie Ale Tibrului. — Cît nu e Prea tîrziu, în astă noapte Vă treziți, coline șapte!
II
Þii, ce tropot! însuși Marte54 Parc-ar trece mai departe! Cum urmează valul luna, Pașii-au o cadență, una! Spre moarte mărsăluiesc,
598
599
Zici că se rostogolesc,
Dar în bună rînduială,
Ca marea cînd țărmu-l spală,
Peste diguri revărsată.
Auziți larma turbată
A armurilor! Priviți
La războinicii suiți
Pe scara ce-i poartă-n cîrcă,
Vărgată ca o năpîrcă!
III
Priviți zidul înțesat Cu arme, în lung și-n lat — Lăncii lucii, tunuri zvelte, Cu bot negru, si muschete, Așteptînd, toate, să tragă: Vechea panoplie-ntreagă, Basca armele mai noi, Căci se duce și-un război între vechi și nou! — Pe-nguste Ziduri, vezi nori de lăcuste! S-a-ntors, Eemus, ceasul rău Al crimei fratelui tău! Sub altarul creștinesc Creștinii se războiesc — Soarta lor să fie, oare, între ei s& se omoare?
IV
Mai aproape, încă, încă!
Cum, suind din stîncă-n stîncă,
La-nceput lin ca un val,
Cutremurul surpă-un deal,—
Oastea se rostogolește!
De eroii ei vorbește
Lumea că-s nemuritori.
Ei sînt doar primele flori
Ale pajiștilor roșii
Ce-ncing Roma: i-s strămoșii
îngropați acolo, poate,
Dar Romanul n-are-un frate!
Alte nații duc război
Și vă smulg laurii, — voi,
Dormiți însă! Lacrimi varsă Pe Cartagina, că-i arsă, Doar fricoșii! — Nu mai plîngeți, Pe dușman de vrețisă-lfrîngeți!55\'
Multe neamuri buzna dau. Demult pîine nu mai au. Se reped spre zid, minate De ură și jind. — Cetate Glorioasă, numai milă Vrei să ne inspiri, și silă? Luptă, prin toți fiii tăi! Decît Alaric mai răi Sînt tîlharii unși cu smoală Ai Bourbonului! Te scoală, Cetate nemuritoare! Decît călcată-n picioare De aceste oști străine, Dă-ți foc singură mai bine!
VI
Ce fantomă-nsîngerată! Nici un Hector56 nu se-arată în această Troie, printre Ai lui Priam fii. — Părinte Bun le-a fost, iar ei frați buni, Nu ca ai Romei străbuni: Romulus pe al său frate L-a ucis! Umbra-i se-abate, Uriașă, peste zid. în clipa cînd 1-a sărit, Þi-a și profețit căderea. Cine-ar mai avea puterea, Azi, să curme-aî său asalt? Peste turnu-ți cel mai \'nalt, Remus limpede îți spune C-a venit să se răzbune!
VII
Mînioși te-nfruntă-acum: Zvon de iad, și foc, și fum
600
Te-nconjoară-n toată partea. Þi-a pătruns în ziduri moartea! Oțelu-n oțel izbește, Seara, vai! se prăbușește Cu soldați cu tot. — Hai, sus! Fiece ostaș răpus E înlocuit de-un altul. Tot mai crîncen e asaltul. Eoma-n șanțurile-i strînge Al Europei roșu sînge! Cade zidul, cînipul însă Va-ndrăgi recolta strînsă După-un astfel de potop. Dar o, Romă, încă-un strop De curaj dacă mai ai, Luptă — așa cum te luptai!
VIII
înc-o dat\', bătrîni Periați57,
Casele nu le lăsați
Stăpînite de vreo Ațe58!
Un Nero59 străin nu poate
Să vă facă decît rău!
Un Roman pe-un frate-al său
Dc-l răpune, tot Roman e,
Pe cînd Brennus80 un dușman e!
Deșteptat i-vă, martiri!
Aveți sfinte-ndreptățiri:
Zeii tot mai au putere,
Chiar cînd mîndrul templu piere!
Ctitori de străvechi altare,
Zdrobiți ostile barbare!
Tibrule, prin tine Firea
Să-și arate-mpotrivirea!
Ca un leu prins în capcană
Sară inima romană!
Roma, chiar de n-o fi vie,
A Romanilor să fie!
BOTJRBON: ARNOLD:
Bourbon, Arnold, Cezar și ceilalți ajung la poalele] zidu¬lui. Arnold se pregătește să-și arunce scara.
Stai, Arnold! Eu sînt primul!
A, nu, prințe!
601
BOUKBON:
CEZAR: ARNOLD:
BOURBON:
ARNOLD: BOURBON:
CEZAR:
-BOURBON:
ARNOLD (către CEZAR:
ARNOLD: BOURBON:
îți poruncesc! Urmează-mă! îmi place Să fiu urmat, dar nu să fiu condus î
(Bourbon își fixează scara și începe să urce.)
Hai sus, băieți!
(Bourlon cade, atins de un proiectil.)
Și jos!
Puteri eterne!
Vor fi-ngroziți soldații... Răzbunare! Dă-mi mîna! N-am nimic.
(Bourbon ti apucă de mină -pe Arnold ți se ridică, dar cade din nou, tncercînd să-și vîre piciorul *n scară.)
S-a zis cu mine,
O, Arnold! Tu ascunde-mi prăbușirea Și totul va fi-n ordine, aruncă Asupră-mi pelerina, ca s-acoperi Ceea ce în curînd se va preface în pulbere. Să nu vadă soldații! Să vă mutăm de-aici, cu ajutorul... A, nu, băiete, moartea e aproape. Ce-i, însă, viața unui om? Prin duhul Bourbonilor, va dăinui puterea-mi! Ai grijă ca soldații să nu afle, Cit n-au învins, că-s doar uri boț de lut. N-ați vrea să sărutați, alteță, crucea? N-avem aici un preot, dar e bun Chiar și-un mîner de spadă: folosit A fost și-n cazul lui Bayard61, îmi pare... Tocmai acum îmi pomenești de el, Bicisnicule? Dar o merit... Cezar): Taci,
Nemernicule!
Cum? Cînd un creștin Dă ortul popii, eu să nu-i ofer Un foarte creștinesc „Vade in pace?\"62 Taci! Oehii-aceștia, care nu vedeau în lume un egal, sticloși îmi par! O, Arnold, dacă-n Franța te vei duce... Dar ce se-aude? Lupta se încinge...
O, dacă-aș mai trăi un ceas, o clipă, Ca să mor dincolo de zid! Hai, Arnold, Nu-ți pierde vremea, altfel fără tine Vor cuceri ei Roma...
ARNOLD: Dar si fără
Domnia voastră!
BOURBON: Nu, căci eu prin spirit
îi voi conduce. Hai, ascunde-mi lutul Și nu sufla o vorbă despre faptul Că mi-am pierdut suflarea. Du-te, dară, Și biruie!
ARNOLD: Nu, nu vă pot lăsa!
BOURBON: Ba, trebuie! Adio! Sus, băieți!
Biruitoare-i lumea!
(Bourbon moare.)
CEZAR (către Arnold): Hai la treabă!
ARNOLD: Da, ai dreptate. O să plîng pe urmă...
(Arnold, acoperă cadavrul Bourbonului cu o mantie, apoi se urcă pe scară, strigtnd)
Bourbon! Bourbon! Băieți, a noastră-i Roma! CEZAR: Ai fost bărbat, alteță. Noapte bună!
(Arnold, urmat de Cesar, ajunge pe meterez; amtndoi, insă, stnt doborîți.)
CEZAR: Grozavă tumbă! Conte, ești rănit?
ARNOLD: Nu.
(Se urcă din nou pe scară.)
CEZAR:
S-a înfierbîntat copoiul ăsta! Și nu-i o joacă de copii! Acum Pe meterez i-e mîna, îl cuprinde Ca pe-un altar... își pune si piciorul! Dar ce-mi văd ochii ?Un Roman?
RÃNITUL:
603
(Cade un om.)
Oricum,
E prima pasăre din cîrd, căzută Afar\' din cuib... Ce-i, omule, cu tine? Un strop de apă!
CEZAR: Nu-s, pînă la Tibru,
Alte lichide, în afar\' de sînge! RÃNITUL: Mor pentru Koma!
(Moare.)
CEZAR:
Și Bourbon muri
Tot pentru ea, dar altfel... O, acești Nemuritori, și nobilele țeluri Ce-i mînă!... Dar e vremea să mă duc La tînăru-mi discipol: o fi-ajuns în Forum... înainte, înainte!
(Cezar se urcă pe scară. Cortina.)
SCENA A 2-a
In oraș, lupte de stradă \'mire atacatori și asediați. Locuitorii fug in dezordine. Intră Cezar.
CEZAR: Nu-mi pot găsi eroul: o fi-n gloata
Ce-i urmărește pe fugari, sau poate. Se bate cu cei deznădăjduiți. Dar ce-mi văd ochii? Niște cardinali Ce nu par dornici de vreun martiraj... Þii, cum mai fag prelații! De-ar putea Să-și lepede ciorapii, cum și-au scos Și mitrele, le-ar fi mult mai ușor — I-ar ocoli si hoții! Las-să fugă! N-au cum să-și mai păteze-acum ciorapii, Căci si noroiul este purpuriu...
Intră un grup de soldați care se lat între ei. Arnolă,
in fruntea atacatorilor.
•
Iată-l că vine, cot la cot cu Gloria Și geamănul ei, Sîngelo... Stai, conte! Ferește! Nu vreau să le dau răgaz. Nu te pripi! Unui dușman ce fuge, îi faci un pod de aur... Eu ți-am dat Un trup frumos, scutit de-anume boli Trupești, nu și de cele ale minții, Căci minte nu pot da! Iar de ți-am dat
604
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD:
ROMANUL: ARNOLD:
ROMANUL:
CEZAR:
ARNOLD:
ROMANUL:
CEZAR:
605
Al fiului lui Thetis trup, în Styx Nu te-am muiat, iar inima-ți vitează N-am cum invulnerabilă s-o fac Mai mult decît călcîiul lui Ahile... Socoate-te, deci, încă muritor Si fii prudent!
Păi, cine-ar mai lupta Dacă s-ar socoti invulnerabil? Ce luptă-ar fi si aia? îți închipui Că umblu după iepuri, cînd rag leii?
(Arnold se aruncă în luptă.)
Grozavă mostră de umanitate! De, sîngele i s-a urcat la cap, Și chiar dacă-si va pierde cîțiva stropi, îi va mai trece poate fierbințeala!
(Arnolă se bate cu un soldat roman, care se retrage spre un portic.)
Predă-te, sclaviile! Te voi cruța! Prea ești pripit la vorbă...
Și la faptă!
Sînt cunoscut pentru cuvîntul meu. La fel voi fi și eu, prin fapta mea.
(Cei doi se luptă din nou. Cezar înaintează.)
Te-oprește, Arnold! Ai în mîna ta Un artizan ilustru, sculptor strașnic, Mînuitor de săbii și pumnale... Stai. mușchetar e!... El 1-a doborît Pe vajnicul Bourbon...
Atunci, înseamnă
Că și-a sculptat el însuși monumentul! Sper să-l sculptez pe-al unora mai vrednici Ca tine!
Bine zis, pietrare! Meșter Ești și la vorbă, nu doar la cioplit Iar cel ce va-nccrca să te omoare Se va căzni, cum te-ai căznit și tu, Cellini63, dînd în marmora Carrarei64.
(Arnold îl dezarmează și-l rănește ușor pe Cellini; acesta scoate un pistol și irage, apoi se face nevăzut, ieșind prin portic.)
CEZAR: ARNOLD
CEZAR: ARNOLD
CEZAR: ARNOLD
CEZAR: ARNOLD
CEZAR:
ARNOLD CEZAR:
ARNOLD
CEZAR:
ARNOLD
606
Dar ce-ai pățit? îmi pare c-ai gustat Din vinul roșu al Bellonei65...
(clătinindu-se): A,
E doar o zgîrietură. Dă-mi năframa! Nu, n-o să-mi scape-așa!
Unde ți-e rana?
în umăr, dar nu-n brațul care luptă... Destul! Mi-e sete! O, dac-aș avea Un coif cu apă!
Greu de căpătat
E-acest lichid, la mare preț acum... Mi-e sete, vai, din ce în ce mai tare! Dar voi găsi un mijloc s-o astîmpăr. De nu vei fi astîmpărat tu însuți... Vom da cu zarul și vom hotărî: Egali ni-s sorții... Dar vorbind, pierd vremea. Mai repede, te rog!
(Cezar ii leagă năframa în jurul brațului.)
De ce ești leneș Și nu te bați?
Păi, filozofii voștri Priveau ca niște simpli spectatori A lumii scenă, cum ar fi privit Și Jocurile-Olimpice. Eu, unul, Cînd văd o pradă pentru care face Să te și bați, pot deveni un Milon89... Te-ai bate c-un stejar...
Și cu-o pădure,
Dacă-mi convine: ori mă bat cu-o gloată, Ori nu mă bat de loc!... Vezi-ți de treabă, Iar eu îmi voi vedea de treaba mea, Privindu-i pe-acești jalnici lucrători Care-mi vor strînge fără-un ban recolta. Ești încă demon...
Iar tu, om...
N-aș crede Că-arăt a om!
CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
De ce?
Ba, ești, cu-adevărat.
Pentru că simți, pentru că vezi.
(Arnold iese, avlniîndu-se in luptă, care continuă între grupuri răzlețe. Cortina.)
SCENA A 3-a
Catedrala Sf. Petru. Interiorul ei. La altar, Papa. Preoți etc. tnlr-o mare înghesuială, spontă de cetățenii care se refugiază înăuntru, urmăriți de sol¬dați.
Intră Cezar
UN SOLDAT SPANIOL:
Tovarăși, jos cu-aceste candelabre!
Dați-i la cap chelbosului de colo!
Mătănii de-aur are! UN SOLDAT LUTERAN:
Eăzbunare!
întîi ne răzbunăm, pe urmă jaful!
Acolo-i Antichristul! CEZAR (intervenind):
Ce poftești,
Schismaticule? SOLDATUL LUTERAN:
Ca un bun creștin,
Vreau capul Antichristului trufaș!87 CEZAR: De și-ar putea vedea învățăceii,
S-ar lepăda de propria-i credință
Chiar fondatorul ei!... Mai bine\'p^adă! SOLDATUL LUTERAN:
E-un diavol!
CEZAR: Taci! Păstrează taina asta,
Altminteri te socoate printre-ai săi...
SOLDATUL LUTERAN:
De ce vrei să-l salvezi? Repet, e-un diavol, Sau solul diavolului pe pămînt!
CEZAR: Așa, deci! Vrei adică să te bați
Cu cei mai buni prieteni? Stai\'cuminte, Băiete: încă nu i-a sunat ceasul!
607
SOLDATUL LUTERAN:
Se va vedea!
(Soldatul luteran se repede înainte, dar un soldat \'din garda papală trage în el, făcîndu-l să se prăbușească în fala Mărului.)
Þi-am spus eu c-o pățești!
f
CEZAR:
SOLDATUL LUTERAN:
Și n-o să mă răzbuni? CEZAR: A, nu! Doar știi
Că „Eăzbunarea-i a lui Dumnezeu\" —
Nu-i plac mijlocitorii...
SOLDATUL LUTERAN:
De-l loveam,
Aș fi ajuns în cer, încununat De-o glorie eternă! lartă-mi, Doamne, Nevolnicia brațului prea slab Și-ndură-Te de\' robul Tău! — E, totuși, O biruință: Babilonul piere, Iar tîrfa de pe cele șapte dealuri68 Și-a pus în locul rochiei roșcate Cenusă-n cap!
(Soldatul luteran moare.) ,f\\ $j.£
CEZAR- Da, dar amestecată
Cu propria-ți cenușă! Bravo, Babei!
(Soldații din garda papala se apără cu disperare, în *\'$• timp ce pontiful fuge, printr-un coridor secret, spre
Vatican și castelul St. Angelo._) p
CEZAR: Frumoasă luptă! Popii și soldații
— Aceste vechi vocații omenești — Se iau de gît! N-am pomenit o farsă r>8 Mai comică, de cînd vestitul Titus69 Romanii-au fost mai tari atunci. Acum E rîndul lor să fie-nfrînți...
SOLDAÞII: Scăpat-a!
Să-l urmărim!
CEZAR:
SOLDAÞII: CEZAR:
UN SOLDAT: UN ALT SOLDAT:
UN ALT SOLDAT:
E trecerea blocată Și plină de cadavre, pîn-la poartă!
Mă bucur c-a scăpat. Măcar în parte S-a cuveni să-mi mulțumească mie... N-aș vrea de fel ca buîeîe papale Să fie abolite — ar fi să pierdem Cam jumătate din imperiul nostru... Cît despre indulgențele lui, cată Să fie răsplătite cu a noastră. Nu trebuie să cadă! Și apoi, N-ar fi exclus ca fuga lui să treacă Drept un miracol, mîine, și drept probă C-a fost cu-adevărat infailibil...
(către soldații spanioli)
Hei, ucigașilor, ce stați așa? Grăbiți-vă, altminteri nu rămîne Nici pic de aur sfînt! Iar voi, catolici, Vreți să vă-ntoarceți fără vreo relicvă Dintr-un asemenea pelerinaj? Chiar luteranii sînt mai evlaviosi: Ia uite-i cum golesc aceste-altare! Pe Sfîntul Petru! are, zău, dreptate! Ereticii-au să ia tot ce-i mai scump!\" Ar fi păcat. Duceți-vă degrabă Și ajutați-i să se convertească!
(Soldații se împrășiie: mulți ies din biserică, dar vin alții.)
S-au dus, dar intră alții. Iată cum Curg valurile-acestui ocean Căruia ei îi zic „eternitate\", înehipuindu-și că-s brizanții lui, Deși sînt doar niște bășici de spumă... Mai vine-un val!
(Intră Olimpia, fugind de urmăriwrii\\ ei. Se aruncă peste altar.)
A mea e!
Ba-i a mea,
Sint primul ce i-a dat de urmă! Nici De-ar fi nepoata Papei, n-aș lăsa-o!
(Se bat.)
608
609
39 — Opere IV — Byron
L
AL TREILEA SOLDAT (înaintînd spre Olimpia):
Degeaba vă certați: ea-mi aparține! OLIMPIA: Cît mai sînt vie, nu mă vei atinge,
Bicisnicule! AL TREILEA SOLDAT:
Vie, sau chiar moartă! OLIMPIA (îmbrătisînd un crucifix masiv):
Respectă-l cel puțin pe Dumnezeu! AL TREILEA SOLDAT:
Da, îl respect, cînd strălucește-n aur...
Fctițo, zestrea ți-ai îmbrățișat-o!
(In timp ce înaintează spre ea,0limpia azvîrle crucifixul asupra soldatului, care se prăbușește.)
O, Doamne!
OLIMPIA: în sfîrșit îl recunoști!
AL TREILEA SOLDAT:
Mi-e\' creierul zdrobit! Săriți, prieteni!
E totul beznă...
ARXOLD: E totuși o femeie, demnă-a fi
Iubită de-un bărbat. De-ați fi bărbați, Ați fi cinstit-o... Dar plecați de-aici Și mulțumiți netrebniciei voastre Că vă cruț viața: n-aveți nimic sfînt! Da-ați fi atins măcar un fir ăe păr Din buclele acestea despletite, V-as fi rărit mai mult decît dușmanul!
nw__ > • ~ -,.-,.-
(Moare.)
ALÞI SOLDAÞI (apropiindu-se) :
S-o înjunghiem,
Chiar de-ar avea într-însa zeci de vieți: Ni 1-a ucis pe camaradul nostru!
OLIMPIA: Binevenită moarte! Voi n-aveți
De dat vreo viață — nici măcar un sclav Nu ar primi-o. Doamne, te implor Primește-mă, de-s vrednică de Tine, De Fiul Tău, ca și de Maica Lui!
Imră Arnold.
ARNOLD: Ce văd? Șacalilor, plecați de-aici!
CEZAR (aparte, rîzînd):
Ha, ha! Așa egalitate, da! O
Aceleași drepturi au și el și cîinii... / Dar hai la treabă! ^
SOLDAÞII: Ni 1-a omorît
Pe camaradul nostru, dom\' le conte!
ARNOLD: Cu care armă?
SOLDAÞII: Păi, cu crucea asta,
Sub care zace: mai degrab-un vierme Decît un om. I-a aruncat-o-n cap!
610
Cărați-vă, șacalilor! și roadeți Doar oasele ce vi le lasă leul, Dar nici pe-acestea fără voia lui!
UN SOLDAT (bombănind):
Să-și cucerească singur prada, leul!
ARNOLD (spintednău-l cu sabia):
Rebelule! Să te revolți în iad, Dar pe pămînt să te supui!
(Soldații se năpustesc asupra lui Arnold.)
Veniți!
Mă bucur! Vă arăt eu vouă, cine Comandă-aici și cine v-a condus Pe-aceste ziduri pe care vi-era Prea frică să urcați, pînă-ați văzut Drapelu-nfipt de mine, iar acum O faceți pe vitejii!
(Arnold îl înjunghie pe primul soldat, ceilalți își aruncă armele.)
Fie-ți milă!
îatîi să învățați și voi ce-i mila! Ați priceput, deci, cine v-a condus Deasupra zidului cetății-eterne? Da, am văzut și știm. Ne iartă însă Pentru greșeala ce am săvîrșit-o în dîrdora acestei bătălii, în care ne-ai condus...
Plecați de-aici! în sălile palatului Colonna Ați fost cartiruiți! OLIMPIA (aparte):
O, chiar în casa Părintelui meu!
611
39*
SOLDAÞII:
ARXOLD;
SOLDAÞII:
ARNOLD:
ARNOLD (către soldați):
Fără arme! N-aveți Nevoie, căci orașul s-a predat. Să fiți cu mîinile curate, altfel O să găsesc, pentru-a vi le spăla, Un rîu la fel de roșu cum e Tibrul...
SOLDAÞII (depunîndu-și armele si depărtîndu-se): Te ascultăm!
ARNOLD (către Olimpia):
Domniță, ați scăpat!
OLIMPIA: Scăpăm eu, chiar de-aveam doar un cuțit.
Dar nu-i nimic, căci moartea are-o mie De porți, iar eu îmi voi zdrobi, vai, capul De marmora aceasta, înainte De-a te lăsa să urci pe-acest altar, De unde văd distrugerea din jur. Te ierte Domnul, omule!
ARNOLD: Aș vrea
Iertarea Lui s-o merit, și pe-a ta •— Deși nu ți-am făcut vreun rău...
OLIMPIA: A, nu!
Mi-ai jefuit doar țara... Mei un rău!... Ai prefăcut a tatălui meu casă într-un bîrlog de hoți, iar templu-acesta L-ai pîngărit cu sînge de Romani Și oameni sfinți... Da, nici un rău... Și-acum Să mă salvezi ai vrea, ca... Dar degeaba!
(Ridiaînd ochii spre cer, Olimpia își sirînge rochia pe trup și se pregătește să se arunce pe cealaltă parte a altarului.)
Oprește-te! îți jur...
Nu-ți încărca
Pierdutul suflet și c-un jurămînt Ce-ți va atrage chiar și-n iad disprețul! Te cunosc eu!
ARNOLD: A, nu! Nu mă cunoști:
Nu semăn cu-acesti oameni...
OLIMPIA: Eu te judec
Doar după ei. Ceea ce ești tu însuți, Doar Domnul poate judeca. Te văd Pătat de-al Romei sînge. Ia-l pe-al meu — Atîta de la mine vei avea!
ARNOLD: OLIMPIA:
612
Aici, pe marmora acestui templu în care mi-am primit botezul sfînt, îi dărui Domnului un sînge, poate Mai puțin sfînt, dar tot așa curat Ca apa care-a fost de sfinți sfințită Ca să-mi boteze trupul de copilă.
(Fluturînd o mină spre Arnold, într-un gest disprețuitor, Olimpia se aruncă de pe altar.)
ÂENOLD: O, Doamne! Ajutor! S-a prăpădit!
CEZAR (apropiindu-se):
Aici sînt!
ARNOLD: Tu? Salveaz-o, dacă poți!
CEZAR (ajutindu-l s-o ridice pe Olimpia):
Grozavă săritură! Bravo ei! ARNOLD: E fără viață, vai!
CEZAR: Dacă-i așa,
N-am ce să fac: a-i învia pe morți
Mă depășește...
ARNOLD: Sclavule!
CIZAR: Stăpîn
Ori sclav, totuna e... Deși socot
Că vorba bună, uneori, nu strică. AKNOLD: Ce vorbă? Ești în stare s-o ajuți?
CEZAR: Voi încerca. Un pic din apa asta
Sfințită, poate-ajută...
(Aduce puțină aghiazmă în coif.)
ARNOLD: E cu sînge
Amestecată! CEZAR: Mai curată-n Roma
Nu poți găsi acum! ARNOLD: O, ce frumoasă
Și palidă! Dar, fie că ești vie
Sau moartă, doar pe tine te iubesc,
Esență-a frumuseții! CEZAR: O iubea
La fel Ahile pe Penthesilea...70
I-ai moștenit și inima, se pare,
O inimă, de altfel, nu prea tandră... ARNOLD: Respiră încă! Nu, n-a fost decît
O ultimă suflare-a vieții-n luptă
Cu moartea!
613
l
CEZAR: ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD (fără
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR: ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
614
Ba, respiră!
Daca-o spui Chiar tu, e-adevărat!
îmi faci dreptate, Căci diavolul rostește adevărul, Mai des decît se crede. Din păcate, Vorbește-n fața unor ignoranți... să-l asculte):
Da, inima îi bate! Ce ciudat Că primele bătăi ale-unei inimi Pe care-aș fi dorit să o aud Vibrînd cu-a mea odată, sună-acum în ritmul poruncit de-un asasin! E-un gînd prea înțelept, dar cam tîrziu. E vie, îți repet. Unde s-o ducem? Dar va\'trăi?
Cît poate-un boț de tină. Atunci, e moartă!
Cum ești mort și tu, Fără să știi... Se va trezi la viață, La ceea ce și tu socoti că-i viață, — Avem însă doar mijloace-omeneș\'ti... în sălile palatului Colonna, Unde e-nfipt acum drapelul meu, Acolo o vom duce!
Hai, ridic-o! Ușor!
Ușor, cum sînt purtați doar raorții, Pe semne pentru că nu pot simți Zdruncinătura...
Dar e vie chiar?
Da, nu te teme! Dacă după-aeeea Vei regreta, nu da pe mine vina!
O, numai să trăiască!
Duhul vieții
E încă-n pieptul ei și s-ar putea Să reînvie. Conte, slugă-ți sînt La toate, dar aceasta e o treabă Cu totul nouă: nu-s deprins cu ea. Vezi totuși că așa-numitul „demon\" îți e prieten bun... Nu-mi părăsesc Prietenii, ca-n lumea omenească... Ușor! Cît de frumoasă îmi apare:
ARNOLD: CEZAR:
Pe jumătate lut și-aproape spirit! M-am cam îndrăgostit de ea, la fel Ca îngerii de primele femei...
ARNOLD: Tu?!
CEZAR: Fii pe pace! Nu-ți voi fi rival!
ARNOLD: Rival, tu?
CEZAR: As putea să-ți fiu rival,
Ba, unul formidabil, dar de cînd I-am omorît pe cei șapte bărbați Ai viitoarei soațe a lui Tobias71 \' (Și după ce am\' fost învăluit în aburi de tămîie), m-am lăsat De intrigi: nu prea merită-osteneala De-a cuceri, sau—ceea ce-i mai greu, De a te descotorosi din nou De mult-rîvnita pradă. Căci aceasta E — pentru oameni, cel puțin — problema! Taci! Ușurel! Parcă-și deschide ochii Iar buzele-i se mișcă...
Ochii-i sînt
Ca stelele, desigur... Pentru Venus Și Lucifer, metafora e bună... Hai, spre Colonna, pînă la palat! Cunosc eu Roma!
Ușurel! La drum!
(Ies amîndoi, purtînd-o pe Olimpia. Cortina.)
- •
.
1-l \'J 2
«t5 «l
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD:
PARTEA A lll-a
SCENA 1
Un castel (n munții Apenini, înconjurat de un ținui sălbatec dar piiarese. în fața porților castelului, cîntă un cor țărănesc.
CORUL:
Azi, războaie nu mai sînt. Primăvară-i pe pămînt. Mire și mireasă S-au mutat în casă. Bucuroși de fericirea lor, Să cîntăm cu toții-n cor!
II
Vine primăvara! Vioreaua, Floarea iernii, a răzbit prin neaua De pe deal, sub soarele gălbui Și-si înalță ochiul albăstrui Către cerul tinerel, Albăstrui și el!
III
Iar cînd primăvara în sfîrșit apare, Cu alaiul ei de flori, cea mai iubită Dintre ele, fuge din mulțimea-n care Și-ar pierde mireasma neasemuită.
CEZAR (etnttnd)
CORUL;
CEZAR:
<51<5
617
IV
Să le culegem, deci, pe celelalte, Dar fără să uităm de viorea — Luceafărul acestor flori învoalte, Care-n Decembrie le și vestea. Chiar printre trandafiri, să ne-amintim De viorea, fecioara ee-o iubim!
Intră Cezar.
Kăzboaiele au contenit,
Iar săbiile-au ruginit.
își mușcă Mul armăsarul,
Stă coiful agățat în cui;
Se odihnește mercenarul,
A ruginit și-armura lui,
Iar veteranul, în castel,
Se plictisește, vai! și el,
Și bea, ca gîndul să-și alunge,
Dar nici beția nu ajunge:
E numai un răgaz, și-atît!
Nu-i nici o goarnă să-l trezească din urîtl
Dar cîinii latră tare,
Mistrețul e-n păduri,
Iar soimu-n lanț tresare —
îl simt la-ncheieturi,
Pe mina lor, boierii.
Văzduhu-i ca un nor
De păsări: ies puzderii
Din cuiburile lor.
A vechiului război
Nălueă-i vînătoarea,
Lipsită de eroi
Din acea vreme-n care
Crai Nimrod72 mai cu seamă,
Prin codri vînător,
Umbla-n desimea lor,
Făcîndu-i să se teamă.
Cînd tînăr era leul
Și mîndru și pieziș,
Viteji deprinși cu greul îl înfruntau pieptiș. Ba, erau chiar în stare Să-nfrunte și-un mamut Cu pârul, și-n viitoare Să zvîrle vreun zmeu slut. Statura omenirii Era mai-naltă-atunci: întîia pruncă-a Firii, Sublimă între prunci!
CORUL: Azi, războaie nu mai sînt.
Primăvară-i pe pămînt. Mire si mireasă S-au mutat în casă. Bucuroși de fericirea lor, Să cîntăm cu toții-n cor!
\'
CORUL:
ARNOLD:
CEZAR: ARNOLD:
618
(Þăranii ies cînttnd.)\'\'3
Cînd clopotele vesel bat
Și cîntă fetele din sat
Iar aeru-i înmiresmat
De proaspetele flori,
în timp ce păsări îl străbat
Perechi-perechi, în zbor, —
Pămîntul fără griji îmi pare
Ca o bășică sclipitoare —
Și aș putea s-o sparg de-aș vrea,
Cu însăși răsuflarea mea,
Dar plîng văzînd cum regi și robi
Dansează peste propriile gropi.
Intră Contele Arnold.
Arnold, gelos pe Cezar. La începui, Olimpia nu-l place pe Cezar, dar apoi? Arnold e gelos pe sine însuși sub vechea-i înfățișare, din pricina minții sale inteligenta etc. etc.
Ești vesel, domnule? Ba, mai și cînți? E țara Cîntecului, iar pe vremuri Cîntările erau chemarea mea. Nu-ți pasă de nimic — ai rîde chiar De propria-ți nenorocire! Cruntă Năpastă: o, fecior al Aurorei, Cum ai căzut! Și totuși, poți zîmbi!
\\. W» k*
p-^t J-cW*^
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR: ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD: CEZAR;
ARNOLD: CEZAR: ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR; ARNOLD:
619
Cu trupul doar... Cu-nfătișarea asta Frumoasă, vrei să plîng, spre-a-ți fi pe plac? Vai! fc*
Ai un aer grav: ce te frămîntă? Nimic.
Cum minte omul, din instinct! întreabă-l pe-un curtean dezamăgit: „Ce s-a-ntîmpîat?\" — „Nimic\", îți va răspunde. întreabă-o curtezană trecuțică De ce-i zbîrcită fruntea ei, — la fel îți va răspunde... De-l întrebi pe fiu Ce-l doare pe tătîne-său, îți spune (Cînd criza i-a trecut): „Nimic nu-l doare...1* Monarhul, tot așa, de-i întrebat \"? Ce nor i-a-ntunecat regeasca frunte, Aflînd vreun adevăr, răspunde calm: „Nimic!\"... Aceste veșnice „nimicuri\" Sînt doar niște minciuni, ce vor s-ascundă. Prea multe lucruri! Grăitor e și Nimicul dumitale de acum... Despre ce-i vorba?
Nu știi?
\'Eu știu numai
Ceea ce vreau să știu! Nu-mi risipesc Omnistiința pe năluci... De vrei Să te ajut, vorbește! Sau, de nu, Taci și înghite-ți propriile gînduri, Pînă-au să nască vipere...
Olimpia!
Puteam să jur! Hai, spune mai departe I Credeam că mă iubește...
Te felicit
Pentru credința asta creștinească. Dar cine-i scepticul ce ți-o umbrește, Ferfenițindu-i trupul?
Nu e nimeni, Decît că fiecare zi și oră Mi-arată clar că ea nu mă iubește... Se răzvrătește?
Nu, e blinda, calmă, Tăcută, de o rece supușenie, Răbdîndu-mi dragostea...
CEZAR: Pare ciudat!
Doar ești frumos — destul pentru-a hrăni O patimă, si brav — destul spre-a-i da Imbold Deșertăciunii...
ARNOLD: I-am salvat
Și ei și tatălui ei viața, ba Chiar casa le-am scăpat-o de incendia!
CEZAR: Acestea nu-s nimic. Tu cauți doar
Recunoștința — piatra căutată De filosofi..\'.
ARNOLD: Și n-o găsesc!
CEZAR: N-ai cum...
Dar de-ai găsi-o, mulțumit ai fi? Ai ști să-i dai Recunoștinței partea Din ceea ce dorești să se-mplinească? Nu! Vrei să fii iubit-mbit în sine, Și pentru tine însuți, nicidecum Pentru averea, rangul, frumusețea Sau tinerețea ta... De-acestea toate Poți fi prădat, dar nu și de-o iubire Abstractă pentru — pentru ce anume, Nu știi nici tu... Iubind cu moderație, Se cheamă totuși că iubești...
Măcar
De-aș fi și eu iubit, crezi c-aș mai pune Vreo întrebare?
Da, și nici n-ai crede-n Răspunsul cu pricina: ești gelos... Pe cine?
Poate chiar pe tine însuți, Căci gelozia nu-i decît o umbră A Soarelui, iar globu-acesta, care Vă pare vouă-n mica voastră lume Măreț ca Universul infinit, Voi nu-l puteți privi decît prin prisma Vreunui nor stîrnit de răsuflarea Pămîntului: altminteri, vi se pare Că-i cerul monoton... Nimic nu-l poate Orbi pe om mai mult decît lumina. Iubirea ta-i ca soarele-un lucru De dincolo, iar gelozia ta. E-un nor ivit din propriu-ți pămînt.
ARNOLD: Nu-ntotdeauna: are-ades o cauză...
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
620
CEZAR: A, da! Cînd se ciocnesc atomii, pun
Sistemul în pericol... Dar sînt lucruri Pe care nu le știi... Să revenim, Deci, pe pămînt! Olimpia, această Fecioară minunată, e un idol De marmură, prea rece pentru tine, Nesimțitor la focul prometeic Aprins\' de torța ta...
ARNOLD: Taci, sclav bicisnic!
CEZAR: în carul triumfal ce-l aducea
Pe-nvingător la Roma, se afla Un sclav, menit a-i spune adevărul... Ești un învingător, deci poruncește-mi Ca unui sclav!
ARNOLD: învață-mă-n ce fel
S-o cuceresc pe-acea femeie mîndră...
CEZAR: Păi, părăsește-o!
ARNOLD: N-as alege-un astfel
De drum, chiar de m-ar duce drept la țintă!
CEZAR: Firește, căci de-ai face-o, ai alege
Un leac pentru o boală vindecată...
ARNOLD: Așa nenorocit cum sînt, n-as da
Ne-mpărtășita-mi dragoste, pe una Mai fericită!
CEZAR: Dar a fost a ta
Femeia, și mai e, — ce mai dorești?
ARNOLD: Să fiu al ei, cum e și ea a mea!
. .
14 Versurile acestea, care în englezește sînt:
„If it be life to wear within myself / This barrenness of spirit, and to be / My own soul\'s sepulchre,...\"
amintesc de versurile 100—102 din tragedia lui Milion, Samson Ago-nistes (Samson in agonie):
„To live a life half dead, a living death, And buried; but, O yet more miserable! Myself my sepulchre, a moving grave;\"
(„Să-mi trăiesc viața pe jumătate mort, o moarte vie/și îngropat, dar, vai, încă și mai nefericit / Fiindu-mi propriul meu mormînt, o groapă mișcătoare\".)
15 Versul: „Pe cea din urmă treaptă-a deznădejdii\" („The \'lași infirmity of evil\"), amintește poemul Lycidas de Milton, al cărui vers, „The lași infirmity of noble mind\" (71) („Cea din urmă infirmitate a minții no¬bile\") este în mod evident inspiratorul lui Byron. întreg acest monolog al lui Manfred este, probabil, și un ecou al meditației lui Hamlet din actul III, scena l, 68 si următoarele, —„To le or noi Io be...\".
16 Aici, din nou, Byron ne amintește de Hamlet, II, 2, 310—320: este vorba despre pasajul care începe cu versurile, „What a piece of work is inan!\"-(„Ce minunată lucrare e omul\", trad. Leon Levițchi și Dan Duțescu.)
17 Patriarhii din Vechiul Testament erau păsto ri.
18 Sursa acestor versuri și a altor pasaje descriptive din Manfred trebuie căutată și în Jurnalul poetului din 1816 (însemnările făcute între 18 si 29 septembrie), în care Byron descrie călătoria din Elveția. Jurnalul a fost trimis sorei sale. Augusta Leigh: „Un păstor pe o stîncâ abruptă și foarte înaltă cîntînd din cimpoi; foarte diferit de Arcadia. Muzica tălăngilor de la vaci (căci averea lor, ca și a patriarhilor, sînt vitele) pe pășuni care se află la înălțimi mult paste orice vîrf din Anglia, și păstorii strigînd la noi de pe fiecare creastă și cîntînd din trestiile lor în locuri unde pantele abrupte păreau aproape inaccesibile; peisajul înconjurător m-a făcut să simt tot ceea ce doar auzisem sau [îmi imagi¬nasem despre viața pastorală și aceasta, mult mai bine decît o făcusem în Grecia sau Asia Mică... fiindcă aceasta era pură și nealterată — soli¬tară, sălbatecă și patriarhală, în tim,p ce se îndepărtau, ei cîntau [Ram des Vaches și alte melodii, în semn de bun rămas. In ultima vreme mi-am umplut imaginația cu natură.\"
19 Versul 77: „I hear ye momently above, beneath...\" („Mă asurziți zbu-rînd / în jurul meu\") este, evident, inspirat din poemul lui Coleridge, Kulla Khan, 24: „I flung up momenlly the sacred river\" („Cad stropi din rîul sacru ca o ploaie\", trad. Tudor Dorin).
627
40*
20 La 2 septembrie 1806 s-a prăbușit muntele Rossberg (sau Rufiberg) pe care Byron îl numește Rosenberg. El era situat în apropierea loca¬lității Goldau din Elveția, la sud de lacul Zug. Catastrofa .a distrus complet patru sate, producînd moartea a 457 de oameni și a nenumă¬rate turme de vite. Totul a duret doar cinci minute.
21 Alpii Bernezi, lanț muntos în centrul și sudul Elveției.
22 Versurile acestea ne amintesc de strofele 48 și 49 din Cîntul al III-lea din Childe Harold.
23 Ca și în poemul The Dream (Visul), Byron și-o reamintește aici pe Mary Chaworth, iubita sa din tinerețe, al cărei unchi a fost ucis în duel de strămoșul poetului, William, al 5-lea Lord Byron.
24 Wilhelm Teii, erou legendar elvețian, conducătorul țăranilor în lupta pentru răsturnarea jugului austriac (1308).
25 Versurile acestea sînt un ecou al strofei a 5-a din Childe Harold, Cîntul al III-lea.
26 Iată ce scria despre această scenă Francis Jeffrey (1773—1850), unul dintre fondatorii revistei „Edinburgh Review\": „Aceasta este una dintre scenele cele mai poetice și mai minunat scrise din întreg poemul. Liniș¬tea și izolarea văii degajă o vrajă calmă și încîntătoare în care ne apare frumusețea celestă a făpturii care ni se înfățișează aici\".
27 Este vorba despre cascada Staubbach. Precizarea este făcută de Byron în scrisorile sale (Letters, 1899, III, p. 359).
28 „Și m-am uitat și iată un cal galben-vînăt și numele celui ce călărea pe el era: Moartea; și iadul se ținea după el; și li s-a dat lor putere peste a patra parte a pămîntului ca să ucidă cu sabia și cu foamete, și cu moarte și cu fiarele de \'pe pămînt\" (Apocalipsa, 6:8).
29 Același Jeffrey, comentînd această scenă, remarcă frumusețea ei de¬osebită, care îl face pe cititor să uite că asemenea spirite nu există cu adevărat și să își închipuie că se află în prezența lor, pentru o \'clipă.
30 Imaginea „lunecătoarei luni\" („the moving moon\") Byron a împrumu-tat-o din The Rhijme of the Ancient Mariner (Balada bătrînului marinar) de Coleridge, „The moving moon went up the sky\" (263) („Lunecătoarea lună s-a ridicat pe cer\").
31 Este vorba, aici, despre filozoful neoplatonician și neopitagorean sirian lamblichos, născut la Halcis, în jurul anului 250 și mort aproximativ în anul 330. A fost elevul lui Porfirios și a predat filozofia la Alexandria. Ideile sale mistice despre comuniunea dintre om și Dumnezeu au avut o mare influență asupra gîndirii epocii sale, precum și a celei din seco¬lele XV și XVI. „Divinului lamblichos\" i se atribuiau minuni extra¬ordinare. Un atare succes dovedește că a știut să satisfacă aspirația epocii sale spre supranatural, aspirație de altfel tipică pentru elenism (vezi Enciclopedia civilizației grecești, Editura Meridiane, București
628
1970, p. 281). Se povestește că în timp ce lamblichos se scălda împreună cu discipolii săi în apele termale din Gadara, el i-a invocat pe Eros și Anteros să apară din cele două izvoare care le purtau numele.
32 Eros, zeul iubirii în filozofia greacă. Conform celor mai vechi teogonii, el s-ar fi născut o dată cu pămîntul. Este adorat în Beoția sub forma, unei pietre necioplite. Ulterior, a fost considerat fiul lui Hermes și al Afroditei și a luat înfățișarea unui copilaș grațios care cu arcul său îi săgeta atît pe zei, cît și pe muritori. Anteros este dușmanul iubirii. El este fiul Afroditei și al lui Ares, zeul războiului.
33 Gadara, oraș străvechi din sud-estul Mării Galileei, în Siria de astăzi. In apropierea sa, cam la 5 km, se află băile termale de la Amatha, des¬crise pentru prima dată de geograful Strabon.
34 Furiile sau Eriniile, zeițele răzbunării în mitologia greacă și romană, reprezentate ca trei fecioare înaripate cu șerpi în păr. Erau născute din sîngele lui Uranus. Urmăreau și chinuiau criminalii.
35 Cresus, rege al Lidiei (Asia Mică), între anii 560 și 546 î.e.n. La greci el era simbolul bogăției. Aliindu-se cu Egiptul și Babilonul împotriva lui Cyrus, regele Persiei, a fost înfrînt și apoi făcut prizonier. Manfred spune despre imaginația sa că a fost cîndva tot atît de bogată în forță creatoare, pe cît de bogat era și Cresus.
36 Dorința lui Manfred de a-și afla moartea ne amintește de legenda jEvreu-lui Rătăcitor.
37 Este vorba aici despre profetul Sarnuel, „ultimul judecător \'al Israe¬lului\" (sec. XI î.e.n.) a cărui viață și fapte sînt relatate în Vechiul Tes¬tament, Cartea I și a Il-a a Regilor.
38 Endor, sat în Palestina. Este localitatea unde, conform legendei biblice, I Regi, 28, Saul, primul rege al Israelului, consultă o celebră vrăjitoare în ajunul bătăliei de la Ghilboa. Vrăjitoarea din Endor evocă umbra lui Samuel care îi prezice lui Saul înfrîngerea și moartea: „«Ce înfăți¬șare are?» o întrebă regele — iar ea răspunse: «Iese din pămînt un băr¬bat foarte bătrin îmbrăcat cu o haină lungă». Atunci a cunoscut Sa ui că acela-i Samuel și a căzut cu fața la pămînt și s-a închinat\" (28:14). Iată ce scria, referitor la această scenă, dr. James Kennedy, prietenul lui Byron din Cephalonia: „Am considerat întotdeauna că scena cn vrăjitoarea din Endor este cea mai minunată și mai perfectă scenă cu vrăjitoare care s-a scris vreodată sau pe care a conceput-o cineva; nu puteți să nu fiți de acord cu mine dacă veți lua în considerare toate întîmplările și personajele care apar, precum și gravitatea, simplitatea și demnitatea limbajului, întrece toate scenele cu stafii pe care le-am citit vreodată\" (citat de John Galt în prefața la operele lui Byron, p. XCVII, apărute la Paris, 1835).
39 Fecioara din Bizanț este Cleonite sau Klonike, o tînără pe care o iubea. Pausaniaa, dar pe care a ucis-o într-o noapte, crezînd că este un dușman
629
A fost apoi mereu obsedat de imaginea ei, pînă ce Ia Horacleia i-a invo¬cat spiritul și acesta i-a prezis că în curînd va scăpa de chinurile sale după ce se va reîntoarce în Sparta. Oracolul s-a împlinit prin moarte, întîm plarea este relatată de Pausanias Periegctul în Cartea a IlI-a, Laconica, 17, din lucrarea Călătorie în Grecia și de Plutarh în Vieți paralele, Cimon, 6.
40 Monarhul Spartei este generalul Pausanias, învingătorul perșilor la Plateea (4 79 î.e.n.). îmbătat de această victorie, Pausanias visează să
. domn ea scă în Sparta și în întreaga Grecie. Pentru a-și atinge scopul, pune la cale intrigi și acorduri secrete cu Xerxes, regele perșilor. Con¬vocat să se justifice în fața eforilor pentru trădare, Pausanias se refu¬giază în templul Atenei, Khalkioikos. Pentru a nu comite un sacrilegiu scoțîndu-l din templu, eforii ordonă zidirea ușii și astfel Pausanias moare de foame, în anul 474 î.e.n.
41 Joe Phi xianul (phyxios, gr. = exil, fugă) este Joe, ocrotitorul fugarilor. Pe el 1-a chemat în ajutor Pausanias, precum și pe Evocatorii de la Figaîia, care au puterea de a rechema sufletele morților: „Această crimă nu i-a fost nicicînd iertată, deși a adus drept jertfă toate cele prescrise de Zeus Phyxios și a făcut toate ceremoniile de purificare și toate rugă¬ciunile cerute. Și cu toate că s-a dus și în Figaîia Arcadiei,la așa-numiții psihagogi (evocatori), în cele din urmă a fost pedepsit cum se cuvenea pentru impietatea săvîrșită față de zei și de Kleonike.\" (Pausanias, Călătorie în Grecia, III, Laconici, 254, trad.J M. Marinescu-Himu, Edi¬tura Științifică, București, 1974).
42 Figaîia, localitate în sud-vestul Arcadiei,în apropierea căreia, la Bassae, se afla un celebru templu al lui Apolo, construit de Ictinus (unul dintre arhitecții care au construit Parthenonul). Pausanias îl descrie ca unul dintre cele mai frumoase construcții din Peloponez. Ruinele templu¬lui se mai văd și astăzi. Una dintre cele mai importante frize ale sale a fost achiziționată în 1814 pentru Muzeul Britanic din Londra.
43 Muntele Jungfrau a fost măsurat în anul 1811.
44 Arimanes este numele dat de Byron lui Ahriman sau Angra Mainyu, principiul răului în filozofia persană. El este în conflict [permanent cu Ormazd, zeul binelui și al luminii. Mc Gann este de părere că holul lui Arimanes este luat din VatheJc, iar festivalul demonilor este inspirat din Noaptea Valpurgiei din Fausl.
45 Este vorba despre Napoleon care a scăpat din Insula Elba în martie 1815, iar după înfrîngerea de la Waterloo a fost internat pe Insula Sf. E len a, în octombrie 1815. Byron i-a dedicat mai multe poezii. Cu toate că îi admira personalitatea, nu se putea însă declara de acord cu politica lui Napoleon de subjugare a popoarelor cucerite.
46 în nota care însoțește aceste versuri, H.E. Coleridge, editorul și comen¬tatorul o perei lui Byron, spune că, probabil, Byron se referă aici la
630
Thomas Cochrane, Lord Dundonald (1775—1860), unul dintre cei mai celebri amirali englezi din timpul războaielor napoleoniene, în Jurnalul său, la 10 martie 1814, Byron îl numește pe Cochrane „the stock-jobbing hoaxer\", farseurul speculant.
47 Aluzie la Apocalipsa, 14:3: „Fericiți cei morți, cei ce de acum mor întru Domnul\".
48 Nemesis, în mitologia greacă și romană, este parsonificarea legii și a rațiunii și cea care pedepsește pe cei care întreceau măsura și se făceau vinovați de orgoliu și de excese.
49 Aici se face aluzie la Restaurarea Bourbonilor după căderea lui Na¬poleon.
50 Vezi Isaiia, 1:24: „Răzbuna-ml-voi împotriva asupritorilor mai și mă voi întărită cu răzbunare asupra vrăjmașilor mei!\"
61 Vezi Daniel, 5:27: „Techel: L-a cîntărit în cîntar și 1-a găsit ușor\".
52 Vezi Efesieni, 2:2: „...potrivit stăpînitorului puterilor văzduhului, adică duhului care lucrează acum în fiii neascultători\".
53 Vezi Plîngeri, 3:16: „A zdrobit de piatră dinții mei și m-a afundat în cenușă\".
54 Astarteea (Ashtaroth, Ashtoreth sau Ishtar) este, în mitologia semi¬tică, zeița fertilității, a frumuseții și a dragostei. Ea se confundă cu Afrodita din mitologia greacă și este considerată și zeiță a lunii. Astar¬teea este numele pe care Byron i-l dă iubitei lui Manfred, dar, de fapt, el este numele sub care se ascunde AugustaLeigh, sora vitregă a poe¬tului, pe care acesta a iubit-o, motiv pentru care soția sa a cerut divorțul.
55 Actul al III-lea, așa cum arătam mai sus, a fost supus unei critici severe, dar pe care Byrou a primit-o neașteptat de bine, recunoscîndu-și întru totul greșelile și fiind de acord să modifice manuscrisul. Iată ce îi scria, în acest sens, lui John Murray, la 14 aprilie 1817: „Actul al III-îca este cu adevărat al naibii de slab și defectele sale se datorează febrei de care sufeream cînd 1-am scris, în nici un caz nu trebuie publicat așa cum se prezintă acum. Voi încerca să îl modific sau chiar să îl rescriu complet; dar nu mă mai simt în stare fiindcă mi-a pierit stimulentul. Singura parte din acest act pe care eu însumi am considerat-o bună este mono¬logul lui Manfred adresat soarelui; restul este cît se poate de slab și mă întreb ce mi-a venit să îl scriu așa. Sînt foarte bucuros că mi-ai transmis opinia lui Gifford fără să ai vreo reținere. Chiar mă crezi atît de neghiob încît să nu-ifiu recunoscător? Și că nu am fost sau că nu sînt convins de aceasta în sinea mea! Voi încerca să îl rescriu; între timp lasă-l să zacă pe un raft—întreaga Dramă, adică — Amintește-ți să nu o publici, cu nici un preț, pînă ce nu încerc din nou să mă ocup de actul al III-lea. Nu sînt sigur că voi încerca și cu atît mai puțin că voi reuși dacă o voi face\". La 5 mai, Byron scria de la Roma: „Am
631
«•t;
rescris cea mai mare parte și ți-am trimis înapoi pasajele nemodificate din șpaltul.pe care rni-l returnaseși. Abatele a devenit acum om bun și Spiritele apar din nou în scena morții. Cred că vei găsi, ici și colo, în acest act, pasaje de poezie adevărată și dacă este așa, tipărește-l fără să îmi mai trimiți șpalturile cu corectura d-lui Gifford, dacă va mai avea bunătatea să își arunce privirea pe ele\". Am reprodus aici o mare parte din scrisorile trimise de Byron editorului său, pentru a demonstra, din nou, preocuparea deosebită și interesul pe care îl ma-nifesta poetul pentru a cunoaște opiniile confraților săi cu privire la creațiile sale, precum și receptivitatea ce o manifesta la observațiile critice care i se făceau atunci cînd ele erau întemeiate și nu izvorau doar din dorința de răzbunare sau de pedepsire a autorului din motive extraliterare, cum s-a întîmplat de multe ori cu marile sale poeme.
66 St. Moritz se află în Valea Rhonului, nu departe de Villeneuve. Mănăs¬tirea a fost fondată în sec. al IV-lea și înzestrată de Sigismund, regele Burgundiei.
67 Vezi Psalmi, 22:4: „Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că tu cu mine ești\".
68 Vezi Matei, 5:17: „N-am venit să stric, ci să împlinesc\".
69 Vezi I Timotei, 2:6.
60 Vezi Romani, 12:19: „A mea este răzbunarea. Eu voi răsplăti...\".
61 Vezi Milton, Paradisul Pierdui, I, 255 și nota 75 de mai jos, pag. 634.
62 Al șaselea\' împărat al Romei a fost Marcus Salvius Otho (32—69). A domnit doar în anul 69, imediat după Nero. Aici însă Byron descrie sinuciderea lui cum o face Suetoniu relatînd moartea lui Nero în Viața lui Nero, XLIX: „între viață și moarte, unui centurion care se -repezi să-i acopere rana cu mantaua, ca și cum ar fi dorit să-l ajute, Nero nu-i răspunse decît: «Tîrziu!» și «Asta e credință»\" (Suetonius Tran-quillus, Viețile celor Doisprezece Cezari, VI, Nero Claudius Caesar, Editura Științifică, București 1958, p. 288).
63 Versurile acestea pot fi considerate ca un ecou tîrziu al unei remarci triste și pline de pesimism făcute de Byron într-o scrisoare din 1811, cînd avea doar douăzeci și trei de ani: „Se pare că sînt făcut să sufăr în tinerețe cele mai mari necazuri ale senectuții. Prietenii mi se prăbu¬șesc în jur, și voi rămîne un copac singuratic în ainte de a mă usca. Alți oameni pot oricînd găsi alinare în mijlocul familiilor lor — eu nu am alt refugiu decît propriile mele gînduri și ele nu îmi oferă nici o per¬spectivă, acum sau mai fcîrziu, decît doar satisfacția egoistă că le supra¬viețuiesc celor ce au fost mai buni decît mine. Sînt cu adevărat foarte nenorocit. Ziua nu îmi găsesc liniștea, iar noaptea odihna. Foarte rareori am parte de societate și cînd o am, fug de ea. Nu știu dacă n-am să sfîrșesc pierzîndu-mi mințile\" (citat de John Galt).
632
64 Versurile acestea amintesc, din nou de Hamlet, de cuvintele Ofeliei din actul III, l, 158 și următoarele;
„O! what a noble mind is here o\'erthrown\" („Ce minte-aleasă s-» surpat\", trad. Leon Levițchi și Dan Duțescu).
65 Vezi Facerea, 6:4: „în vremea aceea se iviră pe pămînt uriași, mai cu seamă de cînd fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor și acestea începuseră a le naște fii: aceștia sînt vestiții viteji din ve¬chime\". Aici, „fiii lui Dumnezeu\" sînt, la Byron, îngeri rătăcitori.
66 Caldeea, alt nume pentru Babilon, situată în partea de sud a văii Tigru¬lui și Eufratului. A fost celebră pentru cunoștințele de astronomie ale învățaților săi. Vezi și Childe Harold, III, str. XIV — „Like the Chai-dean, ne could watch the stars\" („Sta ca un caldeean privind la stele\", trad. Aurel Covaci).
67 Comentînd această scenă, John Galt susține că Astarteea s-ar fi sacri¬ficat de bună voie din dorința de a descifra tainele magiei: „Exista în Egipt un cult de magie neagră, potrivit căruia o cunoaștere efec¬tivă se putea obține doar prin oferirea de către noviciat a unei victime voluntare, ființa pe care acesta o iubea cel mai mult și de care era tot la fel de iubit; și sursa principală a tragediei lui Byron constă, cred, într-un astfel de sacrificiu, dar care a fost oficiat, fără a se obține acea fericire pe care o ofereau cunoașterea și puterea cumpărate cu un astfel de preț. Sora sa a fost sacrificată în zadar. Felul sacrificiului nu este dezvăluit, dar se insinuează că el a avut loc într-un mod oribil\" (p. LXIII).
68 Muntele Eiger (3975 m.) se află în Alpii Bernezi, la sud-est de locali¬tatea Interlaken.
69 Profesorul John \"Wilson (1785—1854) este de părere că versurile cu care se deschide scena a patra din actul al III-lea formează cel mai minunat pasa] al întregii drame, prin calmul lor solemn și caracterul majestuos, care vor fi regăsite și în descrierea „catastrofei\" cu care se încheie poemul.
70 Iată cum comentează Matthew, în Dianj of an Invalid (Jurnalul unui Invalid), versul acesta: „M-am dus la miezul nopții să văd Coliseul în lumina lunii: dar ce pot spune despre Coliseu? trebuie văzut: m-aș fi gîndit că este imposibil să îl descrii dacă nu 1-aș fi citit pe Manfred (...) Liniștea nopții, ecourile în șoaptă, umbrele lunii și măreția înspăimi»-tătoare a ruinelor amenințătoare formează o scenă de un sublim roman¬tic cum numai Byron îl putea descrie cu adevărat\".
71 Adăpostul cezarilor este palatul împăraților romani, aflat pe colina Palatină, în imediata apropiere a Coliseului.
72 Geniul este spiritul protector al fiecărei ființe umane.
633
73 Vezi Efesieni, 6:12: „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sîngelui, ci împotriva domnilor, împotriva stăpînilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, răspîndite în văzduhuri.
74 Versul 123: „Must crimes be punish\'d but by other crimes\" („Că păcă¬toși mai mari pot pedepsi / Prin crime noi nelegiuirea?\") reamintește de Ghilde Harold, IV, XCVI, 1:
.,Can tyrants but by tyrants conquer\'d be,\" („Pot doar tiranii tiranii să-nfrîngă?\", tiad. Aurel Covaci).
76 Versurile acestea sînt un ecou al versurilor 254—255 din Paradisul Pierdut, partea I:
„The mind is its own place, and in itself
Can make a Heaven of Hell, and Hell of Heaven\".
(„Lăcaș fiindu-i sieși, poate duhul
Un Cer din Iad și-un Iad din Cer să facă
în sine-și\"—trad. Aurel Covaci.)
Aceeași idee mai apare în Manfred, I, l, 252:
„I caii upon thee! and compel Thyself to be thy proper Hell!\" („Vei purta-n a ta ființă Iadul tău de suferință.\")
și în actul III, l, 73:
„But all in all sufficient to itself Would make a hell of heaven —\". („Dar de ajuns ea singură să schimbe Tot ceru-n iad —\".)
76 Versul „Nu-i așa de greu să mori, bătrîncl\" („Old mân! \'tis not so diffi-cult to diel\") a fost omis la prima ediție de către John Murray. Furios, Byron i-a scris acestuia: „Ai distrus întregul efect și toată morala poe¬mului\" („You have destroyed the whole effect and moral of the poem\").
pag. 53 MARINO FAIIERO, DOGE AL VENEÞIEI
Tragedie istorică în cinci acte (Marino Faliero, doge ol Venice
An Historical Tragedy in five acts)
Marino Faliero, piesă născută din cercetarea minuțioasă a istoriei Veneției, a fost începută imediat după ce Byron a încheiat Manfred, dar apoi proiectul a fost abandonat și Byron a revenit la el doar în anul 1820
cînd locuia la Ravenna. Piesa a fost scrisă în numa} trei luni și terminată la 17 iulie 1820. A fost publicată împreună cu poemul Profelia lui Danie, la 21 aprilie 1821.
într-o scrisoare trimisă la 4 septembrie 1821 prietenului și bancherului său Douglas Kinnaird, Byron îi dedică piesa. Dedicația apare pentru prima dată în ediția din 1832 a operelor complete ale poetului, dar apoi, unii editori o suprimă:
„Dragul meu, Donglas,
îți dedic această tragedie, mai mult pentru părerea bună p e care o ai despre ea, decît din convingerea că ar fi demnă de tine. Chiar dacă meritele ei ar fi de zece ori mai mari decît pot fi, această dedicație ar continua, totuși, să rămînă un semn prea mic de recunoaștere a prieteniei active și constante cu care m-ai onorat în ultimii ani.
Prietenul tău îndatorat și plin de afecțiune,
Byron\"
Inițial, piesa i-a fost dedicată lui Goethe, așa cum reiese d intr-o scri¬soare trimisă de Byron lui Murray, la 17 octombrie 1820, dar apoi, la 19 ianuarie 1821, poetul își retrage Dedicația, din cauza protestului vehement al lui Murray împotriva aluziilor defăimătoare la adresa lui Wordsworth și Southey. De altfel, Murray refuzase să o publice chiar și dacă Byron ar f i insistat. Ea va apărea pentru prima dată în volumul lui Thomas Moore, Thet Life, Letters and Journals of Lord Byron, 1832, dar [într-o formă pre¬scurtată, înlăturîndu-se aluziile și atacurile prea jignitoare la adresa celor doi poeți și chiar și la cea a lui Goethe însuși. In limba germina, ea apare doar în anul 1899 și este comentată de criticul A. Brand l în următorii ter¬meni: „Este tonul lui Don Juan, doar în proză\".
Deoarece sînt puține edițiile, chiar și cele englezești, care o conțin, sîntem de părere că ar fi interesant ca cititorul român să aibă prilejul să citească această Dedicație care a stîrnit atît de multe controverse și a dat naștere la atîtea proteste.
„Baronului Goethe: „ Domnule,
In apendice la o operă englezească tradusă de curînd în limba ;ger-mană și publicată la Leipsic (ortografia lui Byron) — este citată părerea Dumneavoastră despre poezia engleză, după cum urmează! — «în poezia engleză poate fi găsit geniu, forță universală, un sentiment al profunzimii, precum și| suficientă simțire și forța — dar toate acestea nu înseamnă poeți etc., etc. ...».
634
635
Regret că un mare om comite o mare greșeală. Această părere a Dvs. dovedește doar că Dicționarul celor zece mii de poeți englezi in viață nu a fost tradus în limba germană. Probabil că ați citit în versiunea prietenului Dvs. Schlegel dialogul din Macbeth:
«Sînt zece mii Macbeth
Gîște. — Netrebnicule!
Răspuns
Autori — Domnule »> (Macbeth, V, 3, 12—13).
Ei bine, dintre cei «zece mii de autori» — sînt, de fapt. o mie nouă sute optzeci și șapte de poeți — toți în viață la ora actuală, oricare ar fi operele lor — pe care le cunosc bine librarii. Și printre aceștia sînt cîțiva, care se bucură de o reputație mult mai mare decît a mea — cu toate că ea este considerabil mai mică decît a Dvs. Din cauza neglijenței traducă¬torilor germani nu cunoașteți operele lui William Wordswortli — care are un baronet la Londra care îi desenează frontispicii și îl conduce la serate și la teatru; și un Lord la țară, care i-a găsit un post la Accize —și un loc la masă. — Nu știți, probabil, că acest domn este cel mai mare dintre toți poeții din trecut, prezent și viitor—și, pe lîngă aceasta, a scris un Opus Magnv.s în proză — în timpul ultimelor alegeri din Westmoreland. Opera sa principală se intitulează P eter Bell și el a privat publicul de e» timp de «douăzeci și unu de ani», spre marele regret al tuturor celor care au murit între timp, — și care nu vor mai avea ocazia să o citească înainte de reînviere. — Mai este unul — numit Southey — care e mult mai mult decît un simplu poet —fiind, de fapt, poet Laureat — un poet care cores¬punde cu ceea ce noi în Italia numim Poete Cesareo și ceea ce în Germania voi numiți — nu știu cum — dar cum aveți un Caesnr — doar Poetul. Ii menționez pe acești poeți doar — ca o Mostră — ca să vă edific — ei sînt, de fapt, două cărămizi ale Babelului nostru (cărămizi de Windsor), dar pot servi de specimene pentru o clădire.
Se afirmă, de cele mai multe ori, — că «ceea ce caracterizează mai ales întreaga poezie engleză este un Dezgust și un Dispreț pentru Viață» — dar eu bănuiesc însă, că doar cu o singură lucrare în proză a Dumn-ovoastră, ați stîrnit un mult mai mare dispreț pentru Viață, decît au făcut-o toate volumele de poezie engleză scrise vreodată. D-na de StaS] spune că «\"Werther & produs mai multe sinucideri decît cea mai frumoasă femeie» — și eu cred cu adevărat că el a scos din această lume mai mulți indivizi — decît Napo-ieon însuși — exceptînd cerințele profesiunii sale.
Probabil, ilustre Domn,\'—că Judecata aspră la adresa Dvs. în spe¬cial și a poeziei germane în general, făcută de o celebră gazetă din Nord,
636
v-a cam indispus împotriva poeziei și criticilor englezi. Dar nu trebuie să ne luați în seamă criticii, care sînt oameni la locul lor, avînd în conside¬rare cele două îndeletniciri pe care le practică — îmbrățișarea legii în Instanță și părăsirea ei în afara acesteia. Nimeni nu poate deplînge mai mult judecata lor pripită și nedreaptă în ceea ce vă privește, decît mine. O fac și i-am declarat-o și prietenului Dvs. Schlegel, în 1816 la Coppet. In numele celor «zece mii» de confrați ai mei în viață și al meu personal, am luat cunoștință de părerea exprimată cu privire la «poezia engleză» în general — și care merită să fie avută în vedere, deoarece vă aparținea. Scopul principal pe care 1-am urmărit adresîndu-mă Dvs. a fost să vă dovedesc respectul și admirația mea sinceră — pentru un om care de o jumătate de veac conduce literatura unei mari națiuni — și care va ajunge în Posteritate ca Primul om de litere al Epocii sale. — Sînteți fericit, Dom¬nule, nu numai datorită scrierilor care v-au făcut numele celebru, dar și pentru propriul Dvs. nume — care este suficient de muzical pentru a putea fi articulat de posteritate. — Aici — aveți avantaj față de unii dintre com¬patrioții Dvs. — al căror nume ar deveni, poate, și el nemuritor, — dacă ar putea cineva să îl pronunțe.
S-ar putea crede, din acest aparent ton de neseriozitate, că îmi lipsește respectul față de Dvs. — dar ar fi o greșeală. Cînd scriu proză, sînt întot¬deauna frivol. Considerîndu-vă, cum o fac cu adevărat și cu multă căldură — împreună cu toți ai Dvs. și cu cele mai multe națiuni — ca fiind de departe cea mai importantă Personalitate literară care a existat în Buropa de la moartea lui Voltaire, am simțit și simt dorința de a vă dedica lucrarea care urmează, nu pentru că ar fi o tragedie sau un poem (căci nu mă pot pronunța dacă e una sau alta — sau amîndouă, sau nici una), dar ca o Dovadă de stimă și admirație din partea unui străin pentru bărbatul ova¬ționat de Germania și numit «Marele Goethe»!
Am onoarea de a fi, cu cel mai sincer respect, al dvs. supus și umil Servitor,
Byron
Eavenna, octombrie 14, 1820
P.S. Constat că în Germania, ca și în Italia, se dă o luptă îndîrjită cu privire la ceea ce ei numesc Clasici și Romantici, termeni care nu fuseseră supuși unei clasificări în Anglia, cel puțin cînd am părăsit-o eu cu patru sau cinci ani în urmă. Unii dintre scriitorașii englezi (este adevărat) 1-au criticat pe Pope și Swift, dar motivul a fost că ei înșiși nu știau să scrie nici proză și nici versuri, dar nimeni nu s-a gîndit că merită să îi așeze într-o Sectă.
637
Probabil că așa ceva a apărut de curînd, dar nu știu prea multe despre acestea și ar fi o dovadă de prost gust, încît mi-ar părea rău să cred că așa ceva este posibil.\"
Dedicația este și un răspuns la articolul publicat de Goethe în revista sa, „Kunst und Alterthum\", din 1820, în care, după ce marele poet german își exprimă admirația față de poemul Manfred, și de originalitatea cu care Byron a tratat tema faustiană, făcînd dificilă sarcina criticilor de a găsi elementele împrumutate din Faust, face și unele aluzii la viața intimă a lui Byron. După părerea lui Goethe, în Manfred, ca și în întreaga sa creație, Byron se descrie pe el însuși, cu sentimentele, pasiunile și suferințele sale. Poetul englez este obsedat și chinuit de imaginea a două femei pe care le-a iubit și față de care se simte vinovat. Amîndouă apar în Manfred, prima, sub numele de Astarteea, a doua, „fără formă sau prezență reală, o simplă voce doar\". Goethe relatează chiar un incident care se pare că s-ar fi petrecut la Florența în timpul șederii lui Byron acolo și în urma căruia, soțul unei frumoase florentine, iubita poetului englez, și-ar fi omorît soția și ar fi fost apoi descoperit mort, noaptea pe stradă, fără ca ucigașii să fie descoperiți vreodată. Aceasta este, în opinia lui Goethe, cauza profundelor remușcări ale lui Byron.
Byron nu a putut ierta amestecul lui Goethe în viața sa intimă și rela¬tarea unor evenimente mai mult inventate decît reale.
în Dedicație, Byron face aluzie la A Biographical Dictionarțj of Living Authors (Dicționar biografic al autorilor în viață), apărut în anul 1816, la pictorul George Beaumont, fondatorul Galeriei Naționale de la Londra și care a desenat frontispiciile pentru volumul de versuri al lui Wordsworth, apărut în 1815; la lordul William Lonsdale, care i-a oferit lui Wordsworth postul de agent fiscal pentru ținuturile Cumberland și Westmoreland; la cele două discursuri scrise de același Wordsworth în 1818, \\Two Addresses Io the Freeholders of Westmoreland (Două apeluri la proprietarii liberi din Westmoreland). Numindu-i pe cei doi poeți rivali ai săi, cărămizi de Wind-sor, Byron îi acuză că sînt lachei ai statului. Celebra gazetă din nord este „Edinburgh Review\", iar criticii înfierați și aici de Byron sînt Francis Jeffrey și Henry Brou gham. Remarca Doamnei de Stael cu privire la Werther nu figurează în scrierile ei, așa încît, probabil, Byron a auzit-o rostită de celebra autoare.
Discutînd posibilele surse de inspirație care i-au servit lui Byron la scrierea tragediei, criticul englez Barry Weller este de părere că, în afara operelor istorice, pe care Byron le prezintă în detaliu, poetul s-a inspirat, fără nici o îndoială, din piesa lui Thomas Ottway, Venice Preserved (Veneția păstrată) și din tragedia shakespearif.nă Macbelh. Se regăsesc în piesa sa
638
și o serie de elemente împrumutate din I uliu Cezar și din Coriolan, precum fi din alte drame ale lui Shakespeare. (Este interesant cît de mult a fost influențat Byron de scrierile marelui Will, din care reținea, pe dinafară, pagini întregi. Cu toate acestea, de mai multe ori, în scrisori, refuză să recunoască marea admirație pe care i-o purta înaintașului său, iar prietenii credeau chiar că Byron era gelos pe faima Iui S hakespeare, așa cum Petrarca fusese gelos pe Dante.) Se poate stabili o paralelă chiar între Angiolina și Desdemona, precum și una între Marino Faliero și Othello, amîndoi fiind eroi militari apreciați mai mult în timp de război decît de pace. Unele scene ale tragediei amintesc și de Fiesco (1783) da Sshiller și de tragedia Agis (1786) de Alfieri, pe care Byron le cunoștea și despre care vorbise cu admirație în notițele din Jurnal (20 februarie 1814) și, respectiv, într-o scrisoare trimisă lui Murray, la 17 iulie 1820.
Byron a fost întotdeauna mîndru de acuratețea cu care a redat în tragedia sa istoria Veneției, așa cum a cunoscut-o din studiul atent al ana¬lelor venețiene și al altor scrieri istorice. De fiecare dată, sursele sale de inspirație sînt menționate pentru ca poetul să își poată justifica afirmațiile și pentru a nu putea fi acuzat de inventarea unora dintre evenimentele descrise, în Apendice a publicat trei fragmente care i s-au părut mai sem-nificative pentru perioada descrisă în piesă, extrase din lucrări despre Veneția:
a. O veche cronică venețiană despre Marino Faliero, în traducerea, apre-ciată ca excelentă de către Byron, a lui F. Cohen și intitulată Story of Mă -rino Faliero, Doge XLIX. MCCCLIV (Istoria lui Marino Faliero, al 49-lea Doge. 1354). Aici este descris în detaliu complotul pus la cale de Marino Faliero împotriva nobililor venețieni pentru ca dogele să se proclame Prinț al Veneției. Se vorbește despre incidentul cu tînărul Michele Steno, care, umilit și dat afară de la o petrecere de către doge, îl batjocorește pe acesta, scriind cuvinte insultătoare la adresa ducelui și a soției sale, chiar pe scaunul ducal. Marino Faliero este descris de cronicar ca fiind rău, iute a mînie, impulsiv si ambițios. Cronica prezintă numele tuturor conspira¬torilor, precum și cele ale membrilor consiliului și tribunalului care 1-au condamnat la moarte pe doge. Se menționează că dogele a fost îngropat în cripta familiei din Biserica Sân Giovanni e Paolo și nu în locul care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi murit ca un om cinstit și nu ca un trădător, în acel loc figurează urmitoarea inscripție: „Hic est locus Marini Faletro, decapitați pro criminibus\" (lat. = aici este locul lui Marino Faletro, deca¬pitat pentru crime).
b. Un fragm ent, în limba italiană, dintr-o scrisoare în limba latină a lui Petrarca. citat de Byron din lucrarea Viaggi di Petrarca (Călătoriile lui Petrarca), voi. IV, p. 323, scrisă de Levati. Rezultă din scrisoare că Marino Faliero a fost prieten cu Petrarca și că marele poet considera că dogele are mai mult curaj decît simț practic, dar că era apreciat pentru înțelep-
1
639
ciunea de care dăduse dovadă pînă în momentul cînd a acceptat să conspire împotriva republicii.
c. Fragment din lucrarea lui Daru, Histoire de la Republique de Venise (Istoria Republicii Venețiene), voi. V, p. 95, pe care Byron 1-a intitulat Venetian Sociely and Manners (Societate și moravuri venețiene). Se vor¬bește în acest fragment despre excesul de corupție al societății venețiene despre infidelitatea notorie a soților, ca reacție la interzicerea divorțului, despre curtezane („nostre benemerite meretrici\") și despre poliția venețiană care le angaja pentru a-i spiona pe înalții demnitari. Sînt descrise cazinou-rile și localurile de petreceri din Veneția.
Ca și în cazul celorlalte piese ale sale, Byron s-a opus vehement la reprezentarea pe scenă a acestei tragedii și, așa cum prezisese el, piesa, jucată la 30 aprilie 1821, la Teatrul Drury Lane, a cunoscut doar cinci reprezentații și nu s-a bucurat deloc de succes.
în text apar o serie de anacronisme. Byron vorbește despre unele locuri si monumente celebre ale Veneției, Puntea Suspinelor, Statuia lui Coleoni, Scara Titanilor etc., dar toate acestea au fost construite după moartea lui Marino Faliero, chiar cîteva secole mai tîrziu. Vom menționa acest lucru cînd se va vorbi despre ele.
pag. 54
Note la PREFAÞA LUI BYBOX
1 In traducerea lui Constantin I. Niculescu, versurile lui Horațiu din Ode, III, 3, pe care Byron le folosește ca motto:
„Dux inquieti turbidus Hadriae\"
sînt: „Năvalnic domn ce tulburi Hadria\". Năvalnicul domn este aus-trul, despre care Horațiu scrie în continuare:
„lustum et tenacem propositi viram non civium ardor prava iubentium
non vultus instantis tyranni mente quatit solida neque Auster\". („Pe omul drept și tare în hotărîri nici furia mulțimii-ndemnînd la rău
și nici tiranul crunt la față nu pot să-l clatine, nici Austrul.\")
2 Marino Faliero (sau Faler sau Faletro) (1274—1355), doge al Veneției (1354—1355), care a favorizat instaurarea unui regim democratic, pentru a se răzbuna pe unii patricieni care îl insultaseră și pe care Sena-
640
tul refuzase să îi pedepsească. Conjurația fiind descoperită, dogele a fost judecat și decapitat la 17 aprilie 1355, iar complicii săi pedepsiți cu multă cruzime.
3 Marino Sanudo (sau Sanuto sau Sanuti), poreclit Cel Tînăr (1466— 1535), literat și mare orator, cel mai de seamă istoric al Veneției dogilor. Operele sale, De magistratibus urbis Venetae (Despre dregătorii orașului Veneția), De origine urbis Venetae et vita omnium dueum (Despre ori¬ginea Veneției și viata tuturor ducilor) și cele 58 de volume de Diari (în¬semnări zilnice) care se întind din 1496 și pînă în 1533, sînt considerate de importanță majoră pentru istoria Veneției și a Italiei din acea pe¬rioadă.
4 Marino Faliero a comandat forțele navale la asediul Zarei, și nu cele terestre, cum afirmă Byron, sub influența lui Morelli, Istoria dett\'assedîo e della Ricupera di Zara (Istoria asediului și a recuperării Zarei), o traducere din limba latina a unui document contemporan asediului. Daru comite aceeași greșeală. Asediul la care a participat Marino Faliero a avut loc în 1346. Zara (astăzi Zadra, localitate în Iugoslavia, pe Coasta Dalmată) a fost timp de aproape 300 de ani asediată și pe rînd cucerită și apoi pierdută de venețieni, de unguri și de turci.
5 Impunîndu-și dominația și asupra Coastei Dalmate, Veneția a intrat în conflict cu Croația în sec. XI și apoi cu Ungaria (sec. XI—XV). Iu timpul luptei de la Zara din 1354, rege al Ungariei era Ludovic de An-jou, cel Mare (1342—1382).
6 Alesia, oraș în vechea Galie, ocupat de Vercingetorix și asediat de luliu Cezar în anul 52 î.e.n. Capitularea sa, din cauză de înfometare, a marcat sfîrșitul rezistenței galilor (De Bello Qallico, VII, 69—90).
7^Eugen de Savoya Soissons (1663—1736), prinț și genera! francez care, fiindu-i refuzate serviciile de către Ludovic al XlV-lea, și le oferă, în anul 1683, împăratului Leopold I al Germaniei și se acoperă de glorie învingîndu-i pe turci la Zenta (1697) și la Belgrad (16 august, 1717\'i, victoriicare.au făcut posibilă încheierea păcii de la Pasarovitz din 1719.
8 Capodistria, port în provincia Pola, Italia. A aparținut Veneției înce-pînd cu secolul al X-lea. Dominația venețiană slăbind periodic, era necesară o nouă bătălie pentru reinstaurarea ei. La una dintre acestea a participat Marino Faliero.
9 Podestă, era, în timpul vechilor comune italiene, un magistrat însăr¬cinat cu administrarea justiției și conducerea armatei. Această ultimă funcție o exercita doar în timp de război.
10 Thwackum și Square sînt două personaje din romanul Tom Jones de Henry Fielding, care rareori erau împreună fără să se certe. Thwa¬ckum este preot (teologul, cum îl numește Fielding), tutorele lui Tom și Blifil, care se bucură de reputația unui om deosebit de cult, dar care
641
41 — Opere IV — Byron
este, de fapt, un om limitat. Square, filozoful, este un ipocrit cn pre¬tenții de mare cunoscător al autorilor antici. „In morală, platonician hotărît, în religie, înclinat spre aristotelism\" (III, 3). „îl mustră cu asprime\" („saddles him with a judgement\") se referă la un incident din Cartea a V-a, 2, cînd Square, perorînd despre accidente, își muscă, din greșeală, limba, iar Thwackum, profitînd de ocazie, îl pocnește cu judecata sa pe spate („takes the Opportunity to clap a Judgement on his Back\"): „Răul cel mare era că Thwackum, care se afla de față și care, după cum știm, osîndea toate aceste principii, socotindu-le păgîne și atee, folosi întîmplarea ca să țină și el o altă predica\" (trad. Ion Pas și Petre Solomon).
11 Vettor Sandi, istoric venețian, autorul lucrării Principi di Storia Civile deHa Repubblica di Venesia (Principii de istorie civilă a Republicii Veneția, 1755).
12 Andrea Navagero (1483—1529), om politic venețian, care și-a consacrat o mare parte a vieții studierii literaturii latine si grecești, precum și istoriei Veneției, în 1506 i-a urmat lui Marcantonio Sabellico (1436— 1506) la conducerea Bibliotecii Sân Marco (Marciana) și a fost însăr¬cinat să continue scrierea istoriei Veneției, începută de înaintașul său, care lăsase 22 de cărți, intitulate Storia di Venezia. în timpul unei ambasade la Carol Quintul, în anul 1523, a exercitat, la Madrid, o con¬siderabilă influență asupra poetului spaniol Boscan.
13 Jacopo Morelli (1745—1809), una dintre cele mai de seamă personalități culturale ale Veneției. Născut într-o familie săracă, s-a consacrat de tînăr preoției și a făcut studii temeinice de greacă, fiind foarte apreciat pentru cultura sa vastă în cele mai selecte și pretențioase cercuri vene-țiene. La vîrsta de 33 de ani i se încredințează mult rîvnita funcție de custode al Bibliotecii Marciene. Pentru activitatea sa remarcabilă, a fost supranumit Magliabechi timpului său. (Antonio\' Magliabechi, celebru erudit bibliograf florentin, autodidact, care la moarte, în 1714, a lăsat orașului Florența vasta sa bibliotecă, Malabechiana, ca~e avea Bă devină Biblioteca Națională din Florența.) A fost foarte apreciat de Napoleon, care vo;a să ii pună alături de cei opt străini celebri, mem¬bri ai Academiei Franceze, împăratul Austriei, Francisc I, 1-a numit consilier imperial. Este autorul a șaizeci și două de publicații și lucrări, printre care și cea despre care vorbește Byron, Monumenti Veneziani di Varia Lettera\'ura (Ctipodopere ale literaturii vene\'iene). Biblioteca și manuscrisele sale au fost oferite Bibliotecii Marciene.
14 Pierre Antoine-Noel-Bruno, conte de Daru (1767—1829), om politic și istoric francez, intendent al casei imperiale în 1805, Membru al Aca¬demiei Franceze din 1806, intendent general al armatei franceze în timpul campaniilor din Austria și Prusia. Pe cînd se afla în exil dupi
642
înfrîngerea lui Napoleon, a scris lucrarea Hisloire de la Republique de Venise.
15 Jean-Charles Leonard Simonde de Sismondi (1773—1842), istoric ș; economist elvețian, autorul, printre altele, al lucrării, Histoire des repu-blifues Unliennes aux Moyen Ages (Istoria republicilor italiene în Evul Mediu) și al unei Histoire des Francais (Istoria francezilor). A fost apreciat și în calitate de critic literar.
16 Marc-Antoine Laugier (1713—1769), istoric francez, autorul lucrării Histoire de la Republiyue de Venise (Istorici Republicii Venețiene) apă¬rută în 12 volume, între 1759 și 1786 și atît de celebră, încît a fost tra¬dusă în italienește.
17 Michele Steno, un tînăr venețian care, insultîndu-l pe doge și nefiind pedepsit decît cu douî luni de închisoare și un an de exil, a devenit unul dintre pretextele complotului pus la cale de Marino Faliero.
18 „Alții au scris că din cauza unei bănuieli de gelozie a acestui doge (Mi-chel Steno) a fost îndepărtat cu brutalitate\" (it.).
19 „Din alte izvoare venețiene aflăm că nu doar dorința de răzbunare 1-a condus la complot, ci însăși ambiția sa înnăscută și înveterată de a deveni cu orice preț principe independent\" (it.).
20 Cei Patruzeci (Quarantia)—vechi tribunale ale orașelor italiene, for¬mate din patruzeci de membri, care judecau atît cauzele civile, cît și pe cele penale, iar uneori, cum se întîmpla la Veneția, judecau și în cali¬tate de ;nstanță supremă.
21 Miehele Steno nu a fost, cum afirmă Sandi și alți istorici, unul dintre capii celor Patruzeci în 1355, ci doar douăzeci de ani mai tîrziu, în 1375.
22 Dogaressa (soția dogelui) era Aluica Gradenigo, născută în prima decadă a secolului al XlV-lea și devenită ducesă cînd avea mai mult de 45 de ani, deci în nici un caz nu mai era tînără cum se afirmă în text.
23 John Moore (1729—1802), medic și om de litere scoțian care, între 1773 și 1778, a făcut mai multe călătorii în străinătate, în urma cărora a publicat, în 1779, lucrarea intitulată A View of Society and Manners in France, Switzerland and Germany (Privire asupra societății și mora¬vurilor din Franța, Elveția și Germania), iar în 1781, pe cea la care face Byron aluzie, A Vieio of Italij (Scene italiene).
24 Zeluco este titlul romanului lui John Moore, apărut în 1789 și care s-a bucurat de cea mai mare popularitate printre scrierile sale.
25 Iată cum este relatat incidentul: „Doamna respectivă și-a imaginat că fusese insultată de un tînăr nobil venețian Ia un bal public și s-a plins cu multă înverșunare soțului ei. Bătrînul doge, care făcea tot ce îi stătea în putință să îi facă pe plac soției, s-a hotărît să îi dea satis¬facție deplină\".
*
643
41*
26 Abigail, lady Masham (?—1734), favorita reginei Anne a Angliei, care s-a bucurat de o autoritate deosebită la palat și sub influența căreia, în 1710, regina limitează puterea ducelui de Marlborough, schim-bînd totodată cabinetul din Whig în Toiy. în lucrarea Siecle ăe Louis XIV (Secolul lui Ludovic al XlV-lea, 1751), Yoltaire povestește că, prefăeîndu-se că nu e atentă, ducesa de Marlborough a turnat, „din greșeală\", apă, pe Abigail Masham, pe eînd cele două rivale se aflau în prezența suveranei.
27 John Churchill, duce de Marlborough (1660—1722), general pi om de stat britanic, unul dintre marii conducători de oști din istorie, în timpul domniei reginei Anne, datorită influenței pe care soția sa, Sarah Jen-nings. o avea la curte, Marlborough a cunoscut cele mai înalte onoruri, dar apoi, certîndu-se cu noua favorită, lady Masham, a pierdut sim¬patia suveranei. El nu a fost înfrint însă numai de intrigile de la curte, ci și de cele ale partidelor politice pe care le detesta, motiv pentru care ele nu i-au dat mină liberă în ceea ce făcea și în hotăririle pe care voia să le ia în luptă.
28 Pacea de la Utreeht (Þările de Jos) din anul 1713 a pus capăt Războ¬iului de succesiune la tronul Spaniei, război în timpul căruia ducele de Marlborough s-a distins în nenumărate bătălii. Cu toate că Byron o numește lipsită de glorie, prin această pace, Anglia a devenit stăpîna Gibraltarului și a insulei Minorca, a fost recunoscut dreptul Casei da Hanovra la tron și, totodată, a cîștigat o serie de avantaje comerciale.
29 Ludovic al XlV-lea (1638—1715), rege al Franței din 1643. Nenumă¬ratele războaie în care a împins Franța, și care au culminat cu cel de succesiune la tronul Spaniei, au epuizat țara si au dus la ^încheierea unor acorduri de pace în dezavantajul ei.
30 Ministrul lui Ludovic al XlV-lea este Mi chel Le Tellier, marchiz de Louvois (1641—1691), subsecretar de stat la Ministerul de Război, cel care a reorganizat armata franceză și a avut o mare influență în politica externă. Byron îl citează însă aici din cu totul alte motive. Louvois se pare că ar fi supravegheat lucrările de construcție ale Domu¬lui Invalizilor din Paris, iar semnele sale heraldice au fost sculptate în diferite locuri pe clădire. Ludovic, supărat pe ministrul său, a dat ordin ca ele să fie înlăturate. Totuși, una dintre ferestre, împodobită cu labe de lup (loup-voit, fr. = lupul vede) sculptate, a rămas ca sem¬nătură a ministrului.
31 Lucreția, soția lui Tarquinius Collatinus, care, fiind necinstită de către Sextus, fiul lui Tarquinius Superbus, și-a rugat soțul să o răzbune și apoi și-a înfipt pumnalul în inimă. Moartea ei tragică a dus la declan¬șarea unei mari revolte la Roma, în urma căreia Tarquinii au fost alun¬gați si a fost instaurată republica (510 î.e.n.).
l
32 Cava sau Florinda, fiica contelui spaniol Julian, care a fost necinstită de ultimul rege vizigot din Spania, Roderick (710—713). Legenda spune că scîrbit de fapta regelui, Julian 1-a predat pe acesta maurilor care invadaseră Spania.
33 Clusium, vechea capitală a Etruriei, al cărei rege, semilegendar, Lars Porsenna, ar fi cucerit Roma și i-ar fi readus la tron pe Tarquini, în jurul anului 500 î.e.n. Conform unei alte legende, eroismul poporului roman 1-ar fi făcut pe Lars Porsenna să abandoneze lupta.
34 Frederick Wilhelm II (1744—1797), rege al Prusiei (1786—1797), se parefcă i-ar fi recomandat abatelui de Bernis: „Evitcz de Bernis la steiile abondance\" (fr. — „Evitați abundența sterilă, f e Bernis\"). Fraza aceasta apare într-una din epistolele în versuri ale lui Frederic cel Mare, care își bătea joc de versurile mediocre ale abatelui francez.
35 Franc, ois Joachim de Bernis (1715—1794), prelat și poet francez, au¬torul unor versuri scurte care i-au atras admirația doamnei de Pom-padour si i-au asigurat o avere îndestulătoare, precum și porecla\" Babet la Bcuquetiere (Babet, florăreasa). A fost ambasador și Ministru de externe sub Ludovic al XV-lea, iar apoi cardinal și ambasador la Vene¬ția și la Roma.
36 Jeanne-Anteinette Poisson, marchiză de Pompadonr (1721—1764), favorita regelui Ludovic al XV-lea, a cărei infhiență a fost deosebit de nefastă, antrenînd Franța în Războiul de Șapte Ani si la^ semnarea
celor două tratate de pace de la Versailles din 1756 și 1759 care\'apro¬piau foarte mult Franța de politica dusă de Austria. Referindu-se la ea, Frederic al II-lea, împăratul Sfîntului Imperiu Roman și viitorul împărat al Austriei, numește domnia ei: „le regne du Cotillon\" (fr. = domnia Cotilonului). Se spunea despre împărat și că ar fi declarat despre ea: „Je EC la connais pas\" (fr. = „N-o cunosc\") și că ar fi adăugat că Franța nu este țara păstorilor și păstorițelor. El a mers chiar pînă acolo încît să își boteze ogarul, care dormea cu el în pat, Madame de Pom-padour.
37 Rosbach, sat în Saxa, unde Frederic al II-lea i-a înfrînt în anul 1757 pe francezii conduși de Soubise și pe aliații Jor austrieci, înfrîngerea
a fost atit de gravă și de dureroasă pentru Franța, încît după aceea, Soubise a fost luat în batjocură pe străzile Parisului, unde se putea auzi următorul catren:
„Soubise dit, la lanterne â la main:
«J\'ai beau chercher: ou diable est mon armee?
Elle etait purtant la. hier matin,
Mă l\'a t-on prise, ou l\'aurais-je e\'garee?»\"
(„Soubiso zicea, cu lanterna în mină: /«Am căutat mult si bine: unde naiba mi-e armata? / Și totuși era aici ieri dimineață. / Mi-or fi luat-o sau oi fi rătăcit-o?»\") ^
644
645
88 Dermot Mac Murrough sau Mac Murchad (m. 1171), rega irlaadaz al provinciei Leinster. In jurul anului 1152 a intrat în conflict cu nobilul Tigernan O Ruairc, stăpînul ținutului Breifne și, din dorința de răz¬bunare, Dermot îi seduce nevasta, pe Daarbhorgil, pe care însă nu o iubea. Soțul insultat cere ajutor regelui din Connaught, iar Dermot este silit, în anul 1166, să se refugieze în Anglia, unde cere sprijinul regelui Henric al II-lea. Cu permisiunea acestuia, Dermot se reîntoarce în Irlanda, însoțit de o armită formata din soldați din Þara Gdliloi. Pen¬tru a-și asigura protecția lor îndelungată, Djrnnt își căsătorește fiica, pe Eva, cu Richard Strongbow, duce de Pembroke, din casa de Clare, conducătorul velșilor. Prin fapta sa, Dermot a facilitat pătrunderea englezilor în Irlanda. Aceștia au colonizat orașele Waterford, Wexford și Dublin și au pregătit invazia pe care o punea la cale Henric al II lea și în urma căreia Irlanda devenea posesiune engleză. Velșii aduși de Dermot nu au avut prea multe dificultăți în a fi acceptați de populația irlandeză, deoarece erau și ei de origine celtică și, curînd după încetarea luptelor, s-au amestecat cu irlandezii, contractînd căsătorii și dueînd un trai pașnic.
39 Mărie Antoinette (1755—1793), re*inî, a Francei, soția lui Ludovic al XVI-lea. Era o femeie ambițioasă și imprudentă, opusă reformelor și care, curînd după urcarea pa tron a soțului ei, a devenit foarte ne¬populară. Politica ei era puternic influențată de mama sa, împărăteasa Austriei, Măria Theresa. A murit pe eșafod.
40 Louis Philippe-Joseph (1747—1793), duce de Orleans, cunoscut sub numele de Philippe Egalită. Dușman înveterat al reginei, a jucat un rol important in timpul Revoluției Franceze și a mers chiar pînă acolo, încît a fost de acord cu condamnarea la miarte a vărului său, regele. Fiind apoi compromis, a murit pe eșafod.
41 Familia de Bourbon, veche familie regală, care a domnit în Franța, Spania, în Regatul celor Două Sicilii și la Parmi. își trage numele de la Castelul Bourbonnais, al cărui prim stăpîn a trăit în secolul al IX-lea. Primul, rege Bourbon al Franței a fost Henric al IV-lea, ai cărui descendenți au domnit apoi în Franța pînă în anul 1830, cînd Carol al X-lea a fost silit să abdice. Prima expulzare a Bourbonilor a avut loc în 1792 și ei nu au mai revenit la tron pînă în anul 1814, după înfrîn-gerea lui Napoleon.
42 „Taeierrima causa belii\" (lat. =hidoasa cauză a războiului) este un citat din Horațiu, / Satire, 3, 107—108/137—138:
„Nam fuit ante Helenam cunnus laeterrima belii causa, șed ignotis perierunt mortibus illi;\" (N-a fost numai Elena, așa cum credem noi, Femeia pentru care a fost purtat război; trad. A. Hodoș —
Th. Măinescu)
646
l
43 Domitian (51—96), împărat roman (81—96), obsedat de ideea de lege și ordine și devenit un adevărat despot. A fost omorît din ordinul soției sale, după ce își condamnase la moarte propriul văr, fără vreun, motiv serios (Suetoniu, XII, 15).
44 Commodus (161—92 î.e.n.), împărat roman (180—92), fiul lui Marcus Aurelius. Licențios și vulgar, plin de sine și îngîmfat, a fost urît de întreaga lume și, în cele din urmă, ucis de iubita sa și de slujitori apro¬piați (Gibbon, Declinul și căderea Imperiului Roman, IV). 46 Caius Caesar Germanicus, poreclit Caligula (12—41), împărat roman 37—41). Mintea sa a fost afectată de o boală necruțătoare care i-a transformat dcnmia într-im șir nesfîrșit de cruzimi îngrozitoare și des¬potism. A murit și el asasinat.
46 Oliver Cromwell (1599—1658), lord protector al Angliei. Se spune des¬pre el că, în ciuda calităților fale indiscutabile, a dat totuși dovadă de destulă cruzime și intoleranță. In 1638 se pare că se îmbarcase deja pe vaporul care urma să plece în America, cînd i s-a comunicat că îi fusese respinsă cererea de părăsire a Angliei.
47 Carol I (1CCO—1649), rege al Angliei (1625—1649), silit să abdice la declanșarea Revoluției și a Războiului civil. Armata sa este înființa în 1644 și în 1645, regele e capturat, judecat și decapitat. 48 Davie Gellatley, unul dintre personajele secundare ale romanului Wa-verley (1814) de Walter Scoți. El este „Inocentul\" care rostește în roman unele dintre cele mai frumoase versuri ale autorului. 49 Byron reproduce în Trenată versiunea italiană a textului lui Laugier, voi. IV, p. 30—31.
60 Scara Titanilor sau a Giganților este impunătoarea scară de marmoră din Palatul Dogilor de la Veneția, construită între anii 1480 și 1501, de Antonio Rizo. își trage numele de la cele două statui gigantice,
care îi reprezintă pe Keptun și pe Marte și care au fost sculptate în 1544 de Jacoppo Tatti Sansovino.
61 Este vorba despre statuia ecvestră a condotierului Bartholomeo Coleoni (1400—1475), făcută de Andrea Verocchio și turnată în bronz de Ales-sandro Leopardi, în anul 1496.
62 Ordelafo Faliero, doge al Veneției între 1102 și 1117, învingătorul de la Zara din 1117. El este cel care a fondat Arsenalul în anul 1104. în 1120 a murit în luptă împotriva Zarei, care se revoltase din nou.
63 Zara fiir.d cucerită de unguri, dogele Enrico Dandolo îi convinge pe conducătorii celei de a Patra Cruciade (1202—1204) să recucerească orașul. Cruciații îl cuceresc și îl devastează în 1202, motiv pentru care sînt condamnați de Papă.
64 Vitale Faliero, doge al Veneției (1084—1096).
fc 647
65 Matthew Gregory Lewis (1775—1818), scriitor englez, autorul roma¬nului The. JUonk (Călugărul, 1796). A mai scris drame și poezii.
66 Șir William Drummond (1770—1828), autorul scrierii Academicul Questions (Chestiuni academice), foarte apreciat de Byron. Pînă în 1809 a fost diplomat, iar apoi s-a retras din viața publică și s-a consa¬crat preocupărilor\' sale literare.
67 Joanna Baillie (1762—1851), dramaturgă și poetă scoțiană, prietenă cu Walter Scott, care a apreciat-o în special pentru primul ei volum de piese, intitulat Plays on the Passions (Piese ale pasiunilor), apărut în 1798 și care cuprindea piesele Basil și De Montfort. Drama ei cea mai celebră, The Family Legend (Legendă de familie), a fost jucată în 1810.
58 Henry Hart Miîman (1791—1868), profesor de poezie la Oxford, dra¬maturg și, mai ales, celebru istoric. Cea mai cunoscută piesă a sa a fost Fazio (1815), a cărei acțiune este plasată în Italia.
59 John Wilson (1785—1854), om de litere și filozof englez, ziarist și pamfletar la „Blackwood\'s Edinburgh Magazine\". Este jautorul poe¬mului The City of the Plague (Orașul ciumei, 1816).
60 The Făli of Jerusalem (Căderea Ierusalimului, 1820) este un poem scris de H.H. Miîman.
61 Horace Walpole (1717—1797), scriitor englez, celebru astăzi mai ales pentru scrisorile sale pline de farmec si deosebit de interesante din punct de vedere autobiografic, social și politic. Vezi și notele 63 și 65 care urmează.
62 Ethimld (1802), piesă de Joanna Baillie.
63 The Castle of Otranio (Castelul din Otranto), apărut în 1765, este roma¬nul lui Walpole care deschide seria romanelor de groază în care va excela Anne Radcliffe.
64 Ullimus Romanorum (lat. = cel din urmă dintre romani) este numele pe care Brutus i 1-a dat prietenului său, Caras Cassius Longinus, unul dintre conjurații care 1-au ucis pe luliu Cezar. A murit pe cîmpul de luptă de la Philippi. Aici Byron folosește metafora pentru a-și manifesta admirația față de personalitatea și opera lui Horace Walpole.
65 The Myslerious Mother (Mama misterioasă, 1768), este o tragedie scrisă de Walpole și care s-a bucurat de mult succes.
66 Israele Bartuccio este numele sub care se ascunde, de fapt, căpitanul de marină Bertuccio Ixarella, care fusese lovit fără nici un motiv de Giovanni Dandolo, un tînăr nobil iute la mînie. Dorind să se răzbune atît pe dușmanul său, cît și pe ceilalți nobili din Veneția, Bertuccio s-a alăturat complotului pus la cale de Marino Faliero. în Cronica din care citează Byron în Apendice, cel ofensat lucra la Arsenal și fusese lovit de un nobil din casa Barbaro. Nici numele celui lovit și nici cel al ofensatorului nu sînt menționate. Aici Bertuccio apare doar ca un
648
simplu participant la complot. Filippo Calendario, care figurează cn propriul său nume în piesă, dar pe care Byron îl face pietrar, este pre¬zentat în aceeași Cronică din Apendice ca fiind căpitan de marină, de¬osebit de dornic să participe la complot. Cei doi au fost arestați printre primii, judecați și condamnați la moarto prin spînzurătoare. Trupurile lor neînsuflețite au fost atîrnate de stîlpii cei roșii ai balconului din care dogii priveau luptele cu tauri.
Note la Nota Iui Byron la PREFAÞÃ
1 De Montfort, piesă de Joana Baillie, pusă în scenă de Kemble și Sarah Siddons în anul 1800.
2 William Sotheby (1757—1833), traducător englez din Homer, Vergi-liu și Wieland. Este autorul piesei Ivan, reprezentată pe scena de la Drury Lane la propunerea lui Byron.
3 Samuel Taylor Coleridge (1772—1834), unul dintre marii poeți roman¬tici și critici literari englezi, care a scris și trei piese de teatru, The Făli of Rolespierre (Căderea lui Robespierre. 1794), Zapolya (1817)1 și Osorio, piesă scrisă înainte de 1798, dar jucată sub titlul Remorse (Remușcarea) în 1813, pe scena de Ia Drury Lane. La 31 martie 1815 Byron îi scrie lui Coleridge sugerîndu-i să scrie o nouă tragedie pentru Drury Lane.
4 The School of Scandal (Școala scandalului) este celebra comedie a lui R.B. Sheridan, jucată pentru prima dată în 1777.
o Charles Dibdin (1745—1814), dramaturg englez și autor de cîntece. A publicat în 1795 lucrarea intitulată History of the Stage (Istoria \'scenei) și a regizat mai multe piese la teatrele Haymarket și Lyeeum din Londra.
6 Charles Robert Maturin (1780—1824), unul dintre principalii autori de romane de groază și mister, alături de Anne Radcliffe și de M. G. Lewis. Tragedia sa, Bertram, a fost pusă la Drury Lane, de către Kean, la recomandarea lui Walter Scott și a lui Byron. Piesa s-a bucu¬rat de un deosebit succes. A mai scris apoi încă două tragedii, Manitel (1817) siFredolfo (1819), dar ele au cunoscut un eșec răsunător. Maturin va rămîne însă cunoscut mai ales pentru romanul său de groază, Mel-moth the Wanderer (Melmoth rătăcitorul), publicat în 1820. Giovanni Antonio Calignani (m. 1821) a fondat la Paris revista „Cali-gnani\'s Messenger\" în 1814, pe care Byron o numește aici „Parisian Gazette\". Revista se bucura de foarte multă popularitate în rîndul englezilor stabiliți în Europa. După moartea lui Calignani, revista a continuat să apară sub îngrijirea fiilor săi, John Anthony (1796—1873)
649
și William (1798—1882), care publicau și textele unor cărți apărute în Anglia.
8 Charles^Kemble (1775—1854), celebra actor englez, remvrcat rrui \"ales în rolurile comice, dar și în m\'irile tragedii shakespeariene. Este fratele mai mic al celebrei tragediene Sarah Siddons și a! actorului John Philip Kemble, precum și tatăl actriței Anne Frances Kemble.
9 Thomas Potter Cooke (1786—1864), actor englez care în tinerețe fusese marinar. A jucat pe aproape toate scenele engleze ale timpului, înche-indu-și cariera pe cea a teatrului Drury Lane.
10 Edmund Kean (1789—1833), unul din mirii actori tragici englezi, care a excelat în Shylock, Richard al IlI-lea, Hamlet, Othello, lago, Macbeth și Lear.
11 Robert William Elliston (1774—1831), unul dintre cei mai populari actori ai teatrului Drury Lane. Leigh Hunt îl considera chiar egalul lui Garrick în tragedie. A excelat în Hamlet, Rormo, Hatspur, iar la bătrînețe 1-a jucat cu foarte mult succes pe Falstaff. El este cel care în 1821 a pus în scenă Marino Faliero, din prietenie și admirație pentru Byron.
12 Comedia gentlemanului poate fi sau The Gentleman Dznciny Mașter (Maestrul de dans cel galant, 1673) do William Wycherley (1640—1716) sau\"\"\'T/ie Gentleman Usher (Ușierul galant, 1603) da George Chapmia (?1559—P1634).
13 Eliza O\'Neill (1791—1872), actriță engleză care a debutat la teatrul Covent Garden în rolul Julietei. Spectacolul s-a bucurat de un asemenea succes, încît a fost jucat fără întrerupare timp de cinci ani. S-a retras de timpuriu, în 1819.
14 Siddonii sînt Sarah și soțul ei, William.
15 Jean Francois Paul da Gondi, Cardinal de Retz (1613—1679), ora poli¬tic și scriitor francez. A participat activ la Frondă, organizînd Ziua Baricadelor, ceea ce i-a atras arestarea și trimiterea la Bastilia. Este autorul unor interesante Memorii. A fost un apreciat om de spirit.
16 James Graham, marchiz de Montrose (1612—1650), general scoțian, partizan al lui Carol L
pag. 62
Note la MARINO FALIERO
l Consiliul „Celor Zece\" (Consiglio dei Dieci), tribunal secret format din 10 membri (în afară de doge), ales pentru prima dată la Veneția la 10 iulie 1310, pentru păstrarea ordinii publice și apărarea Republicii. Era ales pe o perioadă de șase luni. A exercitat o putere nelimitată asupra vieții publice și personale a cetățenilor și a controlat politica venețiană, mai ales în ceea ce privește relațiile cu alte state.
650
2 Signori. — Signoria consta, de fapt, din doge. cei șase consilieri ducali și cei trei „Capi\" ai Consiliului celor Patruzeci. Poate, sub influența lui Othello, I, 2. 18, Byron folosește termenul într-un sens mai general, pentru a-i desemna pe toți conducătorii de vază ai Veneției.
3 Avogadori, trei magistrați ai Republicii venețiene, care aveau sarcina de a supraveghea respectarea legilor și, dacă era necesar, aveau dreptul de veto asupra deciziilor Senatului și ale Marelui Consiliu (Gran Con¬siglio). Nici un act al Consiliului nu era validat dacă la dezbatere nu participa cel puțin unul dintre Avogadori.
4 Cuvintele pe care dogele nu îi permite nepotului său, Vincenzo, să le repete, sînt următoarele: „Marino Faliero, Doge, dalia bella moglie altri la £cde, cd egli la mantiene\" (it. = „Marino Faliero cel cu soția
frumoasă, altul se bucură de ea, dar el și-o păstrează\"). Ele sînt citate de Byron din lucrarea lui Sanuto, Vitae Ducum Venelorum. Navagero oferă altă variantă: „Bc-cco Marino Fa] ic r dalia bella mogier\" (it. = „Marino Falier cel încornorat de frumoasa soție\"). 6 Vezi Lctitcronctnul, £8:37: „Și vei fi de spaimă, de pomină și de rîs la toate popoarele\" și III Regi, 9:7: „și Israel va fi de pomină și de rîs între toate popoarele\".
6 Byron este aici evident influențat de îtnllinzirea Scorpiei, IV, 3, 4—6: „Beggars, that come unto my father\'s door, / Upon entreaty have a present alms\" („Și cerțetcrii de la poarta tatii/ Primeau pomană\"—• — trad. Dan A. Lăzărescu).
7 Vezi Daniel, 5:27.
8 Aluzie la cuvintele rostite de luliu Cezar atunci cînd și-a repudiat soți», pe Pompeia, bănuită de a-] fi înșelat cu tînărul Clodius. Ele apar în Plutarh, Vitiile paralele, luliu Cezar, XI: „Cezar o repudie pe loc pe Pcmpeia și, chemat să depună mărturie împotriva lui Clodius, declară că nu are nici o cunoștință de faptele care i se imputau acuzatului. Declarația aceasta părînd foarte ciudată, acuzatorul îl întrebă atunci pentru ce și-a repudiat soția. «Din pricină •— răspunse dînsul — că solia unui Cezar nu trebuie nici măcar să fie bănuită»\" (trad. Nicolae-
Bogdan).
9 Enrico Dandolo (1108—1205) a devenit dcge în 1192. Alături de par¬ticipanții la Cruciada a IV-a a cucerit Zara și a asediat Constantinopolul. Lui îi datorează Veneția hegemonia în Marea Mediterană. Byron, vor¬bind despre „refuzul coroanei cezarilor\", se referă la tronul imperial de la Constantincpo], care îi fusese oferit lui Dandolo, dar pe care acesta
îl refuzase (Gibbon, LXI). 10 Versul acesta este inspirat din Macteth, I, 7, 20:
Byron: „TLat we most surely might devise together / His taking off\". Shakespeare: „The deep damnation of his {aling-ofl\" („Păcatul greu al omorîrii sale\".— trad. Tun Vinpa\'l
omorîrJi sale\".— trad. Ion Vinea).
651
.
11 Briareu, gigant din mitologia greacă, fiul Cerului și al Pămîntului, care avea cincizeci de capete și o sută de brațe. A fost împins în mare de Neptun și ferecat în lanțuri sub muntele Etna de către Jupiter. Numele de briareu este folosit astăzi pentru a-l desemna pe un om sau chiar un grup de oameni ale căror eforturi par să se multiplice.
12 In versul: „Of darkly — brooding thoughts\" („Mi-e încă planul cam cețos în minte\"), Byron a preluat o imagine din Dedicația lui Dryden la piesa sa, The Bivol Ladies (Rivalele, 1664), adresată lui Roger Boyle, conte de Orrery: „Acest cadou neînsemnat v-a fost destinat cu mult timp înainte de a deveni Piesă, pe cînd era doar o masă confuză de Gînduri («When it was only a confus\'d Mass of Thoughts»), rostogo-
lindu-se unele peste altele în întuneric\".
13 Bătălia de la Sapienza dintre venețieni și dușmanii lor, genovezii, s-a dat la 4 noiembrie 1354. Venețienii erau conduși de Nicol6 Pisani, iar genovezii, care au obținut victoria, de către amiralul Paganino Doria Insula Sapienza se află în Mo rea.
14 Treviso, oraș italian unde Marino Faliero a deținut un post important în administrație și unde, se pare, că 1-ar fi pălmuit pe episcop.
15 Cuvintele acestea sînt luate întocmai din Macteth, III, 4, 12: „There\'s blood upon thy face\" („Ai sînge pe obraz\" — trad. Ion Vinea).
16 Un nou citat aproape exact tot din Macbeth, III, l, 90: „We |are men, my liege\" („Oameni sîntem\").
17 Proverbul acesta apare la Shakespeare în /// Henric al Vl-lea, II, 2, 17: „The smallest worm will turn being trodden on\" („Plăpîndi chiar, reptila se întoarce / Și-nfrantă pe acela ce-o strivește\" — trad. Barbu Solacolu).
18 Șeful Arsenalului (Amiraglio) era un ofițer care comanda atît Arsenalul cît și gondola dogelui, Bucentaur, de a cărui securitate răspundea cu propria sa viață, chiar dacă izbucnea vreo furtună puternică, în timpul interregnului, făcea parte din garda călare de la palatul ducal și purta stindardul cel roșu, mergînd înaintea dogelui la inaugurare. Arsenalul era, inițial, șantier naval, dar servea și pentru fabricarea, și depozitarea armalor.
19 Hidra, în mitologia greacă, șarpe de mare cu nouă capete. Cînd i se tăia unul dintre ele, altele două îi creșteau la loc. A fost omorîtă de Hercule. Imaginea aceasta este preluată, probabil, din Fiesco de Schil-ler, unde, în actul I, scena 13, stăpînirea familiei Doria este comparată cu o puternică hidră.
20 Clopotele de la Sân Marco erau trase doar din ordinul dogelui. Unul dintre pretextele ca e puteau declanșa alarma era vederea la orizont a unei corăbii genoveze. Genova era rivala cea mai înverșunată și cea mai de temut a Veneției.
21 Pozzi (it. = puțuri), celule subterane, umsde și sumbre ce se aflau în închisorile de sub Puntea Suspinelor.
22 Sotti Piombi (it. = sub plumbij, celule fortificate, foarte calde vara, construite deasupra camerei în care se întruneau Cei Zece, chiar sub acoperișul închisorii. Atît pozzi, cît și aceste celule au fost construite după moartea lui Marino Faliero.
23 Puntea Suspinelor lega Palatul Dogilor de închisoarea unde erau supuși la cazne cei osîndiți din ordinul Celor Patruzeci. A fost construită doar în anul 1600 de către Antonio Contino, deci la aproape trei secole după Marino Falîero.
24 Stixul, în mitologia greacă, era rîul din Hades pe care trebuiau să îl traverseze sufletele celor morți în drumul lor de pe pămînt spre lumea subpământeană.
25 Referindu-se la versul: „Near to the church where sleep my sires\", iată ce îi scria Byron la 12 octombrie 1820 lui John Murray: „Dogii erau și ei îngropați în Biserica Sân Marco înainte de Faliero; este inte¬resant că la moartea predecesorului său, Andrea Dandolo, Cei Zece au decretat că toți viitorii dogi să fie îngropați împreună cu familiile lor în propriile lor biserici, — s-ar părea ea dintr-un presentiment. Astfel încît tot ceea ce se spune despre Străbunii săi dogi (Ancestral Doges), ca fiind îngropați în Biserica Sf. loan și Sf. Paul, se abate de la reali¬tate, ei fiind de fapt îngropați în Biserica Sân Marco. Fă o notă despre
acest lucru și semneaz-o Nota Editorului. Pretind să se respecte ade» vărul pentru că nu vreau să fiu luat în zeflemea din cauza unor fleacuri «a acesta. Despre piesă [criticii și cititorii] pot spune ce poftesc, dar nu și despre obiceiurile și personajele pe care le prezint — ele existînd, cîndva, în realitate\".
26 Versul: „By sweet revenge on all that\'s base in Venice\" reamintește de Ooriolan, V, 3, 45: „O! a k\'ss / Long as my exile, sweet as my revenge/\" („Ah, o sărutare / Precum este surghiunul lungă, dulce / Ca răzbuna¬rea!\"— trad. Tudor Vianu).
27 O nouă imagine shakespeariană, din Troilus și Cressiăa, III, 3, 174, de data aceasta: „Love, friendship, charity, are subjects all / To en-vious and calumniating lime.\" („Prietenia, dragostea robesc / Sub vre¬mea bîrfitoare și pizmașă\"—trad. Leon Levițchi). Byron vorbește despre „calwmnies of time\" („clevetirea timpului\").
28 luliu Cezar (100—44 î.e.n.), marele om politic și general roman care, .spre sfîrșitul vieții, a devenit dictator, fără însă a limita drepturile
democratice.
29 Lucius Sergius Catilina (109—61 î.e.n.), patrician și om politic roman, lipsit de scrupule, care a condus un complot nereușit împotriva oligar¬hiei senatoriale. Complotul a fost denunțat de Cicero în anul 63, iar Catilina a căzut în luptă la Pistoia.
\\
652
653
80 Data exactă a nașterii Iui Marino Faliero nu se cunoaște, dar se crede că el avea sub 75 de ani cînd a avut loc conspirația, așa încît trebuie să se fi născut cam între 1280—1285.
81 Cuvintele: „The dying Roman said, \'twas but a name\'\" („«E doar ua nume» — a zis murind romanul\"), sînt, după părerea istoricului Dion Cassius (155—235), acelea pe care le-ar fi rostit Brutus înainte de a-și da ultima suflare și pe care le cita dintr-o tragedie greacă: „O, virtute nenorocită! tu nu erai decît un simplu cuvînt, și totuși, eu te-am prețuit ca pe o faptă; tu erai, de fapt, sclava fortunei\".
82 în indiferența pe care o manifestă față de moravurile prea libere ale venețienilor și față de viața de plăceri, Angiolina se apropie de Desde-mona. (Vezi Othello, I, 2,68—69 și IV, 3, 63—65.) Aceeași idee apare și în Arcadia, de Sidney. B. II, cap. 1: „O, virtute, unde te ascunzi?... Sau este oare adevărat că nu ai fost vreodată altceva decît un nume în van și nu un lucru esențial?\" („thou wert never but a vain name and no essential thing?\")
33 Versul „he seems rapt in thought\" reamintește de Macbeth, I, 3, 142: „Look, how our partner\'s rapt\" („Priviți ce-ngîndurat e soțul nostru\" — trad. Ion Vinea).
34 „Yes, the same sin that overthrew the angels\" este inspirat din Henric al VUI-lea, III, 2, 442: „By that sin fell the angels\" („Păcatul i-a dobo-rît pe îngeri\" — trad. Dan Grigorescu).
35 Vezi Facerea, 9:6: „De va vărsa cineva sînge omenesc, sîngele aceluia de mînă de om se va vărsa\". Aceeași idee apare și în Macbeth, III, 4, 123, „It will have blood, they say: blood will have blood\" („Va curge sînge, sîngele vrea sînge / Așa se zice\" — trad. Ion Vinea).
86 „I have lived too long\" este din nou inspirat din Macbeth, V, 3, 22: „I have liv\'d long enough, my way of life\" („Dar am trăit destul. Al vieții drum...\" — trad. Ion Vinea).
37 Alcide, alt nume pentru Hercule, care era nepotul lui Alceu.
38 Vezi Macbeth, III, 2, 25: „Duncan is in his grave; / After life\'s fitful fever he sleeps well\" („E-n groapă Duncan. După-al vieții zbucium / El doarme-adînc\" — trad. Ion Vinea).
39 Sbirro, ofițer de poliție. Erau numiți și Signori di Notte (domni ai nopții). Acest nume 1-au purtat membrii poliției italiene între secolele XIV și XIX. Erau folosiți si ca spioni și informatori.
40 Expresia „milkiness of spirit\" amintește, din nou, de Macbeth, I, 5, 17: „It is too full o\'the milk of human kindness\" („Dar firea ta-i prea plină / De laptele-omeneștii duioșii\" — trad. Ion Vinea).
654
41 Vezi Macbeth, I, 7, 60—62: „But screw your courage to the sticking place, / And we\'ll not fail.\" („Adună-ți tot curajul într-un gînd / Și nu dăm greș\"—trad. Ion Vinea).
42 Aici. Byron citează din tragedia luliu Cezar, V, 3, 95: „Thy spirit walks abroad, and turns our swords—-\"(„Iți rătăcește spiritul p3-aici; / El ne întoarce spada-n măruntaie\"—trad. Tudor Vianu).
43 Marcus lunius Brutus (85—42 î.e.n.), principalul asasin al lui luliu Cezar. Byron îl admiră pentru curajul său și pentru dragostea ce o purta Romei. Criticii opgrei lui Byron au găsit anumite afinități între Marino Faliero și eroul lui Shakespeare. Ca și Brutiu, Marino Faliero este atras în conspirație ca apoi să devină, foarte curind, conducătorul ei. Amîndoi încearcă să găsească o explicație rațională pentru fapta pe care o vor comite. Nu își încredințează soției intențiile și suferințele mentale (Barry Weller).
44 Caius Cassius Longinus (vezi și nota 64 la Prefață, pag. 648). Aici, Byron îl așază și pe Brutus alături de prietenul său, numindu-i pe amîndoi „Ultimii dintre romani\", de fapt, ultimii romani adevărați.
Vezi luliu Cezar, V, 3, 99:
„The last of all the Romans, fare thee well!\" („Tu, cel din urma dintre toți romanii, Rămîi cu bine!\" — trad. Tudor Vianu.)
45 Attila (m. 453), rege al hunilor (433—453), care a fost de două ori în-frînt, întîiîn 451, cînd a invadat Galia și apoi, un an mai tîrziu, în 452, cînd a invadat nordul Italiei. Intenționase să cucerească Roma, dar a fost silit să se retragă din lipsă de provizii.
46 Aluzie la faptul că locuitorii Aquilei și Padovei au fugit înaintea inva¬ziei lui Attila și s-au retras pe insulele Gradus și Rivus Altus (Rialto).
47 „Assurance doubly sure\", vezi Maebeth, IV, I, 83: „But yet I\'ll make assurance double sure\" („Dar vreau o îndoită chezășie\"—trad. Ion Vinea).
48 „Brief authority\", vezi Măsură pentru măsură, II, 2, 118: „...but mân, proud mân, / Drest in a little brieî authority\" („Dar omul, în trufia lui de om, / înscăunat în scurta-i și mimata / Pufcera\" — trad. N. Argin-tescu-Amza).
49 Cei doi dogi din familia Faliero, vezi notele 52 și 54 la Prefață, pag. 647.
60 Moartea lui Ordelafo în lupta împatriva ungurilor aliați cu croații a dus la înfrîngerea Veneției în anul 1117.
61 „...but I have set my little left / Of life upon this cast\"; vezi Richard III, V, 4, 9—10: „Slave! I have set my Iile upin a cast, / And I wil; stand the hazard of the die\" („Eu viața doar pe-un zar mi-am pus / Și vreau să-mi cerc norocul pînă pier\" — trad. Dan Dutescu). Aceeași
655
idee apare la Byron și în Corsarul, I, 337—8: „...to set at last / Ilope, power, and Uf e, upon a single cast?\" („Și, oare. să-ndrăznesc / Să-mi joc puterea, viața, pe un zar?\") și III, 374—375: „My life, my Iove, my hatred — all below / Are on this cast\" („Iubirea mea și ne-nipăcata-rni ură, / Corsarul, stau într-o lovitură\" — trad. Virgil Teodorescu și Aure] Covaci).
62 Statuia ecvestră din fața bisericii care dă spre Rio dei Mendicanti nu este a unui Faliero, cum pretinde Byron, ci este vorba despre celebra statuie a lui Verrocchio, care îl reprezintă pe Coleoni, generalul venețiau care a trăit cu mai bine de un secol după Marino Faliero. (Vezi și nota 51 la Prefață, pag. 647.)
53 Sibariții erau locuitori ai orașului antic Sybaris, colonie grecească din sudul Italiei, la golful Taranto. A fost fondat în anul 720 î.e.n. si distrus în anul 510 î.e.n. Locuitorii săi se dedau plăcerilor și trăiau în trindăvie.
54 Hoți (hiloți), sclavi din Sparta antică. Ei aparțineau statului și erau împrumutați proprietarilor de pămînt. Termenul se folosește și astăzi pentru a desemna o persoană exploatată.
65 „A thing of robes and trinkets\" reamintește de Hainlet, III, 4, 103: „A king of slireds and patches\" („Un-rege din fîșii și zdrențe\" — trad. Leon Levițchi și Dan Duțescu).
56 Insulele Rhodos și Cipru aparțineau pe vremea aceea Veneției.
57 Monologul acesta exprimă nu numai sentimentul de înstrăinare al lui Marino Faliero, dar și pe cel al lui Byron, care regretă despărțirea de prietenii din copilărie și din tinerețe, dispăruți cu toții la o vîrstâ fra¬gedă. Ideea o regăsim și în poemele Childe Harold, IV, 135 și Visul, 186—187.
58 Oime-oime = vai mie (it.).
59 „...My pure hous\'hold gods
Were shiver\'d on my hearth, and o\'er their shrine Sate grinning Ribaldry, and sneering scorn.\"
(„Ai casei / Zei buni striviți sînt și, pe-altarul lor / Stăpîne-s Bîrfa azi și Mîrșăvia.\") Ideea apare la Byron pentru prima dată în Cîntul I, XXXVI, 284—286 din Don Juan:
„It \\vas a trying moment that which found him
Standing alone beside his desolaie hearth,
Wliere all his kousehold gods lay shiver\'d round him.\"
(„...și toți misei / în casă singur îl lăsau anume, De-i tremurau în jur ai casei zei\" — trad. Aurel Covaci.)
60 Versul: „You would but lop the liană, and I the Jiead\" amintește de luliu Cezar,\\ll,]f\\, 162: „To cut the_head off and then hack the limbs\" („Capul
656
dacă pică, / Să retezăm și membrele\") și 182—183: „For he can do no more tlian Caesar\'s arm / When Caesar\'s head is off\" („Căci n-o putea prea mult să facă brațul / Lui Cezar, capul lui cînd o să cadă\" — trad. Tudor Vianu).
61 Cele două orașe sînt Sodorna și Gomora, din vechea Palestina, care,, conform legendei biblice, au fost distruse de focul trimis din ceruri din cauza răutății neobișnuite a locuitorilor lor: „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma și Gomoia ploaie de pucioasă și foc din cer de la Domnul. Și a stricat cetățile acestea și toate împrejurimile lor, pe toți locuitorii cetăților și toate plantele pămîntului\" (Facerea, 19:24—25).
62 Leviathan, animal marin uriaș. Descrierea lui îl prezintă foarte asemă¬nător cu crocodilul de astăzi. Vezi Iov, 41:15—21.
63 Frații Gracchi, doi oameni de stat și reformatori romani, Tiberius Sem-pronius Gracchus (163—133 î.e.n.), care, în calitate de tribun, a dat Legea Semproniană ce prevedea redistribuirea pămînturilor agricole cetățenilor liberi ai Romei și Caius Sempronius Gracchus (153—121. î.e.n.), ales tribun în două rînduri, în anul 123 și 122 și care, propunîn-du-și să își răzbune fratele asasinat, a inițiat o serie de reforme ce limitau puterea consulilor și a Senatului. A fost și el asasinat.
64 „Free and merry\" — vezi Othello, III, 3, 341: „I slept the next night well, was free and merry\" („Mi-e somnul lin apoi, sînt liber, vesel\" — trad. Ion Vinea).
65 Cuvîntul „incarnadine\", care mai apare în piesă și în actul IV, 2, 147,, este, evident, luat din Macbeth, II, 2, 62—64: „No, this my hand wii! rather / The multitudinous seas incarnadine, / Making the green one red\" („Ci mina mea / Va-mpurpura talazu-i fără număr / Din verde-n roșu numai, prefăcîndu-i\"—trad. Ion Vinea).
66 „But there is hell within me and around, / And like the demon who-believes and trembles, / Must I abhor and do. Away! Away!\" Versurile acestea au fost, fără îndoială, luate din Milton. Ideea apare în Paradisul Pierdut, IV, 75—78: „Which way I fly is Hell; myself am Hell; / And. in the lowest deep, a lower deep / Still threatening to devour me opend wide, / To which the Hell I suffer seems a Heaven\" („Oriunde fug — ajung în Iad! Eu însumi/ Sînt Iadul; Pînă și-n abisul căi mai/ Adînc,. un mai adîne abis în mine / Se află — cu o gură larg căscată / Amenin-țîndu-mă să mă devore, / Un Cer părînd Infernul ce-l îndur / Față de-acest infern lăuntric\" — trad. Aurel Covaci); dar si în tragedia lui Marlowe, Dr. Fauslus, I, 3, 80—86: „Why, this is hell, nor am I out of it; / Thinkst thou that I who saw the face of God / And tasted the eternal joys of heaven / Am not tormented with ten thousand hells / In being deprived of everlasting bliss?\" („Nu, n-am plecat din iad, aici e iadul. / Crezi tu că eu care-am văzut pe Domnul, / Și slava ceruluii
657
42
am cunoscut, / Nu-s chinuit de mii și mii de iaduri, / Lipsit cum sînt de veșnicul lui har?\"—trad. Leon Levițchi).
67 Vezi Irimia, 31:15: „Glas se aude în Rama, bocet și plîngere amară\" și Matei, 2:18: „Glas în Rama s-a auzit, plingerc și tînguire multă\".
68 Lido di Venezia, plajă în apropierea Veneției, la Marea Adriatică. Aici se înalță fortăreața Sân Kicolo del Lido, care protejează intrarea în port.
69 Rialto, insulă care formează cel mai vechi cartier al Veneției, între 1588 și 1591 s-a construit peste Canal Grande un pod de marmură cu magazine pe ambele părți, care poartă numele de Ponte di Rialto.
70 Vezi Psalmi, 149:6: „Și săbii cu două tăișuri în mîirale lor\" și Evrei, 4:12: .....și mai ascuțit decît orice sabie cu două tăișuri\".
71 încercarea lui Bertram de a-l convinge pe Lioni să nu-și părăsească locuința ca să meargă la Senat amintește de eforturile Calpurniei de a-l ține pe luliu Cezar acasă în ziua cînd urma să fie ucis (luliu Cezar, II, 2, 8—107).
72 „Like a sick girl\" — vezi luliu Cezar, I, 2, 128: „Alas! it cried \'Give me soma drink, Titinus,\' / As a sick girl\" („Striga: «Titinus, dă-mi apă». Astfel / Se vaită bolnava copilită\"—trad. Tudor Vianu).
73 „A thing in robes\" — vezi și nota 55, pag. 656.
74 „lacta alea est\" = „Zarurile au fost aruncate\" (lat.), celebrele cuvinte rostite de luliu Cezar la trecerea Rubiconului, care apar în Suetoniu, I, 32.
75 Vezi Macbeth, I, 7, 79: „I\'m sellled and lena v.p j Each corporal agent to this terrible feat\" („Sînt hotărît si tind din răsputeri / Spre fapta cea cumplită\").
76 Timoleon, general din Corint, care iubea în așa măsură legalitatea și libertatea, încît le-a permis la doi dintre prietenii săi să îi omoare fra¬tele, pe Timofan, care uzurpase puterea în Corint (sec. IV î.e.n.). Timo¬leon este și eliberatorul Siracuzei din manile tiranului Denis.
~77 Pentru „The laws sleep\", vezi Măsură pentru măsură, II, 2, 90: „The law hath not been dead, thought it hath slept\" („Nu-i moartă legea — — ațipise doar\" — trad. N. Argintescu-Amza).
78 Imaginea aceasta apare și în poemul] lui] Byron, Mazeppa, 645—646: „Methought that mist of dawning gray / Would neverdapple into day\" („Credeam că zorii alburii/ Nicicînd nu s-or preface-n zi\" — trad. Virgil Teodorescu și Aurel Covaci).,
19 Vezi // Regi, 24:16: „A zis îngerului care ucidea poporul...\".
80 Molech sau, Moloch, zeu canaanitean al focului, căruia i se ofereau spre jertfă copii (IV Regi, 23:10).
81 „That we must work by crime to punish crime\" este ideea care apare la Seneca în Agamemnon, 115: „Per scelera semper sceleribus tutum est\" („Crimele sînt întotdeauna la adăpost prin crime\").
<558
82 Dogele nu putea prezida de unul singur fără să fie asistat de Marele Consiliu (Maggior Consiglio), dar pairu consilieri ducali puteau prezida și în absența dogelui.
83 „Vae victis\", vezi Titus Livius, De la fondarea Romei, V, 38.
84 Gîștele din Templul lunonei, de pe Capitoliu, au salvat Roma în anul 39 î.e.n., cînd galii, care ocupaseră orașul, voiau, într-o noapte, să ia cu asalt fortărețele de pe Capitoliu, unde se refugiaseră romanii. In cinstea acestor gîște, în fiecare an, pe străzile Romei se organizează procesiuni la care se poartă o gîscă vie, frumos împodobită.
85 Marcus Capitolinus Manlius (sec. IV î.e.n.), patrician roman, primul care s-a ridicat la luptă pentru apărarea Capitoliului împotriva galilor, motiv pentru care i s-a dat numele de Capitolinus. Mai tîrziu, luînd apărarea plebeilor în disputa cu patricienii, a fost acuzat că ar f i însetat de putere și dornic de a instaura un guvern absolut și a fost condamnat la moarte și executat în anul 383 î.e.n., fiind aruncat de pe stînca Tarpiană, de |unde erau aruncați doar trădătorii republicii (Vezi și Chiltle Harold, IV).
86 în aceeași scrisoare trimisă lui John Murray la 12 octombrie 1828, Byron precizează: „în notele la Marino Faliero ar fi poate potrivit să menționezi că Beninlenăe di Ravignani nu făcea, de fapt, parte din „Cei Zece\", ci el era doar Mare Consilier, o funcție separată, dar totuși importantă, eu am operat însă schimbarea în mod arbitrar\", în reali¬tate, se] pare că Benintende nici nu se afla la Veneția, ci era lajrfilaiio cînd a avut loc procesul.
87 Giunta (sau Zonta), cei douăzeci de patricieni convocați să li se alăture „Celor Zece\" pentru a-i ajuta să delibereze și să judece cazurile mai complicate.
88 „I never was a mân of many words\" este inspirat din Henrio V, III 2, 35—36: „For Nym, he hath heard that men of few words are the best men\" („Cît despre Nym, a auzit că oamenii scumpi la vorbă sînt cei mai tari\" — trad. Ion Vinea).
89 Vezi Facerea, 4:10: „Ce-ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă către mine din pămînt\".
90 Chiozza, oraș la sud de Veneția. Azi, Chioggia. Primise denumirea de „terra firma\", pe care o aveau toate posesiunile venețiene din Italia. Prima anexare a avut loc în 1339.\'
91 In momentul alegerii sale ca doge, în anul 1354, Marino Faliero nu se afla la Veneția, ci într-o misiune la Papa Inocențiu al IV-lea, la ÂvignonJ
92 Thrasibul, general atenian care, în fruntea armatei din Sinus și cu ajutorul Thebei, i-a alungat, în anul 404 î.e.n. pe cei Treizeci de Tiran i Si a reinstaurat democrația la Atena. Intrîndîn oraș, el nu s-a răzbunat
*
659 42*
pe cei care îi fuseseră potrivnici. A murit în anul 390 î.e.n. în timpul uneia dintre luptele împotriva Spartei (Thucydide, Istoria Războaielor Peloponeziace, VIII, 75—105).
93 Gelon, tiran al Gelei și al Siracuzei între anii 484 și 478 î.e.n., învin¬gătorul cartaginezilor la Himera. A fost foarte venerat de posteritate (Diodorus Siculus, XI, 20—38).
94 „Fortune is female\" este o idee care apare atît la Shakespeare, în Hamlet, II, 2, 237—238: „On fortune\'s cap we are not the very button, / Northe soles of her shoe?\" („Nici moț pe a Fortunei capelură, / Și nici pingeaua încălțării ei\'\'? —-trad. L. Levițchi și D. Duțescu), cît și la Webster în The White Devii, (Diavolul alb) I, l, 4: „Soarta e o tîrfă. / De-ți da ceva, îți dă cu țîrîita\" — trad. Dan Duțescu.
95 Nu senatul, ci „Cei Zece\", asistați de Giunta, sînt cei care 1-au judecat și condamnat la moarte pe Marino Faliero.
96 Ahile, eroul din Iliaăa.
97 Elena, soția lui Menelau, unul din regii greci.
98 Lucreția, soția lui Tarquinius Collatinus, vezi nota 31 la Prefață, pag. 644.
99 Clusium, azi Chiusi, unul dintre cele douăsprezece orașe ale confede¬rației etrusce, capitala regelui Lars Porsenna, la care s-au refugiat Tarquinii după ce fuseseră alungați din Roma. Titus Livius scrie că în vremea invaziei galilor (sec. IV î.e.n.), un locuitor al orașului, Aruns, le-a arătat galilor dramul spre Clusium: „Și se mai spune că Aruns Clusinus a fost aceia care a adus în Gallia vinul, cu care a ademenit populațiile gallice, din ură împotriva lui Lucumo, al cărui tutore fusese Aruns, dar Lucumo, un tînăr falnic și înzestrat cu o putere nemai-pomenită, îi zăpăcise mințile soției lui Aruns și i-a răpit-o. De aceea Aruns a recurs la ajutor străin, fiindcă singur nu se simțea în stare să-l răpună. Gallii au trecut Alpii călăuziți de Aruns. Tot din îndem¬nul lui Aruns, gallii au atacat și împresurat cetatea Clusium\" (Titus Livius, De la fundarea Romei, V, XXX — trad. Paul H. Popescu).
100 Aici Byron se referă la jignirile aduse unuia dintre tribuni de împă¬ratul Caligula, poate cel mai crud și mai detestat dintre împărații ro¬mani, atît pentru brutalitate și cruzime, cît și pentru abuzurile sale. Este vorba despre Cassius Cherea: „Cassius Cherea, tribunul cohortei pretoriene, ceru să joace primul rol (în uciderea lui Caligula). Acesta era bătrîn și Caius (Caligula) de obicei îi adresa tot felul de cuvinte jignitoare, numindu-l afemeiat și stricat. Dacă cerea parola de tre¬cere, îi dădea drept cuvinte de parolă Priap sau Venus. Iar cînd mul¬țumea pentru ceva, îi oferea mîna să i-o sărute într-o formă și cu o mișcare destul de obscenă\" (Suetonius, Doisprezece Cezari, IV, LVI — trad. David Popescu și C.V. Georoc).
660
101 Cava, vezi nota 32 la Prefața, pag. 645.
102 Instigat de curtezana ateniană Thais, Alexandru Macedon a dat foc orașului Persepolis, capitala Imperiului Persan, în anul 331 î.e.n. Mai iutii, orașul a fost prădat.
103 „Many times and oft\" — vezi Neguțătorul din Veneția, I, 3, 107: „Si-gnor Antonio, many a Urne and oft / In the Rialto you have rated ms\" („Signor Antonio, de atîtea ori / Pe Rialto m-ați mustrat că iau do-bîndă\" — trad. Petre Solomon).
104 „Thy goods are confiscate unlo the state\" — vezi tot Neguțătorul din Veneția, IV, l, 311—313: „...thy lands and goods / Are, by the laws of Venice, confiscate j Unto the state of Venice\" („...averea ta / Va fi-n virtutea legilor Veneției / De către statul nostru confiscată\" — trad. Petre Solomon).
105 „Hic est locus Marini Faletari, decapitați pro criminibus\" este inscrip¬ția despre care s-a mai vorbit deja. Minuta procesului intentat lui Marino Faliero lipsește din registru (Miști Consiglio X) la pag. 33, voi. IV, unde ar fi trebuit să fie consemnată. La pagina respectivă este lăsat loc liber și sînt înscrise cuvintele N SCBATUR (să nu fie scris)-
106 Podestd, aici, șeful poliției.
107 „Puii in resolution\" — vezi Macbelh, V, o, 42: „I puii in resolution and begin...\" („Mă dezic...\").
108 Bucentaur, gondola de paradă a dogilor. In ea ieșeau pe Adriatica pentru a se logodi cu marea, aruncînd în apă un inel de aur. Cere¬monia logodnei dura opt zile.
109 Moise, profetul care i-a scos din Egipt pe evrei și i-a condus în Canaa, Pâmîntul Făgăduinței: „...ziua în stîlp de nor arătîndu-le calea, iar noaptea în stîlp de foc, luminîndu-le, ca să poată merge și ziua și noap¬tea. Și n-a lipsit stîlpul de nor ziua, nici stîlpul de foc noaptea dinain¬tea poporului\" (Ieșirea, 13:21—22).
110 Riva della Paglia este în apropierea Palatului Dogilor.
111 Piața Sân Marco, numită de Napoleon „cel mai frumos salon din Europa\" și descrisă de toate ghidurile despre Veneția ca „cea mai frumoasă piață din lume\", este înconjurată de palate superbe. Este centrul vieții venețiene.
112 Vezi Irimia, 44:2: „Ați văzut toată nenorocirea pe care am adus-o eu asupra Ierusalimului si asupra tuturor cetăților lui Iuda; iată, acelea sînt acum \"pustii și nimeni nu mai locuiește în ele\". Vezi, de asemenea, IV Regi, 22:19 și Miheia, 6:16.
113 Cartagina, oraș antic în nordul Africii, la golful Tunis, fondat de fe¬nicienii din Tyr, în sec. IX î.e.n. S-a dezvoltat ca o mare putere co¬mercială, încercarea cartaginezilor de a cuceri Sicilia în sec. V a fost nereușită, ei fiind înfrînți de Gelon la Himera (480 î.e.n.). Următorul lor atac a dus la declanșarea Războaielor Punice (poenii era numele
* <561
pe care romanii îl dădeau cartaginezilor, în calitatea lor de fenicieni). In cele din urmă, Cartagina este învinsă în bătălia de la Zama din anul 202 î.e.n., iar apoi, orașul este distrus de Scipio Africanus Minor (146 î.e.n.). Mai tîrziu, a fost construit un alt oraș care a devenit ca¬pitala vandalilor (439—533 e.n.), dar și a doua Cartagina a fost dis¬trusă, de arabi de data aceasta, în anul 698.
114 Babei, oraș unde urmașii lui Noe au încercat să înalțe un tuTn pină la cer. Dumnezeu i-a pedepsit făcîndu-i să nu se mai înțeleagă între ei, fiecare vorbind altă limbă.
115 Tyr, port fenician, unul dintre marile orașo ale lumii antice. Astăzi el se numește Sur și se află în Liban, la sud de Beirut. A fost, pe rînd, cucerit de către asirieni, babilonieni și perși, dar a supraviețuit inva¬ziilor. Nici chiar Alexandru Macedon și nici romanii nu 1-au distrus. Aceasta s-a întîmplat însă în anul 1291, sub arabi.
116 Agis al IJI-lea, rege al Spartei (244—235 î.e.n.), a fost condamnat la moarte de efori deoarece încercase să reintroducă Constituția lui Licurg și prin aceasta să îngrădească dezvoltarea și abuzurile aristo¬crației.
117 In luna aprilie 1797, Napoleon a amenințat senatul Veneției spauînd că se va dovedi un Attila pentru oraș („Io sar6 un Attila per Io Stato veneto\") dacă senatul nu va dezarma populația. Guvernul venețian era considerat de Napoleon incapabil să mai conducă orașul și, deci, urma să fie „sfărîmat în bucățele\". Acest lucru s-a și întîmplat, Na¬poleon abolind la 10 mai 1797 Constituția, în vederea numirii unui guvern popular, iar apoi, în luna octombrie a aceluiași an, destinul Veneției, este pecetluit prin Tratatul de la Campoformio, cînd cetatea este cedată și înfeudată Austriei, sub a cărei stăpînire va rămîne pînă în anul 1866. La 16 aprilie 1820, Byron îi scria lui Murray: „Cel mai frumos și cel mai interesant spectacol și moment din existența mea va fi să îi văd pe italieni alungîndu-i pe barbarii tuturor națiunilor înapoi în vizuinile lor\".
18 Napoleon a fost încoronat rege al Italiei la 3 mai 1805. în luna ianua¬rie 1806, Eugene de Beauharnais este numit vicerege al Italiei și poartă titlul de Prinț de Veneția. Byron îl numește „a barbarian \'Vice of Kings\' Viceregent\", inspirîndu-se din Hamlet, III, 4, 98: „a vice of kings\" („paiață de monarhi\"). In acest monolog final, în care denunță racilele Veneției și îi prevestește un viitor sumbru, Marino Faliero se apropie de Coriolan, care repu¬diază Eoma (vezi Coriolan, III, 3, 120—135).
119 Vezi IV Regi, 23:10 și Paradisul Pierdut, I, 405: „And black Gehenna called, the type of Hell\" („Gheena neagră și Tophet chemată / De-aici, avînd drept pildă însuși Iadul\"—trad. Aurel Covaci).
662
a^ 165
Note la Notele lui Byron
1 Este vorba aici despre așa-numiții patres conscripli (părinți conscriși), descriși de Titus Livius: „Apoi, ca să mărească puterea senatului, al cărui număr de mîmbri scăzuse simțitor, fiind supriraiți da jege, Bru-tus a ridicat și introdus în senat fruntași din rîndul clasei cavalerilor, completînd numărul senatorilor la trei sute. De atunci datează obiceiul de a numi pe unii senatori „părinți\", iar pe alții „conscriși\", căci erau numiți „conscriși\", adică „trecuți în registre\", cei care fuseseră chemați să facă parte din noul senat\" (De la fundarea Romei, II, I, trad. Paul Popescu Găleșanu). Cu timpul, denumirea de paires consoripti a fost dată tuturor senatorilor, atît la Romi, cît și în alte orașe italiene. Brutus, cel despre care vorbește Titus Livius, este Lucius lunius Brutas, fondatorul republicii romane, fratele Lucreției, cel ce a contribuit la alungarea lui Tarquinius Superbus, care, cît fusese rege, redusese nu¬mărul membrilor senatului, înlâturîndu-i pe unii și însușindu-și apoi averile lor.
2 Jean Sylvain Bailly (1736—1793), distins literat și astronom fraicez. Președinte al Adunării Constituante și Primw al Parisului dipî că¬derea Bastiliei. Și-a pierdut însă popularitatea cînj a aplicat legea marțială împotriva petiționarilor adunați pe Cîmpul lui Marte care cereau, în mod pașnic, alungarea regelui Ludovic al XVI-lea. A fost arestat și executat, întrebat de ce tremură, în drum spre eșafod, ar fi răspuns că nu de teamă, ci de frig și din cauza vîrstei.
3 Venice Preserved, or a Plot Discovered (Veneția salvată sau complotul descoperit) este o piesă de Thomis Otway, jucată în anul 1832. Renau It este conducătorul conspiratorilor împotriva senatului. Rapîica la care Byron face aluzie este din actul II, 2:
„Spinosa: You are trembling, șir.
.Renault: \'Tis a cold night indeed, I am aged, Full of decay and natural infirmities;\"
(„Spinosa: Tremurați, domnule. Renault: E rece noapte, într-adevăr, sînt bătrîn, / Plin de putreziciune si infirmități naturale; \")
4 Thomas Otway (1652—1685), actor minor, dar autorul a trei mari tragedii în versuri, Don Carlos (1676), The Orphan (Orfana, 1680) și Venice Presened. A mai scris și alte tragedii, comadii, precum și^ cîtev» poeme.
5 „Nostre bene merite Meretrici\" = „curtezanele noastre nurituoase\" (it.) este numele pe care curtezanele 1-au primit în decretul dat de senat, cînd ele au fost rechemate după ce fuseseră alungate din Veneția. Vezi comentariul la fragmentul din Daru, în Apendice și Voltaire, Li Prin-cesse de Babylone, XVIII.
663
6 Brenta. rîu ce izvorăște din Tirol și se varsă în Marea Adriatică, în apropiere de Veneția.
7 Mestre, oraș în provincia Veneția.
8 Luigi Alamanni (1495—1556), poet florentin, autorul poemului didactic La Coltivasione (Cultivarea), considerat capodopera sa. A participat Ja conspirația împotriva familiei Medici (1522) și a fost nevoit să se refugieze la Veneția și apoi în Franța, unde a murit. A scris și o serie de poezii lirice și satirice, care 1-au făcut foarte popular în epocă.
9 Este vorba, de fapt, despre Paulicius (697—717), primul conducător al formației politice care purta numele de Comune Venetiarum.
10 Francesco Foscari, vezi drama lui Byron Cei doi Foscari.
11 Francesco Morosini (1116—1194), amiral și doge (1148—1156), celebru pentru succesele repurtate în bătăliile împotriva turcilor. A apărat timp de trei ani Candia și a recucerit Moreea, motiv pentru care a fost poreclit II Peloponnesiaco.
12 Candia (gr. Herakleion), cel mai mare oraș din insula Creta, port la golful cu același nume.
13 Moreea, altă denumire pentru Pelopones. Este, de fapt, denumirea dată în Evul Mediu părții celei mai sudice a Greciei continentale.
1
pag. 169
SABDANAPAL — Tragedie (Sardanapal as. A Trage dy)
In Sardanapal, Byron încearcă, așa cum o mărturisește de altfel, „To dramatize Uke theQreeks\" („să scriu o tragedie așa cum o făceau grecii\"). Piesa, a fost începută la 12 ianuarie 1821, la Ravenna și încheiată la 27 mii. Ultimul act a fost scris doar în două sau trei zile. Este considerată de ma¬joritatea criticilor ca cea mai mare și mai originală dintre toate piesele lui Byron.
Iată cum o prezintă Byron însuși în însemnările sale\" din Jurnal: „Slmbătă, 13 ianuarie 1821: Am schițat subiectul si personajele unei tragedii despre Sardanapal pe care intenționez să o scriu si Ia care meditez de cîtva timp. Numele le-am luat de la Diodorus Siculus (cunosc istoria lui Sardanapal de cînd aveam 12 ani) și am citit un pasaj în volumal al 9-lea in ottavo al Greciei lui Mitford, unde el reabilitează memoria ulti¬mului dintre asirieni\". în continuare, Byron relatează controversa pe care a avut-o cu Teresa Guiccioli, care îl certase fiindcă poetul afirmase că „dragostea nu este ierna majoră a unei tragedii adevărate; dar avînd avan¬tajul limbii sale materne și elocvența naturală feminină, mi-a contracarat puținele mele argumente. Cred că are dreptate. Trebuie să pun mai multă dragoste în Sardanapal decît intenționasem\". O zi după aceea, la 14 ia¬nuarie, Byron notează: „Am recitit tragediile lui Seneca. Am scris primele
664
versuri ale plănuitei tragedii a Iui Sardanap al... L-am citit pe Diodorus Siculus, din nou pe Seneca, precum și alte cărți. Ara mai scris cîte ceva\". La 21 ianuarie însă, Byron nota: „Nu mai sînt dispus să-mi continui tra¬gedia Sardanapal, la\'care am încetat să lucrez de cîteva zile\". Motivul acestei proaste dispoziții era că a doua zi poetul împlinea 33 de ani și era convins că trăise „prea mult și cu prea puțin folos\". La 14 februarie, Byron declară că primul act este aproape terminat, îl va termina în aceeași noapte. Primele două acte au fost scrise foarte încet și doar la mari intervale de timp, în vreme ce ultimele trei au fost compuse în mai puțin de două săp-tămîni.
Piesa i-a fost dedicată lui Goethe, cu toate că la prima ediție dedicația nu a fost publicată de Murray. Byron îi trimisese însă lui Goethe o dedicație în manuscris, cerîndu-i permisiunea să o tipărească. Marele poet german a fost deosebit de măgulit de această atenție. Iată răspunsul său, „Putînd să mă apreciez pe mine și lucrările mele, la vîrsta senectuții, nu pot să nu reflectez cu recunoștință la cuvintele pline de flatare pe care le conține această dedicație și în ea nu pot vedea decît tributul generos al unui geniu superior, tot atît de original în alegerea subiectelor sale, pe cît de inepuizabil în tratarea lor\".
Sardanapal s-a jucat pentru prima dată pe scena teatrului Drury Lane la 10 aprilie 1834, iar a 22-a oara, la o iunie, în același an. Tot în anul 1834 s-a jucat la The\'atre Royal din Bruxelles, în zilele de 13 și 16 ianuarie. Piesa era intitulată Sardanapale, Tragedie Imitee de Lord Byron par L. Alvin (Sardanapal, tragedie de L. Alvin, imitată după Lord Byron).
1 Sardanapal a fost publicat la 19 decembrie 1821 în același volum în care au apărut Cei doi Foscari și Cain,
2 Unitățile, trei principii ale compoziției dramatice, conform cărora,. orice piesă trebuie să aibă o acțiune principală, care să se desfășoare într-o perioadă limitată de timp (nu mai lungă decît perioada cît durează reprezentarea ei po scenă) și să se petreacă într-un singur loc. Unitățile
\'• • au fost preluate de la Aristotel de către criticii italieni din sec. al
XVI-lea și de către dramaturgii f râncezi din sec. al XVII-lea. Ele au fost
••\' adeseori modificate, astfel încît limita de timp a fost extinsă la 24 de
- \' ore, iar locul de desfășurare a acțiunii s-a modificat în așa măsură că
putea fi o casă sau.chiar un oraș, față de o cameră sau doar o stradă,
cum se prevăzuse inițial.
3 „Nous avons change\' tout cela\" este un citat din Moliere, Le Medicin malgre lui (Doctorul țâră voie). Sînt cuvintele rostite de Sganarelle în actul II, scena 4: „Oui, cela e\'tait autrefois ainsi; mais nous avons
j; changtȘ tout cela\" („Da, acestea erau astfel înainte; dar noi am schimbat . totul\").
«65 cvi
4 Diodorus Siculus, istoric grec născut în Siciîia, care a trăit în sec. l î.e.n. A scris o istorie a lumii, care cuprindea patruzeci de cărți, dar din care s-au păstrat doar prirasle cinci care tratează istoria îndepărtată a Egiptului, a Asiriei, Etiopiei și a Greciei, precum și cărțile XI—XX care descriu invazia Greciei de către perși și se opresc la anul 302 î.e.n. Iată pasajul, din Cartea a Il-a, care 1-a inspirat pe Byron: „Acest prinț i-a\' depășit pe toți înaintașii săi prin efeminare, lux și lașitate. Nu își părăsea niciodată palatul, și își petrecea tot timpul în compania femeilor, îmbrăcat\' și pictat ca și ele și ocupîndu-se, ca și ele, de tors. întreaga lui fericire și glorie o reprezenta stăpînirea unei averi fabuloase, ban¬chetele și dezmățul și dedarea la cele mii criminale și infame plăceri, A poruncit ca pe mormîntul său să fie înscrise două versuri care să poves¬tească posterității că el a luat cu el tot ceea ce a mîncat, precum și toate plăcerile de care s-a bucurat, dar că a lăsat tot restul în urmă —• un\' epitaf, spune Aristotel, potrivit pentru un porc. Arbaces, guverna¬torul Mediei, reușind să pătrundă în palat și văzîndu-I pe Sirdanapaî cu propriii săi ochi, în mijlocul seraiului lui infam, s-a înfuriat așa ds tare, și neputînd să suporte ca atîția oamsni viteji să fie supuși unui prinț mai moale și mai efeminat decît femeile, a format o conspirație împotriva, lui. Boleses, guvernatorul Babilonului, și alții i s-au alăturat. Cînd s-au răspîndit primele zvonuri despre revoltă, regele s-a ascuns în cel mai îndepărtat colț al palatului. Fiind apoi obligat să iasă la l uptă cu forțele pe care reușise să și le adune, a repurtat la început trei victorii succesive asupra inamicului, dar a fost apoi copleșit de dușmani și urmărit pînă la porțile din Ninive, în spatele cărora s-a închis, spa-rînd că rebelii nu vor reuși niciodată să cucerească un oraș atît de bine fortificat și asigurat cu provizii pe o lungă perioadă de timp. Asediul s-a dovedit, într-adevăr, de foarte lungă durată. Un vechi oracol pre¬zisese că Ninive nu va putea fi cucerit decît dacă rîul însuși va deveni dușmanul orașului. Aceste cuvinte îi dădeau mari speranțe lui Sarda napal pentru că el considera prevestirea imposibilă. Dar cînd a văzut că Tigrul, în urma unei puternice inundații, acoperă douăzeci de stadii (cam 5 km) din zidul orașului, și că prin aceasta a deschis icale liberă dușmanului, a înțeles sensul prezicerilor oracolului și s-a considerat pierdut. S-a hotărît însă să moară în așa chip încît, după părerea sa, Bă poată distruge infamia vieții sale scandaloase și efeminate. A dat ordin să se aducă o grămadă de lemne în palatul său și, dîndu-le foc, B-a aruncat în ele, pierind în flăcări împreună cu eunucii, femeile și bogățiile sale\".
6 Ninive, capitala Asiriei antice, pe rîul Tigiu, care a cunoscut apogeu) sub Sennacherib și Assur-Bani-Pal. în anul 612 î.e.n., a fost cucerită
666
i
de rnezi și de babilonienii caldeeni, prin aceasta pierind imperiul asirian. Ruinele sale se înalță astăzi în fața orașului Moșul din Irak.
6 Med-mezi, locuitori ai Mediei, țară din vestul Asiei. Au fost anexați de Cyrus cel Mare la Persia. Mezii erau renumiți pentru cunoștințele lor vaste în domeniul astronomiei și al magiei.
7 Culdeenii, vechii locuitori ai Caldeei, porțiunea sudică a văii dintre Tigru și Eufrat (Mesopotamia). Uneori Caldeea cuprindea și Babilonul Și caldeenii erau considerați astrologi și migicieni vestiți: „Patru tineri fără nici un cusur trupesc, frunlDsi la chip și iscusiți în toată înțelep¬ciunea, cunoscători a toată știința, cu adîncă putere de pătrundere și plini de rîvnă, ca să slujească în palatul regjlui, ca să-i învețe pe ei scrisul și limba caldeilor\" (Daniel, 1:4).
8 lonienii, locuitori ai loniei, regiune grecească antică din Asia Mică, ce ocupa o fîșie îngustă pe coasta de vest a Turciei de astăzi, precum și insulele din Marea Egee. Priirule colonii ioniene au fost fondate în jurul anului 1000 î.e.n. Atena Ie patrona. Cele mai celebre orașe au fost Milet, Efes și Samos. Cultura și civilizația loniei au cunoscut o mare înflorire pînă la căderea Imperiului Bizantin și cucerirea de către turci.
S^Nemrod, regele legendar al Caldaai. Nunule lui a dJvenit sinonim cu
cel al unui vînător iscusit și neobosit.
lOjSemiramida, regina legendară a Asiriei și Babilonului, căreia i se atri¬buie fondarea Babilonului și a grădinilor suspendate. L-a întrecut în glorie și vitejie pe soțul ei, regele Ninus, pe care 1-a și asasinat. A sub¬jugat Media, Persia, Arabia, Armsnia, Egiptul și Libia. A cedat apoi tronul fiului ei, Ninias și, conform legendei, ar fi dispărut în cer trans¬formată în porumbiță. Este identificată cu regina asiriană Samuramat (809—806 î.e.n.).
11 Baal, Bel sau Belus, zeul suprem în religia feniciană și asiriană, soțul Astarteei. Personifică forțele naturii.
12 Gangele, rîul sacru al indienilor (3100 km), care izvorăște din Munții Himalaia și se varsă în Golful Bsng.il, scăldînd nordul Indiei și vestul Pakistanului.
13 Bactria, regat grecesc antic în, Asia centrală (nordul Afganistanului și estul Iranului de astăzi), cu capitala la Bactra (azi Balk). In anul 328 î.e.n. a fost cucerită de Alexandru Micedon. Devine stat indepen¬dent în anul 240.
14 Bacchus-Dionis, zeul vinului și al viței-de-vie la vechii greci și romani. Este zeul vegetației și al fertilității. Vechile legende vorbesc despre călătoria lui Bacchus în India și cucerirea ei (aceasta este, probabil, o reflectare a campaniei lui Alexandru Macedon în acea fără).
15 Anchialus, oraș despre care se spune că ar fi fost fondat de S.irdanapal.
667
16 Tarsus (vechiul Cydnus), oraș în sudul Turciei de azi. în antichitate fusese capitala Ciliciei.
17 Anacyndaraxe, tatăl lui Sardanapal.
18 „Eat, drink, and Iove; the rest\'s not worth a fillip\" („Mîncați, iubiți și beți, nu face restul / Un sfanț\")
sînt cuvintele pe care Mitford în Oreeia, IX, i le atribuie lui Sardanapal: „Un monument reprezentîndu-l pe Sardanapal a fost găsit acolo (An-chialus) certificînd printr-o inscripție cu caractere asiriene, în asiriana veche, desigur, pe care grecii au interpretat-o astfel (poate corect, poate nu): «Sardanapal, fiu al lui Anacyndaraxe, a fondat doar într-o singură zi Anchialus și Tarsus. Mîncați, beți, desfătați-vă: toate cele¬lalte plăceri omenești nu fac nici eît o para chioară». Presupunînd că. această versiune este aproape exactă (căci Arrian afirmă că n-a fost chiar așa), ne putem atunci întreba, pe bună dreptate, dacă nu se urmă¬rea să fie readus la ordine un popor obișnuit cu tulburările, decît să i se recomande lux nemoderat\".
19 Bel, vezi Baal, nota 11 de mai sus.
20 Omphala, regina legendară a Lidiei, pe care a fost obligat să o servească timp de trei ani Hercule, ca pedeapsă fiindcă își omorîse fiul. Ea 1-a pus să poarte haine femeiești și să toarcă, în timp ce ea îmbrăcase pielea lui de leu și se lupta bărbătește.
21 Frigienii, locuitori ai Frigiei, regiune antică din centrul Asiei Mici (azi Turcia). Se pare că ei au venit din Europa în jurul anului 1200 i.e.n. Au fost, pe rînd, stăpîniți de cimerieni, de lidieni, sub Cresus, apoi de perși, macedonieni și romani. Ultimul lor rege din timpul invaziei cime-riene a fost Midas. Orașe importante, Abydos, Troia etc. Artele și cul¬tura au cunoscut o mare înflorire și frigenii se mîndreau cu bogățiile lor, înainte de a fi cuceriți și subjugați.
22 Ilion, alt nume pentru Troia. Se face aici aluzie la Războiul troian.
23 lupiter. Unul din atributele sale era Fulgerul. El prezida, de fapt, toate fenomenele cerești: anotimpurile, norii, furtunile, fulgerul etc.
24 Sappho (sec. VII—VI î.e.n.), poetesă greacă originară din insula Lesbos, unde conducea o școală de poezie și de muzică. Este celebră pentru poeziile sale lirice. Disperată că fusese respinsă de tînărul Phaon, s-a aruncat în mare de pe stînca din Leucadia.
25 Sardanapalus:„Sfero —I hâd f orgotten — bring the mirror.
Sfero: The mirror, sire?
Sardanapalus: Yes, șir, of polish\'d brass,
Brought from the spoils of India.\" („Sard. Era să uit... Oglinda vreau. Siero Oglinda?
Sard. Da, domnule. Oglinda lustruită / De alamă, de prin India adusă.\"
668
\"
îi! scrisoarea adresată lui John Mttrray ia 30 mai 1821, Byron preci¬zează: „în actul al III-lea, cînd Sardanapal cere o oglindă să se pri¬vească în armură, nu uita să citezi pasajul latin din luvenal despre Otho, favoritul lui Nero (un personaj asemănător care a făcut același lucru)\". Este vorba despre Satira a Il-a, 199—203: „Altul ține în mînă o oglindă, arma famenului Otho, pradă răpită lui Actor Auruncul, în care acela se privea —înarmat, cînd poruncea să se ridice steagurile de luptă; lucru demn de amintit de noile anale și de istoria recentă: o oglindă între efecte la un război civil\" (trad. G. Guțu, luvenal, Satire, Editura Univers, București, 1986, p. 37).
26 Hades. Grecii credeau că sufletele celor morți, fie ei buni sau răi, mer¬geau într-o lume subpămînteană, Hades, condusă de zeul cu același nume sau Pluto și de soția acestuia, Persefona. De jur împrejur se afla rîul Styx, pe care plutea luntrea lui Caron. Intrarea era păzită de Cerber.
27 Colchida, țară antică pe țărmurile Mării Negre (Pontul Euxin) și în Caucaz, patria Medeei și țara în care lason a căutat berbecul cu Lîna ds Aur.
28 Alcide, Heicule, vezi nota 37 la Marino Faliero, pag. 054.
29 Versurile:
„Where\'s the soldier Who gave me water in his helmet?\"
„Unde este Soldatul ce din coif mi-a dat să beau?\")
sînt inspirate din Plutarh, Vieți paralele, Artaxerxes, 12: „între timp. regele era gata să moară de sete, iar Satibarzanes, eunucul său, alerga în dreapta și în stingă căutînd apă, căci locul acela nu avea apă și tabăra nu era aproape. Cu greu, în sf îrșit, dă de un oarecare \'dintre caunienii aceia nevolnici, care într-un burduf murdar avea apă tulbure si rea, ca Ia opt cotile (l cotilă = 0,27 1). A luat această apă și a dus-o regelui. Regele a băut-o toată, iar caunianul 1-a întrebat ,dacă această băutură nu-i face rău. Iar acesta a jurat pe toți zeii că n-a băut nici¬odată vin mai bun și nici apă mai curată și mai ușoară decît asta, apoi a zis: «Dacă eu nu voi găsi ps acest om ca să pot să-l răsplătesc, rog pe toți zeii să-l facă fericit și bogat»\" (trad. X.I. Barbu, Editura Știin¬țifică, București, 197.1, pag. 370).
30 Conform legendei, Semiramida ar fi fost ucisă de propriul ei fiu.
31 Cotta, așa cum precizează Diodorus Siculus în Bibliotheca Historica, II, 80, este un afluent și nu o ființă umană.
32 Paphlagonia, regiune străveche în nordul Asiei Mici, pe țărmul Mării Xegre, bogată în cherestea, cai și catîri. A fost colonie grecească.
33 Aluzie^ la obiceiul indiencelor de a-și pune capăt zilelor la moartea soțului lor.
669
34 Apis sau Hapi, boul sacru pe care vechii egipteni îl considerau expresia cea mai pură a divinității în formă anini\'ilă. Trebuia să poarte anumite semne sau pete: pe frunte, o pată albă în formă de semilună, pe spate, imaginea unui vultur, pe limbă, cea a unui scarabeu. După un anumit timp, preoții îl înecau într-o fîntînă închinată Soarelui și astfel mumia . lui devenea obiect de cult.
pag. 2G5 CEI DOI FOSCARI — Tragedie istorică
(The Two Foscari. An Ilistorical Tragedy)
Tragedia aceasta a fost începută de Byron la 12 iunie și terminată la
9 iulie 1821. Ea a apărut în volum la 19 decembrie 1821, fiind publicată împreună cu Sardanapal și Cain. Byron manifestă și aici același spirit de entuziasm pentru drama clasică și pentru respectarea „unităților\" ca și în Sardanapal.
Se pare că poetul a folosit ca surse de inspirație lucrarea Histoire de la Republique de Venise (Istoria, Republicii Veneliene) de Daru și ampla Histoire des republiques italiennes aux Moyen Ages (Istoria republicilor italiene în Evul Mediu) de Sismondi, pe care le studiase și pentru a scrie Marino Faliero. Fragmente din ce!e două lucrări, 17 pagini din Daru și
10 pagini din Sismondi, au fost publicate în Apendice la prima ediție, dar suspendate în edițiile ulterioare. Byron ținea foarte mult ca să nu existe absolut nici un fel de îndoială cu privire la sursele sale, pentru a nu putea fi vreodată acuzat de plagiat. Tot în Apendice apărea și o notă de răspuns la anumite acuzații de plagiat aduse împotriva autorului în „Literary Gazette\" și în alte reviste, precum și la acuzația formulată de Robert Sou-they la adresa „Școlii satanice\", apărută în prefața la poemul A Vision of Judgment (O viziune a judecății), publicat în 1821 și în care, într-o digre¬siune pe care o face, Southey lansează un puternic atac la adresa întregii creații byroniene, numind operele rivalului său, „those monstrous combina-tions of horrors and mockery, lewdness and impiety\" („acele monstruoase combinații de orori și batjocuri, de desfrîu și nelegiuiri\").
Byron tratează subiectul cu o oarecare libertate și se abate atît de la adevărurile istorice, cît și de la respectarea cronologiei, cum a făcut-o, de altfel, și în Marino Faliero. Vom întîlni si aici referiri la locuri și monu¬mente care au apărut după perioada cuprinsă în piesă.
Evenimentul descris de Byron în tragedia sa a făcut obiectul mai multor studii și lucrări. Iată cum este el descris de W. R. Tha}\'er în Short History of Venice (Scurtă istorie a Veneției): „Simțim că vechea Veneție se stinge, în locul siguranței de sine cu care a știut să se țină la distanță de complicații străine, acum dă dovadă de lipsă de hotărîre. Vechiul ora
670
de stat era un timonier care cunoștea fiecare țărm în timpul zilei și fiecare stea călăuzitoare, în timpul nopții. Dar noii oameni de stat erau doar jon¬gleri, fiecare dintre ei încercînd să țină douăsprezece mingi în aer — atît de multiple erau interesele și atît de rigide erau schimbările. De asemenea, se face simțit spiritul Renașterii, acel solvent al medievalismului, și la Veneția, ca și în alte părți, efectul său imediat fiind eliberarea intelectului, fără însă a întări moralitatea. Corupția politică era la ordinea zilei. Alegerea lui Foscari crease un precedent de rău augur. In 1433 este. descoperit și distrus un complot la care participaseră mai mult de cincizeci de patricieni care doreau să își asigure funcții politice pentru ei și prietenii lor. Zece ani mai tîrziu, însuși fiul dogelui, Jacopo, este condamnat pentru luare de mită\". Fragmentul acesta _este citat din notele care însoțesc piesa The Tu-o Foscari în volumul TJie Complete Poeticul Works of Lord Byron, Cambridge Edition, Boston and New York Houghton Mifflin Company, the Riverside Press, Cambridge, 1905.
l Francesco, fiul lui Nicolo Foscari, s-a născut în anul 1373. în 1399 a fost numit membru al Consiliului „Celor Zece\" și apoi a fost ales doge în anul 1423. A rămas în această funcție mai mult decît oricare dintre predecesorii sau urmașii săi, pînă în anul 1457. In 1395 s-a căsătorit cu Măria, fiica lui Andrea Priuli și apoi cu Măria sau Marina, fiica lui Bartolomao Nani. A avut zece copii (cinci fete si cinci băieți) cu cele două neveste. Patru dintre fii au murit de ciumă, iar al cincilea, Giacomo sau Jacopo, a devenit cauza, dacă nu eroul unei tragedii. Jacopo, cel mai tînăr dintre fiii lui Francesco, era un om cultivat\'și un mare iubitor al Veneției, dar era indiferent la idealurile, la prejude¬cățile și la restricțiile Serenissimei. în luna ianuarie 1441, s-a căsătorit cu Lucrezia Contarini. La 17 februarie 1445, a fost acuzat că, încâlcind legea ducală, cuprinsă în Promissione, acceptase cadouri sub formă de bijuterii și bani, atît de la concetățeni, cît și de la cel mai înverșunat dușman al țării sale, Mlippo Măria Visconti, Duce de Milano. Jacopo a fugit la Trieste și, în lipsa lui și independent de doge, Consiliul „Celor Zece\" 1-a condamnat la exil perpetuu la Nauplia, în România. Sentința nu a fost dusă la îndeplinire niciodată, deoarece la intervenția a cinci dintre cei zece membri ai Consiliului, Jacopo a fost mutat, după patru luni, de la Trieste la Treviso și, doi ani mai tîrziu, la 13 septembrie 1447, din considerație pentru doge, i s-a permis să se reîntoarcă la Veneția. Jacopo este din nou pus sub acuzare, în luna ianua¬rie 1455, cînd este arestat si adus în fața Consiliului „Celor Zece\". Era acuzat că luase parte la uciderea lui Brmolao Donato, la 6 noiembrie 1450. De data aceasta, Jacopo este exilat pe viață, la Candia, în nordul Cretei. In luna iunie 1456, Consiliul a fost informat de o serie de intrigi pe care Jacopo le urzea împotriva Veneției, cerînd ajutor Ducelui de Milano și chiar turcilor, pe care îi implora să
671
îl salveze de la Candia. La 21 iulie 1456, Jacopo se reîntoarce la Veneția în paza lui Lorenzo Loredano. El își recunoaște vina, fie sub tortură, fie de bună voie. Este exilat din nou, după ce timp de un an fusese ținut în temniță. „Cei Zece\", din considerație pentru doge, nu au dat curs sentinței de condamnare la moarte sugerată de unii dintre membrii curții. Jacopo părăsește Veneția la 31 iulie 1456 și moare la Candia, la 12 ianuarie 1457. Comportamentul lui a întunecat splendoarea dom¬niei tatălui său, care la moartea lui Jacopo avea 85 de ani și s-a retras în apartamentele sale, refuzînd să mai prezideze Consiliul de Stat. Neglijîndu-și îndatoririle ducale, „Cei Zece\" îl obligă, în ciuda protes¬telor sale, să abdice la 23 octombrie 1457. La 30 octombrie, Pasquale Malipiero este declarat doge și, două zile mai tîrziu, Francesco moare la primele ore ale dimineții.
2 Molto-nl ales de Byron pentru această tragedie este:
„The father softens, but the governors resolved\" și el este citat din comedia lui R.B. Sheridan, The Critic or a Tragedy Rehearsed\', (Criticul sau repetiția unei tragedii), jucată prima dată în anul 1779.
3 în realitate, dogele a leșinat la despărțirea definitivă de fiul său, pe care nu mai avea să îl vadă vreodată (vezi Thayer).
4 Pietro Loredano (m. 1438), amiral venețian, învingător în luptele împo¬triva turcilor și a genovezilor, adversarul de moarte al lui Francesco Foscari.
5 Daru, din care s-a inspirat Byron, îi citează, la rîndul său, pe Pelazzi cu ale sale Fasti Ducales (Serbări ducale) și pe Vianolo cu a sa ISHis-toire Venilienne (Istoria venețiană), care au scris despre amestecul lui Francesco Foscari în uciderea celor doi frați Loredano, în 1438.
6 Cycladele, grup de insule în Marea Egee, avînd o climă blinda și uscată. Au aparținut Veneției pînă în 1566, cînd au fost cucerite de turci.
7 Candia este în insula Creta și nu în Cyclade. Clima Cretei este blinda și sănătoasă, dar orașul Candia este expus vînturilor din nord și nord-vest. Scriind aceste versuri, Byron s-a inspirat din Homer. Odiseea, XIX, 186:
„...că-n mersul lui (Ulise) spre Troia
De la Malea-l abătuse vîntul
Și-l adusese-n Creta\" (trad. G. Murnu)
precum și din Noul Testament, Fapte, 27:13—16. Sf. Paul este împins de același vînt, de pe coasta Cretei înspre insula Clauda: „...ridicînd ancora, pluteau cît mai aproape de Creta. Și nu după multă vreme s-a pornit asupra/ ei un vînt puternic, numit Euroclidon (dinspre miazănoapte-răsărit).
672
Și smulgînd corabia, iar ea neputînd să meargă împotriva vîntului, ne-am lăsat duși în voia lui.
Și trecînd pe lîngă o insulă mică, numită Clauda, cu greu am putut să fim stăpîni pe luntre\".
8 Piazza Sân Marco datează de la mijlocul sec. al XH-lea.
9 Soția lui Jacopo, Lucrezia Contarini, se trăgea dintr-o ilustră familie venețiană, căreia îi aparținuseră trei dogi și urma să îi mai aparțină alți cinci. Poetul englez Samuel Rogers (1763—1855) o descrie în ver. șurile sale:
„A daughter of the house that now among Its ancestors in monumental brass Numbers eight Doges\".
(„O fiică a casei, eare acum, printre strămoșii în bronz majestuos, nu¬mără opt dogi\".) Byron, la rîndul său, o numește High-torn-dame (înaltă doamnă).
10 Veneția a pus stăpînire pe Crema în 1429, pe Eavenna în 1440, iar pe Bergamo în 1428. în text, Byron vorbește și despre Brescia, pe care venețienii au acaparat-o în 1426:
„...it is a comfort That I have added to her diadem The gems of Brescia and Ravenna; Crema And Bergamo no less are hers;
11 Puntea Suspinelor nu fusese încă construită. Vezi nota 23 la Marino Faliero, pag. 653.
12 Paladinii erau seniori din suita lui Carol cel Mare.
13 Draco sau Dracon (sec. VII î.e.n.), legislator atenian semilegendar, despre care se spune că ar fi instituit un codice de legi de o severitate deosebită, care prevedea pedeapsa cu moartea pentru un mare număr de ofense.
14 Sion, una din colinele Ierusalimului. Adeseori, numele se atribuie în¬tregului oraș, ca și în cazul de față. Aici, Byron se referă, probabil, la cucerirea Ierusalimului de către Babilon în anul 586 î.e.n. și la trimiterea în exil a evreilor.
15 Attila, vezi nota 45 la Marino Faliero, pag. 655.
16 „Ciudatele refrenuri\" pe care Byron le numește „That melody, which out of tones and tunes\"
reprezintă melodia Ram des Vaehes, pe care o cîntau la cimpoi tinerii elvețieni care își pășteau cirezile de vite în munți și pe care ecoul o amplifică și o trimite din pisc în pisc. Rousseau spunea despre acest
cîntec că: „Era o melodie atît de iubită de elvețieni, încît era interzis,
*
673
43 — Opere IV — Byron
sub amenințarea cu moarte, de a se cînta în fața trupelor, căci, de în¬dată, ochii soldaților se umpleau de lacrimi și cei care o auzeau\'dezertau sau mureau atinși de ceea ce se numește la maladie du pais (boala ținu¬tului natal), atît de dornici erau să se reîntoarcă, acasă\" (J.-J. Rousseaa, Diclionnaire de musique, în articolul Musique).
17 Versul 184 din actul al IlI-lea:
„He who loves not his country can Iove nothing\" („Cine țara lui nu și-o iubește nu poate iubi nimic pe lum1)\") este versul care i-a servit Iui Byion drept motlo în tot îndelungatul său exil, departe de Anglia.
18 Canea (gr. Khania), capitala Cretei.
19 Cei patru cai de bronz aurit care împodobesc fațada bazilicii S%n Marco datează din sec. IV—II î.e.n. și au fost trimiși de la Constantinopol de Enrico Dan doi o în anul 1204.
20 Hi va degli Scliiavoni (Þărmul slavilor), este una dintre cele mai fru¬moase promenade ale Veneției; își datorează numele mirinarilor dal-mațieni care făceau serviciul militar ca supuși ai Veneției si care o frec¬ventau în vechime. Dalmația era numită de venețieni, La Schiayonia (Slavia). A aparținut Veneției din 1300 pînâ în 1797.
21 Vezi Facerea, 9:6:
„De va vărsa cineva sînge omenesc, sîngele acela de mînă de om se va vărsa\".
Byron modifică aici „vechile legi\" vorbind despre „viață pentru viață\", „not even life for life\", mai degrabă decît despre sînge pentru sînge.
22 Frederic I, Barbarosa (1122—1190), împărat al Germaniei din 1152. A condus multe expediții în Italia, pe care intenționa să o subjuge. S-a proclamat chiar rege al Italiei, în anul 1155, la Ravenna. A distrus Milano în 1162, dar a fost înfrînt de Liga Lombardă la Legnatio, în 1172 și excomunicat de Papa Alexandru al IlI-lea. Byron greșește aici cînd afirmă că Barbarosa ar fi cerut îndurare în genunchi Papei. Acela era înaintașul său, împăratul Henric al IV-lca, care, excomuni¬cat și el de Papa Grigore al VH-lea, a făcut penitență în luna ianuarie 1077 în fața castelului din Canossa, așteptînd desculț, în zăpadă, ca Papa, care se afla în vizită la castel, să îi ridice excomunicarea.
23 După lege, cei șase consilieri ai dogelui și majoritatea msmbrilor Ma¬relui Consiliu, aveau dreptul să insiste ca dogele să abdice. Acțiunea „Celor Zece\" era o uzurpare a puterii și ei nu aveau dreptul la ea, con¬form Constituției (nota lui H.E. Coleridge).
24 lona, 1:11—12:
„Și i-au zis lui: «Ce să facem ca să se potolească nn.rea?» Căci marea se ridica din ce în ce mai mult.
Atunci el a răspuns: «Luaț^-mă și mă aruncați în mare și ea se va potoli, căci știu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie\".
674
25 Francesco Bussone, conte di Carmagnola (1385—1432), condotier ita¬lian, la început a activat în serviciul ducilor de Milano pentru care a cucerit Brescia, Bergamo și Genova, apoi, nemulțumit de aceștia, a trecut în serviciul Veneției și i-a învins pe milanezi la Maclodio, dar a refuzat să continue lupta și să asedieze Milano, motiv pentru care a fost acuzat,de trădare de către venețieni și decapitat.
26 Daru îl citează pe Sabellicus și pe Pietro Giustiniani atunci cînd afirmă (voi. II, 1821) că dogele a făcut tot ce i-a stat în putință să îl salveze pe Carmagnola, cerînd ca sentința să îi fie comutată la închisoare pe viață (nota lui H.E. Coleridge).
27 Publius Ovidius Naso (43 î.e.n. — 18 î.e.n.), celebrul autor al Artei iubirii (Ars amânai).
28 Byrors exagerează aici cînd afirmă prin intermediu! lui Francesco Fos-cari că palatul ar avea peste 800 de ani vechims. Palatul Dogilor da¬tează din anul 814, cînd a fost construit ca o fortificație. A fost apoi prada a.două incendii, în 976 și 1105, dar a fost reconstruit de fiecare dată. Forma pe care o are astăzi a început să o capete la mijlocul seco¬lului al XlV-lea și ea se datorează, probabil, lui Filiberto Calendario. Interioarele au fost definitivate în sec. al XVI-lea de artiști celebri ai vremii.
29 Filistenii erau locuitorii regiunii din sud-vestul Palestinei, în Vechiul Testament, ei erau dușmăniți de Samson, Saul și David. Dagon era unul dintre zeii lor, probabil un zeu pește. Samson, judecător și erou al lui Israel, înzestrat cu puteri deosebite, a fost trădat de Dalila, căreia Si dezvăluise secretul puterii sale — părul pe care nu și-l tunsese nici¬odată — și a fost predat filistenilor. Aceștia 1-au torturat și i-au scos ochii. Samson s-a răzbunat doborînd templul lui Dagon peste filisteni și ucigîndu-i (Judecători, 13—16).
30 Pasquaîe Malipiero a fost doge în 1457 și 1462, fără ca în timpul său Veneția1 să mai cunoască gloria pe care i-o adusese Francesco Foscari.
81 Scara Titanilor nu exista încă pe vremea aceea. Vezi nota 50 la Prefața la Marino Faliero, pag. 647.
82 Palatul Foscari este o superbă construcție gotică datînd din secolul aî XV-îea, ridicată din ordinul lui Francesco Foscari și care și astăzi este una dintre bijuteriile Veneției.
83 Intr-o notă care însoțește această replică, Coleridge menționează că Daru, pe care îl luase Byron ca autoritate, citează, la rîndul său, lucra¬rea Fâșii Ducales de Pelazzi. în Storia, cartea a VUI-a, Pietro Gius¬tiniani ar fi menționat că Giacomo Loredano nu a avut tăria să aducă la cunoștința dogelui hotărîrea Consiliului celor Zece și 1-a rugat pe doge să îl ierte pentru ceea ce era obligat să îl informeze. Romanin apreciază că această versiune nu ar explica atunci cuvintele Vha pagata (a plătit), cuvinte cu care și Byron își încheie tragedia.
675 «3*
Pietro Giustiniani (P1490—1576), istoric venețian, care aparține unei foarte distinse familii. In 1515 a devenit membru al Marelui Consiliu (Maggiore Consiglio), iar în 1573 a fost ales șeful (Capo) Consiliului „Celor Zece\". Este primul care a scris o istorie completă a Veneției de la origini pînă în zilele sale, intitulată Rerum Veneliarum ab Urbe Con-dita Historia (Istoria treburilor venețiene de la fondarea orașului).
Romanin Samuele (1808—1861), traducător și istoric italian, autorul lucrării Storia Documentata di Venezia (Istoria documentata a Veneției, 1853—1861), în zece volume, remarcabilă pentru obiectivitatea sa. Cele două replici cu care se încheie tragedia au fost adăugate de Gifford.
pag. 340
Note la Notele Iui Byron
1 Lady Morgan este Sydney Owenson (1783—1859), soția lui Șir Thomas Charles Morgan, scriitoare celebră în epocă, mai ales pentru romanele șale inspirate din viața irlandeză, dar și pentru cărțile despre Franța, France (1817) și Italia, Italy (1821), aceasta din urmă apreciată de Byron. Iată fragmentul din care s-a inspirat Byron și în care „Roma mării\" („an Ocean Rome\"), cum o numește Byron, apare la Lady Morgan ca the Rome of the Ocean:
„As the bark glides on, as the shore recedes, and the city of waves, the Rome of the Ocean, rises on the horizon, the spirits rally etc.\". („Pe măsură ce nava alunecă pe ape și malul se îndepărtează, iar orașul valurilor, Roma Oceanului, se înalță la orizont, spiritul se umple de bucurie etc.\")
2 Calentura este o boală specifică marinarilor la Tropice. Este un fel de delir furios. Cuvîntul este de origine spaniolă și înseamnă febră sau călduri. Iată cum descrie Jonathan Swift această boală în poezia The South-Sea Project (Proiectul Mării Sudului, 1721):
„So, by a calenture misled
The mariner with rapture sees On the smooth ocean\'s azure bed,
Enamelled fields and verdant trees.\"
(„Cuprins de calentură / marinarul vede, în extaz,/pe fundul de azur cel neted al oceanului / cîmpii satinate și copaci înverziți\".) Este evident că Byron cunoștea aceste versuri ale înaintașului său, deoarece iată cum descrie el această maladie:
„of that malady Which calls up green and native f ield to view
676
From the rough deep, with such identity To the poor exile\'s fever\'d eyes.\"
(„nu știu nimic
Nimic de boala care dulci priveliști îi aduce surghiunitului în față, Pe fundul mării-atît de clar văzute.\")
Byron vorbește și el despre cîmpiile verzi de acasă care se oglindesc în adîncuri.
3 Familia Barbarigo este o altă familie venețiană celebră, care a dat Republicii doi dogi, pe Marco (1485—1486) și pe fratele său, Agostino (1486—1501), iar mii apoi, trei cardinali, Gregorio (1625—1697), Mar-cantonio (1614—1705) și Gian Francesco (1658—1730).
pag. 343
CAIN — Un mister (Cain. A Mystery)
Cain a fost început la 16 iulie și terminat la 9 septembrie 1821, la Ra-veurta. A fost publicat împreună cu Sardanapal și Cei doi Foscari la 19 decembrie 1821. Nu s-a jucat niciodată în Anglia, dar a fost de șase ori tradus în limba germană și s-a jucat la Frankfurt pa Main în anul 1953 și la Lucerna, în 1960.
Această piesă, care a stîrnit un șir neîntrerupt de controverse, este o încercare de dramatizare a Vechiului Testament și o rediscutare a problemei metafizice și teologice despre originea răului.
Prietenii poetului erau deja înspăimîntați de patosul antireligios al lucrării în care legenda biblică despre prima crimă de pe pămînt pe care poetul și-o alesese ca temă, răsuna ca un puternic protest împo¬triva tiraniei și a despotismului. Prietenul lui Byron, poetul Thomas Moore, îi scria autorului: „Cum e atît de grandios, îmi pare din mai multe motive rău că 1-ai scris\". Byron va declara în 1822 că toți preoții s-au ridicat, în predicile lor, împotriva lui Cain, din Kentishtown și Oxford pînă la Pisa. In presa vremii se scria că cea mai „înaltă autoritate din țară\", regele George al IV-lea, și-a exprimat dezaprobarea cu pri¬vire la scrierile blasfemice și licențioase ale Lordului Byron. Pe criticul George Frederick Nbtt (1767—1841), preotul care a atacat școala sata¬nica, și 1-a denunțat pe Cain, Byron îl va satiriza în The New Vicar of Bray (Noul vicar din Bray), poezie apărută postum, în 1831.
Dar, în ciuda înverșunatei opoziții pe care a întîmpinat-o Cain, piesa s-a bucurat și de un mare număr de admiratori, Byron fiind elogiat pentru frumusețea, inteligența și puterea de expresie a poemului său dramatic. Goethe și Walter Scott au scris elogios despre poem și despre
677
autorul său, iar Sheîley afirma despre Cain că este o revelație ce nici¬odată pînă atunci nu îi fusese comunicată omului („it was a revelation never before eommunicated to mân\").
Poemul îi este dedicat poetului și prietenului lui Byron, scriitorul Waiter Scott. La 13 decembrie 1821, Walter Scott a primit de la John îîarray un exemplar din Cain, care nu fusese încă difuzat. Editorul era instruit Bă îl întrebe pe Scott dacă avea vreo obiecție ca poemul să îi fie dedicat. Iată scrisoarea de răspuns a lui Walter Scott; ea a fost expediată din Edinburg, la 14 decembrie:
„Stimate Domn, — Accept cu sentimente de adîncă recunoștință pro¬punerea măgulitoare a Lordului Byron de a-mi așeza numele la începutul acestei foarte mari și extraordinare drame a lui Cain. S-ar putea să fiu părtinitor, dar veți înțelege că am motive pentru aceasta; dar îs u știam că Muza sa s-a înălțat atît de mult în plutirile sale prin văzduh. Fără îndoială că el 1-a egalat pe Milton pe propriul său teren („he hâd mat-ched Milton on his own ground\"). O parte a limbajului este îndrăzneț și s-ar putea să șocheze o anumită categorie de cititori, a căror atitudine va fi apoi adoptată și de alții, din afectare sau din invidie. Dar in acest caz, ei trebuie să condamne Paradisul pierdut, dacă intenționează să fie consecvenți. Judecata demonică și blasfemia îndrăzneață a demo¬nului și a discipolului său duc eroul acolo unde era de așteptat, la .comi¬terea primei crime și la ruina și disperarea făptașului.
Nu văd cum cineva ar putea să îl acuze pe autorul însuși de ma¬niheism. Fără îndoială, Diavolul vorbește limba sectei; pentru că ne-fiind în stare să nege existența Principiului Binelui, el se străduiește sase ridice pe el,Principiul Răului,la o egalitate aparentă Binelui; dar asemenea argumente, în gura unei asemenea ființe, pot fi folosite doar să înșele și să trădeze. Lordul Byron ar fi putut face aceasta mai evident, punînd în gura lui Adam, sau a unui spirit bun și protector, motivele care fac ca existența răului moral să se potrivească cu bunăvoința generală a Zeității. Marea cheie a misterului este, probabil, imperfec¬țiunea propriilor noastre facultăți, care văd și simt cu tărie relele par¬țiale care ne copleșesc, dar știu prea puține despre sistemul general al universului, ca să își dea seama că existența acestora se poate împăca cu bunăvoința marelui Creator.
Pentru a renunța la aceste speculații, aveți la dispoziție un spirit puternic, ea cel al Lordului Byron, care să coboare pe pămînt și să tul¬bure apele; căci, cu excepția lui «John Bull», păreți, în mod curios, că stagnați la Londra.
Al Dvs., dragul meu Domn, Foarte sincer,
Walter Scott\"
678
\'Primul număr din ziarul conservator (pe care Scott îl laudă în scri¬soarea sa), „John Bull, For God, the King and the People\" („John \'Bull, pentru Dumnezeu, Rege și Popor\"), a fost publicat duminică 17 decembrie 1820. Redactor era Theodore Hook, care se bănuiește ea ar fi fost angajat la intervenția lui Walter Scott. Ziarul a apărut dia dorința de a-l ridica în slăvi pe George al IV-lea și de a o ponegri pa Regina Caroline, specifică H.E. Coleridge în nota sa.
3 Reproducem în traducerea regretatului poet Virgil Teodorescu ver¬siunea românească a poemului dramatic Cain, apărută în anul 1961 în volumul George Gordon Byron, Opere alese, Editura pentru Litera¬tură Universală, București. Menționăm că au fost omise atunci, de către traducător, atît Moto-ul, cît și Dedicația și Prefața scrise de Byrim. Deoarece ele figurează în toate edițiile engleze, considerăm necesar să corectăm această omisiune în ediția de față.
4 Misterele și miracolele (Mystery and îlirade plays) erau reprezentații dramatice medievale inspirate din Biblie sau din legendele despre viața sfinților, în Anglia, ele au apărut prin secolele al XHI-lea sau ai XIV-!ea, dar în Franța erau cunoscute cu mult înainte. Perioada lor de glorie a fost în secolele XV și XVI.
Moralitățile (Moralities) erau piese dramatice medievale în ver¬suri, în care personajele biblice din miracole sînt înlocuite cu abstrac¬țiuni, vicii și virtuți. Au apărut și s-au dezvoltat în sec. aj XV-lea, în paralel cu miracolele. 6 Vezi Jlolto-vl.
6 Richard Watson (1737—1816), moderator al școlilor în anul 1762, profesor de chimie în 1764, iar din 1771, Regius professor (profesoi a cărui catedră a fost instituită de unul din regii Angliei) de religie, în 1782 devenind episcop de Llandaff. Este autorul lucrărilor Apology
for Christîanity f Apologia creștinismului, 1776) și Apology for Ihe Bible f Apologia Bibliei, 1796).
7 Salomon Gessner (1730—1788), poet și peisagist elvețian, autorul unor Idile (Idylles) sentimentale și al poemului în proză, Moartea lui Abel (Mort d\'Alei, 1753). Abel este prezentat într-o suită de scene idilice pe gustul secolului, într-un momont de nerăbdare, mii mult decît de furie, din dorința de a scăpa de demonstrațiile lui Abel care îl obo¬seau și îl stînjeneau,- Cain își omoară fratele.
8 Laraeh este fiul lui Matusalem și tatăl lui Noe. El a trăit 753 de ani: „Lameh și-a luat două femei: numele uneia era Ada și numele celei lalte era Sela\" (Facerea, 4:19).
9 William Warburton (1698—1779), episcop de Gloucester în 1759. A participat frecvent la controverse religioase scriind cu multă aroganța. Lucrările sale principale sînt The Alliance belween Church and Statt
*
679
(Alianța dintre biserică și stat, 1736) și The Divine Legation of Moses (Moștenirea divină a lui Moise, 1737—1741), la care se referă Byron în Prefața sa și în care Warburton susține că absența din legea mozaică a oricărei referiri la o viață viitoare este dovada misiunii divine a le¬giuitorului. Warburton a fost un savant și un literat mediocru, pre¬cum și un om lipsit de caracter (The Oxford Companion to English Literature, Oxford, 1965).
10 Georges Cuvier (1769—1832), celebru naturalist francez, creatorul ana¬tomiei comparate și al paleontologiei.
11 Vittorio, Conte di Alfieri (1749—1803), cel mai mare poet tragic italian. Este autorul a douăzeci și una de tragedii și al piesei Abele (1790), o tramelogedie, așa cum o numise el însuși pentru a-și justifica înclinația spre melodramă. Tragediile lui Alfieri se constituie într-o epopee a omului liber, motivul lor fundamental fiind exaltarea plină de vigoare a drepturilor umanității, în melodrama sa, Alfieri scoate în evidență contrastul dintre atmosfera idilică în care trăia prima familie de pe pămînt și sentimentele de gelozie pe care le nutrea Cain în subconștient și care 1-au împins pe acesta la fratricid.
12 „Se zbate nemurirea / Intr-însul...\"
(„Tis your immortal part/ Which speaks within you...\") Conform religiei maniheiste (sec. III e.n.), sufletul nemuritor, creație divină, este închis într-un trup străin și rău, deci nu poate să existe armonie între suflet și trup.
13 într-o notă de subsol la ediția din 1832 a operelor lui Byron, apar urmă¬toarele versuri pe care Byron le-a scris inițial pentru a fi publicate în poem, dar care au fost apoi omise, atît la prima, cît și la următoarele ediții:
„But Hei so wretched in his height, So restless in his wretchedness, must still Create, and re-create — (perhaps he\'ll make One day a son unto himself — as he Gave you a father — and if he so doth, Mark me! that son will be a sacrifice!)\"
„însă, El?
Nefericit în slava-i se frămîntă
împins de rîvna de-a crea mereu (trad. V. Teodorescu) (probabil că va face / într-o zi un fiu să-i semene — așa cum ție / ți-a dat un tată — și dacă va face asta / Þine minte! Fiul acela f i-va sacri¬ficat!)\"
14 „E frate-meu păstor\" („My brother is / A watching shepherd boy\"). Cuvîntul Abel este explicat ca însemnînd păstor sau văcar (Enciclo¬pedia biblică).
680
15 „Era ua șarpe, doar atît: un șarpe\".
(„I tcll thee that the serpent was no more / Than a mere serpent\") —• vezi Prefața lui Byron.
16 Vezi Facerea, 4:17.
17 „Eu și tatăl lor N-ara fost năicuți din același pîntec?\"
(„Was not he, their father, / Born of the same sole womb, in the sama hour?\")
In articolul Eva, din Dictionnaire historique ei critique (1697—1702), Pierre Bayle (1647—1706) menționează că se crede că lui Adam și Evei li s-au născut împreună cîte un fiu și o fiică și cu numele [fiicelor erau Calmana sau Caimana sau Debora sau Azzrum, pentru sora gea¬mănă a lui Cain și Delbora sau Arvina, în cazul sorei gemene a lui Abel. Byron cunoștea probabil dicționarul, acesta fiind tradus și în englezește. Dicționarul prezenta și comenta legendele și vechile mituri religioase.
18 în Advancenent of Learning (Progresul cunoașterii), I, 28, filozoful Francis Bacon scria: „The first place is given to the Angels of Iove, which are termed Seraphim, the second to the Angels of light, whieh are termed Cherubin\". („Primul loc le este dat îngerilor iubirii, care se numesc serafimi, iar al doilea, îngerilor luminii, care se numesc he¬ruvimi\".)
19 „Sînt stăpîni Peste ținutul lui și peste-o parte Ce nu-i a Lui.\"
(„So that I do divide / His, and possess a kingdom which is not / His\") Lucifer este evident îndatorat teoriei maniheiste a existenței unui regat infernal și a unuia ceresc, duplex ierra.
20 „Te va purta Văzduhu-al cărui domn sînt eu;\"
(„And thou shalt be / Borne on the air, of which I am the prince;\") Versurile acestea sînt o parafrază a Epistolei către Efeseni, II, 2: „...po¬trivit stăpînitorulni puterilor văzduhului, adică duhului care lucrează acum în fiii neascultători\", („...according to the prince of the power of the air, the spirit that now worketh in the children of disobedience.\")
21 „încrede-te în mine și umblă peste ape\" („Believe in me and walk the waters\") este o altă referire la Noul Testament.
22 Vezi Facerea, 2:10: „Și din Eden ieșea unrîu, care uda raiul, iar de acolo se împărțea în patru brațe\".
23 Leviathanii sînt, probabil, crocodilii de azi. Vezi nota 62 la Marino Faliero, pag. 657.
24 „Căci omului de poți să-i faci vreun bine De ce nu-l faci?\"
(„For / If thou canst do mân good, why dost thou not?\")
681
44 — Opere IV — Byron
In însemnările sale din Jurnal, la 28 ianuarie 1821, Byron notează tre versuri care ar putea, cum spunea el, forma una din replicile lui Lucife în Tragedia lui Cain:
„\\Vere Death an evil, would / let thee live? Fool I live as I live — as thy father lives, And thy son\'s sons shall live for evermore.\" („De-ar fi un rău Moartea, te-aș lăsa eu să trăiești, Nebunule! trăiește cum trăiesc și eu și al tău tată, Și cum fiii fiilor tăi vor trăi în veșnicie.\")
Versurile acestea nu și-au mai aflat loc în poem. De altfel, la aceeași dată, Byron nota că va scrie o tragedie metafizică în cinci acte, inti¬tulată Cain, și care va fi în stilul lui Manfred, dar va avea și cor, ceea ce însă nu s-a întîmplat în final, proiectul său inițial suferind modifi¬cările pe care le cunoaștem astăzi și care reprezintă forma definitivă a tragediei sale.
25 „Văii îmi pare Că nu mai sînt nimic.\"
(„Alas! I seem Notnifeg\")
în scrisoarea adresată prietenului său, Thomas Moore, la 3 noiembrie 1821, referindu-se la Cain, Byron scria:
„Cain is a proud mân — against Life, and the author of Life, than the mere living\". („Cain este un om mîndru, este împotriva Vieții și, mai degrabă, autor al ei decît o simplă trăire\".)
26 Chiparosul este un conifer ce adeseori se plantează lîngă morminte. Este simbolul morții, al tristeții și al doliului.
27 „întîii muguri care sparg pe ramuri Și poamele dinții, învoalte flori,
Tot ce-a rodit mai minunat pămîntul,
Să-i ducem Domnului prinos, cu suflet
Smerit și blînd.\"
(„The fruits of the earth, the early, beautiful
Blossom and bud, and bloom of flowers aud fruits,
These are a goodly offering to the Lord,
Given with a gentle and contrite spirit.\")
Adah, soția lui Cain, este cea care sugerează compromisul dezastruos, nu o ofrandă arsă („burnt offering\"), ci roadele păinîntului, care îl vor costa puțin sau chiar nimic pe cel care le oferă. Lucifer, cinic, făcuse această remarcă în actul II, scena 2, 416—417:
682
„Dar femeia Mai poate, totuși, ispiti bărbatul\".
(„But there
Are some things still which \\voman may tempt mân to.\")
28 „Lasă-ne-o clipă singuri, soră Adah, Să ne gătim de jertfă.\"
(„My sister Adah, leave us for awhile — We msan to sacrifice\".)
De la începuturi, femeia nu a fost manită să devină preoteasă sau să aducă sacrificii și să oficieze, toate acestea cădeau în sarcina bărbatu¬lui. Ideea apare și la Milion în Paradisul pierdut, IV, 299:
„He for God only, she for God in him\". („Părea făcut el pentru Dumnezee,
Ea — pentru viul Dumnezeu dintr-însul;•\' — trad. Aurel
Covaci)
Iată cum sînt descrise îndatoririle femeilor în I Corinteni, 14:34: „Fe¬meile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice și legea\".
29 într-o scurtă notă, Byron menționează că ideea i-a fost sugerată da poemul lui Gessner, Moartea lui Al si.
30 Iată cum, în scrisoarea trimisă lui John Murray, la 2 februarie 1822, motivează și explică Byron introducerea îngerului Domnului: „Dacă ar fi o blasfemie Cain, atunci Paradisul pierdut este și el o blasfemie... Cain este doar o dramă și nu un prilej de controverse... Am evitat chiar introducerea Divinității, ca în Scriptură (cu toate că Milton a făcut-o, dar, recunosc, nu prea inspirat), am adoptat formula cu îngerul care i-a fost trimis lui Cain și am făcut-o deliberat, ca să nu șochez sentimen¬tele unora cu privire la acest subiect, neîncercînd să îmi ating ținta, cum o fac toți cei lipsiți de inspirație, profitînd de efectul pe care îl produce prezența lui lehova. Vechile Mistere îl prezentau cu destulă libertate, dar acest lucru se evită în cele mai recente\".
31 Vezi Facerea, 4:12: „Cînd vei lucra pămîntul, acesta nu-și va mai da roadele sale ție; zbuciumat și fugar vei fi tu pe pămînt\".
32 Din nou, Byron se inspiră din Facerea, 4:15: „... ci tot cel ce va ucide pe Cain înșeptit se va pedepsi! Și a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întîlni să nu-l omoare\".
33 Cele patru rîuri, în realitate cele patru brațe ale rîiilui care ieșea din Eden, erau Fison, Gihon, Tigru și Eufrat.
34 Vezi Facerea, 4:16: „Și s-a dus Cain de la fața lui Dumnezeu și a locuit în ținutul Nod, la răsărit de Eden\".
* 683
pag. 411
CEH ȘI PÃMÎNT —Un mister (Hcaven and Eatth. A Mystery)
Piesa a fost scrisă între 9 și 23 octombrie 1821. Ea urma să fie publicată împreună cu celelalte trei drame care o preced, dar, din prudență, Murray a preferat să nu o publice. Byron, supărat, i-a cerut să îi restituie manu¬scrisul. In cele din urmă, piesa a apărut în numărul al doilea din ziarul „The Liberal\", la l ianuarie, 1823. Printr-o curioasă coincidență, cam în aceeași perioadă în care Byron își compunea poemul, Thomas Moore, avînd aceeași sursă de inspirație ca și prietenul său, aflat în Italia, și independent de el, își propusese să scrie un poem mai amplu tot pe tema dragostei dintre „fiii lui Dumnezeu și fiicele oamenilor\". Aflînd însă de drama lui Byron,, Moore a renunțat la planurile sale inițiale și s-a limitat doar la episodul intitulat The Loves of the Angels (Iubirile îngerilor), pe care 1-a publicat tot în 1823. Poemul său a apărut la editura Longman din Londra. Moore se temea că dacă ar mai fi întîrziat cu publicarea, succesul pe care 1-ar fi avut, fără îndoială, drama lui Byron i-ar fi eclipsat creația și, mai tîrziu, criticii ar fi putut să îl acuze chiar că îl plagiase pe marele exilat.
Cer și pămînt nu avea să se bucure de succesul pe care i-l prevăzuse Moore.
1 Motto-ul: „And \\voman wailing for her demon lover\" este luat din poe¬mul lui Coleridge, KuMa Khan, 16.
2 In Facerea, 4:18, Irad este fiul lui Enoh și nepotul lui Cain.
3 Noe, fiul lui Lameh, a avut, la rîndul său, trei fii, pe Sim, Ham și lafet (vezi Facerea, 5:32).
4 Aholibama, care, în Facerea, 36, apare sub numele de Olibama, era, „fata lui Ana, fiul lui Tibon Heveul\". Ea era soția lui Isav.
5 Muntele Ararat este cel mai înalt vîrf din Turcia. In Biblie, el este locul unde s-a oprit arca lui Noe: „Iar în luna a șaptea, în ziua de douăzeci si șapte a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe munții Ararat\" (Facerea, 8:4).
6 „Cei șapte\". Se spune că erau șapte arhangheli, care ocupau locul al optulea în ierarhia cerească, în nota sa, Byron menționează că în Car-
\' tea lui Enoh, în capitolul XX, cei șapte arhangheli erau Rafael, Uriel, Rufael, Raguel, Michael, Saraqâel și Gabriel.
Enoh este fiul lui Cain. El nu a murit, ci a fost luat în cer (vezi Facerea, 5:24). Lui îi sînt atribuite două lucrări apocrife, Cartea lui Enoh și Cartea tainelor lui Enoh. Prima este un apocrif etiopian și da¬tează cam din secolele II—I î.e.n., iar cea de a doua, apocriful slavon, este ceva mai recentă și se crede că ar fi fost scrisă de un evreu din Alexandria.
684
H.E. Coleridge este de părere că Byron ar fi citit fragmente din Cartea lui Enoh, în traducere engleză. El precizează că niște fragmente din această lucrare fuseseră incluse de Georgius Syncellus (scriitor bizantin din sec. VIII) în Chronographia, lucrare tipărită în 1G06 de către J.J. Scaliger. în anul 1715, unul dintre aceste fragmente a fost tradus în limba engleză și publicat sub titlul The History of Angels and their Qallantry wilh the Daughters of Men (Istoria îngerilor si iubirea lor pentru fiicele oamenilor j, scris de Enoh Patriarhul, în 1785, James Bruce (1730—1794), celebrul călător englez și cercetător al Africii, a descoperit trei manuscrise ale Cărții lui Enoh. Primul 1-a oferit Biblio¬tecii din Paris, iar pe cel de al doilea, Bibliotecii Bodleiane din Oxford. Acesta din urmă a fost tradus în limba engleză în anul 1821, de către Richard Laurence, Arhiepiscop-de Cashel. Este prima versiune engleză integrală a scrierii apocrife etiopiene.
7 Neamul canaaneilor a fost blestemat de Noe: „Blestemat să fie Canaanl Robul robilor să fie la frații săil\" (Facerea, 9:25).
Canaan era nepotul lui Noe, fiul lui Ham.
Byron pretinde că cele două tinere, Ana și Aholibama, sînt descendente din Cain. Aceasta este, de fapt, interpretarea pe care o dă și S. Chrysos-tom pasajului din Vulgata, Genesis: „Videntes filii Dei filias hominura quod essent pulchrae, acceperunt sibi uxores ex cmnibus quas elege-rant\". („Fiii lui Dumnezeu, văzînd fiicele oamenilor cît erau de fru¬moase, le luară de soții pe cele pe care le aleseră\".) Conform acestei interpretări, Ki Iui Dumnezeu nu erau decît descendenții din Set și Enos, cei ce se temeau de Dumnezeu, și nu niște îngeri, iar fiicele oame¬nilor erau descendentele izgonitului și ucigașului Cain. în Septuaginta însă, în loc de „fiii lui Dumnezeu\", apare „îngerii lui Dumnezeu\", ceea ce explică și faptul că atît Byron, cît și Moore, îi consideră pe eroii lor îngeri și nu simpli pămînteni. Byron îi este, în mod evident, îndatorat Cărții lui Enoh și pentru numele personajelor sale, Azazel și Semiaza, pedepsiți din ordinul Demnului pentru că „Azazel a răspîndit pe pă¬mînt toată nelegiuirea și a dezvăluit tainele veșnice care se săvîrșesc în ceruri; iar Semiaza, căruia tu (Dumnezeu) i-ai dat puterea să fie stăpîn peste tovarășii lui, i-a învățat pe oameni. Și ei au intrat la fiicele oamenilor pe pămiut și s-au împreunat cu ele și s-au întinat cu aceste femei și le-au dezvăluit lor tot păcatul. Iar femeile acestea au adus pe lume uriași, din pricina cărora s-a umplut tot pămîntul de sînge și de nelegiuire\" (Apocrifele lui Enoh. pag. 258, în Miturile esențiale de Victor Kernbach, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978).
8 lafet povestește aici Potopul. Conform legendei biblice însă, car.aaneii s-au născut după retragerea apelor. Este evident deci că Byron
* 685
se ghidează doar după Cart ea lui Enoh și nu respectă cronologia Vechiulu Tesiairunt. Despre Cartea lui Enoh, legenda spune că ar fi fost scrisă înainte de Potop.
9 Iată cum este înfățișat Potopul în Cartea lui Enoh: „Căci pămîrful întreg va pieri, apele potopului cotropi-vor pămîntu! întreg și tot f e se află pe el va pieri\" (Apocrifele lui Enoh, idem). In Facerea, 7:20— 24, Potopul este descris astfel:
„Și a acoperit apa toți munții cei înalți ridicîndu-se cincisprezece coți mai sus de ei.
Și a murit tot trupul ce se mișca pe pămînt, păsările, animale\'e, fiarele, toate vietățile ce mișunau pe pămînt și toți oamenii\" etc.
10 In Biblie, prin patriarh se înțelege unul dintre personajele antedilu¬viene, cap de familie sau unul dintre strămoșii evreilor. Aici este vcrfa despre Noe. Alți patriarhi au fost considerați apoi Abrahaam, Isaac, lacov și fiii acestuia din urmă. între crearea Lumii și Potop, au exisUt zece patriarhi, care au trăit cel puțin nouă sute de ani. Principalii eif u Adam, Set, Enos, Matusalem și Noe.
11 Xoe, fiul lui Lameh și nepotul lui Matusalem, se trage din al treL\'fa fiu al lui Adam, Set, născut după moartea lui Abel (Facerea, 4, 5)-
12 Parafrază după Facerea, 1:16: „A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cîrmuirea zilei și luminători-l cel mai mic pentru cîrmuirea nopții și stelele\".
13 Iată cum apare pasajul acesta în Facerea, 3:24: „Și izgonind pe Adanj 1-a așezat m preajma raiului celui din Eden și a pus heruvimi și safci\'p, de flacără vîlvîitoare să păzească drumul către pomul vieții\".
pag. 449 WERNEE SAU MOȘTENIREA—Tragedie
(Werner, or the Inheritance. A Trage dy)
Byron a început să scrie această piesă la 18 decembrie 1821, pe cîrd se afla la Pisa, și a terminat-o la 20 ianuarie 1822. A fost publicată de Jotn Murray la 23 noiembrie, în același an. Werner s-a jucat pentru prima dai ă la New York, pe scena de la Park Theater, în anul 1826. La Londra, pre¬miera are loc abia la 15 decembrie 1830, la Teatrul Drury Lane. Werner este singura dintre piesele lui Byron care a avut succes de public și s-a jucat o perioadă îndelungată. In 1830—31, piesa a cunoscut 17 reprezen¬tații. Printre actorii care au făcut-o celebră de-a lungul anilor, s-au nu¬mărat William Charles Macready (1793—1873), primul interpret al [lui Werner în 1830, precum și primul interpret al lui Sardanapal, în 1834, Samuel Phelps (1804—1878), Șir Henry Irving (1838-l905) și Ellen Teiry (1847—1928).
686
Werner este ultima operă byroniană publicată de John Murray în timpul vieții poetului. La sfîrșitul secolului, în jurul piesei s-a iscat un adevărat scandal, deoarece se considera că ea aparține Ducesei Georgiana de Devonshire. Piesa _este însă, în mod incontestabil, creația lui Byron și ea a fost copiat ă, în opt zile, de Mary Shelley, pentru a putea fi trimisă la Londra spre publicare. In scrisoarea trimisă din Cephalonia Iui Douglas Kinnaird, la 23 decembrie, 1823, Byron spunea că, pentru Werner, Murray urma să îi plătească două sau chiar trei sute de lire, ceea ce nu reprezenta
0 sumă prea mare, deși era suficientă pentru ca Byron să poată plăti cu ea o armată de o sută de soldați pe o perioadă de trei luni.
1 Harriet Lee (1757—1861), romancieră engleză, autoarea romanelor The Errors of Innocence (Greșelile nevinovăției, 1786) și Clara Lennox (1797), precum și a douăsprezece povestiri reunite sub titlul The Can-terbury Tales (Povestiri din Canterbury), apărute între 1797 și 1805, în cinci volume. Povestirile erau istorisite de niște călători care se întîl-niseră din întîmplare. Sophia (1750—1824), sora Harrietei, a contribuit și ea cu cîteva povestiri. Primul volum, apărut în 1797, îi aparține în exclusivitate Harrietei, cel de al doilea, publicat în 1798, Sophiei, iar cel de al treilea este scris în colaborare de cele două surori și a apărut în anul 1800. In anul 1801 apare cel de al patrulea volum, scris doar de Harriet și care cuprinde și povestirea The Germani Tale, Kruitzner (Povestea neamțului, Kruitzner), pe care Byron o citise în copilărie și îl impresionase atît de mult, încît, în 1821, se hotărăște să scrie o tragedie cu același subiect. Volumul al cincilea, apărut în 1805, este și el scris, în întregime, de Harriet.
La rîndul ei, Sophia este autoarea romanului The Recess, or a Tale
of Other Times (Cabinetul secret sau o poveste din alte timpuri, 1789),
a tragediei Almeyăa, Qucen of Granada (Almeyda, Regina Granadei,
1796), a comediei The Assignation (întîlnirea, 1807) și a șase volume
de corespondență intitulate Life of a Lover (Viața unei îndrăgostite,
1803). Pentru The Canterbury Tales, Sophia a scris The Young Lady\'s
Tale, or the TKO Emilys (Povestea, tinerei doamne sau cele două Emilii)
și The Clergyman\'s Tale or Pembroke (Povesteapreotului sau Pembroke).
Byron nu reține cu exactitate contribuția fiecăreia dintre surori, scriind,
ca și altădată, din memorie, nemaiavînd răgazul, în graba cu care
dorea să își vadă terminată piesa, să verifice unele din datele pe care
le prezintă. Menționează însă, în paranteză, că i se pare că așa ar sta
lucrurile.
2 Este vorba despre căsătoria, și apoi divorțul lui Byron, de care își va aminti cu multă amărăciune pînă în ultima clipă a vieții.
3 Războiul de Treizeci de Ani (1618—1648) a implicat aproape toate statele Europei, dar s-a purtat mai ales pe teritoriul Germaniei. Cau-
687
zeie au fost dictate de revendicări teritoriale, dinastice și religioase. Conflictul principal a avut loc între un număr de prinți germani, sus¬ținuți de Franța, Suedia, Danemarca și Anglia și Casa da Habsburg și Sfîntul Imperiu Roman. Pe atunci, Habsburgii domneau în Spania, Austria, Boemia, Ungaria, cea rmi mare parte a Italiei și în sudul Þâ¬rilor de Jos. Războiul a început prin capturarea localității Pilsen de Mansfeld, la 21 noiembrie 1618, de către protestanții din Boemia, și s-a încheiat cu Pacea de la Westfalia, semnată la 24 octombrie 1648, iar pentru Franța și Spania, cu Pacea din Pirinei, din 1659. Germania a fost ruinată în acest război.
îa piesă, Byron nu urmărește evenimentele istorice în mod cronologic, ci face doar aluzie la unele dintre ele, în măsura în care acestea îi ser¬vesc în desfășurarea acțiunii.
4 Burghezii hanseatici aparțineau Ligii Hanseatice, care se formase între orașele medievale germane pentru protejarea comerțului cu străină¬tatea și care data din anul 1358. Ligii îi aparțineau, îa principal, comer¬cianții din Liibeck, Hamburg și din Bremen, dar și din alte orașe ger¬mane. Ea s-a dizolvat în secolul al XVII-lea, dar cele trei orașe au continuat să poarte denumirea de orașe hanseatice și la fel și comer¬cianții lor.
5 Gorgonele erau, în mitologia greacă, trei surori monstruoase, Medusa, Euriale și Stheno, Aveau puterea să transform? în piatră pa oricine le privea. In loc de păr, aveau șerpi.
6 „Un cîine, un măgar și un valet\" („A nmkey, and a nustiff, and a valet\"). Prietenii care îl cunoscuseră pe Byron la Pisa povesteau că locuința sa de acolo era, ca tot ceea ce îl înconjura, da altfel, oarecum singulară: cuprindea o maimuță, un măgar, un buldog, două pisici... cîțiva servitori în livrea și „the trusty Fletcher as Major Dimi, or jsuper-intendent of the Menagerie\" („credinciosul Fletcher ca Major Dom sau superintendent al Menajeriei\'1) (vezi Life, Writings, Opinions etc., 1825, II, 203—204), notează H.B. Coleridge.
7 în povestirea Harrietei Lee, Gâbor este Bethlen Gâbor, Prințul Tran¬silvaniei, devenit apoi Rege al Ungariei, în august 1620.
8 „Ciad s-a sculat Boemia-mpotriva / Austriei.\"
(„When first Bohemia raisad her banner \'gainst / The Au.3 trian\".) La 18 august 1619, Bethlen Gâbor s-a alăturat Boemiei și a declarat că în luna septembrie va intra cu trupale sale în Maravia.
9 Supernaculum (super+nagel = pe unghie — lat.). A bea supernaculum („to drink supernaculum\") înseamnă a goli cupa pînă la fund, încît ultima picătură sau perlă ajunsă pe unghie să își păstreze forma și să nu se mai scurgă. Dacă perla se spărgea sau începea să se prelingă,
688
cel ce bea era amendat. De aici, supernaculum înseamnă băutură bună (H.E. Coleridge). Vezi și Rabelais, Garganiua, I, 5.
10 Iov, personaj din Vechiul Testament, căruia i se iau averile, familia și sănătatea, pentru a-i fi pusă credința la încercare. A devenit simbolul
răbdării în suferință.
11 Jan Zizka de Trocnow (1370—1424), eroul național al Boemiei. A pre¬luat ccmanda trupelor tușite în 1420 și a obținut victorii de răsunet
împotriva catolicilor, cu toate că din 1421 era complet orb. Murind în luptă, a dat ordin ca pielea sa să fie întinsă pe o tobă, cu care să se bată atacul și al cărei sunet să îi înspăimînte pe dușmani.
12 Cosimo de Medici (1389—1464), primul reprezentant și fondatorul celebrei familii care avea să cor.ducă destinele Florenței, și apoi ale întregii regiuni a Toscanei, din secolul al XV-lea pînă în anul 1737. A fost comerciant și bancher, ca și urmașii săi. Curînd, a devenit primul cetățean al Florenței. In politica externă, milita pentru înțelegere între orașele italiene. Este fondatorul Bibliotecii Medici și al Academiei de Studii Grecești. A fost patronul artelor și al artiștilor.
13 Vițelul cel gras a fost tăiat de tatăl cel fericit la întoarcerea fiului risi¬pitor, dar pocăit (Vezi Luca, 15:11—32).
14 Bandiții, pe care Byron îi numește The BlacTc Bands (bandele negre), erau bande de briganzi formate din resturile, armatei suedeze, după ce aceasta fusese evacuată din Boemia, în 1649. Soldații lăsați la| vatră deveniseră tîlhari de drumul mare (vezi și Transformarea Schilodului, II, l, 6B).
15 Albrecht von \"Wallenstein sau Waldstein (1538—1634), general impe¬rial în timpul Războiului de Treizeci de Ani. După victorii strălucite, este înfrînt de suedezi la Liitzen (1632) și, acuzat de trădare, este ucis de un grup de conspiratori, trimis probabil de împăratul Ferdinand al II-îea. El este eroul tragediei lui Schiller, care îi poartă numele.
16 Johannes Tserklaes, conte de Tilly (1559—1632), general ca și Wal-lenstein. A comandat armata Ligii Catolice, în fruntea căreia a repur¬tat mai multe victorii deosebit de importante. A preluat comanda ar¬matei lui Wallenstein, dar a fost și el învins de suedezii conduși de Gus-tav al II-lea, la Breitenfeld, în 1631, apoi la Lech, în 1632, unde a și fost rănit mortal. .
17 Gustavus Adolphus (1594—1632), rege al Suediei (1611—1632), supra-numit Leul Nordului. A făcut o alianță secretă cu Danemarca și Franța, promițînd să intervină de partea protestanților în Războiul de Trei¬zeci de Ani. Trecînd în mare grabă prin Germania, i-a învins pe impe¬riali la Breitenfeld (1631), la Lech (1632) și la Liitzen, tot în 1632. Aici și-a găsit moartea.
* 689
18 Johan Baner (1596—1641), general suedez în Războiul de Treizeci de Ani. A preluat ccmanda forțelor suedeze din Germania după moar¬tea lui Gustav Adolph. A repurtat o mare victorie la Wittstock în anul 1636, prin care a recîștigat prestigiul Suediei.
19 Lennart Torstenson (1G03—1651), general suedez, care i-a urmat lui Baner la ccmanda armatei (1641). A obținut mari victorii în Saxonia, Boemia, Moravia, Silezia. A învins Danemarca și prin victoria de la
Jankau (1645), a deschis drrmul spre Praga și Viena pentru armata suedeză.
20 Bernhard de Saxa-Weimar (1604—1639), general protestant, unul dintre cei mai abili conducători de oști din Războiul de Treizeci de Ani. A capturat în 1633 localitatea Regensburg. Din 1635 a intrat în serviciul armatei franceze și în 1638 i-a înfrînt pe imperiali la Breisach.
21 Gcorge Wilhelm, Elector de Brandcmburg (1595—1640), aliat al lui Gustav Adolph.
22 Prima din cele douăsprezece munci ale lui Hercule a fost uciderea leului din Nemeea.
23 în legenda biblică, Moise, conducîndu-și poporul iudeu afară din Egipt, a putut trece prin Marea Roșie care a fost secată. Cînd însă soldații
faracr.ului s-au apropiat de mare, ea s-a umplut din nou de apă: „Iar Moise și-a întins mina sa asupra mării și a alungat Domnul marea toată noaptea cu vînt puternic de la răsărit și s-a făcut marea uscat, ea s-au despărțit apele\" (Ieșirea, 14:21).
24 Leș preux chevaliers = cavaleri curajoși și bravi (fr.).
25 Rabenstein, numele care i se dădea, în Germania, spînzurătorii, pe caie stăteau cocoțați corbii (Raben) în așteptarea prăzii.
26 „pe-acest
Biet vierme de mătase îl făceau
Să-și lase pielea\"
(„Things which hâd made this silkworra cast his skin\"). Și aici, ca și în Marino Faliero, II, 2, 115, Byron folosește termenul de vierme cu același dispreț:
„and caii/a Tartar lord, than these swoln silkworms masters!\" („Ori unui han tătar să te supui, decît acestor viermi, chiar de mă-tase/De sînt!\"—trad. Aurel Covaci)
27 Momus, zeul batjocurii crude și al rîsului în mitologia greacă, în Her-motimus, cap. XX, Lucian din Samosata povestește că Momus ar fi rîs și și-ar fi bătut joc de Hefaistos, cînd acesta a creat un cm, pentm că nu îi făcuse în piept o mică ușiță, pentru ca lumea să poată pătrund e
în secretele gîndurilor sale.
28 Este vorba, aici, despre porumbelul care i-a vestit Iui Noe retragerea apelor. El s-a reîntors pe corabie, purtînd în cioc o ramură verde de măslin (Facerea, 8:11).
690
29 Eteocles și Polinice, fiii lui Oedip și frații Antigonei, s-au ucis în luptă, unul pe altul. Polinice a fost conducătorul celor Șapte împotriva Tebei (Adrastus, Amphiareus, Hippomedon, Capaneus, Tydeus și Partheno-paeus), porniți în război împotriva lui Eteocles, care era rege al Tebei și refuzase să îi cedeze tronul fratelui său, așa cum se înțeleseseră, să domnească alternativ, pentru a nu se îndeplini blestemul tatălui lor, care prevestise că cei doi se vor ucide unul pe altul. Singurul supra¬viețuitor al luptei a fost Adrastus.
30 Aici, Byron vorbește despre sonda de măsurat adîncimea, care consta dintr-o bucată de plumb, prevăzută cu o cavitate umplută cu grăsime, de care se lipeau nisipul, scoicile sau pietrișul fin de pe fundul apei.
31 Sesostris este numele pe care vechii greci îl dădeau lui Ramses al II-lea, care a domnit în Egipt între 1292 și 1225 î.e.n., aducînd țara la un grad de înflorire deosebită, motiv pentru care a fost considerat zeu. S-a aliat cu hitiții împotriva Siriei, iar Herodot, Diodorus Siculus și Strabo spun despre el că ar fi cucerit întreaga lume, chiar și Sciția și Etiopia. El este, evident, un personaj mitic, creat pentru a satisface mîndria egiptenilor pentru vechile cuceriri ale înaintașilor lor, pe care voiau să îi așeze alături de marii cuceritori ai lumii.
32 Ignis fatuus = foc rău (lat.). Este o expresie folosită, la început, pentru focurile care uneori se văd arzînd deasupra zonelor mlăștinoase, focuri, adeseori numite rele sau nebune. De aici, termenul s-a extins și este folosit cu sensul de nebun, iluzoriu, miraj.
33 Moloh sau Moleh. Vezi nota 80 la Marino Faliero, pag. 658.
84 La 19 mai 1631, asediul Magdeburgului s-a încheiat într-un adevărat masacru, în care au pierit atît soldați, cît și mulți cetățeni pașnici ai orașului, împreună cu soțiile și copiii lor, precum și tineri și bătrîni. Orașului i s-a dat apoi foc și cincizeci de case au fost distruse complet. Doar catedrala a fost cruțată. Nu Tilly și armata sa sînt răspunzători de măcel, ei înșiși locuitorii orașului. Tilly plecase înainte de declan¬șarea urgiei.
35 Tratatul semnat Ia Praga la 30 mai 1635 a fost o pace de compromis, încheiată între statele germane. Alianțele s-au schimbat, după aceasta,
Franța trecînd de partea Suediei, iar războiul a intrat în faza cea mai singeroasă, desfășurîndu-se în Þările de Jos, Italia, Peninsula Iberică și în Scandinavia. •
36 Hecate este, în mitologia greacă, zîna misterioasă a lunii. Ea este tot¬odată însoțitoarea Persefonei în Hades, zeiță a umbrelor și a fanto¬melor. Pe pămînt, bîntuia cimitirele și încrucișările de drumuri.
37 Legendele vechi persane descriu dragostea dintre privighetoare și trandafir. In fiecare noapte, privighetoarea cîntă pentru iubitul ei, care își deschide petalele să o asculte. Legenda acestei iubiri i-a inspirat pe poeții romantici englezi și ea a fost dezvoltată de Thomas Moore
691
în mai multe poezii ale sale, care aveau să culmineze cu poemul de mai mari dimensiuni, Lalla Rookh, apărut în primăvara lui 1817. De aici s-a inspirat, probabil, Byron, precum și Oscar Wilde, cîteva decenii mai tîrziu, pentru a scrie povestea The NigMingale and the Rose (Privi¬ghetoarea și trandafirul). La rîndul său, Moore s-a inspirat din Saadi, poetul persan foarte mult citit și apreciat în acea vreme cînd englezii \'^descopereau cu multă plăcere și admirație Orientul cu obiceiurile, legen¬dele și misterele sale.
pag. 565 SCHIMBAREA SCHILODULUI — Poem dramatic (The Deîorrned Transîormed — A Drama)
Acest poem dramatic a fost scris de Byron pe cînd se afla la Pisa, în vara lui 1822. El a fost publicat de Jolm Hunt la 20 februarie 1824, cu toate că nu fusese terminat, Byron plecînd în Grecia și îneluînd manu¬scrisul cu el.
1 Cei trei frați (The Three Brothers) este un roman scris de Joshua Pi-ckersgill junior în anul 1803. Atît autorul, cît și opera sa se cunosc astăzi doar datorită faptului că 1-au inspirat pe Byron.
2 Demonul Pădurii (Wood Demon), povestire de Matthew Gregory Lewis (1775—1818), autorul unor celebre povestiri de groază.
3 Așa cum arătam mai sus, Byron nu a m%i terminat această dramă.
4 „Tu m-ai născut așa\" („I was born so, Mothor\"),
Referitor la sensibilitatea sa în legătură cu piciorul său diform, Byron notase în Jurnal că fusese cuprins de groază, oroare și umilință în ziua cînd mama sa, într-un acces de furie, 1-a numit „lam.3 braț\" („băiat schilod\"). Probabil că această dramă se datorează tocmii amintirii atît de triste și obsedante a cuvintelor mamei sale.
5 Munții Hartz se întind în centrul Germaniei, fiind cuprinși între rîurile Elba și Weser; într-o legendă se spună că umbra unui mare călăreț
ar apărea sub vîrful Brocken, cel mai înalt pisc al lanțului muntos. Este, de fapt, efectul de lumini și umbre, produs de soare în călătoria, sa pe bolta cerească.
6 luliu Cezar.
7 Se vorbește aici despre relațiile Serviliei, sora lui Cito Minor, ale Ser-viliei, mama lui Brutus și a doua soție a lui Cato Minor, precum și ale Cleopatrei, regina Egiptului, cu luliu Cezar.
8 Cleopatra (69—30 î.e.n.), regina Egiptului, în anul 48 cînd 1-a cunoscut pe Cezar, avea 21 de ani, și nu doar 16, cum afirmă Byron.
9 Alcibiade (450—404 î.e.n,), celebru general atenian, elevul preferat al lui Socrate, conducătorul Atenei în Războiul Peloponesiac, împotriva Spartei. A fost învins la Mautineea în anul 418 și a murit în exil.
692
10 Silen este, în mitologia greacă, zeu al vinului și al fertilității, fiul lui Hermes, prietenul și profesorul lui Dionisos. Era bufonul) Olimpului și avea, în toate reprezentările, înfățișarea unui bătrînel vesel și mucalit.-
11 Socrate (469—399 î.e.n.), celebrul filozof atenian, considerat ca cel mai inteligent dintre oamenii tuturor timpurilor.
12 Descriindu-l pe Marc Antoniu, Plutarh îl compară cu statuile lui Her-cule: „Chiar pe chipul său se vedea aerul demnității unui om liber, apoi barba lui cu multă noblețe și fața lungă și nasul acvilin păreau că se aseamănă cu imaginile pictate și sculptate ale lui Hercule, care reflec¬tau bărbăție\" (trad. N.I. Barbu, în voi. Plutarh, Viețile Pândele, IV, Editura Științifică, București, 1969, p. 531—532).
13 Hercule Farnese, cea mai celebră statuie a lui Hercule, care se află la Muzeul din Neapole și care îl prezintă pe popularul erou, blînd și me¬lancolic, personificînd moderația îmbinată cu forța.
14 Marc Antoniu (83—30 î.e.n.), politicianul și generalul roman, care din dragoste pentru Cleopatra își neglijează îndatoririle de stat și este învins de Octavian Ia Actium (31 î.e.n.), iar apoi se sinucide.
15 împreună cu Octavian și Lepidus, Antoniu formează al doilea trium¬virat.
16 Demetrios I Poliorcetul (337—?283 î.e.n.), rege al Macedoniei, din anul 294. Era poreclit Spaima orașelor, deoarece asediază și cucerește, pe rînd, Babilonul, Megara, Rodos, Atena, Teba și Epirul. Despre el, Plutarh scrie că era atît de frumos, încît chipul lui nu a putut fi surprins nici de penelul pictorului și nici de dalta sculptorului: „Demetrios era mai mic de statură decît tatăl său (Antigonos), deși era mare, dar așa de minunat și de distins la figură, și cu o față așa de frumoasă, încît nici un pictor sau sculptor n-a putut s-o redea, în timp de pace se deda desfrîului\" (idem Demetrios, 2, p. 455).
17 Lamia, curtezană iubită de Demetrios. Era mult mai în vîrstă decît el, dar multă vreme s-a bucurat de toate onorurile care i se cuveneau favoritei regelui (vezi Plutarh, Demetrios, p. 24—27).
18 Ahile,! eroul din Iliada.
19 Pactolul_ este un mic rîu din Lidia antică și Turcia de azi. Era celebru pentru aurul pe care îl conținea nisipul său.
20 Sperheos, zeul rîu, soțul Polydorei, fiica lui Peleu, căruia Peleu îi pro¬misese că îi va dărui pletele lui Ahile, în speranța că ginerele său va accepta ofranda și îl va readuce pe Ahile sănătos din război, la casa părintelui său:
„Vai, că zadarnic în ruga-i părintele meu, o Sperheos, Þi-a juruit că la-ntorsu-mi acasă la mine în țară Pletele-mi ție am să închin și face-voi jertfa cea mare\".
(Homer, Iliada, XXIII, 140 - trad. G. Murnu)
693
Ahile își taie pletele blonde la moartea prietenului său, Patrocle, și le așază în mîinile acestuia, ca să ardă împreună cu el pe rug: „Iată eu pletele-mi dau să le ducă cu sine Patrocle\" (idem, 149),
21 Policena, fiica lui Priam și a Hecubei, ucisă de Pirus, fiul lui Ahile, pe mormîntul tatălui său. In una din legendele grecești, se povestește că, îndrăgostit de Policena și dorind să se însoare cu ea, Ahile a pătruns neînarmat în Templul lui Apolo, unde urma să se oficieze căsătoria.
ș< Aici, el a fost săgetat de Paris sau de Apolo însuși, care luase înfățișarea lui Paris. Ahile fusese trădat de Policena, căreia îi destăinuise secretul invulnerabilității sale, precum și unicul său punct vulnerabil.
22 în englezește, proverbul este: „Extremes meet\".
23 Anachinii erau, în Vechiul Testament, o rasă de uriași, care locuiau în Hebron. Ei erau cei trei fii ai lui Enac: „Acolo am văzut noi și uriași, pe fiii lui Enac, din neamul uriașilor\" (Numerii, 13:34).
24 Goliat, uriaș filistean, ucis de tînărul David doar cu o praștie (vezi
I Regi, 17).
25 Thetis, mama lui Ahile, își scufundase fiul în Stix, pentru a-l face ne¬muritor. Doar călcîiul de care 1-a apucat ea a rămas vulnerabil.
26 Timur Lene sau Tamerlan (1336—1405), cuceritor mongol, fondatorul dinastiei Timuriziior. Era șchiop, motiv pentru care i se dăduse porecla
de Lene.
27 în vechea Spartă, copiii născuți cu defecte fizice erau uciși imediat
după naștere.
28 Apolo.
29 Versul:
„Ti-e chipu-ntunecat, dar nu urît...\" („Your aspect is / Dusky, but not uncomely\") parafrazează versetul al cincilea din Cîntarea cintărilor, I: „Negresă sînt, ...dar frumoasă\" („I am black, but cornely\").
\' 1 -T - i J
30 „Din țărna roșcată Chipul ți-l frămînt, Cum pe Adam, alt\'dată, L-a făcut cel Sfînt.\"
(„From the red earth, like Adam, Thy likeness I shape, As the being who made him,
_______ \\Vhose actions I ape.\")
Adam înseamnă „pămînt roșu\". El își trage, deci, numele de la substanța din care a fost zămislit. 31 Referire la homuneuli (lat. = omuleți), ființe minuscule, fără corp> fără greutate, fără sex, dar înzestrate eu puteri supranaturale, pe care vrăjitorii și alchimiștii pretindeau că îi pot fabrica. Iată cum îi descrie Goethe în Faust, Partea a Il-a, actul II:
„Răsună sticla tle-un discret imtfold, Se tulbură, se-alege: se va face!
694
întrezăresc dintr-un tipar învoit
Un nostim omuleț cum se desface,
Ce fapte vrei de-un mai măreț răsunet?
în fața tainei explicate stai\", (trad. Ștefan Augustin Doinaș)
32 Se spunea despre salamandre că lor focul nu le poate face nici un rău deoarece au pielea umedă mereu.
33 Byron face aici aluzie la mișcările revoluționare din America de Sud, Italia și Spania, care erau în plin avînt în 1827.
34 Sodoma, vezi nota 61 la Marino Faliem, pag. 657.
35 Este vorba despre forțele compozite germane, franceze și spaniole ale armatei imperiale de sub comanda conetabilului Charles de Bourbon.
36 Faeton, fiul îui Apolo, zeul soarelui și al nimfei Climene. A furat caleașca tatălui său și, neputînd stăpîni caii și caleașca, s-a răsturnat, dînd foc cerului și pămîntului. Ceilalți zei au fost siliți să îl înece în Eridon (vechiul nume al rîului Pad) și astfel să salveze lumea (vezi Euripide, Hyppolilus, v. 733).
37 Barbaria era numele dat statelor din nordul Africii, Tripolitania, Tu¬nisia, Algeria și uneori Marocul, care erau semiindependente în timpul stăpînirii turcești (începînd cu sec. XVI). Aici s-a dezvoltat foarte mult pirateria.
38 Kochlini, rasă pură de cai, crescuți în inima Arabiei.
39 Huon de Bordeaux, eroul unui cîntec de gestă din Franța secolului al XlII-lea. Ucigîndu-l, din greșeală, pe Charlot, fiul împăratului Carol cel Mare, este condamnat la moarte, dar apoi pedeapsa îi este schim¬bată și Huon este trimis la curtea lui Gaudisse, emirul Babilonului și i se cere să aducă un smoc de păr smuls din capul emirului, patru dinți ai lui, să îl ucidă pe cel mai viteaz cavaler al acestuia și să o sărute pe fiica emirului. Huon reușește, cu ajutorul lui Oberon, să își ducă la îndeplinire misiunea. Povestea lui Huon a fost tradusă în limba en¬gleză în anul 1534 și s-a bucurat de foarte mult succes. Byron o cunoș¬tea probabil, sau o preluase din traducerea făcută de \"William Sotheby poemului Oleron de Wieland.
40 Memnon, în mitologia greacă, rege al Etiopiei, fiul lui Tithonus și al lui Eos (Aurora). A fost ucis de Ahile în timpul Războiului Troian dar, la cererea mamei sale, Zeus 1-a făcut nemuritor. Statuia despre care se credea că îl reprezintă pe Memnon se știe azi că este a lui Amenhotep al III-lea (Amenophis), care a domnit cam prin anul 1430 î.e.n. (dinas¬tia a 18-a). Strabo este primul care vorbește despre sunetul muzical care se auzea dinspre statuia aflată la Teba, cînd ea era atinsă de razele soarelui care răsărea. Se spunea că Aurora, mama lui Memnon, varsă lacrimi de durere pentru pierderea fiului ei. Lacrimile erau picăturile de rouă cu care se acoperă păraîntul înainte de răsăritul soarelui. S-a
695
crezut, multă vreme, că era vorba de o înșelătorie, dar s-a dovedit, ulterior, că sunetul se datora unor cauze naturale, presiunea curenților de aer din porii și crăpăturile statuii, curenți ce se încălzeau brusc la ivirea soarelui. După restaurarea statuii, fenomenul nu s-a mai produs.
41 Charles; de Bourbon (1490—1527), conetabil al Franței, în timpul dom¬niei lui Francisc I. La 13 septembrie 1515, a luptat împotriva milane¬zilor și a elvețienilor, la Marignano. A pierdut apoi favorurile regelui din cauza intrigilor puse la cale de mama suveranului, Louise de Savoia, pe care Charles o respinsese. A fost rechemat din Italia, în anul 1521, după moartea soției sale, Susanne, a rupt complet relațiile cu Francisc I și a intrat în serviciul împăratului Carol Quintul. A repurtat o seamă de succese pe cîmpurile de luptă din Sudul Franței și din Lombardia, împotriva\" armatei din patria sa. în anul 1527, Charles de Bourbon devine conducătorul (capo) unui corp de condotieri germani, spanioli și italieni care nu fuseseră plătiți de multă vreme și deci erau nedisci¬plinați și revoltați. Dornici de a cuceri prăzi cît mai bogate, ei se în¬dreaptă spre Roma. La 5 mai 1527, Charles de Bourbon se afla în fruntea unei armate de 30 000 de oameni, sub zidurile Romei, dar în dimineața zilei de 6 mai este ucis de un foc tras dintr-o archebuză. Franța îl con¬sideră renegat și trădător, ii-T iivorilo sale s:nt confiscate.
42u7aJaJo.este un sistem de interpretare a Scripturii, bazat pe presupu¬nerea că fiecare literă și cuvînt au un înțeles ocult. S-a dezvoltat în secolul al VII-Iea și a durat pînă în sec. al XVIII-lea.
43 Coranul, cartea sacră a Islamului.
44 ffăfomJ, compilație a legilor orale ale evreilor, însoțită de comentariile rabinilor, prezentate în comparație cu Scriptura sau legile scrise.
45 Șibbolet = spic de grîu (ebraică), este o parolă folosită de galaaditenii din vechea Palestina pentru a-i recunoaște pe dușmanii lor, efraimiții, care nu puteau să îl pronunțe pe „ș\" (Judecători, 12). Astăzi, cuvîntuî este folosit cu sensul de parolă.
4G „Am prins chiar un rege\" (\"We have captured a King\"). Este vorba despre Francisc I care a fost făcut prizonier la Pavia, la 24 februarie, 1525.
47 Crinul, ortografiat în limba franceză fie Fleur de lis, fie fleurdelys, era emblema regilor Franței, începînd cu Ludovic al VII-Iea (1137—1180).
48 Cheia este simbolul puterii papalității.
49 CelevjșaptfT\'colinihpe care este construită Roma sînt: Colina Palatină CapitoJfiîâV Qurnnal, Yiminal, Colina Esquilină, Caeliană și cea Aven-tină.
60 „Bourbonul, Bourbonul!\" („Oh, the Bourbon! the Bourbon!\") este o aluzie la cîntecul pe care îl cîntau, în marșul spre Roma, soldații spanioli:
696
„Calla, calla Julio Cesar
Hannibal y Scipion
Viva la fama de Bourbon\".
(„Uite, uite, luliu Cezar, / Hannibal și Scipion, / Trăiască faima lui Bourbon.\")]
61 Lucius Cornelius Sulla (Syla) (138—78 î.e.n.), general roman, conducă¬tor al fracțiunii conservatoare din senat. A comandat armatele romane în lupta împotriva lui Mithridate al Vl-Iea. A obținut comanda armatei, în detrimentul lui Marius și marșînd împotriva Romei (88 î.e.n.). După înfrîngerea lui Mithridate și devastarea Atenei (86 î.e.n.), 1-a înfrînt și pe generalul trimis de Marius și s-a reîntors triumfător la Roma. A urmat un război civil, din care Sulla a ieșit învingător, dar au fost masacrați 8 000 de prizonieri, partizani ai lui Marius. între 82 și 79 (anul în care s-a retras din viața politică), Sulla a fost dictator la Roma.
62 Cato Minor (95—46 î.e.n.), cetățean roman de vază, rămas celebru pentru cinstea sa. I s-a opus lui luiiu Cezar și 1-a denunțat ps Catilina. A fost partizan al lui Pompei și, după înfrîngerea de la Pharsala, a încercat să reziste la Utica, dar fiind înfrînt definitiv, în lupta de ia Thapsus, s-a sinucis, înfigîndu-și pumnalul în burtă și refuzînd ajutorul medicului care 1-ar fi putut salva. Episodul morții sale tragice este descris de Plutarh în Cato, 70.
63 Alaric I (370—410), rege vizigot care a invadat Italia în anul 408 și a devastat Roma doi ani mai tîrziu. A murit pe malurile rîului Busento și pentru ca mormîntul să nu îi fie profanat și devastat, vizigoții 1-au îngropat în albia rîului, pe care o deviaseră în acest scop.
54 Marte era zeul războiului în mitologia romană.
65 „Nu mai plîngeți
Pe dușman de vreți să-l frîngeți.\" („Weep Not — strike? for Rome is mourning.\") Comentînd aceste versuri, Byron scrie: „Scipio al doilea, Africanul, se pare că ar fi repetat un vers din Homer și ar fi plîns văzînd cum arde Cartagina. Mai bine i-ar fi permis să capituleze (decît să verse lacrimi)\"* Versul lui Homer apare în Iliada, VI, 459—460: „Dar să m-acopere țărna mai bine, să n-aud nainte Vaietul tău de durere, cînd zilnic te-or duce-n robie\", (trad. G. Murnu) Scipio Africanul .(234—183 î.e.n.), celebrul general roman, învingă¬torul lui Hannibal și al Cartaginei.
66 Hector, primul dintre fiii Hecubei și ai lui Priam, eroul troian ucis de Ahile.
67 Penații și larii, în mitologia romană, erau zeii protectori ai căminului. Fiecare casă avea cîte un Iar și doi penați. Larul era înfățișat purtînd o cupă și un corn din care se bea. El veghea asupra muncilor cîmpuluk
697
Penații vegheau asupra prosperității familiei. Ei erau înfățișați purtînd aripi și cîte un corn ca și larii. Reprezentările lor în lemn erau așezate într-o nișă special amenajată și lorii se aduceau ofrande înaintea meselor sau la ocazii festive, în afara larilor și penaților privați, mai existau și unii publici, care vegheau și protejau statul în general, precum și armata, marinarii, încrucișările de drumuri.
58 Ațe = nebunie (gr.), în mitologia greacă, fiica lui Zeus, personificarea rătăcirii care duce la păcat (Pippidi).
69 Claudius Caesar Nero (37—68), împăratul roman rămas celebru pentru cruzimea cu care a domnit. Este acuzat că și-ar fi ucis mama și soția și că ar fi dat foc Romei în anul 64, pentru a avea un pretext ca să îi persecute pe creștinii pe care îi făcuse răspunzători de incendiu.
60 Brennus este numele dat de romani conducătorului galilor care au devastat Roma în anul 390 î.e.n. Se povestește că toți locuitorii Romei fugiseră, cu excepția a 80 de senatori, care și-au așteptat cu stoicism moartea, rămînînd așezați pe locurile ce le ocupau de obicei în Senat și a tinerilor patricieni care s-au refugiat în Capitoliu. Roma a capitulat după șapte luni de asediu, iar Brennus a cerut l 000 de livre de aur pentru a ridica asediul. Fiind acuzat că folosește greutăți false, Biennus și-a aruncat pe cîntar sabia sa deosebit de grea și a pronunțat cuvintele rămase celebre pînă astăzi: „Vae victis!\" („Vai de cei învinșii\").
61 Pierre du Terrail, seigneur de Bayard (1474—1524), erou al Franței „le Chevalier sans peur et sans reproche\" („cavaler fără teamă și fără prihană\"). A luptat în războaiele purtate în Italia de Carol al VUI-lea, Ludovic XII și Francisc I și a căzut în luptă. A fost admirat chiar și de dușmanii săi. Murind, i-a reproșat Conetabilului de Bourbon infama trădare. Cum Bourbon îl plîngea, Bayard i-a răspuns: „Nu eu sînt de plîns, căci eu mor ca un om de bine; dar mie mi-e milă de dumneata, care lupți împotriva regelui, a patriei și a jurămîntului dumitale\". In Chronique de Bayart, 1836, LXIV, citată de H.E. Coleridge, moartea lui Bayard este relatată cu cele mai mici detalii, pe care le folosește și Byron în piesa sa:
„Quand ii sentit le coup, se prinț â cryer: \'Jesus!\' et puis ii dist: \'Helas! mon Dieu, je suiș mort!\' Se prit son epee par le poignee en signe de croix en disant tout hault, \'Miserere mei, Deus secundum magnam miseri-cordiam tuam.\'\"
(„Cînd a simțit lovitura a strigat: «Isuse!» și apoi a zis: «Vai, Doamne, mor!» Și-a apucat sabia de minerul în formă de cruce, zieînd cu voce puternică: «îndură-te de mine, Doamne, după mare mila ta».\")
62 „Vade in pace\" = te du în pace (lat.).
63 Benvenuto Cellini (1500—1571), celebrul sculptor și scriitor florentin. In timpul atacului Romei, a apărat Castelul Sân Angelo împotriva
698
germanilor și s-a lăudat că el este cel care 1-a ucis pe Conetabilul de Bourbon. Fiind închis sub acuzrția că ar fi furat aur din tezaurul Vati¬canului, a fost eliberat la intervenția lui Francisc I.
64 Marmura cea mai celebră din Italia. Carierele din Carrara se exploa¬tează de 2000 de ani.
65 Belkțria este zeița războiului în mitologia romană, tovarășa lui Marte.
66 Milon (cea 500 î.e.n.), celebru atlet grec, învingător în luptele organi¬zate cu prilejul Jocurilor Olimpice.
67 Din trupele imperiale conduse de Conetabilul de Bourbon împotriva Romei, făceau parte cel puțin 6 000 de Landsknechte (pedestrași ger¬mani, purtători de suliță), convertiți la religia reformată și dornici să îi măcelărească pe catolici și să distrugă altarele și crucifixele. Condu¬cătorul lor era Georg von Frundsberg, care pornise spre Roma din dorința de a-l spînzura pe Papă. El a trăit între 1473 și 1528.
08 Tîrfa din Babilon este numele dat în Noul Testament, bisericii catolice de la Roma.
69 Titus (40—81), împărat roman (79—81). El este cel care a distrus Ieru¬salimul.
70 Penthesilea, în mitologia greacă, regina amazoanelor, care s-a alăturat troienilor și a fost ucisă de Ahile, care apoi a plîns-o pentru curajul și frumusețea ei.
71 ToMas sau Tolil, carte din Vechiul Testament. Tobie este trimis de tatăl său, Tobit, într-un oraș îndepărtat, în Ecbatana Mediei. Tobie ajunge în casa Sarei care „fusese măritată după șapte bărbați\", dar pe aceștia îi ucisese Asmodeu, duhul cel rău. Din cauza aceasta, slujitorii tatălui ei voiau să o alunge. Ea este ajutată de Rafael și se mărită cu Tobie pe care Rafael îl învață cum să îl alunge pe Asmodeu, afumînd, inima și ficatul unui pește (Tolit, 3:78 și 8:2—3).
72 Nemrod, numele unui vînător vestit din Vechiul Testament, fiul lui Cuș, nepotul lui Ham și strănepotul lui Noe (Facerea, 10:8—9).
73 Aici se încheia drama în forma în care a fost publicată la prima și la următoarele ediții. In anul 1901 însă, ei i se adaugă un scurt frag¬ment, descoperit în manuscris și care poate arunca o lumină asupra proiectelor lui Byron, rămase însă neîmplinite.
Lia-Maria Pop
Postfață
Poate că faptul cel mai surprinzător în istoria teatrului englez din prima jumătate a secolului trecut e slabul ecou pe care 1-a avut în public dramaturgia lui Byron. Cu excepția pieselor lui Shelley — Cenci \'si, evident, Prometeu descătușat,— nu se poate menționa nici o altă creație dramatică a vremii în care să se regăsească mai limpede trăsăturile unei mentalități cu adevărat ilustrative pentru epoca romantică. Surpriza încercată de isto¬ricul literar e cu atît mai mare cu cît creația dramatică a autorului lui Man¬fred și al lui Cain pune în lumină o atitudine ce nu își află semnificațiile cele mai adînci decît în puține poeme, acestea avînd, însă, parte de o pri¬mire incomparabil mai entuziastă din partea cititorilor. Și, po de altă parte, cîteva dintre dramele sale erau destinate lecturii, deci se adresau, în esență, aceluiași public, ca și Ghilde Harold sau Don Juan. Iar celelalte, cum observă cu dreptate un comentator, „dovedesc o mare familiarizare cu convențiile teatrului, dorința de a compune un dialog plin de naturalețe, deși nu lipsit de accente retorice, capabil să treacă dincolo de scenă, și mărturisesc un interes statornic pentru realizarea unui adevărat spectacol\"1.
E mai presus de orice îndoială că Byron, ale cărui legături cu faimosul Drury Lane Theatre erau atît de strînse (a scris, în 1812, poetica Adresă la deschiderea localului reconstruit al acestei vechi instituții dramatice și, în 1814, a fost ales în Consiliul ei de conducere), cunoștea bine tehnica textului dramatic. Cu toate că el insista — publicînd numeroase prefețe — asupra caracterului „nescenic\" al pieselor (ceea ce vine în violentă con¬tradicție cu o altă declarație a sa, potrivit căreia își propusese „să reformeze scena engleză\"), majoritatea scrierilor sale au văzut lumina rampei; e drept, mai ales după moartea autorului lor. Nu se poate susține în nici un fel că ele nu s-ar fi adresat spectatorilor de la începutul acelui tulburat
1 Martin K. Nurmi, în The Reader\'s Encyclopedia of World Drama, editcd by John Ga33-ner and Edward Quirm, New York, 1969, p. 103.
700
început de secol, că ar fi fost cumva mai greu de înțeles decît versurile poemelor. Poate că atitudinea îndeajuns de ambiguă a lui Byron față de perspectiva transformării dramelor sale în spectacol dramatic să ascundă, cum s-a sugerat, „un soi de teamă: voia să obțină succese răsunătoare, dar se îngrozea la gîndul eșecului, pentru că, într-o sală de teatru, aceasta i s-ar fi înfățișat mai clar decît eventualul insucces al poemelor, respinse de cititorii pe care, oricum, nu îi vedea\"1.
Cu totul îndoielnice sînt concluziile celor care i-au privit opera de dramaturg ca pe „un refugiu, o compensație a tensiunii sufletești, a solicită¬rii intelectuale, a dăruirii totale cerute de poeme\"2. Dramele sale vădesc, fără nici un fel de echivoc, însușiri întru totul comparabile acelora ale poemelor scrise în aceeași perioadă, deci în anii deplinei sale maturități. Aceleași întrebări fundamentale, aceeași neliniște gravă, tulburătoare, fac ca piesele să pară nu o dată adevărate transpuneri în dialog a textelor poemelor. Unii dintre eroii săi dramatici reprezintă, în realitate, reluări
la o scară mai largă a portretelor desenate în poemele din acei ani.
«»• \" DespreQkfawfra|,\'de pildă, se pare că a fost compus la îndemnul lui
Shelley care, convins fiind fără nici un fel de ezitare de „măreția j poetică\" a prietenului său, îi cerea să încerce să scrie o operă pa măsura gîndurilor ce dădeau înțeles suferințelor proprii îndurate cu demnitate, dar nu cu nepăsare3. Byron a început să scrie această dramă poetică în 1816, pe cînd se afla în Alpii Elveției; el avea s-o interpreteze ca pe „un catharsis\", inten¬ția lui mărturisită fiind „să realizeze nu o dramă propriu-zisă..., ci, mai curînd, un dialog\"4. Sursa de inspirație a fost, probabil, Faust pe care „călugărul\" Lewis, celebrul autor de romane gotice, i-l citise cîndva în traducere englezească; dar eroul lui Byron nu va semăna cji_cj3jjyjui_Goethe, .jilîl vaTevoca mai degrabă pe\"Prometca.,Tn Viziunea poetului englez, sensul dramei consta în contopirea conflictului cosmic eu atlîncile tulburări lăun¬trice ale individului. Protagonistul — au căzut de~ăco\'rd comentatorii —
«B urm
cu toate că forma de expresie reprezintă o despărțire de
modalitățile poetice folosite de el pînă atunei,intriga drannti că e alcătuită, la.lal c9(,,aceea a poemelor de pînă atunci, cîin întrebările dureroase puse de existență și din răspunsurile pa care încerca să le dea poetul.
Samuel C. Chew, unul dintre primii istorici literari englezi care s-au •consacrat studierii dramelor byroniene, remarca odinioară că, în Manfred, poetul a creat „cea mii autentică întrupare a by ronisrflului\"; „Manfred — scria el — marchează, incontestabil, zenitul tipului d e erou creat de
1 S.C. Chcw, The Drama» oi Lord Byron, Baltiinore, 1915, p. 116.
1 Vezi William H. Marshall, The Stne\'.ure of Byron\'s Modern Poems, Philadelphia, 1962,
p. 77.
* Lord Byron\'s Correspondence, edited by John Marray, New York, 1922, II, p. 19. 1 Cf. Paul G. Trneblood, Lorg Byron, New York, 1969, p. 81.
701
Byron... Profunzimea gîndului întregește aici melancolia căreia poemele de tinerețe îi dădeau doar o anume mondenitate\"1. Problema posibilelor surse i-a preocupat de multă vreme pe comentatori; ea nu reflectă, desigur, doar pasiunea pentru detaliu a unor spirite erudite, ci are rostul de a întregi conturul unei opere cu adevărat reprezentative. Se dovedește, astfel, din ce în ce mai argumentat, că drama byroniană e o sinteză complexă a unor direcții caracteristice romantismuHr\"de la răspîntia celor doua secole. Personaje cu un profil psihoiogic~și moral diverTau fost po\'menite de exe-geții acestei opere ca modele ale eroului ei: \"Werther al lui Goethe, Ren â al lui Chateaubriand, califul Vathek al lui Lewis, personaje ale altor ro¬mane gotice — Castelul din Olranto și Misterioasa mamă ale lui Walpole, Bertram al lui Maturin — , ale poemelor Crăiasa Mab și Alastor ale lui Shelley. Ceea ce le unește pe cele mai multe e o tragică inadaptabilitate, o inflexi¬bilă hotărîre de a respinge orice compromis.
Dar Byron, ni se spune, se recunoaște dator în primul rînd lui Eschil și Prometeului său2. Eroul eschilian fusese de multă vreme una dintre creațiile literare cele mai îndrăgite de poetul englez; în vara lui 1816, cu puțină vreme înainte de a începe să compună Manfred, el scrisese un scurt poem care celebra suferințele Titanului, neînduplecata sa împotrivire față de tiranie, curajul și frumusețea sa morală. Pe de altă parte, drama reflectă o nouă atitudine a lui Byron față de natură; el nu mai crede în puterea ei de \'a-l ocroti pe om, așa cum postulau principiile gîndirii naturiste ale lui Wordsworth, nici de „a-l elibera de el însuși\". Influențată, de bună seamă, de concepția lui Cuvier, viziunea lui Byron e legată de aceea a identificării naturii cu o forță care, transformîndu-se necontenit, declan¬șează cataclisme. E tema unui poem apocaliptic, întuneric, scris cam în aceeași vreme ca și Prometeu, proiectînd imaginea înfricoșătoare a unei lumi pustii, sinistre, de după catastrofa care încheie cea din urmă etapă a evoluției naturii.
Primele două acte ale lui Manfred au fost compuse în Elveția, cel de-al treilea la Veneția. Forma inițială era lipsită de unitate dramatică și poetică, fapt dezvăluit cu necruțătoare luciditate de Byron însuși: drama eia „dezlînată\". plină de „efecte de un gust îndoielnic\", „prea metafizică\", iar actul al III-lea era „îngrozitor de prost\"3. Cînd a aflat că William Gif-ford, unul dintre cei mai temuți scriitori satirici ai vremii, are aceeași părere despre actul final al dramei, n-a mai ezitat și, lucrînd zi și noapte\"4, 1-a înlocuit cu o versiune nouă, incomparabil mai densă și mai sobră; la reușita formei revizuite a contribuit decisiv vizita pe care, în primăvara lui 1817,
1 S.C. Chew, op. cit., p. 67.
«Vezi M.K. Joseph, Bijnn: The Poet, Londra, 1961, p. 104.
\' Vezi idem, p. 107
\'Paul G. TrueWood, op. cil., p. 82.
702
a făcut-o la Roma1. Opinia exegeților săi e aproape unanimă: revizuirea ultimului act a salvat întreaga dramă și i-a conferit o nouă semnificație poetică și filosofică pe care nu o avusese înainte.
Dar Manfred a prilejuit întotdeauna interpretări foarte diverse; nici din discuțiile cele mai recente sensul polemic nu lipsește. Unii o privesc ca pe o dramă compusă în felul „moralitâților\" medievale, străiiiâ însă de ia __a]jii. „Mant\'red e piUiuclia, miei stâri~de spirit pe ecranul unei existente..., ^izbiuiniieajoetică a unei probleme vitale~â unu undi viii\"3. Sau, după opinia altora, „motivul central din Manfred e remușcarea, suferința eternă de pe urma unei crime ce nu poate fi ispășită\", într-o dramă ce se înfățișează ca o „revelație continuă a caracterului și poveștii eroului..., care caută salvarea de păcat\"4.
Eroul Iui Byron e zdrobit de conștiința păcatului pe care 1-a săvîrșit, _ an păcat ce râmîne pînă la urmă ascuns celorlalți, invocînd spiritele~Na^~~ declanșează drama lui Manfred: blestemul îl osîndește la veșnicia Infer-nului dinăuntrul propriei ființe.
Contemplînd, de pe culmile Muntelui Jungfrau, frumusețea naturii^ Manfred își dă seama că ea nu poate_să-i_aducă_ tămăduirea; înspăimîntat flp puteroiț dBgfnifffa\'vă. a. riafriri\'.. el încearcă să se sinucidă., însă. ° s\"1vt de Vînătorul de capre. Dialogul dintre cei doi îi_oferă lui Hyrnn p-rilnjnl
să dezvolte o temă preferată: superioritatea eroului însingur?* în — păcaM — jjău — erou-supraom — fată de măritorii de rînd, f!hfimîn/3_ ijiitm-nl Vrî, — iitoarei Alpilor, Manfred îi spună povestea tragică a morți\'\' frnmna«pi Actarfe
făcînd, doar aluzii vagi J\" r*-Tat\'l1Jni șj ț-.Brînd înHurajpa. nityij, HînH ...... .,
Astarte îi apare din nou, erou! recunoaște în ea spiritul acelei „Una\" care îi poate înțelege, „Una\" pe care a iubit-o, dar a ucis-o prin dragoste.
M.K. Joseph observă cu finețe că păcatul lui ilanfred poate fi strict circumscris unui anume individ, unui temperament și unui univers mara l,
dar „consecințele lui sînt.yanBraliv aJByifo-i.f.ii1 pă.f.at. n.1 Ini ]\\fiTifrftfl a a.ppla.
£* elJace_pj,Þte..din rasa umană\'^. în ultima scenă a actului al II-lea, eroul -
1 Ibid.
* William H. Marshall, op. cit., p. 97.
1 W.J. Calvert, Byron: Romantic Paradat, Chapel HUI, 1935, p. 173.
«Andrew Rutheriord, Byron: A Criticai Study, Edinburgh-Londra, 1962, p. 79.
5 M.K. Joseph, op. cil., p. 104.
*
703
lui Byron cutează să provoace Răul însuși: el îl înfruntăpe demonul Arima-a puterii destructive a naturii. Manfred_știe că, mai
\"jgresus de Arimancs. se află o forță a Binelui, ramimnd ascunsă LȘJ necu-nnimtrl pfTitni t\"trlpfiiiiTia. Tu~ele din urmă, fantoma lui Astarte. ii vestește r3. Tnna.rtpa^ pp rn.rflgi-a^fînrif-n cu atîta disperare, e aproape\".\'
Și, în ultimul act — în noua versiune ce elimină finalul melodramatic ~dîrf~ prima formă a dramei — ., Manfred,, ispășind, moare cu o superbă demni¬tate. a.lungîndu-i pe demonii care vin sâ-i ceară sufletul, așa cum i-l ceruseră ; Fauat Emul ]ni Byrcn e un Prometeu înfruntîBd puLeiile jjâjilul.
Manfred poate fi, așa cum îl privea Nietzsche, o materializare a ideii de supraom. Dar păcatul său și inevitabila prăbușire sînt consecințele orgolioasei despărțiri de restul T.™am\'+-\'H-\' JQ m pna+i> fj țp rtici im f.az. nn PrnmfitpTi, ppntrq r ă, suferințele lui nu provin din tulburătoarea con-
prov.n
șțiințăj unei datorii fundamentale față de ceilalți; și tocmai de aceea Byron jiu poate să-i întrevadă alt destin decît prăbușirea. Drama lui e aceea a
încătușării in păcat, salvarea nu poate, sta decît în moarte; pentru ca nu
iPromelcu — purtător a
jertfei aducătoare de lumină, nu poate fi nici un
rometeu aescatu$at.__ Man-
însingurarea lui voită, e un Pnmeteu înlănțuit pentrn
\"totc-eauna.
\"\"\"Sodificînd însăși structura ultimului act, Byron dovedea că și-a dat seama cît de nepotrivite erau convențiile goticului pentru analiza psiholo¬gică a personajului; exact în aceeași vreme, poetul era confruntat de această problemă în compunerea celui de-al IlI-lea, cînt al lui Ghilde Harold. De acum înainte, el va recurge cu consecvență la soluția unităților clasice, întru totul adecvate unei construcții monumentale a eroului. „Provocarea pe care o aruncă Manfred, oricît ar fi fost de confuză la început, e rație» nală în final și, în moarte, el se înalță la o mîndrie stoică\"1.
Manfred e, desigur^JByron — așa cum au conchis de mult comenta-\' adăugat, un gyron care își aducea aminte de iectu-
rile lui din MJlton. ..Cînd a crcatrceă de-a doua versiune a ultimului act, el \"\"Tgâir\'glas unei rațiuni a existenței. Arta lui nu mai e expresia clipelor de ( reverie s-țn a. dorințelor neîmplinite Nu mai e vorba de o conștiință artis¬tică separată de conștiința umană\"2. Realizînd acest tragic catharsis al suferinței, păcatului și remușcării, Byron e pregătit să mai facă încă un pas spre cunoașterea realistă de sine și spre ejmapririarea din -Don Junn\"*, Manfred e o primă versiune a complexului și
\'Idem, p. 106.
!W.J. Calvert, op. cit., pp. 143—44.
3 Paul G. Trueblood, op. cil., p. 84.
Manfred e contemporan cu Ghilde Harold. Contemporane cu celălalt •erou autoportretistic, cu Don Juan, vor fi alte scrieri dramatice, do o struc¬tură diferită1; dacă nu întotdeauna cu ambițiile filosofice ale amplului poem din 1816—17, în orice caz mai aproapo de întrebările pe care și le puneau oamenii obișnuiți, de confruntarea lor cu istoria. Ceea ce explică si faptul că ele au fost jucate rpai des pe scenă (una dintre ele, și anume prima în ordinea scrierii, Marino Faliero, la Drury Line, chiar în timpul vieții autorului, într-o interpretare nu foarte p3 placul său); p3 cînd Man-freil afost prezentat întotdeauna ca un „poem d ram \\ t ic^ un f eTcTe \"oratoriu însoțit de muzica lui Schuti>a,nn, „într-o formă ca un efect remarcabil\"3.
,.Dramele venețiene\" — Marino Faliero și Cei doi Foscari — au fost publicate în 1821; că ele nu au însemnat o orientare statornică în cuprinsul teatrului byronian o dovedsște împrejurarea că, în același an, vedeau lumina tiparului alte piese cu o structuri foarte diferită — Sardcmipal și Cain. Exemplul urmat de el în „draraale venețiene\" (ca și în cele care le vor urma Imediat, Werner, din 1822, și Schimbarea schilodului, publicată în 1824) « o sinteză nu foarte complicată a teatrului antic grec, a celui al clasicis¬mului francez din secolul al XVII-lea și al teatrului lui Alfieri pe care, dintre toate acestea, Byron îl urmaază mii fidel3.
Implicațiile politice ale lui Marino Faliero sînt clare. Piesa a fost com¬pusă într-o vrem.3 în care participarea lui Byron la mișcarea clandestină a carbonarilor atinsese un punct culminant; în același an cînd atitudinea lui fața de timidele încercări ale „reformatorilor\" englezi de a modifica unele forma cu totul exterioare ale tradițiilor politice din țara lor devenise dia ce în ce mai sceptică și mai plină de dispreț. Byron cel de după 1820, ciad convingerile sale au dobîndit, în contact cu cele ale carbonarilor, o orientare tot mii apropiată de seasurile cele răii radicale ale acțiunii poli¬tice, nu va nui putea accepta, în nici un chip, soluțiile „echilibrului\" pro¬povăduite de partidul whig. O influanță adîncă a avut-o asupra sa, neîn¬doielnic, prietenul lui, Shelley, care, tot în jurul lui 1820, ajunsese la o formulare mii riguroasă a unor idei revoluționare, umbrite cîndva de o candida, adolescentină viziune utopică.
Deși, ia Marino Faliero și, într-o măsură poate nu la fel de limpede, țn Gel doi Foscari, conflictul dintre convingerile patriotice, spiritul însetat de libertate, pe de o parte, și cultul romantic al eroului, pe de alta, se dez-
1 Dramele lui Byron sînt astfel datate de Herbert Road: Man\'red, 1817 ; Marini Faliero,
1320 Sardinapal, ianuarie-raa 1321; Cei doi Foscari, iunie-iulie 1821; Cam, iunie-aeptembrie
1321 Cer fi pămînl, octombrio 1821; Werner, decembrie 1821-ianuarie 1822-, Schimbarea schi-!î.\'i;*:>, mai-iunie 1822 (Herbort Read, Byron, Londra, 1951, p, 30), ceea ce demonstrează oâ -î e ocupa o perioada relativ compacta a creației poetului.
1 Martin K. Numi. op. cit., p. 101.
1 Vezi Saraue] C. Chew, cp. di., p. 81.
sl -t
văluie mai brutal, e mai greu de rezolvat decît în oricare dintre operele dramatice ale lui Byron. Dogele Faliero, protagonistul celei dinții drame, la început slăvit de ceilalți nobili ai Veneției, apoi azvîrlit de ei în dizgrație, se răzvrătește, pornește o răscoală, e trădat și de ceilalți, e prins și deca¬pitat pe treptele Marii Scări a Palatului Dogilor. Destinul lui reflectă viziu¬nea încă ezitantă a celui care aderase la o conspirație, întemeiată, totuși, pe participarea unor clase sociale diverse: neîncrederea lui în mulțime exprimă poziția „unui aristocrat\", credincios ideilor revoluției, iubind sincer libertatea, dar care nu credea în puterea celor mulți\"1.
Cealaltă „tragedie venețiană\", Cei doi Foscari, reia tema, dar cu o intensitate sporită, de vreme ce purtătorii ideilor antagonice — patria, înțeleasă ca rațiune supremă a existenței și lealitatea față de clasa căreia îi aparține individul — sînt, ca în opozițiile teatrului lui Corneille, fiul și tatăl. Tînărul Foscari se jertfește pentru Veneția, socotind că datoria pentru țară e datoria fundamentală a oricui; bătrînul doge pedepsește această abatere a fiului său de la obligația de a rămîne credincios ierarhiei aristo-cratice. Conflictul are, însă, o puternică tentă romantică și nu vom fi sur¬prinși să îl legăsini — ca și pe acela al lui Manfred — printre izvoarele de inspirație ale picturii lui Delacroix. „Nicăieri în altă parte Byron nu a dezvăluit nia-\' clar separarea dintre dorința sa de libertate, de dreptate firească, și sentimentul că e, totuși, necesară o autoritate ordonatoare\"2.
Sardanapal — scris, ceva mai devreme, în același an — proiectează acțiunea pe un fundal cu totul diferit, acela al istoriei străvechi — Asiria din vremea regelui care a lăsat amintirea setei sale mereu nepotolite de fast (și el erou al unei foarte semnificative compoziții a lui Delacroix). Regele din Kinive se lasă în voia dorințelor voluptoase și, cu toate că păs¬trează în adîncul sufletului intenții dintre cele mai generoase, nu poate să se împotrivească răscoalelor pe care nepăsarea lui le provoacă, la fel ca și violența nestăpînită a lui Faliero. în viziunea lui Byron, Sardanapal e modelul suveranului luminat, brav, supunîndu-se intereselor supușilor făi; „în ceea ce privește temperamentul, omenia, curajul mergînd pînă !a sacrificiu, Sardanapal ilustrează idealul comportării unui conducător, în sistemul byron;an de valori\"3.
Dacă aceste trei drame au eșuat în încercarea lui Byron de a transforma teatrul englez și de a întemeia o tradiție clasică engleză, aceasta s-a în-tîrnpiat, negreșit, pentru că „ele au apărut în momentul de culme al ro¬mantismului și pentru că, în spiritul lor, erau mai curînd europene și ita-iienești decît clădite în sensul tradiției naționale\"4. Indiferent dacă Marino
1 E.D.H. Johnson, „A Political Interpretation of Byron\'s Marino Faliero\'\'. în Modern Language yuarterly, Iii (1942), p. 425; citat în Paul G. Trueblood, op. cil., p. 105. 1 M.K. Joseph, op. cit., pp. 114—15. •Paul G. Trueblood, op. cit., p. 105. \' W.J. Calvert, op. cil., p. 172.
1
Faliero reprezintă punctul cel mai înalt al eforturilor lui Byron de a crea o dramă clasică, așa cum crede Rutherford, sau dacă această calitate o înde¬plinește Sardanapal— pe care o preferă Joseph —, criticii sînt, aproape în unanimitate, de acord că toate cele trei drame laolaltă constituie o etapă importantă în încercările continue ale lui Byron de a descoperi forme poe -tice noi, adecvate exprimării unor complexe stări de spirit. „Se cuvine să-l recunoaștem pe Byron ca pe un pionier al epocii sale: lui îi revine me--ritul că, în plin romantism, s-a integrat în neîntreruptul efort ce a marcat istoria literaturii engleze de la Shakespeare pînă în zilele noastre de a așeza drama poetică «pe un temei contemporan funcțional»1. Asemenea lui Elioi sau lui Yeats, în secolul nostru, Byron „a înțeles nevoia de a regîndi și a reformula chestiunea expresiei dramatice și de a-i găsi noi modele; la fel ca succesorii săi, el merită să i se acorde acest credit, indiferent de succesul sau eșecul cutărei sau cutărei piese\"2.
Și să nu uităm că, dacă premiera lui Marino Faliero nu a însemnat neapărat un succes, fără să fie nici un eșec, în scliimb Cei doi Foscari, bene¬ficiind, în 1838, de interpretarea lui Macready, cel mii de seamă actor englez al vremii, a reprezentat un adevărat triumf: „asistența, în picioare, a ovaționat, fluturîndu-și batistele\"3, iar psste cîțiva ani Verdi va compune o operă al cărei libret era bazat pe textul dramei lui Byron. Și Sardanapal, pus în scenă tot în 1838, de Charles Kean, a fost, foarte bine primit de pu¬blic, deși, din nefericire, tăieturile operate în text diminuaseră mult sem¬nificația morală și, o dată cu aceasta, și interesul tematic al dramei. Să constituie dramele din 1821 dovada unei paradoxale anticipări a gustului spectatorilor din perioada în care se conturaseră îndeajuns de precis direc¬țiile unei reacții antircmantice?
Ultima dramă terminată de Byron (1821—22) este Werner, dedicată lui Goethe; în prefața ediției din 1822, poetul mărturisea că, în 1815, începuse să scrie o piesă care era, de fapt, adaptarea unei povestiri gotice, Krvits-ner, citită de el în copilărie4. După șapte ani, el se întorcea la povestirea germană și crea o veritabilă dramă gotică, în care apar bandiți, castele ruinate, uși secrete, neașteptate schimbări ale destinului, misterioase în¬rudiri descoperite miraculos, un fiu pierdut și regăsit, un personaj ale cărui dimensiuni eroice „sînt prea mari pentru a se potrivi cu viața adevărată\"5. Cu alte cuvinte, o întreagă recuzită caracteristică întru totul convenției goticului, culminînd cu. spectaculoasa dezmințire a așteptărilor specta¬torului care încearcă să-l ghicească pe criminal.
1 Paul G. Trueblood, op. cit., p. 105. 1 31.K. Joseph, op. cit., p. 112. \'Martin K. Xurrai, op. cit., p. 104. 4 Vezi Francis M. Doherty, Dijron, Londra. 1968, p. f). Ibii.
706
Drama nu se limitează, desigur, la efectele realizate în tradiția nara¬țiunii gotice; ea conține o dezbatere privitoare la păcat (în speță, la păcatul moștenit, ceea ce aruncă lumină asupra unei dureroase obsesii a lui Byron). Contrastul dintre tatăl care detestă violența și fiul —ucigaș cu sînge rece — e caracteristic drimelcr byrcniene, iar exegeții au crezut că pot iden¬tifica surse elisabetane (Henrie al IV-lea, Partea întîi și Eenric al V-lea ale lui Shakespeare1). Și, mai presus de orice, ei au apreciat fără rezerve versul energic, fluent, adesea scînteietor.
ScristoMn 18gg fdarjmMcat. cum se știe, în 1824), fragmentul dra-JmA \'.kMu^.mteipretat adesea ca „o appTă rejr.cheie
perioada dramelor \"concepute în spirițul_«n\'sfcÞe?or\"2. In realitate, chiar șî așa cum Ira rămas~3e~te-B7TTJTÎ7 cele cîteva scc^ieTiără să închege o ac¬țiune dramatică, spun, totuși, mai mult. Povestea propriu-zisă e_simplă, un amestec de roman gotic și de drgmă~lavigtiana: un ghebos, Arnold. e_ T vizitaț_de~TTrăvbl care-i TJTOpumTun schimb bizar: un trup superb pentru^ \"că/rin a r. 111 in; cnrp cocoșat. Cei doi, într-un cuplu care le-a evocat unora \" pe _Don_Quiioțeși pe Rfl.-nrjin3, pnme,sc. să făptuiască isprăvi de vitejie^ drnrniil loTlîîicîndlît7Þ\"1îăTaEoma, la asediul șijajejuirea căjeiajanidpă. „Dar, încă din prima scenă, ascultăm cuvintele grele ale nn_eijmame_ce-i *\"\"rppTnsRa.7ă. l^iița1^b^TifiTÞrnțațfia:_£OYada tristă că _ocara pe care j-a ăzvîriîse~o\"dinioară proprîaTa mamă îl uimirea pe Byron după atîția ani. Cu toate că A^noldjiu e deloc un erou byronian: el suferă îngelTftrgr.-fnră-să se răzvrătească și socotește, la un moment dat, că singura rezolvare \" e sinuciderea (dar e salvat de „un bărbat înalt și negricios\" care apare, \"~cu un efect tipic romantic, din pîcja adunată în jurul unei fîntîni). S-a \'oEservat cu dreptate că, dintre cei doi, Diavolul — suav, spiritual, arogant, disprețuitor — se apropie mai mult de portretul poefiihiy Cu tnatp. ț-.ă si_ la Arnold se deslușește clar un_grgoli_u_a_I infiimită\'tji(dț pildă, o sinmifi-•^TTafivă evocare a, luijnrrmr_£cl Șchiop, cei care a putut să învingă natura \' potrivnic â, evocare ce păstrează ceva din mîndria cu care Evron își amintea r\"\"\"fle izbînziie sale sportive din anii de școală).
Schimbarea schilodului urma să încheie o direcție a dramaturgiei byroniene inaugurată de Manfred și care se dezvoltase paralel cu piesele istorice de factură neoclasică. Cu un an înainte de a fi început să scrie drama lui Arnold și a transformării sale, Byron compusese două „mi stere\", reinterpretări ale unor legende biblice cuprinse în cartea Geneici. Ur.a dintre ele, Cer și pămînt, e socotită de unii comentatori a fi „prima parte a unui poem neteiminat\"4. Istoricii literari au pus în lumină influența lui
1 Vezi ibid.; M.K. Joseph, op. cit., p. 101; \\V~.J. Calvert, op. cil., p. \'Vezi M.K. Joseph, op. cit., p. 104. 3 Vezi Franeis M. Doherty, op. cil., p. • Idim, p. 122.
708
l
. 100.
Siielley, evidentă mai ales în stilul coral al dramei1. Tema centrală e aceea a dragostei vinovate, prezentă în multe poeme ale sale; aici, ea e tratată îndeajuns de confuz și nu se poate ști ce pedeapsă le așteaptă pe fiicele lui lafet care au păcătuit cu îngerii. Singurul lucru care se poate bănui e că ele sînt sortite nimicirii, de vreme ce sint urmașe ale lui Cain, ce] care stîrnise cîndva mînia neiertătoarei divinități.
Speranța lui lafet de a vedea lumea salvată din ucigașul potop e spulberată de Duhurile răului, a căror ironie sardonică e, parcă, o prelun¬gire a aceleia din Ghilde Harold: crîncena pedeapsă nu va schimba nimic și omenirea va avea parte de aceleași dureri, va fi supusă acelorași păcate, iar sancțiunea și răsplata vor fi la fel de nedrepte. Dumnezeirea e implicit învinuită de cruzime, hotărîrca ei de a distruge lumea cu toate frumusețile ei fiind un păcat cu mult mai greu decît acela pe care ar vrea să-l pedep¬sească. Blestemul pe care îl aruncă Dumnezeirii o mamă ce-și știe pruncul osîndit să piară în cataclismul dezlănțuit de o mînie rece și trufașă e grăitor pentru înțelesurile acestui „mister\", în esență foarte puțin scenic.
Deși se pare că a fost scris înainte d&Cerji^pămînt (tot în cursul lui 1821, dar imediat după Cei doi Foscari
ciuzie a unei meditații privitoare la destin\'ii orrmiui confruntat cu neîndu-^rarea forțelor mai puternice decît firava lui făptură, supusă suîerîntei si
morții.Modelul este, evident, mai curînd cel al misterelor medievale decît al tragediei neoclasice pe care îl urmaseră dramele compuse cu puțină vreme mai înainte. DSr sursele interpretării filosofice pot fi identificate în gîn-direa raționalistă a secolului al XVIII-lea, care se deslușește sub aparențele romantice ale multora din scrierile sale. în prefața dramei, Byron însuși Jși_recunoaste ca puncte de pornire Genesc^Moarlea lui Alei de Soloraon ^ Gessner jj — dj?\"^\"_~:teoria catastrofelor a lui Cuvier. Răzvrătirea împotriva divinității dcspotke era preluată, cu \'siguranța, din ParadiguT ~
\'călarrorleiprin spațiile stelare se afla în Gînăurile de — -f ?LÎL^^^-^2iJLl3li-Sh.eJLky, La fel de amalgamate sînt și sugestiile filosofice pe care Byron și-a clădit drama: jelcmente disparate ale dogmei calvine^ viziunea atomistă a, iui Lucretiu.s7lîelsmurTui Pope, ideeajjlurîtătii lumilor a Iui\'. Bernard de_ Fontenclle, „degenerarea organică\" a lui Buffon, „preadamismul\" „că¬lugărului\" Lewis și, firește, așa cum preciza el însuși, teoria cataclismelor ciclice a lui Cuvier2./Cat« e scrisă într-o vreme ce despărțea prăbușirea credințelor fundamenTStfste, șjmjinită cu adîn.că pioșenie pe textul biblie, dejțpjjjiția sintMplnr hinlngjf.n și ort.ningjf.p alp. Ini Darwin și Charles Lvell.
byronian, cu sensul implicit al vastului spațiu cosmic, e esentia.]-mente modern\"3.
1 Herbert Read, op. ciL, p. 33.
\'Vezi M. K. Joseph, op. cii., pp. 117 — 21.
1 Pau! G. Trueblood, (.p. cit., p. 109.
M
Asemenea lui Manfred și lui lafet, Cain e mistuit de întrebări\\pri¬vitoare la sensul destinului uman. El este eroul corîliillilaui dintic bum
ftrabu-
s.sindu-se sub povara ei; încercarea lui_de a rezolva conflictul dintre injus-ii.tia~cosm.ică\"și propriul ^saTT\'gMț dedreptate e zadarnică. I se par odioase
și cruzimea Divinității și cea a sacrificiului pe care dăruiește drept ofrandă. Cain e un fanatic al rațiunii inflexibile. aduce_ pe_ lume moartea: și cea dinții moarte e o crimă.
Evoluția ideilor lui Byron, de-a lungul celor cinci ani care despart compunerea celui de-al treilea cînt al lui Ghilde Harold de publicarea lui Cain (Werner și Cer și pămînt, scrise la scurtă vreme după aceea, reflectă atitudinea filosofică și morală ce definește „misterul\" din 1821) conturează despărțirea de panteismul romantic și respingerea hotărîtă a viziunii unei „naturi binevoitoare\", adoptarea unui pesimism evoluționist în Cain și în dramele care îl vor urma (Don Juan, scris, cum se știe, în aceeași pe¬rioadă, va consemna aceeași semnificativă devenire a personalității poetu¬lui). Protestul violent care a întîmpinat publicarea lui Cain, in decembrie 1821, învinuirile de „blasfemie\" reprezentau, de fapt, opoziția aristocra¬ției conservatoare și a puritanismului față de întreaga operă a unui poet răzvrătit.
Dramaturgia lui Byron cuprinde, la fel de expresive și de semnificî-tive ca și poemele lui, înțelesurile unei ireductibile revolte împotriva ponci¬furilor, a injustiției și a prejudecăților morale și sociale.
Dan GRIGORE8CU
Un Mister
„Șarpele insă era cel mai [șiret dintre toate fiarele de pe pămînt, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu.\"
FACEBEA, Cap. III, 1.
Lui
Șir Walter Seott, Baronet
ii este dedicat
acest Mister al lui Cain,
de către prietenul său devotat
și servitorul tău credincios,
Traducere de VIRGIL TEODORESCU
ADTOBULI
PREFAÞÃ3
Scenele care urmează se intitulează un Mister, în conformitate cu numele dat în vechime dramelor cu subiecte similare, care erau numite Mistere sau Moralități*. Autorul nu și-a permis însă aceleași libertăți cu privire la subiect, cum se obișnuia în trecut, în piesele analoge, cum poate observa orice cititor suficient de curios pentru a studia acele producții profane, fie în engleză, franceză, italiană sau spaniolă. Autorul s-a străduit să păstreze personajelor sale un limbaj care să le caracterizeze; și acolo unde el este (și aceasta se în-tîmplă doar rareori) împrumutat din Scriptură, el a făcut, chiar și în cazul cuvintelor, modificări infime, doar în măsura în care o cerea ritmul. Cititorul își va aminti că în Facerea nu se precizează că Eva a fost ispitită de un demon, ci de „Șarpe\"; și aceasta numai pentru că el era „cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pămînt\"5. Orice interpretare ar fi dat rabinii sau Părinții bisericii acestui fapt, eu trebuie să iau cuvintele așa cum le găsesc și să răspund, împreună cu Episcopul Watson6 într-o ocazie similară, cînd Părinții bisericii i-au fost citați în școlile din Cambridge, „Cercetați Cartea!\", le-a spus el arătîndu-le Biblia. Trebuie să ne amintim, de asemenea, că subiectul meu nu are nimic de a face cu Noul Testament, la care nu se poate face aici nici o referire fără a fi anacronic, în ultimul timp, nu îmi sînt cunoscute poeme ca subiecte asemănătoare celui din Cain. De cînd aveam douăzeci de ani nu 1-am mai deschis pe Milton, dar îl citisem atît de mult înainte, încît faptul acesta nu mai con¬tează. Moartea lui Alei de Gessner7 nu am mai citit-o de la Aber-deen, pe cînd aveam op; ani. Impr-esia generală pe care mi-o amin¬tesc este aceea de încîntare; dar despre conținut mai știu doar că soția lui Cain se numea Mahala și cea a lui Abel, Thirza; în paginile care urmează le-am numit Ada si Zillah, primele nume de femei care
344
apar în Facerea. Ele erau cele ale soțiilor lui Lameh8; soțiile lui Cain și Abel nu sînt chemate pe nume. Dacă, deci, o coincidență a subiec¬tului ar fi putut produce și una a expresiei, nu știu și nici nu mă in¬teresează.
Cititorul este rugat să nu uite (ceea ce prea puțini binevoiesc să își amintească), că nu se face nici o aluzie la vreo viață viitoare în nici una din cărțile lui Moise și nici, de fapt, în Vechiul Testament. Pentru a găsi o explicație a acestei extraordinare omisiuni, el va putea consulta Divina Moștenire a lui Warburton9; fie că va fi sa¬tisfăcătoare sau nu, dar nimic mai bun nu ni s-a oferit pînă acum. De aceea, eu am considerat această revelație nouă pentru Cain, fără, sper, să fi denaturat cumva Sfînta Scriptură.
în ceea ce privește limbajul lui Lucifer, mi-a fost greu să-l fac să vorbească cum o fac preoții despre aceleași subiecte; dar am făcut ce am putut să îl mențin în limitele politeței spirituale. Dacă neagă că ar fi ispitit-o pe Eva luînd înfățișarea unui Șarpe, aceasta este doar din cauză că în Facerea nu apare nici cea mai infimă alu¬zie la ceva asemănător, ci numai la Șarpe în capacitatea sa șer¬pească.
Notă: — Cititorul va remarca în acest poem că autorul a adop¬tat, parțial, teoria lui Cuvier10, conform căreia lumea a fost distrusă de mai multe ori înainte de a fi creat omul. Speculația născută din cercetarea diferitelor straturi și oseminte de animale uriașe cunos¬cute și necunoscute găsite în ele, nu contravine concepției mozaice, ci, dimpotrivă, chiar o confirmă; deoarece încă nu au fost descope¬rite oseminte umane în acele straturi, cu toate că osemintele multor animale cunoscute sînt găsite lîngă resturile celor necunoscute. Afirmația lui Lucifer că lumea pre-Adamită a fost și ea populată de ființe raționale mult mai inteligente decît omul și avînd o putere proporțional asemănătoare celei a mamutului etc., etc., etc., este, bineînțeles, o licență poetică inventată de Lucifer însuși pentru a-l ajuta să își atingă țelul.
Ar trebui să adaug că există o tramelogodie a lui Alfieri11, numită Abele. N-am citit-o niciodată, cum n-am citit nici una dintre scrie¬rile postume ale autorului, cu excepția Vieții sale.
Ravenna, 20 sept. 1821*
* Traducerea Prefeței de Lia-Maria Pop.
PERSOANELE
BiRBAÞII
ADAM
CAIN
ABEL
FEMEILE EVA
ADAH ZILLAH
DUHURILE
. ÎNGERUL DOMNULUI LUCIFER
ACTUL i
SCENA 1
Pămlntul în preajma Raiului. Zorii zilei.
ADAM: O, Doamne necuprins și-atotputernic,
Tu ce-ai făcut, din beznele adinei, Cu un cuvînt, lumină peste ape, Fii lăudat cu zorii ce se-ntoarnă!
EVA: Tu ce-ai dat nume zilei și-ai desprins
De noapte, zorii, îmbinînd în caer Valul, de val, și în lucrarea ta Cuprins-ai firmamentul — slavă ție!
ABEL: O, Doamne, tu ce-ai dat la toate nume-
Pămînt, ocean, văzduh, amiezi și nopți • Și zămislit-ai lumi spre-a fi umbrite Sau luminate, și-ai creat făpturi Spre-a te-ndrăgi în fapta-ți — slavă ție!
ADAH: Părinte-al tuturora, Doamne veșnic,
Făpturi iscat-ai preafrumoase, dulci, Legîndu-le prin dragoste: mă lasă Să te ador prin ele — slavă ție!
ZILLAH: O, Doamne, tu ce-ai binecuvîntat
Tot ce-ai făcut, dar 1-ai lăsat pe șarpe Să intre-n Rai și să-mi alunge tatăl, Ferește-ne de rele — slavă ție!
ADAM: Tu, fiu întîi născut, de ce taci, Cain?
CAIN: De ce-aș vorbi?
ADAM: Spre-a te ruga.
CAIN: Voi, oare,
Nu v-ați rugat?
347
ADAM: Ba ne-am rugat fierbinte.;
CAIN: Și foarte deslușit. V-am auzit.
ADAM: Poate și Domnu-n mila lui.
ABEL: \' Amin.
ADAM: Tu, fiul meu dintîi, tu taci întruna.
CAIN: , E mai cuminte-așa.
ADAM: \'De ce?
CAIN: Eu n-am
Nimic să cer.
ADAM: Și nici să lauzi?
CAIN: - Nu.
ADAM: Cum? Nu trăiești?
CAIN: Dar n-o să mor?
EVA: \' Vai! Iată
Pomul oprit a dat în pîrg, iar rodul
Se scutură. ADAM: Și-o să-l culegem iar. _-•.,--..
O, Doamne! Pentru ce sădit-ai pomul
Cunoașterii? CAIN: Și pentru ce, atunci, ./ ,
Ați despuiat de poame pomul vieții?
Să-l f i lăsat în pace. ADAM: Fiul meu!
Să nu hulești: sînt vorbe pentru șarpe. :J CAIN: El adevăr grăit-a! Căci a fost ;
Pomul cunoașterii și pomul vieții. \' • \' t *\" Intr-adevăr. Cunoașterea nu-iTîuTt,
\' Nici viața nu-i. De ce-au adus blestem?
EVA; f Cîrtești asemeni mie, fiul meu, *!\'l?
« \\ ,Cînd tu pe lume nu erai. Nu vreau » T Prin tine să greșesc a doua oară.
l Eu m-am căit. Iar cel născut din mine
Nu vreau să eadă-n cursele întinse
Sub zidurile Raiului, capcane
Pe care-n Rai le-au întîlnit părinții. ^^-Nucăuța_ce_iiu_-i. Erai ferice ^\"^ Ue^ânTfTfăcut așa, o, fiul meu! r rt
ADAM: Fiind sfîrsită ruga, truda noastră
Se cade s-o-mplinim. E fraged încă s >#*- , Pămîntul si e darnic. Nu prea greu • \"t
îl facem să rodească.
348 \' -^ \' • . . . . \' • . rij,-
EVA: Fiul meu!
Ia pildă de la tatăl tău; supus
Și plin de voie bună fii, ca dînsul.
Adam și Eva ies.
ZILLAH: Ai alte gînduri, frate?
ABEL: Pentru ce
Þi-ntuneci fruntea, cînd tu știi prea bine
Că nu stîrnești decît mînia Celui
Atotputernic? ADAH: Cain, dragul meu!
Și-n fața mea te-ncrunți? CAIN: \' Nu, Adah. Nu.
Aș vrea să fiu o clipă singur. Abel,
Mi-e sufletu-ntristat. Dar o să-mi treacă.
Purcede, frate. Te-oi urma curînd.
Și voi, surori, nu-ntîrziați în preajmă.
Cuvîntul greu rănește gingășia.
V-ajung curînd. ADAH: De, nu, am să mă-ntorc
Și-am să te iau de-aicea. ABEL: Pînă-atunci
Te aibă Domnu-n paza Lui, o, frate.
Alei, Zillah și Adah ies.
CAIN (singur): Ce^iviața? Trudă. Ș\'i.de ce-aș trudi? --»Pentru că tatălmeu pierdut-a Raiul? Dar care-i vina mea? Eu nu eram Și n-am cerut să fiu. Că m-am născut Și că trăiesc nu-s fericit. De ce Făcu pe voie șarpelui, femeii? De le-a făcut, de ce-a fost pedepsit? Ce-a fost la mijloc? Pentru cine-a fost Sădit copacul? Pentru ce Adam S-a nimerit să fie el, în preajma Acestui mîndru pom din Rai? De-ntreb, Mi se răspunde veșnic: „El e bun! Și fost-a voia lui!\" De ce? De unde Atotputinte-nseamnă-a fi și bun? La temelia judecății mele Stau roadele amare-ale greșelii De care eu străin sînt. Ce zăresc? Un fel de înger, dar cu chip mai aspru
349
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LOCIFER:
CAIN:
Și mai smolit. De ce să-mi fie teamă
De el mai mult decît de alte duhuri
Care-și înalță sabia de foc
La porțile unde ades întîrzii,
în asfințit, ca să-mi arunc privirea
în marile grădini, ce-ar trebui
Să fie ale mele, pînă cînd,
Peste aceste ziduri interzise
Și arborii ce-și clatină frunzișul
Deasupra meterezelor păzite
De heruvimi, coboară, iarăși, noaptea?
Și dacă nu mi-e teamă-n fața celor
Cu săbii de văpaie, pentru ce
Aș șovăi acum? Pe cit se vede
întrece-n frumusețe și putere
Tot ce-am \\azut și totuși mi se pare
Că-i mai prejos pe cît a fost cîndva
Și-ar fi putut să fie: întristarea
întunecat-a chipu-i veșnic. Oare,
Așa să fie? Deci nu numai omul
E mistuit de suferinți? Sosește.
Intră Lucifer.
•
Un muritor!
O, spirit! Cine ești? Mai mare peste duhuri.
De-i așa De ce cobori lîngă pămînt?
Tărjnji i
îi știu durerea. .
Gîndul mi-l cunoști? — l Da, ți-l cunosc. Se zbate nemurirea; f într-insul.12
Nemurirea? O, nu cred. Noi n-am aflat-o. Pomul vieții-a fost Pierdut pe totdeauna din greșeala , Tatălui meu, iar pomul cunoștinței, Din graba mamei mele, prea din timp S-a scuturat si fructul lui e moartea. Te-au înșelat; tu vei trăi.
muri. Și nu-nțeleg dece Mi-e hărăzită moartea: doar atît
» Că irnam jiăscut^pxe_a-ijluji drept tjniă.
Și nu-i scăpare. Demn sînt de dispreț
Căci darul vieții îl urăsc și, totuși, /
Eu nu-i curm firul, ci trăiesc. Mai bine
N-aș mai Ii fost. LtJCIFKBtSK Jrăiesti. Si-ai să trăiești
întotdeaunaJu-ncerca să crezi \\
Că tmpul tău cioplit în lut înseamnă
întreaga viață. El pieri-va, însă, \\
Tu vei trăi nu mai puțin ca azi.
CAIN: Nu mai puțin? Mai mult de ce nu? \\
LUCIFER: \' Poate: \\
Atunci ai fi ca noi.
GAIN: Ca voi? Adică?
LUCIFER: Njernariter.
CAIN: Și sînteți fericiți? /
LUCIFER: Sîntem puternici.
CAIN: Fericiți? l
LUCIFER: . \' Nu. Oare,
Tu ești?
CAIN: Cum aș putea? Priveste-mi chipul!
LUCIFER: Bietjut! Te crezi nefericit!
CAIN: \' ^ Tu ce ești,
Cu marea ta putere? LUCIFER: Sînt acel
Ce-a năzuit să-ți sufle ție viață
Făcîndu-te într-altfc-l. CAIN: Ah! Tu pari
Un zeu, aproape. LUCIFER: Zeu nu sînt. Căci iată
N-am. izbutit, să\'f iu și sînt ce sînt.
Kl -m-cLJ^^r\'nlL_lJ£C^să^nnTnftasca_. CAIN: Cine?
LUCIFER: Zămislitorul lui Adam.
CAIN: Și-a toate
Cîte-s în cer și pe pămînt. Așa
I-am auzit cîntînd pe serafimi
Și-apoi si tata spune-așa. LUCIFER: Eu spun,
Ce-ar spune el, de-ar fi, printr-o pedeapsă,
Ce-s eu în cer și tu ești pe pămînt:
Că zămislit-a spirite și oameni. CAIN: s,; Ce-s spiritele?
350
351
LUCIFER:
CAIN:
352
Duhuri ce cutează Să-si folosească nemurirea, duhuri Care-ndrăznesc să-nfaunte^pe jiraa în veșnicia lui, să-i spună-n față \'Că răul lui e rău. De ne-a făcut, Precum se spune — n-am văzut și nu șthtiii*: *> Dar dacă ne-a făcut, rămîne-asa: Sîntem nepieritori. Poate-a voit Să fim așa ca să ne-ncerce. Fie! El e stăpîn — ci-n măreția sa \"V El nu-i mai fericit ca noi, înfrînțiLj De ce făcut-a rău, cînd nici un rău •• < ;
Din bine nu urmează? Deci, domnească, Pe tronul lui, înalt si singuratic, Și zămislească lumi spre-a risipi a: Urîtul veșniciei ce-i apasă \'/..;•
Nemărginirea vieții lui pustii. • ii a
De-ar grămădi o lume peste alta ,:«
Nu poate fi mai mult ca un tiran ,;ia ,\' Atotputernic si nenfrînt. Ar fi,
De s-ar zdrobi el singur, cea mai mare
Din toate binefacerile date
Vreodată nouă. Dar domnească-n pace.
Sporindu-se prin chin. Noi: oameni, duhuri,
Sîntem în chin alături, cel puțin,
Și laolaltă suferim: amarul
Ni-l îndurăm mai lesne, însă, el?
Nefericit în slava-i se frămîntă 7
împins de rîvna de-a crea mereu.13 j .
Dai glas acelor lucruri ce, de-o vreme,\'^\'-
Mi se arată-n gînd. N-am izbutit
Să-mpac nicicînd vederea cu auzul,
Tata si mama despre șerpi vorbesc,
Spun despre pomi și poame, dar eu vM
Cum heruvimi cu paloșe de foc
Păzesc intrarea Raiului, de unde
I-au izgonit, gonindu-mă, și simt
Povara trudei lor din orice clipă,
Simt gîndul ce-i încearcă — si zăresc /Ui iiO\'J \'\\ în jur o lume-n care nu-s nimica Y Si-Ti. ftarft jirnjg^ mea-ax-Ji îa-Stare C^ă_^țăpjnească_țotuL- Doar pe mine
Mă roade gîndul ăsta, iar durerea
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
E doar a mea. Căci tata s-a supus, Și pentru mama, potolită-i setea Ce ghes îi dă să afle taina, chiar Cu prețul unui blestem veșnic. Astăzi E frate-meu păstor14 și din mioare Pe-ntîile născute le jertfește Acelui ce țărînii-i poruncește Nimic să nu rodească fără trudă. Soră-mea, Zillah, mai devreme chiar Ca pasările-n zori își nalță imnul, Iar Adah, preaiubita mea, de-asemeni Nu-mi deslușește gîndul. Niciodată^ ^^
Mai bine văd că mă-nțeleg cu duhuri. Dacă prin firea ta n-ai fi menit Să te-nțelegi, n-ai fi aici; un șarpe Te-ar fi vrăjit, ca mai demult.
Deci tu Ai ispitit pe mama?
Jsgitesc
^Cu adevăruLjcjoar : nu era pomul, ^Pomul cunoașterii? Și nu era Copacul vieții plin de roade? Oare, Eu i-am spus Evei să se-nfrupte? Eu Am pus, ce-a fost oprit, la îndemîna Unor făpturi nevinovate-n care Creștea dorința? Zei v-aș fi făcut! El însă v-a-mbrîncit, v-a dat afară: C „Ca voi să nu gustați din pomul vieții, o Schimbîndu-vă în zei!\" Nu sună-ntocmai \" Cuvîntul lui?
Pe cît am auzit S-a pogorît cu trăsnet.
£u_diaitalul? Nu el, ce v-a răpit De-a pururi bucuria de-a cunoaște? O, ar fi fost mai bine să fi smuls Sau fructele-amîndouă, sau nici unul. Unul e-al tău de pe acum. Cellalt Mai poate fi.
Anume cum?
Fiind Voi înșivă, în încercarea voastră.
353
23 — Opere IV — Byron
CAIN: LUCIFER: CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
354
Nimic nu stinge mintea eînd e trează Și-a centrul lumii, căci menirea ei E sa domine.
Tu mi-ai ispitit Părinții?
Eu? Biet muritor! De ce Să-i ispitesc și cum?
Se tot zvonește Că șarpele-a fost duh.
Și cine-a gpus?
N-a stat scris sus: „Cel fără-asemănare Fățarnic nu va fi, deși împins De teama și de strimta vanitate A omului, ar fi putut s-arunce Pe veci asupra minții lui oprobriul Greșelii sale\"? Șarpele n-a fost Pe care-i ispitea, dar mai isteț De vreme ce le-a insuflat dorința Fatală-a bucuriei lor mărunte. Crezi c-as fi luat un cliip sortit pieirii?
Nu se-ascimdea în el un diavol?
Nu.
Trczitu-l-a, eu limba-i spintecată, Pe cel_ascuns în cei ce-l ascultau. \"Era
atît: un șarpe.15 întreabă heruvimii ce păzesc Pomul ispitei. Cînd vor trece veacuri Peste cenușa seminției tale Și peste-a ta, cei care vor veni Vor tălmăci păcatul lor dinții învinuindu-mă c-am luat un chip Ce-mi face silă, precum silă-mi fac Toți cei care-l slăvesc și i se-nchină, Căci el i-a zămislit spre-a fi doar robii Posacei lui singurătăți, pe veci. Cunoaștem adevărul și-l vom spune. Părinții tăi, momiți de-o tîrîtoare, S-au prăbușit. Căci duhurile, spune-mi, La ce i-ar ispiti? Și ce era De pizmuit pentru aceste duhuri Ce rătăcesc prin hău, în strimtul loc Al Raiului? Dar îți vorbesc de lucruri
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
355 23*
Pe care, cu tot pomul cunoștinței, Nu le-nțelegi.
Ba cred că sînt în stare | Să înțeleg orice: sînt însetat /
Să aflu tot și-s hotărît s_ă aflu. _ ȘTlî^ăi sa\"
te-nspăimînți aflînd?
Þi-o dovedesc.
De vrei
Să vezi CU
De pildă,-a îndrăzni
N-afost
Pînă-acum
\' Totuși te pîndește.
Tata-mi spunea că e cumplită; mama, Cînd pomenești de moarte, plînge: Zillah Cată-n tărînă îngînînd o rugă
) O O
Și Abel către cer privește; Adah Se uită mută-n ochii mei.
Iar tu?
De negrăit, se zbat în mine gînduri, Ca niște vîlvătăi, cînd pomenesc Despre nendurătoarea l^oajte care Se pare că ne-așteaptă^negresit. S-o-nfrunt! Dar cum? Cînd mai eram copil M-am luat la trîntă-n joacă cu un leu Și el, urlînd, mi s-a smucit din mînă. j Ea n-are chip, dar tot ce-i zămislit \'l Din lut și prinde formă, nimicește: Credeam că-i o făptură. Cum, altfel, E-n stare să strivească o ființă? Să-ți dea răspuns NjrmcijaiuJL--
ljr \" \" yCine? Atoatefăcătorul,_zi-i cum vrei. Cel__ce jddește spre-a surpa. <•
De cînd
Am auzit de Moarte, mi-a-ncolțit Și mie gîndul ăsta. N-o cunosc, Dar pare-a fi cumplită. Am umblat Prin bezna nopții ca să-i dau de urmă, Iar cînd, sub zidul ce-nconjoară Raiul Cel fulgerat de săbii de heruvi, Zăream năluci înalte, stăm, pîndind Sosirea Morții, scuturat de teamă
3
LUCIFBR: CAIN:
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
\'\'*\" Și de dorința de-a afla-n sfîrsit Ce-ascunde taina asta-ngrozitoare, Nu s-a-ntîmplat nimic, și mi-am întors De la Eden privirea obosită Spre-azuru-n care-atît de minunat Puzderii de lumini lucesc. Pieri-vor? Pieri-vor, poate, după voi, tîrziu. Mă bucură, căci eu n-aș vrea să piară. Sînt prea frumoase. Moartea ce-i? Mă tem:, îmi pare fioroasă. Dar ce-nseamnă Nu pot cuprinde. E a. ne-a fost menită Ca o pedeapsă, celor ce-au căzut S^u nu,-n ispită. Ce fel de pedeapsă? De-a te\"întoarce-n lut. /
Și-am s-o cunosc?
. Eu n-o cunosc și deci nu-ți pot răspunde, .•/\"be-aș fi țărînă mută, n-ar fi rău. o \\Aș vrea să fi rămas mereu țărînă.^ E-o josnică dorință. Ești mai jos Ca,,tatăl tău, căcjLeTâ vrut să știe. Dar nu\"sa\' și \"trăiască. Pomul vieții / Nu 1-a cules. De ce?
A fost oprit.
Greșeală neiertată! S-a grăbit Să smulgă fructul. Nu știa, vezi-bine, Ce-i Moartea mai nainte de-a culege Cunoașterea și, vai, nici eu nu știu Cu toate că mJLj^ejn_-gi02av^de Moarte. Iar eu știu tot și nu mă tem de~nimeni. )
Vezi, deci, ce-nseamnă să cunoști.
Să-mi spui și mie?
N-ai vrea
Un lucru.
Care-anume?
Q
Să te-nchinv,
Căzîndu-mi la picioare/Dumnezeu/ Să-ți fiu de azi. _j \\
Ce fel? Tu nu ești Domnul Prea-lăudat de tata.
Nu!
Egalul lui?
356
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN :
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
\'•f
Nici asta nu sînt. Căci eu n-am nimic Și nici nu vreau să am, cu el. Deasupra Sau dedesubtul lui, orice, decît Să-i fiu părtaș sau să-i slujesc puterea. Am partea mea și nu-s nevolnic. Mulți Ascultă azi de mine și mai mulți Ym^asculta; fii tu, deci, printre primii. Eu n-am slăvit pe Dumnezeul tatei, Deși de-atîtea ori m-a implorat Să-l însoțesc la jertfe, Abel. Þie, De ce m-aș închina?
Cum? Lui, nicieînd, Nu te-ai plecat?
Crezi că mai e nevoie S-o spun din nou? Și tu, ce știi atîtea, Tu n-ai aflat?
Cel care nu-l slăvește Mi se închină mie.
Iată eu
Ba mie !
Căci, îm^nmjțîmiit]J_jești--sii|)usul meu. Cum să-nțeleg?
Vei înțelege-ndată Și mai tîrziu.
îngăduie-mi atît: Să-ți aflu taina.
Vino după mine.
Dar trebuie să plec... făgăduisem... Făgăduisesi?
Să culegem poame. Și pentru ce?
Spre-a le jertfi, cu Abel. Parcă spuneai că nu te-nchini nicicînd Acelui care te-a făcut.
Așa e.
Dar Abel m-a mișcat cu-aprinsa-i rugă. Jertfa e-a lui în primul rînd, iar Adah... De ce-ai tăcut?
Mi-e soră. Ne-a născut Același pîntec, într-o zi. Cu lacrimi Ea m-a rugat să viu, și mai degrabă
357
LUCIFER: CAIN:
ADAH:
îndur orice și mă închin oricui Decît s-o văd jelind.
/De-i astfel, vin Te voi urma.
Iniră Adah.
De cînd te caut, frate!
E ceasul reculegerii și-al tihnei,
Dar searbăd fără tine. Am cules
în locul tău împurpurate poame
Ca soarele cînd dă în pîrg. Nu vii? CAIN: Nu vezi pe nimeni?
ADAH: Parcă văd un înger.
Văzui destui: n-ar vrea să ne-nsoțească?
Ne-ar face cinste. CAÎN:\\ Tu nu vezi că nu e
Ca ingerii zăriți de noi? ADAH: : Se poate?
Oricum ar fi ne-ar face mare cinste
De ne-ar fi oașpe. Va veni?
CAIN (către Lucifer): Ce spui?
LUCIFER: Te rog să-mi fii tu oaspe:
CAIN: Bine. Fie.
ADAH: Pleci și ne lași?
CAIN: Da.
ADAH: Și pe mine?
CAIN: Adah!
Iubita mea!
ADAH: Te voi urma.
LUCIFER: Nii! Lasă!
ADAH: Cine ești tu care-ntre noi pui stăvili?
CAIN: El e un zeu.
ADAH: De unde știi?
CAIN: Grăiește
Asemeni unui zeu. : ADAH: Așa grăit-a
Și șarpele, mințind. LUCIFER: Greșești, o, Adah:
Nu era pomul cunoștinței? ADAH: Da.
Spre chinul nostru veșnic. LUCIFER: Acest chin
E totuși cunoștință. Așadar
358
X3»*- H; / ADAHN w.
^^*^
LUCIFER: ADAH:
LUCIFER: ADAH:
LUCIFER: ADAH:
LUCIFER: ADAH:
LUCIFER:
El n-a mințit. Ducîndu-vă-n ispită Cules-ați adevărul care e Un binc-n miezul lui.
Dar care-atunci, A fost izvorul prăbușirii: chin Și trudă și necazuri, remușcare, Nădejde vană, pribegire. Cain! Să nu-l urmezi! Ci, răbdător, îndură Ce ne-a fost dat, iubindu-mă. Mi-ești drag. Mai mult decît părinții chiar?
Da. Oare, E vreun păcat?
Nu încă, într-o zi Păcat va fi în prunci.
E cu putință?
Nu se cuvine să-și iubească sora Fiul meu Enoch?16
O, ba da! Dar nu Așa cum îl iubești pe Cain.
Doamne!
Frați și surori să nu se mai iubească? Și din iubirea lor să nu răsară Din nou iubire? Eu și tatăl lor N-am fost născuți de-aeelași pîntec?17 Noi Nu ne-am iubit sporindu-ne făptura în alte chipuri ce-și vor dărui, Asemeni nouă, dragostea, asemeni Cum i-am iubit și eu pe Cain? Nu. Să nu-l urmezi căci e un duh potrivnic. Păeatu-acesta nu eu 1-am scornit. Si voi sînteți feriți de el, chiar dacă Vor fi loviți, cînd veți pieri, urmașii. Păcat cum poate fi cînd nu-i în sine? Virtutea sau prilejul nasc păcatul? Dacă-i așa noi sîntem sclavii celui... Și alții mai presus ca voi sînt sclavi. Și-or fi și alții ce le sînt deasupra. Ci-n loc de agonia dulce-a slavei Și-n loc de-a lăuda în rugi și-n imnuri Și-n cîntece de harfă pe acel Atotputernic, cel ce-i ascultat Nu din iubire, ci din teamă — ei L-au înfruntat și au ales tortura,
359
Neatârnării lor.
ADAH:
LUCIFER:
ADAH:
LUCIFER: ADAH:
CAIN: ADAH:
CAIX: 360
% înseamnă s_ăLjii_bunJ,
Și-n Rai a fost Tot bun stăpînul vostru?
Duh potrivnic!
Să nu mă ispitești cu frumusețea! Ești mai frumos ca șarpele și ești înșelător ca el.
Ba, dimpotrivă.
întreabă-ți mama: nu aflat-a ea Ce-i binele și răul?
O, tu, mamă!
Tu ai cules un fruct mai blestemat Pentru copiii tăi ca pentru tine. Tu, cel puțin, în Rai ți-ai petrecut Ferice tinerețea, laolaltă Cu duhurile candide, dar noi Copiii tăi, noi nu cunoaștem Raiul Ci-mpresurați sîntem de demoni care Răstălmăcesc cuvintele divine Și-ncearcă să ne ducă în ispită Cu gîndurile noastre tăinuite Și dorul de-a cunoaște, precum tu Momită-ai fost de șarpe în deplina Și dulcea nepăsare-a fericirii. Vedeniei ce-mi stă în față nu pot Nici să-i răspund nici s-o urăsc. Mă uit La ea cu-o-nfricoșare ce mă ține, Ca fermecată,-n loc: din ochiul său Þîșnoște-o vrajă ce-mi cuprinde ochii Tremurători și inima-mi se zbate \'Mai iute-n piept căci el mă-nfricoșează
\\Și mă atrage-n fiecare clipă.
•^Aproape, mai aproape, Cain! Cain! O, scapă-mă!
De ce te temi, o, Adah? Nu-i un duh rău.
Nu-i Col-de-sus și nici Trimisul lui și n-arc-asemănare Cu serafimii și heruvii.18
Sînt Și duhuri ce-i întrec.
*
ADAH: LUCIFER:
ADAH:
LUCIFER: 6-.
ADAH: CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH: CAIN:
x*- Dar nu curate.
j Dacă robie-nseamnă-a fi curat,
i^tuncea nu.
Se spuîie de serafi Că-s iubitori, iar de heruvi că au Mai multă minte. El ar trebui Să fie heruvim, căci nu iubește. Și dacă o cunoaștere adîncă Iubirea pentru cel iubit o stinge? J Știind mai mult, iubesc mai slab lieruvii. j Serafii-s iubitori din neștiință. Cunoașterea și dragostea șe-nfrimtă Și-o dovedesc părinții tăi, supuși Să-și ispășească îndrăzneala. Cale De mijloc nu-i: căci tatăl tău slăvind Pe dumnezeul lui, ales-a teama. Alege, Cain, dragostea!
Nu, Adah.
Eu n-ain de ales de vreme ce iubirea Pe care ți-o închin a răsărit Cu mine-odată. Nu mi-e drag alt nimeni. Părinții nu?
Cuid
_SJ-au fost gonitL_din Rai, cijKe-au iuj)it?,_
Pe-atunci noi nu eram. Dar de-am fi fost, Nu-i drept să ne iubim părinții, pruncii? Micuțul Enoch și plăpînda-i soră? Spre fericirea lor aș fi îri stare Să uit pe jumătate, dar uitare Nu poate fi pînă-n ad\'nc de vremi. Urîtă fi-va amintirea celui Ce-a semănat în omenire răul In ceasul blestemat. Cules-au pomul Științei și-al păcatului și-apoi, Nemulțumiți că-ndură singuri chinul, Născutu-ne-au pe noi, pe cei cîțiva, Ce zămisli-vom mii de milioane, Spre-a moșteni, în viitor, blestemul Sporit de veacur1. îmi e dat să fiu? Și eu zămislitor de suferință. J O, bucuria mea! Iubirea ta Și chipu-ți îngeresc, tihnitul ceas,
361
•
A fericirii clipă, tot ce-n prunci Și-n noi ne e mai drag, ne va mîna Pe noi, ca și pe ei, prin ani mai mulți Sau mai puțini de blestem și durere, întretăiați de bucurii prea scurte, Pe calea Morții. Pomul cunoștinței Nu și a-mplinit făgăduința, căci Părinții mei, greșind, s-ar cuveni Ca eî, măcar, să fi aflat misterul A toate cîte sînt, precum si taina J\\Tedezlegată-a Morții. Ce-au aflat? Că sînt nefericiți. Dar ce nevoie Era, pentru atît, de șerpi și poame?
ADAH: Nefericită n-aș fi dacă tu
Ai fi ferice, Cain.
CAIN: Fii atunci
Ferice numai tu. Nu vreau s-aud De fericirea care umilește.
ADAH: Nu, singură nu-mi este cu putință...
Și nici n-aș vrea. Dar la un loc cu toți Cred c-aș putea să fiu, în ciuda Morții De care nu mă tem, căci n-o cunosc, Deși-ar părea să fie, de mă iau După-auzite, o cumplită umbră.
LUCIFER: Deci, după cîte spui, tu n-ai putea
Să fii ferice singură?
ADAH: O, Doamne!
(Dar cine poate fi ferice singur, «ian bun măcar? (_0sîndă £r
Cînd știu că-mi voi vedea iubitul frate, Părinții și copiii.
LUCIFER: Află dar
Că dumnezeul tău e singur. Oare, E fericit și bun?
ADAH: E singur, spui?l
_ E -neon j urat de îngeri si ele oameni Pe 7iare-i ocrotc\'sfe. KăspîncTirKl Doar bucurie-n jurul lui, răspunde-mi, ,Nu-i oare, dînsul cel mai fericit?
LUCIFER: îutreabă-ți tatăl, surghiunit din Eden,
Pe-ntîiul lui născut: de vrei întreabă-ți Si inima. Ea n-are tihnă.
&
ADAH N-are.
Dar tu ești duh din ceruri?
LOCIFER: Dacă nu-s,
: , Pentru nefericirea răspîndită în orice loc, tu cere socoteală Preabunului de viață dătător Căci ;asta-i taina lui, cu grijă-ascunsă. .•..:; : Supuși sînt unii, însă alții nu, Deși serafii spun că e-n zadar, Cu toate astea-n răzvrătire, doară./ E singura nădejde de mai bine. • : .. •. Gîndu-nțelept călăuzește omul
Pe drumul bun, așa precum privirea, Tăind .văzduhu-albastru, se oprește Asupra stelei ce vestește zorii.
ADAH: .-: Ge.stea frumoasă! Dragă mi-e nespus.
LUCIFER: De ce n-ai adorat-o?
ADAH: Tatăl meu
• Se-richină celui nevăzut.
LUCIFER: Dar toate
Aceste chipuri ale lui ne-apar Fermecătoare. Steaua de colea . E-n fruntea cetei.
ADAH: După spusa tatei
El 1-a văzut pe Dumnezeu, pe cel Ce 1-a creat din lut pe el, pe mama.
LUCIFER: Văzutu-l-ai?
ADAH: în ce-a făcut.
LDCIFER: Aievea?
ADAH: Aievea, nu. Ci-n chipul tatei numai,
Aidoma cu-al lui, si-n îngeri, doar, Ce-ți seamănă, mai luminoși, dar, totuși, Nu într-ătît de chipeși si puternici: Asemenea amiezilor domoale Și însorite cată-asupra noastră • Ca o lumină lină. Tu te-asemeni Cu-o noapte străvezic-n care stoluri De nouri albi brăzdează în adînc Și licăresc puzderie de stele, Ca niște sori, pe boltă, minunați, Nu orbitori, și totuși plini de farmec. \" Privindu-i îmi dau lacrimi, ca si ție.
362
363
Tu pari nefericit. Deci nu ne face Nefericiți și-am să te plîng.
LUCIFER: O, vai
De plînsul tău! Căci veți vărsa oceane De lacrimi.
ADAH: \"~Cine? Eu?
LUCIFER: Voi toți.
ADAH: Dar cine
Sînt, oare, toți?
LUCIFER: Sînt mii de miriade
De pe întreg pămîntul locuit Sau azi pustiu, din Iadul plin de oameni De sînul tău nutriți.
ADAH: O, Cain! Cain!
Blestem aruncă.
CAIN: Lasă-l să grăiască.
îl voi urma.
ADAH: Dar unde?
LUCIFER: într-un loc
De unde într-un ceas ne vom întoarce: Va fi un ceas ce prețui-va zile.
ADAH: Cum să-nțeleg?
LUCIFER: Atoatef ăcătorul
N-a zămislit în nu știu cîte zile Din lumi mai vechi o lume nouă? Eu, Ce fost-am calfa lui, de ce n-aș fi în stare, într-un ceas, s-arăt ce f ost-a Zidit în ore multe și apoi în cîte va, surpat?
CAIN: Arată-mi drumul.
ADAH: Și peste-un ceas va fi aici?
LUCIFER: Va fi!
. Plutind deasupra timpului, putem j> Cuprinde într~un ceas eternitatea, j Sau ceasul poate să dureze veșnic. l Căci n-avem seamăn pămîntean. Dar asta vliămîne-o taină. Să purcedem, Cain!
ADAH: Se va întoarce?
LUCIFER: Da, femeie. Singur
Din cei de-aici (întîiul, cel din urmă, Afară doar de UNUI.) va veni La tine spre-a schiniba această lume Ce tace și așteaptă, într-un loc
364
Ca și acela, plin de oameni: astăzi Sînteți cîțiva.
ADAH: Tu_unde-ți ai sălașul?
LUCIFER: Oriunde.- Pretutindeni^ La un loc
Cu Dumnezeu și zeu voștri. Eu împărătesc vieața, moartea, timpul Și veșnicia și pămîntul, cerul, Þinuturile care nu-s nici cer Și nici pămînt, ci locuite-acum De cei ce-au fost cîndva sau vor veni Să locuiască cerul și pămîntul. Acolo mi-e sălasjiLJSînt stăpîn Peste ținutnTÎuTÞi peste-o parte Ce nu-l a lui19. De\'n-aș fi ce v-am spus Cum aș putea să fiu aici? Serafii Vă sînt la îndemînă.
ADAH: Ca și-atunci
Cînd mama fu de șarpe ispitită.
LUCIFER: Auzi ce spune, Cain? De ți-e sete
Să afli și să vezi, eu ți-o astîmpăr Fără să\'-ți cer să muști din nici un fruct Ce te-ar\'lipsi măcar de-un singur bun Din cele date de Stăpîn. Deci, vino!
CAIN: Te voi urma. .
Cain și Lucifer ies,
ADAH (striqînd în urma lor):
O, Cain! Frate Cain!
ACTUL AL l Mea
i :
SCENA 1
Genunea, văzduhului.
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
Cale peste aer, nu m-afund si totuși »»*-..
Tr- , - ,. i \' \' \'.-îi/ViA.
Mă tem sa nu m-afund.
Te va purta
Văzduhu-al cărui domn sînt eu20, dar numai Dacă te-ncrezi în mine.
Nu-i păcat?
_
sună porunca celui care Demon îmi spune-n fața oastci sale, Și îngerii duc vestea mai departe Sărmanelor făpturi ce stau închise în țarcul strimt al cunoștinței lor, Tot proslăvind ce-aud și socotind Că-i rău sau bun, în jalnica lor stare, Doar ce le este dat și consfințit. Eu, însă, nu îngădui. Așadar, De mi te-nchini sau nu, vedea-vei lumi Ce depășesc hotarul lumii tale, Iar de-o pătrunde-n tine îndoiala, Tu n-ai să fii de mine chinuit Căci va veni o vreme cînd un om T Călcînd deasupra apei, va grăi f Spre celălalt: ,..încrede-te în mine
umblă peste ape\"21 — și-auzind Păși-va, celălalt, pe valuri. Iată, Eu nu-ți voi spune să te-ncrezi în mine Căci altfel ești pierdut, ci îți voi spune,
366
Peste genunea spațiului, să zbori, De mine-alături, lin, ca să-ți arăt — Și lucru-acesta n-ai să-l poți nega—• Lumi care-au fost, vor fi și sînt.
CAIN: O, zeu
Sau demon, sau ce-oi fi, pămîntu-i, oare, Ce văd în zare? LUCIFER: Nu cunoști țărîna
Din care s-a-ntrupat Adam?
CAIN: Se poate?
Măruntul cerc albastru din eter Cu încă unul, mai mărunt, alături, Asemeni celui ce-l vedeam sticlind în noapte, pe pămînt, acela, oare, Să fie Raiul nostru? Au pierit Și străji și ziduri? LUCIFER: Nu vrei să-mi arăți
Și mie Eaiul?
CAIN: Să-ți arăt? Zburăm
Cu razele nainte pe cînd el Din ce în ce se strînge si descrește, C-un brîu înconjurat, ca și lumina Din jurul stelelor rotunde cînd Din margine de Kai, priveam la ele. Iar pe măsură ce zburăm, ai zice Că intră-n roiul stelelor din jur, Fără de număr și mereu mai multe. LUCIFER: Dar dacă s-ar afla și lumi mai mari
Ca lumea ta, în care-ar locui Făpturi mai mari și mult mai numeroase Ca pulberea de pe pămînt, de-ar fi însuflețită și sporită încă? Și, dacă-aceste-nsuîlețite fire Ar fi sortite morții nemiloase, Ce-ai zice? CAIN: M-aș mîndri că-n mintea mea
încap asemeni lucruri.
LUCIFER: Da. Și dacă
Această minte-ar fi robită, strânsă -De-o masă de materie supusă Și-n năzuința ei de-a se nalță Mai sus și mai departe,-ar fi strivită De cele mai spurcate, mai mîrsave
367
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFFR: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
368
Și silnice nevoi si dacă-ar fi O dulce înjosire, cea mai scumpă Dintre plăceri, o prefăcătorie Scîrnavă, sleitoare, amăgire Scornită doar spre-a zămisli mereu Noi suflete și trupuri ce-s sortite Aproape toate nimicirii?...
Eu,
O, spirite, atît știu despre moarte Că e cumplită, căci părinții mei Vorbeau ca despre-o,hîdă moștenire! De ei lăsată mie, tot așa De hîdă ca și viața dacă e Să judec după toate cîte-au fost. Dar, spirite, de-o fi precum grăiesti (Și adevărul celor spuse-l simt Zbătîndu-se chinuitor în mine), Ingăduie-mi să mor: dînd viață celor Meniți doar suferințelor si morții, Socot că-nseamnă să împrăștii moarte Si să-nmulțești omorul.
Pe de-a-ntregul
Nu veți pieri: va dăinui o parte... Cînd celălalt 1-a izgonit din Rai Pe tatăl meu, cu moartea scrisă-n frunte, De asta n-a vorbit. Fă, cel puțin, Să piară tot ce-i muritor în mine, Să mă preschimb în înger.
Eu sînt înger. Ca mine-ai vrea să fii?
Ce estij nu știu.
îți văd puterea, văd că îmi dezvălui Nebănuite lumi, pe care eu, Cu simțurile mele mărginite Si mai prejos de gînduri si dorinți, Nu le-am putut afla.
Ce sînt acei
Care-n mîndria lor smerită stau Alăturea de viermi?
Și ce ești tu,
Un duh atît de falnic, străbătînd Prin timp și spațiu, care, totuși, pari întunecat și trist?
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN: LUCIFER:
CAIN:
l
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
369 24
Și pentru asta te întreb de-ai vrea Să fii nemuritor.
Parcă spuneai
Că fi-voi fără vrerea mea. Așa Am înțeles, dar de mi-e dat să mor îngăduie-mi, cu orice preț, să știu înseamnă nemurirea, dinainte.-, fără, înme-ai cimoscut-o.
Turn? Prin suferință.
, •\"\"\"\" Dâre, chinu-i veșnic?
^Afla-vor fiii tăi. Acum privește! Așa e că-i măreț?
O, preafrumos
Și nevisat eter, o, voi, mulțimi De spirite crescînde, voi, lumini Necontenit sporite! Ce sînteți? Și ce-i văzduhu-acesta nesfîrșit, Acest desert albastru-n care lunec Ca frunzele ce le-am văzut plutind Pe rîurile Edenului, limpezi?22 Þi-e calea măsurată sau plutești La nesfîrsire, după placul tău, :
Prin universu-aerian și fără Hotar, la care, cînd gîndesc, mă doare în suflet •— beat de veșnicie? O! O, Doamne! Zei, sau ce veți fi, voi sînteți Ne-asemuiți și fără-asemuire Vă e lucrarea, făptuită poate La întîmplare sau altfel, oricum ,
LăsațMnă să pier ca pe un fir De colb, sau dacă nu, îngăduiți-mi Să vă cunosc puterea și știința! Desi-s făcut din lut netrebnic, gîndul Se nalță pin\' la tot ce văd acum. O, spirite! Mă lasă să m-apropii Sau dacă nu, să pier.
Dar nu te-apropii? Iată pămîntu-n urmă.
Unde este?
Văd doar scîntei, puzderii, fără număr. Privește colo!
CAIN: Nu-l zăresc!
LUCIFER: - Și, totuși,
Lucește încă.
CAIN: Iată-l! Colo!
LUCIFER: Da.
CAIN: Să fic-adevărat? Văzui lucind
Pe malurile verzi și prin livadă,
în umbra serii, licurici si fluturi
Mai luminoși decît acest pămînt
Ce-i poartă-n spate. LUCIFER: Ai văzut și lumi
Și licurici cum scapără. Ce crezi
De fiecare? CAIN: Că sînt prea frumoși
în sfera lor, că deopotrivă noaptea
Le dăruie sclipirea; gîza mică
Și steaua-n uriașa ei rotire
Se cer să fie cîrmuite. LUCIFER: Cine,
Sau ce le mînă?
CAIN: Să-mi dezvălui!
LUCIFER: Bine.
Te-ncumeți să privești? CAIN: Dar cum să știu
Dacă mă-ncumet? Știu că pînă-acum
Am îndrăznit. LUCIFER: Să mergem. Vrei să vezi
Făpturi ce pier sau veșnice? CAIN: Făpturi,
Care-s anume? LUCIFER: Amîndouă-n parte.
Mai mult ce-ai vrea să vezi?
CAIN: Ce văd acuma.
LUCIFER: Dar mai nainte?
CAIN: Ce n-am cunoscut
Atunci și pururi: taina morții.
LUCIFER: Ce-ar fi
Să vezi acum făpturi care-au pierit, Precum văzut-ai chipuri fără moarte? CAIN: Aștept.
LUCIFER: Să ne-avîntăm și să plutim
Pe aripile noastre ;ari și mîndre.
370
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN:
371 24*
Ah, cum tăiem azurul! Stele — mii Rămîn în urma noastră. Dar pămîntul? Pămîntul unde-i? Fă să-l pot vedea: Căci sînt din el făcut.
E hăt, departe,
Mai nensemnat în univers ca tine. Dar n-ai scăpat de el, la el te-ntorci Curînd, cu lutul tău, căci «-o fărîmă Din nemurirea ta si-a mea.
Și unde Mă duci acum?
La ce-a fost înainte De tine: spectrul lumii. Lumea ta. La ce-a rămas din ea.
Cum? Așadar Nu-i nouă lumea noastră?
Ba e nouă
întocmai ca și viața care-a fost Cînd nu eram nici tu, nici eu pe lume, Mei alte lucruri mai mărețe încă, Din care multe n-au sfîrșit și multe Se cred fără-nceput, deși au unul Gam tot atît de silnic ca și-al tău. Pierit-au lucruri fără preț, spre-a face Loc altora mai mici decît ne trece Prin gînd, căci numai clipele și spațiul Au fost si vor rămîne neclintite. Dar, doar pentru făpturile de lut Schimbarea-nseamnă moarte. Tu, ce ești Făcut din lut, tu n-ai să poți pricepe Decît ce-a fost odată lut. Ființe De felu-acesta vei vedea.
Lut, spirit,
Arată-mi orice vrei si-am să pricep. Deci, înainte!
Parcă scad, fugind, Luminile, de mine. Pînă-acum, Pe eît ne-apropiam, creșteau mereu Ca niște lumi.
Lumi sînt.
Cu Eaiul lor? Nu-i de mirare.
Și cu oameni?
.
LUCIFER:
CAIN: LUCIFBR:
CAIN: iUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
€AIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
372
Oameni, Sau întrupări care-i întrec.
Cu șerpi?
Vrei oameni fără șerpi? Dar nu se cade Și șarpele să-și aibă loc sub soare? Ah, cum pălesc luminile! Zburăm! Dar încotro?
Spre
____
Făpturi ceștii fost \'și umbreTnentrupate. Se-ngroașă bezna, stelele s-au dus! Și totuși vezi.
..Ce stranie-Liumijia] Nici urmă nu-i de soare, lună, stele, Ba chiar și-albastru-mpurpurat al nopții Se schimbă-ntr-un amurg posac și, totuși, Eu văd gigante forme-ntunecate într-âltfel decît lumile-ntîlnite, înconjurate de lumină, pline De viață chiar atunci cînd nimbul lor Se destrăma și cînd păreau umbrite De văi adinei și munți măreți sau cînd Zvîrleau seîntci sau cînd se revărsau, Asemeni unor ape uriașe Cu brîie de lumină-ncinse, lumi Care-n plutirea lor, mi se părea Că seamănă adesea cu pămîntul. Aicea văd doar groază și-ntuneric. _J Dar deslușit. Tu cauți să vezi moartea Și victimele ei?
Nu asta caut.
însă știind că toate-acestea sînt Și că păcatul părintesc ne mînă Pe toți ai noștri către-acel sfîrșit, Aș vrea să văd acum ce, mîine, soarta Va da-n vileag.
Privește !
Beznă!
Beznă
Acum și pururi, însă noi vom sparge Aceste porți.
O, parcă munți de aburi S-ar prăbuși; ce-i asta?
Intră!
€AIN: XUCIFER:
•CA IX:
LUCIFER:
€AIN:
iUCIFER:
Spune-mi, Am să mai ies de-aici?
Vezi-bine! Altfel-)
Cum s-ar mai umple-mpărăția Morții? E mică azi pe lîngă ce-o să\' fie Prin tine și ai tăi. \\
S-au risipit
Toți norii și rotesc în jurul nostru în cercuri largi.
Să mergem, deci.
Dar tu?
Nu-ți fie teamă! Singur, fără mine, Ai fi rămas în lumea ta. Să mergem!
Pier amlnăoi, printre nouri.
SCENA A 2-a
Infernul. Tntfă~~Cucițer și Cain.
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
Ce vaste lumi și ce tăcute! Tulburi. Parcă-s mai multe si mai vii. Par, totuși, Ca globurile mari, strălucitoare, Atît de dese în văzduhul nalt Că mai degrabă socoteam a fi Norodul vreunui cer necunoscut, Decît ținuturi locuite, pînă întrezării, cînd drumul s-a scurtat, Că se prefac în sfere și că sînt întinderi de materie menită S-adăpostească viața, nu^să fie l(]a însăși viața. Dar în locu^acesta E-atîta întuneric și amurg, Că parcă totul de trecut grăiește. E-mpărăția Morții. N-ai dori S-o ai în față?
Pînă n-am să știu
Ce este-ntr-adevăr, nu-ți pot răspunde. Dar dacă-o fi ca-n predicele tatei, De-o fi așa, atunci, o, Doamne, nu! Mă-nfricoșez cînd mă gîndesc la Moarte!
373
.
LOCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
^ ^—
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
.
O, fie blestemat acela care Scornind vieața a menit-o morții, Și lutul cel neghiob care primind-o N-a fost în stare s-o păstreze, ci A trebuit s-o piardă, si cu noi, Nevinovații, și-a plătit greșeala. îți blestemi tatăl?
Nu m-a blestemat Și el suflîndu-mi viață? Și nainte, Cînd a cules opritul fruct?
E drept.
Blestemul e-ntre voi. Dar cum rămîne Cu fratele, cu fiii tăi?
Și ei
L-or împărți cu mine, tatăl lor Și frate. Asta-i moștenirea mea. Le-o las întreagă. O, întunecoase Și nesfîrșite-mpărății de umbre Și uriașe forme, deslușite, Nelămurite altele, dar toate Mărețe și-ntristate, cine sînteți? Trăiți sau ați trăit?
într-o măsură. Au fost si sînt.
Atunci ee-nseamnă moartea?
Cum? N-a spus, oare, cel ce v-a făcut Că moartea-i altă viată?
Pe cit știu
El spus-a doar că vom muri eu toții. Poate-ntr-o zi destăinui-va taina. Ferice ziua ceea!
Da. Ferice!
Cînd taina fi-va dată în vileag Cu prețul unor agonii cumplite Și-n veci de alte agonii hrănită, De miriade de atomi amorfi Ce pentru-a ispăși vor prinde viață! Ce sînt aceste falnice fantasme Care plutesc în juru-mi? Osebit E chipul lor de-a spiritelor care Dau Raiului, pierdut și-nehis, ocol Și n-au nici chipul omenesc, de pildă,
374
LUCIFBR:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER: CAIN: LUCIFER:
CALN:
Chipul lui Abel, lui Adam, al meu, Sau al surorii, al femeii mele, Al pruncilor. Nu, n-au înfățișare De îngeri sau de oameni, îngeri nu-s, Și, totuși, parcă-s mai presus de oameni. Ființe minunate, mîildre, pline De vlagă, dar c-un chip de hențeles Și nicăieri văzut, căci n-au nici aripi De serafimi, nici chip de om, nici formă De lighioană, nu pot să le-asemui, Din ce viază, cu nimic, făpturi Aidoma cu cele mai mărețe Ființe-nsuflețite, însă-atît De osebite, că abia mă-nctimet Să spun că-s vii.
Și, totuși, au trăit. Anume unde?
Tot acolo unde Trăiești si tu.
Și cînd?
Pe locu-acela
Numit pămînt au vietuit.
^ * \"^ * j , .
Adam
E-ntîiul om.
Din neamul tău e-ntîiul. Dar prea mărunt spre-a fi urmașul celor Din neamul lor.
Și ce sînt?
Sînt ce fi-vei> j Dar ce-au fost?
întrupări înalte, vii, Mărețe, bune, tari si înțelepte, Cu mult deasupra-a tot ce-ar fi putut Să fie-n Eden tatăl tău, Adam, Cu mult deasupra-a tot ce au să fie, Peste șaizeci de mii de generații, Cei zămisliți de tine și-al tău fiu, în starea de adîncă înjosire. Cît despre slăbiciunea lor, privește La trupul tău si judecă.
Vai miel Pierit-au?
375
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
376
Da. De pe pămîntul lor Cum ai să pieri și tu.
Pămîntul meu A fost pe-atunci al lor?
A fost.
A?i pare
Prea mic și prea umil pentru-a purta Asemenea făpturi.
Era mai falnic. De ce-a scăzut?
Tu să-l întrebi pe-acel,. -Cfi-sJjăSRHe.
Cum, oare?
Printr-o cruntă
Ciocnire între Iucrurî7~ce::a\'~gtrrp«it-\' în haos, lumea, si-a născut din haos O altă lume. Rare sînt în timp Aceste prăbușiri, dar se petrec Ades în veșnicie. Vino-ncoace Să vezi ce-a fost.
E groaznic.
Nu-i minciună.
Vezi umbrele de-acolo? Ele-au fost, Cîndva, asemeni ție.
Am să fin Și eu ca ele?
Cel ce te-a creat
Să-ți dea răspuns. Þi-arăt înaintașii, Iar tu pricepi ce-au fost, dar pe măsura Puterii tale, o fărîmă numai Din nemurirea dăruită celor De pe pămînt, din judecata naltă Și vlaga lor. întocmai ca și ei Trăiți si veți muri. încolo, totul V-apropie de niște tîrîtoare Bicisnice, ivite-n mîlul gros Al unui univers măreț, strivit, Și-abia înfiripat într-o planetă Pe care stau făpturi, ce trebuia, Spre bucuria lor, să fie oarbe, C-un Rai sărman, din care-a fost gonită, Dorința de-a afla, ca un venin. Privește dar, cc-au fost si ce sînt astăzi
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
377
Făpturile acestea. Sau, de nu, întoarce-te napoi si ară-ți cîmpul Unnîndu-ți soarta. Eu te duc pe sus. Râmîn aici.
Pe cît timp?
Pe vecie.
De vreme ce am să mă-ntorc aici De pe pămînt, rămîn acum. Mi-e silă De viața mea: deci lasă-mă-ntre umbre. Nu-i cu putință. Tot ce vezi acum E pentru tine vis și nu aievea. Pentru-a intra aicea, c nevoie \' Să treci, ca și făpturile acestea, Prin vama Morții.
Dar, mai adineauri, Prin ce porți am pătruns?
Printr-ale mele.
Făgăduindu-ți că te-ntorci, te-avînt Prin vămile de sus, pe unde nimeni Pînă la tine n-a pătruns, ținuturi Fără suflare. Deci, să iei aminte. Dar nu-ți închipui c-ai să rămîi Cît timp nu-ți sună ceasul.
Nu se-ntorc Nici ele pe pămînt?
Pămîntul lor
S-a dus pe veci, căci s-a schimbat atîta în urma zvîrcolirilor, încît N-ar mai cunoaște-o singură fărîmă Din scoarța-abia uscată. O, era, Pe vremi, frumoasă lumea!
Este încă!
Nu pentru că-l trudesc înfrunt pămîntul, Ci pentru că-s lipsit de bucuria Minunilor din sînul lui și nu pot Să-mij3otolesc gîndirca răscolită -De setea de-a cunoaște, să dezleg CiiniplîțaTaînă-a morții si a vieții.
Trăiești\" în lumea ta, n-ai cum pricepe Vedeniile vechi.
\"\"Acele umbre
De uriașe întrupări, ce-mi par, Pe Ungă cele din văzduh, mai slabe
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
378
La minte și-aducînd la-nfățișare
Cu fiarele din codrii nepătrunși
Ce urlă noaptea, namile de spaimă,
Mai mari și mai înalte chiar ca zidul :7JAD
Acelui Rai rîvnit, păzit de-arhangheli, .•Sli\'jUJ
Cu ochi lucind ca paloșul de pară
Și colți cît niște trunchiuri de copaci
De coajă jupuiți, ce-au fost?
Ce este
Mamutu-n lumea ta. Și ele zac Cu miriadele-n pămînt.
una
:KU\'D
a\'«DiM
Nu-i pe pămînt?
Nu. Stirpea ta firavă Ar fi pierit luptînd cu ele. :KJAO
Dar
„ „ , , „ *W>îJiI
De ce sa lupte? \' \'• nju
Ai uitat blestemul
Rostit cînd fost-ați surghiuniți din Rai? Război și moarte oricărei făpturi, Amar și boală, căci a fost, doar, rodul Copacului oprit.
Și lighioana S-a înfruptat din el, de-i dată morții?
Zămislitoru-a spus ca lighioana ;; •.
Să ți se-nchine ție, precum tu I te închini. Sau vrei să-i fie soarta Mai bună ca a ta? De nu cădea Adam, nu se-ntîmpla nimic.
O, bjuete
Făpturi lipsite de nădejdii! împariL, Cu tatăl meu, ca fiii lui, destinul, Fără-a fi rupt din măr, și tot ca ei Nestăpînind o clipă scump plătită Putere-a conștiinței. Pomu-acela °, No-a înșelat căci ri-am aflat nimic/ El ne-a făgăduit, cu prețul morții,\"! Cunoașterea, dar omul ce cunoaște^/
__ [ifjjjță. f-.imft^tvnțl. poate,
lafla prin faoarFex ea fiind,
toate, cejjnju.ji£u^lucrujiw£r ; Oricum, la cea.mai sigur* știință.
_^__ spun că p.omu-a fost cinsjjț,
)eși ucigător: ~
CAIN: . ,-.;-^,;TI- v---~; - Ce locuri tulburi!
LUCIFER: \"\" Ceasul tău
b- Departe-i încă. Trupul tău nu poate
Pricepe pe de-a-ntregul duhul. Totuși, jjii-jaj- înseamnă mult să știi că sînt.
CAIN: \' Știam J
De mult, de mojrjte. /
LUCIFER: \" însă_nu_$liai, (
Ce vine după ea. J
CAIN: Nu știu nici astăzi.
LUCIFER: Ba știi ce nu știai în zori; că sînt \'
Și alte. lujoLpteJlingăLJumea voastră?
CAIN: îmi pare totul tulbure și straniu.
LUCIFER: Fii mulțumit. Mai limpederai-să-sfizi
Cînd. ai să fii nemuritor.
CAIN: . ~\"~ \" \"întinsul
Acela fără margini ce se vede Lucind albastru-n zare si furgînd Asemeni unui rîu de parcă-ar fi, De n-ar fi ca eterul, străveziu, întins si fără matcă, rîul care Tîșnind din Rai își poartă unda lină Prin fața casei mele, ce e, oare?
LUCIFER: Se mai găsesc și astăzi pe pămînt,
Deși mai mici, asemenea întinderi Și-n preajma lor s-or așeza urmașii: E_£e-a rămas dintr-un ocean.
CAIN: ~~\" El pare
O altă lume: raze curgătoare.~~~—-Ce sînt acele întrupărr~cîudate, Pe luciul lui plutind?
LUCIFER: Leviatanii23
De-odinioară ce trăiesc într-însul.
CAIN: Dar șarpele gigantic ce-și înalță
Spinarea udă, uriașu-i cap, De zece ori mai sus ca mîndrul cedru Cînd iese din abis, de parcă-ar vrea Să-ncolăcească sferele pe care Abia le-ntrezării, nu-i el din neamul
• :
379
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
Aceluia ce se-ncălzea la soare Sub pom, în Kai?
îți poate spune Eva Mai binB ca oricine cum era Ispita-șarpe.
Mă-nspăimîntă. Cred Că celălalt era mai blînd.
Ia spune-mi, Nu 1-ai văzut nicicînd?
Văzut-am alții
De soiul lui. Pe cel ce-a ispitit-o Să guste fructul blestemat, sau unul Asemeni lui, nicicînd.
Și nici Adam?
Nici el; căci mama 1-a momit atunci Cînd șarpele-a-nșelat-o.
Om nevolnic!
De cîte ori femeia ta sau, poate, Femeia unuia din fii va vrea Pe tine sau pe-ai tăi să v-amăgească Cu lucruri noi, ciudate, mai întîi Ia seama cine le-a momit pe ele. r-V Zadarnic sfat, căci șerpii nu mai au t__^ Cum ispiti femeia. - J! Dar femeia A \\
Mai poate, totuși, ispiti bărbatul,, ț Și, dimpotrivă: vezi, l\'erește-ți î iii. ț E-un sfat prietenesc, și pentru mine Păgubitor: e drept că n-ai să-l ții, Deci paguba va fi mai mică.
Greu mi-i Să te-nțeleg.
Mai bine pentru tine. Sînteți prea tineri, tu și lumea ta. Te crezi nefericit și rău, așa e? Kău, nu pot spune, dar de suferit Am suferit destul.
Tu, cel dintîi
Născut al omului dintîi! Păcatul Pluteste-asupra ta și tu ești rău Prin suferință, căci te chinui, însă, Aceasta-i rai nevinovat pe lîngă Ce s-ar putea să-ncerci, chiar tu, curînd.
t
380
CAIN: LUCIFER: CAIN: LUCIFER:
CAIN:
•
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
381
f Dar încercarea asta îndoită V în jalea ei va fi un paradis A Pfi lîngă ce-or avea să-ndur,e Jiii i Fiilor tăi și strănepoții lor. Neostenit sporind de-a lungul vremii Ca pulberea (pe care, drept vorbind, Nu fac decît s-o-ngroașe). Să ne-ntoarcem Către pămînt.
De ce m-ai mai adus? Doar ea să-mi spui ce-mi spui?
Nu mi-ai cerut Să afli?
Þi-am cerut. J^oian^J știiud,\' u.
Dacă este, într-adevăr ești fericit.
Deci Domnul
Tatălui meu, făcut-a bine-atunci Cînd 1-a oprit s-atingă pomul?
Cred
Că dacă nu-l sădea făcea mai bine. <^Dar răul, dacă nu-l cunoști\", nu-nseamnă \\ Că ai scăpat de rău; el curge-ntruna \"Fiind o parte din făpturi.
Din toate?
Nu pot s-o cred: sînt însetat de bine. Și cine nu-i?_Cine rîvneste_râul \"~)
.
Dospește-n tot ce-i vin precum și-n tot Ce n-are viață. ~^4
în acele lumi,
Pe unde-am fost, atît de orbitoare, Pînă-a nu coborî printre fantasme, Acolo răul nu poate-ncolți Căci prea sînt minunate.
Le-ai zărit De prea departe.
Nu-i nimic. Distanța Le micșorează strălucirea numai, Ai amuți privindu-le de-aproape. Făpturile, oricît. de minunate, De pe pămînt, privește-le de-aproape Si judecă-lc-apoi.
>_
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER: CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
382
Așa făcut-am.
Tot ce-i frumos e mai frumos de-aproape. E-o amăgire. Spune-mi ce-ai văzut ~ Crescînd în ochii tăi privit de-aproape? Văzui pe Adah. Stelele cerești, Albastru-adînc al miezului de noapte Cu globu-i luminos, la fel c-un spirit Sau un sălaș al lui, amurgul ros Sau răsăritul soarelui, sau clipa De nedescris a coborîrii lui, Cînd lacrimi fericite-mi umplu ochii, în vreme ce se pierde-n gol și simt Că inima-mi plutește, lin, de-a lungul Acelui rai de nouri din amurg, Crengi verzi, umbritul codru, glas de paseri, Cînt al iubirii, seara, împletit Cu cîntul heruvimului, pe cînd Se-nchide ziua peste Eden, toate în ochii mei și-n sufletu-mi nu-nseamnă Nimic pe lîngă chipul ei: mă-ntorc De la pămînt și cer, privindu-i fața. E proaspătă ca și plăpînda spiță A omenirii în întîii zori, Ca-ntîia înflorire a țarinei Rodind la-mbrățișările dintîi Ale iubirii, si cu toate astea E-o amăgire.
Știu: tu nu-i ești frate, De-aceea nu-nțelegi.
Biet muritor! SîntJ;rate cu cei sterpj.
Atunci, cu noi N-ai cum să fii tovarăș.
S-ar putea
Să-mi fii tu—^mie. Dacă ești stăpînul Făpturii mai frumoase întru toate, De cee§li4«±rislat?
De ce trăiesc?
De ce ești tu nefericit? JDtajy Sînt toate-așa cum sînt? De Zămislitorul, trebuie să île~
Nefericit, însuflețind făpturi Nefericite?
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
383
Să -.creezLfăptoi Sortite nimicirii nu-i o faptă Ce-aduce bucurie; tata^Tiisă, îl socotește-atotputinte. „RăuL.^ ~ De «ide vine dacă el e bun?\" L-am întrebat pe tata. Mi-a răspuns Că^ăjiracesta-i^calea cătrebme. MTs-a~paruT ciudat ca\'lzvorășt\'e ^_ . v Din nempăcatul lui vrăjmaș. Mai ierF Văzui un miel mușcat de-un șarpe. Bietul Sugaci se întinsese la pămînt însîngerat, pe cînd sărmana oaie :XI/,\'>
Zadarnic behăia, iar tata,-atunci, Cules-a buruieni si, oblojindu-l, t :l\'31iy\'j,f Neputinciosul miel s-a-nviorat \"\'
Și-apoi, înzdrăvenindu-se cu-ncetul, :\':..;•
S-a ridicat și-a prins să sugă iar La ugerul oiței. „Fiul meu, A zis Adam,
e,/ S
Ce-ai răspuns? 1 _ Nimic,
îmi este tată. însă îmi spuneam ->, Că pentru bietul miel era mai bine / Să nu fi fost mușcat defel, în loc L Să-și dobîndească, iar, plăpînda viață f Cu prețul unuj_cjun_s|îsietpr \' l
Desi-amorțit de leacuri. ^
Dintre toate
Spuneai că mai presus ți-e dragă ea, Care-a-mpărțit cu tine sînul mamei ;i Și-ți alăptează pruncii.
Da, spuneam: Căci ce-aș fi fără ea?
Eu, ce sînt?
Oare, Tu nu iubești nimic?
Stăpînul tău^ Iubește, oare? \\
După spusa tatei, ~1 El e iuMrjiiJnjăsi. Dar socot, j Pfîvmcnn jur, că n;ii_pxeajioyedește.
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN:
Asemenea tu nu poți să-ți dai seama Dacă iubesc sau nu, afară doar De o pornire largă-n care tot Ce-i mărunțiș, menit e să dispară Asemenea zăpezilor.
Ce-or fi Zăpezile?
Fii mulțumit că nu știi Ce vor afla urmașii-ntr-un tîrziu Și bucură-te azi de cerul cald Lipsit de gerul iernii.
Vreun chip Asemeni ție nu ți-e drag?
Kăspunde-mi: Făptura ta ți-e dragă?
Da. Mai mult
Mi-e dragă însă cealaltă făptură Care-i deasupra mea și mă ajută Să-mi duc povara vieții.
O iubești
Pentru că-n ochii tăi e minunată Ca măru-n ochii mamei tale. Dar Cînd frumusețea-i va păli, iubirea Și-aprinsa ta pornire se vor stinge. Să-i piară frumusețea! Cine-o fură? O fură timpul.
Timp trecu destul
Și-Adam și Eva tot frumoși sînt astăzi Nu ca Adah și serafimii, însă, Oricum, frumoși.
Sînt lucruri trecătoare La ei ca și la ea.
îmi pare rău.
Cu toate astea-i voi păstra iubirea Și-atunci cînd frumusețea ei păli-va. Făuritoru-a tot ce e frumos Va fi mai păgubit ca mine: el Va pierde o podoabă fără seamăn. Þi-e drag un lucru pieritor. Te plîng. Și eu te plîng; tu nu iubești nimica. DiFîrâTe-tău, ți-elFag și el?
De ce Nu mi-ar fi drag?
384
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CA IX:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
Și tatăl tău și Domnul
385
25 — Opere IV
Bine.
îl au în cinste. j
E o dovadă că te pleci.
Mă plîng?
E-al doilea născut și-i slăbiciunea Iubitei tale mame.
Nu-i nimic.
De vreme ce întîia oară-un șarpe S-a bucurat de ea.
Prea bine. însă, Ce spui de tatăl tău?
Ce-mi pasă! Oare Dacă li-i drag să nu-l iubesc?
lehova,
îndurătorul Domn și Ziditorul Acelui Bai pierdut, și el privește, Zîmjbijid, îa Abel.
Niciodată eu
Nu 1-am zărit și nu știu de-i zîmbeștc. Zărit-ai îngeri.
Ear.
Destul de des
Ca să-ți dai seama că-l iubesc pe Abel: Oricînd e jertfa lui primită.
Fie. De ce-mi vorbești de toate-acestca?
Știu Că te-ai gîndit la ele mai-naintc.
De-ar fi așa, cu ce drept mi-amintești Gînduri de cari...
(Se oprește tulburat.)
O, spirite! Noi sîntem Aici, în lumea ta, deci nu-mi vorbi De lumea mea. Tu m-ai făcut să văd Minuni : preadamiții cc-au călcat Pămîntul vechi a cărui rămășiță E cel de azi; mi-ai arătat puzderii De lumi stelare-al căror șters tovarăș, Pierdut printre planete, este azi
Byron
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFBR: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN: LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER: 386
Pămhitul nostru: am zărit și umbra Acelui lucru mult-temut adus De tatăl nostru: Moartea; felurite, Nenumărate lumi văzui; as vrea Să-l văd pe lehova în Raiul său, Sau Raiul tău: în ce ținut se află? Aici și peste tot.
Tu n-ai sălaș?
Un loc al tău, ca orișice ființă, Cum muritorii-și au pămîntul lor, Și alții —• alte lumi? Doar tu-mi spuneai Că sufletele pieritoare-și au Un loc anume, iar acelea care De mult s-au petrecut din lumea noastră, Sălașul lor. Și lehova și tu O
Aveți sălașe. Stați, oare,-mpreună?/ Ba nu. Stăm fiecare-n altă, parte. \\ Domnim însă-mpreună.
Bine-ar fi
De-ar fi doar unul domn. Atuncea, poate, Ar duce toate către-un singur țel Și n-ar mai fi-ntre lucruri vijelia Ciocnirilor de-acum. Dar nu-nțeleg Cum\'duhuri mari ca voi si înțelepte Se vrăjmășesc. Nu sînteți înfrățiți Prin slavă și putere?
Tu nu ești, Cu Abel, frate?
Frați sîntem și astfel Vom fi mereu. Dar chiar dacă n-am fi, Nu-i duhul nostru pieritor ca trupul? Nu-i nemurirea-atotputernicia? De ce să se-nvrăjbească aducînd în lume-atîta chin?
Pentru-a domni.
Te-am auzit spunînd că sînteți veșnici. } t Așa e. \' »
Și din cele ce-am văzut Imemitatea-albastră-i nesfirșită\". Așa e.
Nu vă este de ajuns Pentru-amîndoi? De ce nu vă-nțelegeți?
Domnim și eu și el.
CAIN:
LUCIFER: CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN: LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
387 25*
E totuși, unul Din voi ce-aduce răul.
Care?
Tu!
Căci omului de poți sâ-i faci vreun bine De ce nu-l faci?24\'
E treaba celui care Te-a zămislit. Nu eu am fost acela: i ailui
Atunci,
Lasă-ne-n seama lui de vreme ce El ne-a făcut, sau dacă nu, arată-mi Sălașul tău și-al lui.
De-aș vrea, acum
Te-as duCe să le vezi pe amîndouă. Ci cînd suna-- va ceasul vei intra într-unul dintre ele, pe vecie. Acum, de ce nu?
Omeneasca minte Abia de poate să cuprindă-n ea Puținul ce-a văzut și tu rîvnești S-ajungi acum la marile Mistere, La dublele Principii și-ai dori Să le zărești pe tronurile lor Ascunse ție. Omule, răbdare! Căci de-ai vedea oricare dintre ele Ar însemna sfîrșitul tău.
Aș vrea Să pier spre -a le vedea.
Acum vorbit-a
„Feciorul celeia ce smnls-a mărul. Te-ai prăpădi fără să-ți satur ochii: Spre-a le zări ești nevoit să treci Pe alt tărîm.
Al morții!
Prkna,.poartă A trecerii.
Mi-e teamă mai puțin Aflîndu-i calea.
Să purcedem dară
Spre lumea ta, iinflfi.-jum)sfl-vp.i noamnL,
întemeiat de-Adam, mîncînd și bînd,
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
LUCIFER:
CAIN:
388
Trudind și tremurînd, rîzînd, plîngînd, Dormind și-apoi pierind.
De ce, atunci, i»\'> ,: Văzui aceste locuri? , \'/
N-ai dorit
Să afli? Și prin cele ce-ai văzut N-ai izbutit să afli? ;\' ..\',
Vai! îmi jjare \\
,Că nu mai sîntjiimic.25 \" J
—^- ——.-.; Aceasta este \"j it s
Chiar suma cuj.pjțin^ejo£:£,||;t]._â|li- \\
NjmicjiKîa2]|irJL.omenfisti. -^
învățătura las-o moștenire
Copiilor și-ai să-i scutești de chin. • \' : * l
Duh încrezut! Grăiești cu fală, însă, -
Și tu ai un stăpîn.
Eu nu! îți jur
Pe cerul stăpînit de el, pe-ntinsul Noian de lumi si suflete pe care Le stăpînim deopotrivă. Nu! E drept c-am fost înfrînt, dar nu-i sînt slugă. I se^lnchinăi toți..,. EjLJții. Mă luptj \' Și îl înfrunt, \"cuni m^aBtîTuptâTpe^rremuri în cerul nalt.țDe-a lungul veșniciei, •
în Hades, prin prăpăstii fără fund, Prin veacurile lungi și nesfîrsite, Necontenit mă voi lupta cu el Și stea cu stea și lume după lume Vor tremura-n balanță, pînă cînd Războiul va-nceta, de va-nceta, Dar nu mai înainte ca din noi Să cadă unul. Cine poate stinge Neîmpăcata ură sau zdrobi Nemuritoarea viață? El învins-a: *\'
Deci Răul, pentru el, e cel învins. Ce-i Binele adus de el? Căci dacă L-as fi înfrînt spuneam că el e răul în tot ce-a zămislit. Ce daruri, oare, Trimis-a muritorilor abia înfiripați în lumea lor îngustă? i O, prea puține. Unele din ele\" Cu gust amar.
LUCIFER: Hai înapoi, atunci,
Către pămînt să te înfrupți mereu Din marea binefacere cerească Ce-ți fericește neamul. Rău-i rău Și binele e bine si nu el Le-aduce-n lume. Dacă face bine Nunuți-l bun. Dar dacă face rău Nu spuneți că-i al ni eu, mai înainte De a-i afla izvorul. Nu vă luați După cuvinte, chiar atuncea cînd Sînt duhuri mari în joc, ci socotiți. După vieața voastră, după cum Ar trebui să fie. Oricum, mărul Ispitei v-a adus în dar un. lucru 1 Neprețuit: gîndirea voasjjâ. Fie j Ca niciodată \"silnice \'porunci Să n-o clintească, fie să nu credeți, împinși de teamă, împotriva voastră, Nesocotind dovezile. Răbdați Și cugetați, alcătuind o lume Lăuntrică în care cea de-afară Să n-aibă cum pătrunde. Doar as_a Veți căpăta o fire mai înaltă Și ghidul vostru va putea supune fărîna-n care-a fost întemnițat.
**\"\' _________ i, \\^
Se fac nevăzuți.
ACTUL AL lll-lea
SCENA 1
Pămîntul în preajma Raiului, ca în primul act. Intră Cain și Adah.
ADAH:
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH:
CAIN:
390
Sst! Cain! Calcă-ncet.
Dar de ce?
Enoch,
Micuțul nostru, doarme, iată, colo, Sub chiparos, pe un culcuș de frunze. Sub chiparos26! Copacul ăsta parcă Jelește cînd dă umbră. Cc-ți veni Să culci sub el copilul?
Umbra lui,
Ca bezna nopții deasă, tocmai bună-i Să-i privegheze somnul.
Cel mai lung Și cel din urmă! Hai să-l văd.
(Se apropie, împreună, de copil.)
îmi pare
Nespus de fraged. Obrăjorii lui în înflorirea lor curată,-ntrec Petalele de roze, presărate Sub căpătîi.
Și gura-ntredeschisâ Cit c de dulce! Nu. Să nu-l săruți! Sau nu acum. Curînd o să se scoale, Căci ceasul de odihnă s-a-mplinit. Ar fi păcat să-l tulburi pînă cînd Nu se trezește singur.
Ai dreptate.
ADAH:
CAIN: ADAH:
CAIN:
ADAH:
lini voi struni dorința. L-ai văzut
Cum a zîmbit prin somn? O, dorini, zîmbește,
Vlăstar al lumii ee-a-iiflorit abia,
Dormi și zîmbește, cuci a ta e vremea
Zîmbirii și-a odihnei, buni tovarăși
Nevinovați și veseli! N-ai cum ști
Că trupul tău e gol: tu n-ai cules
Opritul fruct. De ce să vină-ceasul...
Cînd f i-vei pedepsit pentl-un păcat \\
Ce nu-i al tău și nu 1-am făptuit j
Nici tu, nici eu? Acuma dormi în pace r
Obrajii lui se înTOșesc pe cît
I se-adînccște zîmbetul, se zbat,
Ca niște aripi, lungile lui gene
La fel de-ntunecate ca frunzișul
Copacului stufos, și-albaștrii ochi
Surîd, senini, subt pleoapa-ntredeschisă.
Ce vede-n vis? Visează Raiul! Da.
Visea/ft, Kaiul f-el pierdut dc-a pururi.
Copilul meu, o doar un vis! Nici tu,
Nici fii tăi, nici strănepoții voștri
Nu vor călca vreodată-n acel loc
Oprit, al bucuriei.
Dragă Cain!
De ce jelești peste culcușul lui Atît dc-amar trecutul? Pentru ce Tînjești atîta după Rai? N-ai vrea Să înjghebăm noi altul?
Unde?
Chiar
Aici, sau unde vrei. Cînd sînt cu tine Eu nu duc lipsa Raiului pierdut, Nu-mi ești aproape tu, copilul, tata, Frate-meu, Zillah — dulcea noastră soră — Și Eva care ne-a adus pe lume Și-i datorăm atît de multe?
Da. Și moartea printre altele.
O, Cain!
Preamîndrul duh ce te-a purtat prin nori Þi-a adîncit mîhnirile. Credeam Că-ntrezărind minunile rîvnite, Vedenii, pe cît spui, și-acele lumi
391
C A IN:
CAIN:
ADAH: C A IN:
ADAH: CAIN:
ADAH: CAIN:
ADAH:
392
De azi și din vechime, potoli-va Neastîmpărata-ți minte și dorința De a,cnaflaște. Văd că ntrnTaTTătr Þî^aduse călăuza ta. Eu, totuși, îi mulțumesc că te-ai întors curînd. Curînd ai spus?
Curînd. Sînt două ceasuri De cînd plecat-ai. Două ceasuri lungi De așteptare, totuși, după soare Doar două ceasuri.
Și-n acest răstimp Eu am ajuns la soare și-ain văzut ^ V
Acele lumi pe care altădată ^t^1
Le lumina și care pentru veci Rămas-au fără el, și lumi nicicând De raza-i dogorite! Socoteam Că-s ani de cînd lipsesc.
Doar două ceasuri. Deci mintea noastră socotește timpul Doar după cele ce vedem și după Priveliștea măreață sau măruntă, După plăcere sau urît. Zărind Lucruri care se pierd în fund de vremuri Făpturi nemaivăzute, stinse lumi, Cu vesnicia-n față, eu credeam Că îmi împrumutase-un veac sau două Din nesfîrșirea ei. Dar văd acum ^ Cît sînt de mic. Spusese bine duhul \\ Că nu-s nimic. „j
Cum de-a grăit astfel? Căci lehova n-a spus-o.
Nu. N-a spus-o.
Lui i-e destul să crească-n noi nimicul. Și amăgind țărîna cu fugara Vedere-a Raiului și-a nemuririi, 0-ntoarce în țărîna iar. De ce? Păcatul părintesc, o știi preabincj De ee să-l îndurăm? L-au făptuit A Deci ei să moară.
N-ar fi drept. Acum Prin gura ta grăiește duhul care Te-a însoțit. O, de-aș putea muri Ca să trăiască ei!
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH:
CAIN: ADAH:
CAIN: ADAH:
CAIN:
ADAH: CAIN:
ADAH:
Și eu spun astfel.
De-ar fi să-ndestulăm cu-o jertfă numai Pe cel nesățios să frîngă vieți Și pruncu-acesta care doarme colea, Nevinovat, ar fi ferit să guste Din moarte și durere, și-n urmași Să li se piardă, pe vecie, urma. Poate că jertfa asta într-o zi O să ne mîntuiască neamul.
Jertfa Q
Acelui fără vină-n locul celui Care-a greșit. Ce tîrg ciudat ar fi! J Neprihăniți sîntem! Cu ce greșit-am Pentru-a plăti păcatul făptuit Cînd încă nu eram, si pentru ce Să ispășim mereu, răscumpărînd Păcatu-acela tainic, fără nume, Dacă păcat se cheamă setea dup£ Cunoaștere?
Păcătuiesti si-acum
O, Cain, dragul meu. Nelegiuite Sînt vorbele ce-ascult.
Atunci mă lasă Si du-te!
Niciodată. Dumnezeu Te-aude, însă.
Ce se vede-aicea? Altarele de jertfă către Domnul De Abel înălțate, cît lipsit-ai, Pentru-a jertfi-mpreună.
Nu-s grăbit
S-aduc, ca Abel, ardere si jertfă în fiecare zi, plecîndu-mi fruntea Cu o smerenie în care teama înlocuiește dragostea, iar slava Se schimbă-n bir.
E bine să jertfești. Ajunge un altar. Eu n-am ce-aduce. întîii muguri care sparg pe ramuri Și poamele dinții, învoalte flori,
393
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH: CAIN:
ADAH:
394
Toi ce-a rodit mai minunat pămîntul, Să-i ducem Domnului prinos, cu suflet Smerit și blînd.27
Eu am muncit pămîntul Și-am asudat în arșiță, precum A rînduit. blestemul. Sîut dator Și altceva? De ee-aș fi blînd? Nu-i smulg Ogorului bucata mea de pîine? Și recunoscător de ce să fiu? rNu-s pulbere, nu-n pulbere mă scald \\STn-am să fiu iar pulbere? Să niint_ CîruTștiu că si\'nt nimic, să mă prefac~ Că-s mulțumit că-ndur? Să fiu smerit Că tatăl meu a săvîrșit păcatul..\' Pe care-l ispășim, scrîșnind, și-n veac Va fi cu prisosință ispășit De neamul nostru? Bietul nostru prunc Ce doarme surîzînd, nu știe, bietul, Că poartă-n el sămînța unui chin Ce-n miriade de făpturi va trece. Ar fi mai bine, somnoros, să-l iau Și să-l strivesc de stînci decît să-l las Să viețuiască pentru...
Doamne sfinte!
Să nu te-atingi de el... Copilul tău Și-al meu, o, Cain! Cain!
Nu te teme!
Nici pentru toate stelele din cer, Pentru puterea ce le raînă-n haos, N-aș pedepsi mai aspru-acest copil Decît cii-o-mbrățișarc părintească.
De ce mă-nfricosezi cu vorbe?
Iată
Spusei c-ar fi mai bine de-ar pieri Decît să-ndure chinul și să-l lase Drept moștenire altora. Dar dacă Aceste vorbe te mîhnesc, voi spune Că ar fi fost mai bine pentru el Să nu se fi născut.
Nu spune asta!
La bucuria, mamei nu gîndești? Să-l alăptezi, să-l priveghezi, să-l mîngîi.
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ADAH:
CAIN:
ABEL:
CAIN: ABEL:
395
încetișor. Se scoală. Dulce Enoch!
(Se duce spre copil)
Privește-l, Cain! Iată ce vînjos
Și fraged e, cît de frumos si vesel.
îmi seamănă și-ți seamănă, cînd ești
Cu sufletu-mpăcat: atuncea toți
Sîntem la fel, așa e, Cain? Tată,
Copil și mamă, chipurile noastre
Se-oglindă unu-ntr-altul ca și cum
S-ar oglindi-ntr-o apă lină-atunei
Cînd ele-s împăcate, potolite
Și tu ești bun. lubestc-ne, deci, Cain!
lubește-te de dragul nostru. Vai!
Iată-l cum tinde brațele, cum rîde
Și cum deschide-albaștrii ochi cercînd
Să-ți prindă ochii, ca și cum ar vrea
Să-ți dea binețe, iar plăpîndu-i trup
Tresaltă-naripal de bucurie.
Să nu-mi vorbești de chin. Chiar heruvimii,
Cei fără de copii, te-ar pizmui
Că îi ești tată. Binecuvîntcază-l!
Nu știe cum să-ți mulțumească, dar
Inima lui cu-a ta se împreună.
Fii binecuvîntat, copile! Dacă
Așa te poate-un muritor feri
De ispitirea șarpelui.
Vezi bine!
Căci binecuvîntarea părintească îl va feri de șarpele viclean. Mă îndoiesc. Dar nu mă dau în lături. Fratele nostru vine-ncoace.
Abel, Fratele tău.
(Intră Abel.)
O, frate, bun-venit! Coboare pacea Domnului asupră-ți! Bun găsit, Abel!
îmi spusese Adah Că ești plecat departe, însoțit De-un duh înalt, departe de hotarul Obișnuit. Era dintre acei
CAIN:
ABEL:
CAIN:
ABEL:
ADAII:
ABEL:
C AIX: ABEL: CAIN:
ABEL:
CAIN:
ABEL:
C AIX:
396
Pe care i-am văzut, și-am stat de vorbă Cum stăm cu tata?
Nu.
De ce te-ai dus
Cu duhu-acesta? Poate-i un vrăjmaș Al Celui-preaînalt?
Și un prieten
Al omului. Cel-preaînalt, de vrei Să-i denumești așa, a fost vreodată? Să-l denumesc! Ciudate vorbe, frate! Lasă-no-o clipă singuri, soră Adah, Să ne gătim de jertfă.28
Bine. Plec.
Eămîi eu bine, scumpe Cain. Iată, îmbrățișează-ți fiul. Duhul lui Fără prihană și smerita slujbă A fratelui meu Abel să te-aducă Pe calea Păcii și-a Credinței.
(Adah iese, purtîndu-și pruncul.)
Tu Pe unde-ai fost?
Nu știu.
Dar ce văzut-ai? Văzui răpusele, far\' de hotare, Puternicele, nepătrunse taine Din spațiu, sumedenie de lumi Ce-au fost și sînt, amețitor vîrtej De sori, pămînturi, luni, rostogolite Pe-orbitele sonore, bubuind în jurul meu, așa încît, acum, Ar fi nepotrivit să stăm de vorbă. Lasă-mă, Abel.
Văd în ochii tăi
Un licăr nefiresc și-ți văd obrajii Aprinși de-o nefirească-mbujorare Și îți aud cuvintele ciudate. Ce-nseamnă asta?
Că te rog să pleci. Nu .înainte de-a aduce jertfa Și-a ne ruga.
Jertfește singur, Abol. lehova te iubește.
ABEL: CAIN:
ABEL:
CAIN: ABEL:
CAIN:
ABEL: CAIN:
ABEL: C A IN:
ABEL: CAIN: ABEL:
CALN: ABEL:
CAIN:
397
Te rog
Pe-amîndoi.
Pe tine mai ales. Dar nu, nu-mi pasă, Tu ești mai potrivit să-l proslăvești, închină-i-te dacă vrei, dar singur, Sau fără mine.
Frate, n-aș fi demn Să mă numesc feciorul tatei, dacă Nu te-as cinsti pe tine, cel mai vîrstnic Din fiii lui, chemîndu-te să nalți, Cu mine-alături, jertfa către Domnul, Și nu ți-as da întîiul loc de preot în împlinirea sarcinei, căci el Þi se cuvine.
Nu-mi aduc aminte Să-l fi cerut.
Cu-atît mai rău.
S-o faci acum. Pari chinuit și jertfa Te va-mpăca în cuget. J
Nu. Nimic
Nu-mi poate-aduce pacea. Niciodată N-a pogorît în sufletu-mi, deși Se-mpacă-ades și firea. Abel drigă, Ar fi mai bine să mă lași. De nu înalță singur jertfa ta pioasă. Nu spune-așa. Se cere împreună Să înălțăm prinosul. Nu pleca. Dacă se cere,-atuncea, fie! Spune-mi Ce-am de făcut?
Alege un altar.
Alege ta în locul meu. La fel sînt: Un pumn de piatră, iarbă și pămînt. Alege tu!
Mi 1-am ales.
Altarul
Cel mai semeț. L-ai nimerit: tu ești Doar cel mai mare. Pregătește-ți jertfa. Tu ți-ai gătit-o!
Da. întîii miei
Ai turmei mele. Nensemnate daruri De biet păstor.
Eu sînt plugar, n-am miei. De-aceea voi jertfi ce-mi dă pămîntul în schimbul trudei mele: rodul lui.
Crengi înflorite, felurite poame Ce-au dat în pîrg.
ABEL: Se cade tu să-ncepi,
Ca cel mai mare, sfînta slujbă.
CAIN: Abel!
Nepriceput mă simt. Arată-mi cum, Iar eu te voi urma.
ABEL: O! Doamne sfinte!
Tu, ce ne-ai zămislit și ai suflat Asupra noastră viață, Tu, ce-ai fost Preamilostiv cu noi, căci n-ai sortit Pe fiii tăi pierzaniei, cum cere Păcatul părintesc, ci-n mila ta Tu ne-ai cruțat și ne-ai iertat greșeala De neiertat, tu, singurul stăpîn Al binelui, al slavei și-al veciei, Luminător a toate cîte sînt, Preabunule ce ne ferești de rău Și ne arăți cărarea către bine, De-a pururi nepătruns, primește-mi jertfa, Smeritul meu prinos, întîiul miel Al turmei mele, biet prinos, căci nimeni Nu-ți poate mulțumi îndeajuns, Primeste-o ca pe-un dar din partea celui Ce-și pleacă în țărînă fruntea sa Și-n fața tronului ceresc se-nchină
Spre slava ta în veci de veci. Amin. J \'
CAIN fiară a îngenuncneccjîn timpul rugii):
O, duh, sau orice-ai fi, atotputernic
Pe cît se vede și, pesemne, bun,
De vreme ce ți-s faptele scutite
De orice rău, tu, dumnezeu în cer
Și pe pămînt lehova, cunoscut
Fără-ndoială și sub alte nume
Pe care ți le dau, după-nsușiri,
Supușii tăi nenumărați primește
Și ruga mea dacă dorești să fii
Prin rugi înduplecat, iar dacă e
Prin jertfe să te-mbun, primește-mi jertfa.
Două făpturi jertfesc. De ți-e pe plac
Prinos de sînge, iată-aci altarul
Păstorului, la dreapta-mi fumegînd,
însîngerat, spre slava ta, căci el
398
Jertfit-a-ntîiul miel al turmei sale
Ce aburește-acum împrăștiind
Spre cer miros de sînge și tămîie.
Iar dacă-ți sînt pe plac aceste roade
Dulci ale gliei, pururi mîngîiate
De blîndele-anotimpiiri, așternute
Pe iarba nepătată, sub lumina
Care le-a copt, primește-le, căci ele,
Necunoscînd durerca,-nchipuiesc
O pildă-a faptei tale, mai degrabă,
Decît smerite rugi. Dacă-un altar
Lipsit de jertfa sîugeîui tc-mbună,
întoarce-ți ochii! Cel ce 1-a-nălțat
E-ntocmai cum 1-ai zămislit. Nu-ți cere
Să-i dai nimic în schimb. Dacă e bun
Fă cum ți-e vrerea: cruță-l sau lovește-l,
De vreme ce tu singur hotărăști
Ce-i binele și răul, care sînt
După voința ta orânduite.
De-i rea sau bună fapta mea eu nii știu
Căci nu-s stăpîn și nu-s îndreptățit
Să-l judec pe stăpîn, ci doar să-ndur
Pflrunca-i cît de aspră, fără murmur.
(Pe altarul lui Abel, rugul aprins izbucnește într-o coloană de flăcări luminoase spre cer, în vreme ce un vîrlej de vini răstoarnă altarul
y lui Cain, aruncînd roadele în lărînă.\"g) >ld):
închină-te, o, frate! Căci lehova
S-a mâniat pe tine.
CAIN: Pentru ce?
ABEL: Prinosul tău zace-n țărână.
CAIN: Lasă-l.
Zace-n țărînă cave 1-a rodit
Și-o să rodească iar în primăvară.
Jertfa-ți de carne-ncinsă e primită,
Căci cerul, iată, soarbe cu nesaț
Văpăile-mbibate-n sânge. ABEL: Cain,
Nu te gândi la jertfa mea. înalță,
Degrabă, alt altar. CAIN: Ba nicidecum.
Mi s-a scîrbit să mai înalț altare.
/ ît
399
ABEL: O, Cain, ce-ai de gînd?
CA IN: Să prăbușesc
Neghioaba întocrnire-a jertfei tale Supus plecată cerului. Altarul] Stropit cu sîngele nevinovat [ Al mieilor tăiați.
ABEL: Stai! Nu te-atinge!
Și nu-ți îngreuia nelegiurea Prin vorbe fără rost. Altaru-acela E binecuvîntat căci Cel-de-sus, în marea-i milă, mi-a primit prinosul.
CAIN: în marea-i milă! S-a gîndit el, oare,
Cînd ți-a primit prinosu-nsîngerat Și aburind al cărnii, la durerea Behăitoare-a bietelor mioare Jelindu-si pruncii căsăpiți? La chinul Jertfiților nevinovați răpuși De cuțitoiul tău pios? Ferește! Nu voi lăsa să se răsfețe-n soare Această sîngeroasă mărturie Care-njosește viața.
ABEL: înapoi!
N-ai să zdrobești în nebunia ta Altarul meu. Slujește-te de el Și-ncearcă să înalți o altă jertfă.
CAIN: 6 altă jertfă! Dă-te la o parte!
Sau jertfa asta s-ar putea să fie...
ABEL: Ce vrei să spui?
CAIN: Dă-mi drumul! DomnulJăii
E iubitor de _s|n£e. Vezi! Ia seama! Să nu-T îndestulez acum. Dă-mi drumul!
ABEL: în numele-i preasfînt, eu te opresc
S-atingi altarul ocrotit de ceruri.
CAIN: De ții la viața ta, ferește-n lături
Si lasă-mă să-mprăstii iarba asta Peste țărîna ce-o rodește, altfel...
ABEL (împotrivindu-se):
Iubejc_p_e_TJomjmIjna^2£isus ca viața-
CAIN (izbindu-l în tîmplă cu o bucafâ de lemn pe care a smuls-o din rugul aprins): ••:-
Na! Du-i-o-n dar stăpînului tău lacom De vieți.
400
ABEL (prăbusindu-se) :
Ah! Ce-ai făcut, o, frate, frate!
CAIN: Da! Frate!
ABEL: Dumnezeule, primește
Pe robul tău, iar ucigașul iartă-l,
Căci n-a știut ce face. Cain! Frate!
Dă-mi mîna, dă-mi... iar bietei Zillah spune-i,.. CAIN (după o clipă de uimire):
Cum? Mîna mea! E înroșită de...
(După o lungă pauză, privește, pierdut, în juru-i.)
Unde mă aflu? Singur! Unde-i Abel? Și unde Cam? Eu să fia acela? Trezeste-te, o, frate! Ce-ai rămas Atît de galben? Azi de dimineață Erai doar zdravăn. Abel! Nu, te rog Nu-ți bate joc. Lovitu-te-am năprasnic, Dar nu din vina mea. De ce mi-ai stat în cale?\' Poate-ncerci să te prefaci Ca să mă sperii? Te-am lovit. Atîta. Clinteste-ți mîna doar! Clintește-ți mîna! Așa. Răsuflă! Suflă-asupra mea! O, Doamne! Doamne!
Cine 1-a chemat Pe Dumnezeu?
ABEL:
CAIN: ABEL:
CAIN:
401 26
Eu, ucigașul.
__ Domnul
Să-l aibă-n pază. Caia, să te-nduri De biata noastră Zillah: nu mai are Decît un frate-acum.
(Atei își dă duhul.)
Iar eu nici unul. \\ »>\'* Cine-mi răpește fratele? Deschiși Sînt ochii săi. Deci n-a murit. Căci Moartea E ea -ujLgpmn și somniL-Jichide ochîT\" își ține gura-ntredeschisă, deci Răsuflă. Dar n-o simt. Mă plec s-ascult Dacă-i mai bate inima. Se pare Că s-a oprit. E-o nălucire! Altfel \\ Din lumea asta am făcut un iad.
ZILLAH:
402
Pămîntul parcă so-nvîrtcste: mîna Mi-e umedă...
(își duce mîna la frunte, apoi prin fala ochilor.)
Dar nu de rouă. .Nu. E jilavă do sîngele frățesc, Al meu si-al lui, vărsat acum de mine. Ce rost mai are viața cînd răpui Făptura ta în altul? Nu se poate Să fi murit! Tăcerea-nseamnă moarte? Se va trezi. Mal bine să rămîn La căpătîiul lui.LNu-i cu putință Să fie-atît de slabă viața-ncît S-o-năbuși într-o clipăl Mi-a vorbit Mai adineauri. Ce să-i spun? O, frate! Nu. Dacă-l chem așa n-o să-mi răspundă Căci frații nu se-ncaieră. Și, totuși, Vorbește-mi, o, vorbeste-mi! De-as putea Să mai aud o vorbă doar rostită Cu blîndu-i glas, o, de-as putea să-i dau A doua oară glasul.
Intră Zillah.
Parcă-aud
Un zvon de glasuri. Cine-o fi! E Cain... Stă și-mi veghează soțul. Dar ce faci Acolo, frate? Abel doarme? Doamne! De ce-i așa de galben și ce-nseamnă Firul de sînge de pe tîmplă? Nu. Mă-nșel: nu-i sînge. Nimeni n-ar putea Să-i facă rău. Ce-nseamnă asta? Abel! Ce s-a-ntîmplat ? E-nțepenit. Nu suflă. Mîinile-i cad într-ale mele, moi, Ca niște pietre fără viață. Cain! Om fără suflet! Cum de n-ai sărit Să-l scapi de la pieire? Trebuia, Ca cel mai tare, tu să te ridici Și să-i dobori vrăjmașul. Tată! Eva! Veniți încoace! Vino, Adah! Moartea-Se află printre noi.
Zillah iese chemîndu-i.
CAIN (singur):
ADAM:
EVA:
ADAM:
EVA:
ADAM:
ADAH:
403 26*
Cine-a adus-o?
Eu sînt acela, eu care-o urăsc Atît de-adînc că numai gîndul ei Mi-a-nveninat vieața mai nainte De-a ști măcar ce fel de chip avea, Eu am adus-o aici, eu 1-am împins Pe frate-meu în brațele ei reci Și fără de iertare, ca și cum Ea nu putea și singură să-și ia Cumplitul bir. Cu-ncetul mă trezesc Din visul greu ce-mi luase mintea, însă El nu se va trezi în veci.
Intră Adam, Eva, Adah și Zillah.
Venii
Chemat de Zillah cu suspine. Oare, E-adevărat? Dar ce văd! Fiul meu!
(Către Eva)
Iată, femeie, s-a-mplinit blestemul Pe care 1-ai stîrnit prin fapta ta! O, nu-mi aduce-aminte! Simt si-acum Colții de șarpe-n inimă. Oh, Abel! Iubitul meu fecior! Pedeapsa asta întrece, Ichova, păcatul meu. Mi 1-ai răpit pe veci!
Grăiește, Cain!
Doar tu ai fost de față. Cine e Săvîrsitorul? Poate că vreun înger Vrăjmaș lui lehova? Sau poate-o fiară Sălbatică din codru?
Ah! Zăresc
O rază albă cum străpunge norul! Văd reteveiul ars și-nsîngerat Smuls din altar, mînjit de fum și roșu De...
Hai, grăiește, fiul meu! Alungă bănuiala ce-adîncește Nenorocirea noastră.
Spune, Cain, Că nu ești tu făptașul.
O, ba da! E limpede, căci iată cum și-nclină, Ca vinovații, fruntea, și-și ascunde Cu palmele însîngerate, cehii Pagini și crunți.
ADAH: Nu, mamă! Pe nedrept
Arunci asupra-i vina. Spală, Cain, învinuirea înfricoșătoare, De suferință smulsă mamei noastre.
E VA: O, lehova, ascultă-mă! Pogoare
Asupra lui al șarpelui blestem în veci de veci, căci el e mai aproape De seminția lui. Pustie fie-i Pînă la moarte viața! Fie...
ADAH: Mamă!
Nu-l blestema căci e feciorul tău! Nu-l blestema, o, mamă: mi-e bărbat Și frate mi-e.
EVA: El te-a lipsit de frate,
Pe Zillah de bărbat, de-un fiu pe mine, Deci blestemat să fie și să piară Din ochii mei pe veci. Fărîm acum, Așa cum el făcut-a-n cel de colo, Firescul legămînt. O, Moarte crudă! Eu, cea dinții, chematu-te-am, de ce Nu m-ai ales pe mine? Pentru ce întîrzii să mă iei?
ADAM: Nu-ngădui, E va.
Durerea ta de mamă s-o preschimbi într-un blestem. De mult ne-a fost menită O soartă grea. Acum că s-a-mplinit Se cade s-o-ndurăm ca robi supuși Ai Domnului și-ai sfintei vreri din ceruri.
EVA (arătîndu-l pe Cain):
E vrerea lui! E vrerea-acestui duh Cu chipul Morții, pe pămînt adusj De maică-sa, spre-a-l înveli cu leșuri. O, fie-i viața blestem! Remușcarea Să-l mîie prin deșert, cum fost-am noi Goniți din Rai, pînă în ziua-n care Copiii lui îi vor întoarce fapta Ce-a săvîrșit-o el. Iar heruvimii Cu aripe și paloșe de foc
404
ADAM:
ADAH:
ADAM:
ZILLAH: ADAM:
Să-l hăituiască zi și noapte. Șerpii
Să-i taie calea; roadele atinse
De gura lui să se preschimbe-n scrum;
Să mișune-n culcușul lui de frunze
înveninate scorpii și în somn
Să i se-arate cel ucis, iar treaz
Să fie bîntuit de groaza morții.
Cînd buza-i arsă întîlni-va apa
Să se preschimbe rîu-n sînge, fie
Să îl alunge firea, tot ce-atinge
Să-și schimbe fața, să trăiască-n chinuri
Pînă în ceasul morții lui, iar moartea
Să-i fie mai cumplită ca omorul
Prin care-a coborît-o între noi!
Să pleci de-aici omorîtor de frate!
De-acum încolo, pînă-n fund de vremi,
Cuvîntu-acesta însemna-va Cain.
Și te-or urî urmașii tăi, deși
Le-ai fost părinte. Să pălească iarba
Sub talpa ta; copacii să te-alunge;
Pămîntul să te frigă iar țarina
Să-și lepede mormăitul; să n-ai parte
Nici de lumina soarelui și nici
De cerurile sfinte.
Eva iese.
Du-te, Cain!
N-ai cum rămîne printre noi. Deci pleacă Și lasă mortu-n grija mea. De azi Eu nu mai am feciori, căci niciodată Nu vreau să te mai văd.
O, nu-l goni
Cu-aceste vorbe, tată, nu spori Cu-al tău blestem pe cel al Evei.
Fată,
Eu nu blestem, căci el își poartă-n suflet Nelegiuirea. Zillah, să plecăm. Vreau să-mi veghez bărbatul mort.
Ne-ntoarcem
Cînd n-o mai fi aici acela care Ne-a dat cumplita sarcină. Acum, Hai, Zillah.
405
ZILIAH:
ADAH:
CAIN: ADAH:
CAIN:
ADAH:
GLASUL: ADAH: GLASUL: ADAH:
ÎNGERUL: CAIN:
ÎNGERUL:
Stai să mai sărut o dată Sărmanul lut și buzele ce-au fost Fierbinți cîndva. O, inimă răpusă! O, inimă!
Adam și Zillah se duc, suspinînd.
Tu auzit-ai, Cain?
Ne izgonesc. Deci să plecăm. Sînt gata. Am să gătesc copiii. Să plecăm Cît nu coboară soarele, n-aș vrea Să colindăm deșertul stingheriți De bezna nopții. Dar vorbește-mi! Mie Care-s a ta.
Nu. Lasă-mă.
Nu vezi Că toți plecat-au?
Tu de ce mai stai? Au nu ți-e teamă să rămîi cu-acela Ce făptuit-a un omor?
Deloc.
Mi-e teamă doar să nu pleci fără mine, Chiar de-ai păcătuit prin fapta ta Care-mi răpește fratele. Dar asta Nu-i treaba mea, căci numai Cel-de-sus îți poate fi judecătorul.
(Dinăuntru se aude un glas, slrigînd.
Cain! Ai auzit chemarea?
Cain! Cain! :?> Parcă-i un glas de înger.
lutră îngerul Domnului.30
Unde-i Abel, Fratele tău?
Sînt, oare, eu, străjerul Fratelui meu?
r> \'— O, Cain! Ce-ai făcut?
l Cum strigă glasul sîngelui vărsat / De mîna ta, spre Domnul, din țărînăl
f. j Pămîntul care s-a deschis să soarbă, ^-Cu-amărăciune, sîngele frățesc
406
ADAH:
CAIN:
ÎNGERUL:
ADAH:
ÎNGERUL:
CAIN:
ÎNGERUL:
CAIN:
ÎXGERUL:
Zvîrlit pe ol de mîna ta pripită,
Te blestemă și oricît 1-ai trudi
El va rămîne sterp, vfj rătăci
Fără popas de n./i încolo-n lume. . j m&itv; J
De pretutindeni izgonit.^1
Pedeapsa
E prea nendurătoare: să-l alungi Din loc în loc, să nu zărească fața Lui Dumnezeu, să-l hăituiești mereu Pînă veni-va ziua cînd, aflat, Va fi ucis.
O, de-ar veni odată! Dar cine fi-vor ucigașii mei, Și unde sînt pe acest pămînt pustiu, Lipsit de oameni?
Þi-ai ucis un frate. Deci cine-o să te poată apăra De fiul tău?
O, înger luminos! >?» îndură-te și nu-mi grăi că sînul Acesta-ndurerat hrănește-acum , s Un ucigaș în fiul meu: pe-acela iv,\', Ce-o să-și ucidă tatăl.
El ar fi :
Ce-i tatăl său și-atîta. Sînul Evei Nu 1-a hrănit pe cel din fața ta, . Mînjit de sînge? Cine își ucide Un frate poate naște paricizi. x
Dar n-avem teamă. Cel Atotputernic Mi-a poruncit să pun pecetea sa Pe chipu-acestui om, spre-a fi ferit De orișice primejdie. Asupra :
Aceluia ce s-ar încumeta Să-l nimicească, răzbunarea sa Va pogorî de șapte ori. Deci, vino! Ce vrei cu mine?
Să te-nsemn pe frunte ™) Că ești ferit de fapte ca aceea Pe care-ai săvîrșit-o.32
Vreau să mor. Nu-i cu putință. Am să-ți pun pecetea.
407
C A IN:
ÎNGERUL:
CAIN:
ÎNGERUL:
ADA1I:
CAIN:
AUAH:
CAIN:
408
îmi arde fruntea. Totuși e-un nimic Pe lîngă focul dinlăuntru. Spunc-mi, N-ai isprăvit? Nu-i prea ușor!
Ursuz
Și încăpățînat ai fost de cînd Erai un plod în pîntecele mamei, Asemenea ogorului pe care De azi încolo-l vei munci. Dar cel Ucis de tine era blînd ca mieii Din turma lui.
Venit-am prea curînd După ce-au fost goniți din Rai părinții, Cînd mama încă mai gîndea la șarpe Și tata, la pierdutul Eai. Deci, sînt Așa cum sînt. Eu n-am cerșit vieața Și nu mi-am dat-o singur. De-aș putea Cu moartea mea să-l înviez pe-acela Ce zace sub țarină! De ce nu? El să învie si să-i iau eu locul Căci astfel Dumnezeu va dărui Celui de el iubit din nou suflare, Iar eu voi fi scutit să mai îndur Povara unei vieți\' apăsătoare. Să învieze mortul? Nu. Omorul S-a săvîrsit și-așa rămîne. Mergi De-ți împlinește soarta și nicieînd Să nu mai săvîrșești asemeni fapte.
îngerul piere.
Pierit-a. Hai să mergem, îl aud Pe Enoch suspinînd la noi în casă. De-ar ști de ce suspină! Eu nu pot Să vărs măcar o lacrimă, deși Vărsat-am sînge. Nu cred c-ar spăla Cugetul meu nici cele patru rîuri33. Tu crezi că va răbda copilul meu Să-mi vadă fața?
De-as avea un pic De îndoială doar, as fi în stare... Nu blestema: destul m-au blestemat Pe mine astăzi. Du-te la copii! Te voi urma.
l
A DA H:
C A ÎN:
ADAH:
CAIN;
ADAH:
409
Să mergem împreună, N-am să te las cu mortul singur.
Oh!
Nemuritor și fără viață martor Al cărui sîngc strigă din țarină Spre cer și nu se șterge, ce ești tu în clipa asta? Nu pot ști. Dar dacă Tu vezi ce sînt, atunci îl vei ierta Pe-acel ce nu găsi-va,-n Cel-de-sus Și-n sufletu-i, iertare niciodată. Rămîi cu bine! Nu-ndrăznesc s-ating Nensuflețitttl trup. Eu, care-am fost De-același sîn hrănit si care-adcs Te-am strîns la piept cu dragoste frățească, Eu n-am să te mai văd și nu cutez Să-ndeplincsc ce tu ai fi-mplinit în locul meu: să-ți pregătesc mormîntul. Da, cel dinții mormînt săpat De-un muritor. Dar cine-a fost groparul? Pămîntule! Pămîntule! Mi-ai dat, în schimbul trudei, rodul tău si, iată, Cu ce te răsplătesc! Si-acum să mergem. ^Pustiul ne asteaptaX
Adali se pleacă și sărută chipul lui Atol.
Greu sfîrșit
Și timpuriu sfîrșit, o, frate. Iată Ce ți-a fost scris. Din toți cîți te jelesc Doar eu n-am lacrimi. Căci de azi încolo Mi-e dat să le usuc, nu să le vărs. Și totuși eu jelesc mai mult ca nimeni Căci te jelesc pe tine și-l jelesc Pe cel ce tc-a ucis. De astăzi, Cain, Vom împărți povara-n două.
Hai!
S-o luăm spre răsărit de Rai: acolo Unde pămîntu-i sur si mohorît, La fel ca soarta mea.34
Călăuzește-ți Femeia și copiii. Tu vei fi
f
C A IN:
ADAH: CAIN:
Nădejdea mea, și Dumnezeul nostru Va fi și-al tău. Kidică pruncii.
Cel
Ce zace colo n-a avut copii Și am secat izvorul unui neam De oameni blînzi ce-ar fi cinstit culcușul De nuntă-abia nălțat, și-ar fi-nmuiat Nepotolitu-mi sînge prin unirea Pruncilor noștri cu-ai lui Abel. Abel! Cu el să fie pacea!
Dar cu mine?
Yes.
si. XII
A
CER Șl PÃMÎNT
Un mister
„întemeiat pe următorul pasaj din cartea Facerii, cap. 6: «Atunci au văsuț fiii lui Dumnezeu că fetele oamenilor sînt frumoase și și-au luat de neveste, din toate, pe acelea pe care și le-au ales...».\"
„Femeia pltngea după demonu-i drag.\"
COLEKIDGE1
Traducere de PETRE SOLOMON
Nota lui Byron
I. p. 495 De Rabenstein, frîngîndu-ți însumi gîtul.
Rabenstein — Piatra Corbului este, în Germania, stînca spînzara-ților, și își trage numele de la mulțimea de corbi care stau cocoțați pe ea.
SCHIMBAREA SCHILODULUI
Poem dramatic
Avertisment: Această lucrare are parțial la bază intriga unui roman apărut cu mulți ani în urmă sub titlul Cei trei frați1, roman din care s-a inspirat și M. G. Lewis cînd a scris De¬monul pădurii3. O altă sursă de inspirație a fost Fausi al lui Goethe. Ceea ce se publică acum reprezintă doar primele două părți ale piesei noastre, precum și corul introductiv al celei de-a treia. Restul s-ar putea să apară ceva mal tîrziu8.
Traducere de PETRE SOLOMON
PARTEA l
PERSOANELE
STRÃINUL, numit ulterior CEZAK
ARNOLD
BOURBON
PHILIBERT
CELLINI
BERTHA
OLIMPIA
Duhuri, soldați, cetățeni ai Romei, preoți, țărani eto.
SCENA 1
O pădure. Intră Arnold
BERTHA: ARNOLD:
BERTHA: ARNOLD: BERTHA:
și mama acestuia, Berlha.
Afară, cocosatule!
Păi, mamă,
Tu m-ai născut așa...4
Năpastă, piei!
Din șapte fii, ești singuru-avorton!
Mai bine m-ai fi lepădat, decît
Să văd lumina zilei!
Da, mai bine,
Dar pentru că-ai văzut-o, treci la treabă!
Þi-e numai bună de poveri spinarea —
E mai înaltă, chiar de nu-i la fel
De lată ca a celorlalți... ARNOLD: îmi port eu
Povara, însă oare nu-i prea grea?
Eu te iubesc, sau te-am iubit, oricum,
Și numai tu ai fi în stare, mamă,
Să îndrăgești un om pocit ca mine.
Tu m-ai crescut, nu mă ucide-acum! BERTHA: Da, te-am crescut: tu mi-ai fost primul prunc
Și nu știam dacă-o să am vreun altul,
Nu tot pocit ca tine... Dar hai, du-te
De strînge vreascuri! ARNOLD: Da, mă duc, dar vreau
La-ntoarcere s-aud o vorbă bună
Din parte-ți. Nu mă mai disprețui!
566
567
Deși nu-s nici voinic și nici frumos Ca frații mei, nici sprinten ca vînatul Gonit de ei, ani supt același lapte! BERTHA: Da, ca ariciul care suge, noaptea,
Din ugerul unei juninci, sieindu-l Și vătămîndu-l zdravăn! Să nu-mi spui Că-s mama ta, căci te-am adus pe lume La fel cum o găină fără minte Clocește-un ou de șarpe!... Piei, năpîreă!
(Bertha iese.)
AENOLD (singur):
O, mamă!... A plecat și-s nevoit Să-i fac pe plac. Deși sînt ostenit, O s-o ascult, nădăjduind în schimb O vorbă bună... Ce-aș putea să fac?
(începe să taie lemne, dar se rănește la o mină.)
Am isprăvit cu munca mea de azi! O, cum mai curge blestematu-mi sînge! Un îndoit blestem m-așteaptă-acasă... Ce fel de casă? Eu nu am nici casă, Nici rude. Nu-s ca alții plămădit Și nu cunosc plăcerile lor. Oare Să sîngerez ca ei?... O, de-ar ieși Din fiecare strop de sînge-un șarpe Să-l muște-așa cum m-au muscat și ei! Sau barem de-aș fi drac cu-adevărat— De ce să n-am și forța lui, nu doar înfățișarea: toț_zic ei că-i seamăn! E drept că n-am voința lui: ajunge Să-mi spună maică-mea o vorbă bună Ca să mă-mpae cu urîțenia mea... Ia să-mi spăl rana!
(Arnold se duce la un pîrîiaș. Aplecindu-se ca [tă-ți spele mina, tresare speriat.)
Da, ei au dreptate! Oglinda Firii îmi arată chipul. Nu vreau să-l mai privesc-abia cutez Să mă gîndesc la el! Pocit mai sînt! Pînă și apa-și bate joc de mine,
568
Vădindu-mi chipul: demon aciuat
în fundul ei, ca să alunge chiar
Și vitele venite să se-adape!
Să mai trăiesc așa, ca o povară
Pentru pămînt și pentru mine însumi, —
Rușinea celei care m-a născut?!
Tu, sînge care, dintr-o zgîrietură,
Curgi din belșug, dă-mi voie să-ți deschid
Un drum mai larg, ca să te scurgi cu totul
O dată cu durerea mea-n pămînt:
Vreau înapoi să-i dau această slută
Alcătuire de atomi, luîndu-mi
Un chip de șarpe chiar, bun să hrănească
Prăsila miriadelor de viermi!
Cuțita-acesta! Ia să văd, e-n stare
A;* reteza din lume-aeest trup hîd —
O mătrăgună veștedă-, așa cum
A retezat această creangă verde?
(Arnold înfige in pămînt cuțitul, cu vîrful î« sui.)
Acum pot să m-abat peste cuțit! Dar vreau s-arunc o ultimă privire Frumoasei zile, care n-a văzut Chip mai pocit, și-acestui soare blînd, Ce m-a-ncălzit zadarnic.-O, ce vesel s E trilul păsărelelor! Prea bine,— Nu vreau să mă jelească! Trilul lor Prohod să-mi fie, frunzele căzute Să-mi fie monument, iar elegie Să-mi fie șopotul acestui șipot! Și-acum, cuțitule, primește-mi trupul! (Tocmai dnd se repezea spre cuțit, i se păru că apa șipotului e agitată.)
Se mișcă apa, fără pic de vînt!
Dar freamătul unui izvor să-mi schimbe
Voința? Nu! Și totuși, iar se mișcă!
Se-a^ită apa, nu de vînt mînată,
Ci parcă de-o putere din adînc!
Dar ce văd? Doar o negură? atît?
(Din șipot iese un nor. Arnold U privește fintd. Norul se spulberă, făctnd loc unui lărbat înalt ș\\ negricioi, tare se îndreaptă spre Arnold.)
569
ABNOLD: STRÃINUL: ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD:
Vorbește! Ce dorești? Ești om sau duh? Și om și duh, la fel ca orișicare. Ai chip de om, dar ai putea fi diavol. Atîția oameni par, sau trec drept diavoli, încît poți, dacă vrei, să mă socoti Sau om sau diavol, fără-a mă jigni. Dar hai, voiai să te omori, fă-ți treaba î M-ai întrerupt...
Ce fel de hotărîre-i, De poate fi-ntreruptă? Dae-aș fi Chiar diavol, află că, luîndu-ți viața, Ai încăpea pe mina mea, în veci. Și totuși, te-am salvat, venind aici. N-am zis că ești un demon, ci că pari. Nu poți să știi cum pare, de nu-i stai în preajmă (iar tu nu ești, cred, deprins Cu-o societate-atîta de aleasă!) Cît despre chip, privește-l pe al tău în apă, iar apoi pe-al meu, și spune Care din ele-i seamănă mai mult Aceluia căruia țărănoii îi zic „împielițatul\"?
îndrăznești A-ți bate. joc de urîțenia mea?
De-un feivoji de mi-aș bate joc, privindu-i
Copita despicată cum e-a ta,
Ori de mi-aș rîde de un dromader
Că are-o ghebă-n spate, cum ai tu,—
S-ar bucura\"ăceste~Hbbitoace
Și totuși amîndouă sînt mai tari,
Mai sprintene, mai bine pregătite
Să-nfrunte viața, decît ești tu însuți
Și semenii tăi mai frumoși... Ti-e chipul
Firesc, atîta numai, că Natura
L-a înzestrat pe om cu-anume daruri
Ce-s ale altora...
Atunci, dă-mi forța Ascunsă în copita unui bivol, Cînd scormonește-n pulbere, sub ochii Dușmanului... Sau dă-mi repeziciunea Cămilei răb durii, fără-de-cîrmă Corabie-a deșertului! Atunci
570
STRÃINUL: ARNOLD (mirat) STRÃINUL: ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
Þi-aș înfrunta cu o răbdare sfîntă Batjocura drăcească...
îți voi da! .\' Ai fi în stare?
Poate. Ce-ai mai vrea? îți rîzi de mine?!
Cîtuși de puțin!
De ce să rîd de ceea ce rîd toți? Ar fi o glumă proastă, mi se pare. Vorbindu-ți în al oamenilor grai (Căci încă nu poți să-l pricepi pe-al meu), Sînt ca un vînător care aleargă Nu după iepuri, ci după mistreți Sau lupi, ori lei, lăsînd vînatul mic în seama micilor burghezi, ce ies Din casă-odat\' pe an, pentru a-și umple Căldările cu-asemenea nimicuri, își rîd de tine cei mărunți la suflet, —/ Eu însă, pot să rid de cei puternici! Atunci, cu mine vremea nu ți-o pierde: De tine n-am nevoie.
Gîndul tău
De mine nu-i departe. N-are rost Să mă alungi: cu greu pot fi chemat Să fac o faptă bună...
Ce-mi propui?
Să schimb înfățișarea mea cu-a ta, De vreme ce te supără atîta! ;0ri să-ți dau orice altă-nfățișare. înseamnă că ești diavol: nimeni altul N-ar vrea să-ș! ia înfățișarea mea! O să-ți arăt cele mai strălucite Din chipurile cunoscute lumii, Ca să-l alegi pe cel care-o să-ți plrfcă. Cu ce condiții?
O, ce întrebare!
Acum un ceas ai fi dorit să-ți dai Și sufletul, spre-a fi la fel cu ceilalți, Și-acum refuzi să semeni c-un erou! Așa e: nu vreau sufletul să-mi vînd! Ce suflet, vrednic de-acest nume,-ar vrea Să locuiască într-un trup ca ăsta?
571
ARNOLD:
STRÃINUL :
ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL :
Un suflet nobil, oricît de umil Ar fi bordeiu-n care locuiește. Dar spune ce fel de-nvoială vrei? Cu sînge trebuie s-o iscălim? Dar nu cu-al tău.
Cu-al cui, atunci? Vorbi-vom Despre acestea toate mai tîrziu. îți cer un preț modest, fiindcă văd în tine lucruri\' mari. Drept chezășie Vreau doar Yninț* ta; vei fi dator Cu fapta doar. Ești mulțumit acum? Mă-ncred în vorba ta.
La treabă, deci!
(Străinul se apropie de finttnă, httordndu-se eu fa(a spre Arnolă.)
Un pic din al tău sînge...
Pentru ce?
Ca să-l amestec cu această apă
Și astfel, vraja să lucreze-n plin. ARNOLD (întinzîndu-i brațul rănit):
la-mi sîngele, întreg! STRÃINUL: A, nu acum!
Ajunge, deocamdată,-un strop sau doi.
(Străinul lasă să picure in palma lui dțiva ttropi dm sîngele lui Arnold, pe care îi scutură apoi tn ftnitnă.}
Umbre-ale tăriei Și-ale frumuseții, Ceasul datoriei • Bate: deschideți-i! Din fîntînă-afară Ieșiți ca uriașul Nor care pogoară Peste Hartz5, trufașul. Veniți, ca să poată Ochiul să privească, în văzduh, curată, Forma, ce-o să crească, Luminoasă cum e
572
Irisu-n eter
Cînd privește-anume.
(arătînd spre Arnold)
El vrea, eu vă cer! Demoni, cin eroic Care, în vechime, Purtați măști sublime De sofist, de stoic Sau de împărat-De la Machedon La cei ce-au luptat Pentru-al Romei tron! Umbre-ale tăriei Și-ale frumuseții,-Ceasul datoriei Bate: deschideți-i!
(Din apă ies tot felul de fantome, care trec pe rtnd prin fața Străinului și a lui Arnold.)
ARNOLD: Pe cine văd?
STRÃINUL: Pe-acel Roman cu-ochi negri
Și-un plisc de vultur între ochii-aceștia Ce n-au privit nici un cuceritor Și nici o țară nesupusă Romei, în timp ce Roma i se supunea, Fiind a lui și-a celor care-aveau Să-i moștenească gloriosul nume.8
ARNOLD: Fantoma asta-i cheală, iar eu caut
Un chip frumos... Aș vrea să-i moștenesc Și faima, nu doar unele cusururi.
STRÃINUL: Era încinsă fruntea lui cu lauri
Mai mult decît cu păr... Vezi cum arată: Alege-l sau respinge-l, cum poftești! Nu-ți pot promite decît trupul lui. Cît despre faimă, luptă pentru ea!
ARNOLD: Mă voi lupta, dar nu car un fals Cezar!
O fi el chipeș, dar nu-mi e pe plac.
STRÃINUL: Ești, văd, mai mofturos decît chiar sora
Lui Cato7, mama bună a lui Brutus Sau Cleopatra, la ani șaisprezece8
573
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL: ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
O vîrstă cînd iubirea-i cîntărită Nu doar cu inima, ci și cu ochiul. Dar fie! Piei, fantomă!
(Fantoma lui Iuliu_Qezar_ dispare.)
Cum se poate
Ca omul care-a zguduit pămîntul Să piară, far\' să lase nici o urmă? Greșești, căci a lăsat în urma lui Destule suferințe și morminte Și prea destulă faimă spre-a-i păstra Memoria. Cît despre umbra lui, E ca a ta—e drept, ceva mai lungă Și mai puțin sucită. — Uite-un altul!
(Apare al doilea duh.) Acesta cine-i?
Cel mai brav și chipeș Dintre atenieni9. Privește-l bine! Da, pare mai frumos decît cel\'lalt. E al lui Clinias fiu cîrlionțat. Vrei chipul lui?
O, de m-aș fi născut Cu el! Dar rnai arată-mi,\' de-i pe-alese!
l. (Duhul lui Alciliade dispare.) Privește, deci i
Acest satir mărunt Și oacheș, cîrn, cu nările umflate, Cu-o mutră de Silen10, și crăcănat?! Mai bine să rămîn așa cîim sînt! Și totuși, el întruchipa cîndva Virtutea, ca și cugetul ales!... Nu-l vrei, deci?
De-aș putea, cu fața lui, Să capăt și-nsușirile alese Ce te făceau s-o uiți...
Nu-ți pot promite Așa ceva, dar n-ai decît să-ncerci Și poate că te vei simți mai bine în trupul lui, sau chiar în trupul tău.
574
ARNOLD: Nu! Nu-s născut pentru filozofie,
Deși de ea nevoie aș avea...
Să plece! STRÃINUL: Piei, bețive de cucută!
_i (Fantoma lui Sacrale11 dispare. Apare alia.)
ARNOLD: Acesta cine-i? Parc-ar fi Hercule12,
Cu fruntea-i lată, chipul bărbătesc Și barba creață, deși ochii lui Rîd mai degrabă precum ai lui Bacchus Decît ca ochii triști ai celui care Purificase lumea infernală Și o privea, proptit în bîta lui, Cu scîrba unuia care-și dă seama Că s-a luptat pentru niște nemernici13.
STRÃINUL: E cel ce, pentru-o dragoste,-a pierdut
Străvechea lume...14
ARNOLD: A Nu-l învinuiesc,
[Căci sufletul mi 1-am primejduit /Tocmai fiindcă nu găseam iubirea...
STRÃINUL: Vrei chipul lui, dacă socoti că-i semeni?
ARNOLD: Nu. Dacă tot mă lași s-aleg, fac mofturi;
Măcar să-i văd pe-acei eroi, pe care N-aș fi putut să-i văd nicicînd altminteri Pe acest țărm al neguroasei ape, De unde se întorc plutind spre noi.
STRÃINUL: Te-așteaptă Cleopatra, triumvire!16
L((Fanioma lui Anioniu dispare, făcind loc alleia.)
ARNOLD: Acesta cine-i? Pare-un semizeu,
Cu pletele-i de aur și cu trupu-i Nemuritor în armonia lui, Deși nu cred că-i mai înalt decît Al unui muritor. Frumos și-l poartă — Cum soarele își poartă-a sale raze. Parc-ar avea un nimb, dar e doar spectrul Unei lumini și mai strălucitoare. A fost doar om vreodat\'?
STRÃINUL: Numai pămîntul
îți poate spune dac-au mai rămas Atomi din el, sau cel puțin din urna De aur, care i-a primit cenușa.
575
ARNOLD: Și cine-a fost acest bărbat ilustru?
STRÃINUL: Rușinea Greciei în timp de pace,
Dar scutul ei în vreme de război — £ Demetrius. macedonianul16. spaima
Cetăților...
ARNOLD: Mai vreau să văd o umbră.
STRÃINUL (adresîndu-se fantomei, lui Demetrius Poliarcetes);
Te du în poala Lamiei17!
(Umbra dispare, fâctnd loc alteia.)
N-ai grijă,
Ghebosule, o să-ți găsesc ceva. De nu-ți plac umbrele unor eroi Adevărați, voi ști să-nsuflețesc Chiar marmora, doar-doar \'o să se-mpace Truditu-ți suflet cu-al său nou veșmînt.
ARNOLD: Oprește-te! M-am hotărît.
STRÃINUL: E bună
Alegerea-ți: feciorul lui Peleu Și al zeiței mării18. Are-un păr Frumos ca apele chihlimbarii Ale bogatului Pactol19, curgînd Peste-un nisip de aur, încrețite De vînt și parcă-anume dedicate Lui Sperheos^l Privește-l! Tot așa Stătea alăturea de Polixena21, îndrăgostit și îmblînzit, în fața Altarului, cu ochii la mireasa-i Troiană, dar cuprins de remuscări Din pricina lui Hector, cel ucis, Și a lui Priam, cel scăldat în lacrimi; Aceste remuscări se-amestecau Cu dragostea-i fierbinte pentru dulcea Fecioară,-a cărei mînă tremurase în mîna ucigașului cumplit Al fratelui ei dragi Privește-l bine, Așa cum Grecia-l privise-n clipa Cînd Paris slobozea spre el săgeata Menită să-l doboare.
ARNOLD: îl privesc,
De parcă-aș fi eu însumi al sau suflet, Iar trupul lui mă va-nveli, curînd.
576
STRÃINUL: Ales-ai bine. De-i adevărat
Proverbul omenesc, că se ating Extremele22, atunci să facă schimb Suprema frumusețe cu suprema întruchiparc-a monstruozității!
ARNOLD: Grăbeste-te, căci sînt nerăbdător!
STRÃINUL: Ca fata care-și vede în oglindă
Ceea ce încă nu-i decît un vis.
ARNOLD: Să mai aștept?
STRÃINUL: Ar fi păcat. Atît doar:
E-nalt de doisprezece coți. Te-ai vrea, în vremurile astea, un Titan? Sau — în limbaj canonic — ai dori Să fii din stirpea lui Anak23?
ARNOLD: De ce nu?
STRÃINUL: Ambiție, îmi place în pitici
Să te privesc! Un filistean uriaș
Și-ar fi schimbat statura lui de Goliat24
Cu cea a unui David, însă tu,
Momîia mea, nu vrei să fii erou,
Ci să te umfli-n pene... Treaba ta,
Să știi însă că, rămînînd de-o seamă
Cu ceilalți, ai putea să-i stăpînești
Mai lesne, căci acum toți vor sări
Asupră-ți, ca-mpotriva unui monstru,
Iar blestematele lor tunuri grele
Și alte-asemenea mașinării
îi vor străpunge mai ușor armura
Prietenului nost\', decît săgeata
Cu care Paris i-a străpuns călcîiul
Nebotezat în Styx de către Thetis25.
ARNOLD: Să fie-așa cum crezi că e mai bine!
STRÃINUL: Vei fi frumos ca umbra ce o vezi,
Puternic cum fusese, și...
ARNOLD: Nu-ți cer
Curaj, căci urîțenia-i vitează: Pe ceilalți vrea din urmă să-i ajungă, Spre-a fi egalul lor, sau a-i întrece. în mersu-i poticnit e un imbold De-a deveni ceea ce nu pot ceilalți Și-a compensa în acest fel zgîrcenia Naturii, mumă vitregă. Prin fapte
577
37 — Opere IV — Byron
STRÃINUL:
ARNOLD:
De vitejie, cei mărunți fac curte
Fortunei și, adesea, precum Timur2*,
Tătarul șchiop, îi cuceresc un zîmbet.
Frumos grăit-ai! Vei rămîne, deci,
Așa cum ești. Mă pot lipsi de-o umbră
Ce trebuie să prindă trup, spre-a-nehide
Acest brav suflet, care-ar fi în stare
Și fără el de fapte vitejești.
Da, chiar de nu mi s-ar fi dat prilejul
Unei schimbări, m-as fi silit să fac
Tot ce-i în stare-a săvîrși un suflet
Strivit, cum e al meu, de-un trup scălîmb,
—îl simt ca pe un munte ce-mi apasă
Și umerii și inima, un munte
în care cei mai fericiți ca mine
Văd doar un mușuroi urît și jalnic.
în fața Frumuseții-ntruchipate
De sexul slab (căci doar prin el visăm
Sau știm ce-i Frumusețea!) eu oftam —
Nu cu iubire, ci cu deznădejde!
N-aș fi-ncercat să cuceresc vreo fată,
Știind că nu mă poate îndrăgi
La rîndul ei, din pricina acestei
Poveri urîte, ce mă osîndește
La grea singurătate. Dacă mama
Nu m-ar fi alungat de lîngă dînsa,
Aș fi putut s-o-ndur. Lingîndu-și puii,
Ursoaica le mai slefuiește trupul,
Dar maică-mea, văzîndu-l pe al meu,
Nădejdea și-a pierdut-o. —O, măcar
De m-ar fi azvîrlit, precum Spartanii27,
Pînă s-apuc să știu ce-nseamnă viața,—
Aș fi ajuns un bulgăr de țarină,
Mai fericit decît sînt azi! Dar chiar
Fiind așa bicisnic si urît
Ca nimeni altul, poate că-ndrăzeala
Și stăruința ar fi scos din mine
Ceva, așa cum au făcut din alții,
La fel de sluți, niște eroi... Văzuși
Mai adineaori cura, stăpîn pe viața-mi,
Eram pe cale să o părăsesc:
Un om stăpîn pe viața lui supune
Ușor pe cei care se tem de moarte.
578
STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
STRÃINUL: Alege-ntre ce-ai fost și ce vei fi!
ARNOLD: Am și ales, căci mi-ai deschis în față
Zări noi, plăcute sufletului meu. fAșa cum sînt acum, pot stîrni teama, jKespectul, admirația, iubirea ) Oricui, dar nu și-a celora din jur, (Deși m-aș vrea iubit de ei. — Aleg, Deci, trupul ce-i în fața mea acum. Grăbește-te!
STRÃINUL: Dar eu, ce chip să-mi iau?
ARNOLD: Cînd ești stăpîn pe chipurile toate,
îți poți alege-un chip mult mai frumos
Decît chiar cel al lui Ahile, care
Ni se înfățișează-acum, — sau însuși chipul
Lui Paris, ucigașul lui, ori cel
Al zeului poeților, el însuși
Frumos și-armonios ca Poezia28.\'-\' f\':
M-aș mulțumi cu mai puțin, căci sînt
Și eu nerăbdător de o schimbare.
Þi-e chipu-ntunecat, dar nu urît...29
Pot fi mai alb, de vreau, dar mai degrabă
îmi place negrul: mai cinstit îmi pare,
Căci nu roșește de rușine, nici
De frică nu pălește. Dar îl port
De prea mult timp, așa că o să-l lepăd
Ca să iau chipul tău.
ARNOLD: Al meu?
STRÃINUL: Da. Tu
Vei face schimb cu al lui Thetis fiu, Iar eu cu fiul mumei tale, Bertha. De, fiecare după gustul său...
ARNOLD: Grăbește-te! Grăbește-te!
STRÃINUL: prea bine!
(Străinul ia puțin pămînt și-l frâmtnli in iarbă, apoi
ii vorbește duhului lui Ahile)
Fecior al lui Thetis Adormit în iarba Care peste Troia își răsfiră barba, Din țărna roșcată Chipul ți-l frămînt,
579
37*
Cum pe-Adam, alt\' dată, L-a făcut Cel Sfint.30 Tină, strălucește Pină ce bujori în obraji i-or crește, Proaspeți, rumeori. în ochi vă prefaceti, Viorele, voi! Sehimbă-te în sînge, Apă, clar șuvoi! Aceste zambile în loc de păr creaseă-i Și peste sprîncene — Șăole umbrească ! (jiniiml să-i fie HârnTura pe care Din stîneă am rupj::o, — Dar ca o eintare PjLJ&sen măiaslre wocea lui #£ fio! rfcrească pe coaste l nilă die ca tina
în care-si împlmtă Crinul rădăcina, Beat de rouă sfintă. Zvelte mădulare Să iasILdin lut Și ui\\chip/cum altul Nii s-a mai văzut ! Stihii-apropiate, Ajutor să-mi dați! Cînd vă chem pe toate, Să v-amestecați ! Razelor de soare, Deșteptați Natura ! Gata e făptura, Loc în lume are!
(Arnold leșină. Sufletul lui trece in trupul lui Ahile, care se ridică, în timp ce fantoma lui dispare cu încetul, pe măsură ce trupul se înfiripă din țarină.)
ARNOLD (în STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
580
ARNOLD: STRÃINUL: ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
581
»!\'?«:?. lui înfățișare) :
Iubesc, voi fi iubit eu însumi. Viață, Abia acum te simt! O, duh ilustru! Oprește-te! Vesmîntul lepădat — Cocoașa Mda pe care-o purtaseși, Ce-o să devină?
Cui îi pasa? Lupii Și vulturii s-o ia, dacă poftesc! Dae-au s-o ia și n-au să se-nspăimînte, Vei crede că e pace și că nu-i Pe cîmp ceva mai bun...
Le-o las acolo, Orice-ar păți!
Nu e frumos din parte-ți: Cocoașa asta ți-a adăpostit Atîta vreme sufletul!
Așa cum
într-un morman de bălegar se poate Ascunde-un juvaer, rnenit să fie în aur încrustat.
Dar dacă-ți dau
O altă formă, vreau prin schimb cinsit, Nu prin hoție. Căci acei ce fac Bărbați, făra-ajutorul unei mame,31 își au rețeta lor, si nu le plac Contrabandiștii... Diavolul e-n stare Să ia, dar nu să facă un bărbat, Deși culege uneori folosul Lucrării-originale. De aceea, . Se cade a găsi pe cineva Care să intre-n pielea lepădată. Păi, cine-ar vrea?
Nu știu. Drept care, eu.
Tu?!
Þi-am mai spus-o, pînă te-ai vîrît în noul tău lăcaș, atît de splendid. Adevărat, în nona-mi bucurie, Uit totul...
Peste cîteva momente, Voi fi precum ai fost: te vei vedea j Mereu în umbra ta nedezlipită.
ARNOLD: De-âceasta m-aș lipsi...
STRÃINUL: Dar nu se poate.
Cum?! Nu mai vrei acum nici să te vezi
Precum ai fost?
ARNOLD: Fă cum socoti că-i bine!
STRÃINUL (către trucul neînsuflețit a lui Arnold întins pe
pămînt) :
Lut fără suflare,
Mei un muritor
Nu te vrea, ci numai
Un nemuritor.
Pentru spirit, lutul
E bun, cum o fi!
Iată focu-n care
Nu poate trăi
Decît salamandra
Din poveste32, sau
Sufletele care
Eătăcesc și n-au
Nici un strop de apă
Setea să le-aline, —
Focule, stihie
Ce topești în tine
Orice vietate —
Paseri, pești și fiare,
Cruțînd numai rima
Cea nemuritoare, —
Focule, întîia
Odraslă a Firii,
Dar și fiu sălbatec
Menit nimicirii, —
Focule, mă-ajută
Să suflu iar viață
în acest trup rece
Care-mi stă în față!
învierea lui
Atîrnă de mine
Precum și de tine,
— Cu-o scînteie-l pui
Iarăși pe picioare.
582
în loc de suflare, Pe mine mă are!
(O flăcăruie zloară prin pădure și poposește pe fruntea celui culcat. Acesta se ridică, in timp ce Străinul se face nevăzut.)
ARNOLD (în noua lui înfățișare):
Ce groaznic! STRÃINUL (cu chipul de mai înainte al tui Arnold) :
Tremuri? ARNOLD: Nu. Doar un fior...
Unde-a zburat înfățișarea ta
De mai \'nainte? STRÃINUL: în tărimul vast
Al umbrelor. Dar hai să ne întoarcem
La ce-i acum. Deci, unde vrei să mergi? ARNOLD: Să mă-nsoțești e musai?
STRÃINUL: De ee nu?
Au soți mai răi chiar semenii-ți mai buni... ARNOLD: Mai buni?
STRÃINUL: A, văd că noua ta înfățișare
Þi s-a urcat la cap. Mă bucur foarte.
Dar ești ingrat-ceea ce iar e bine.
Te schimbi rapid: abia intrat în pielea
Cea nouă, pari deprins de-o veșnicie
Cu vechile purtări lumești. Fii sigur
Că-ți pot fi de folos în drumul tău!
Dar spune-mi unde vrei să mergi? ARNOLD: Acolo
Unde-i mai multă lume, ca să văd
Ce-o mină... STRÃINUL: Asta-nseamnă-acolo unde
Eăzboiul și Femeia-și fac de cap.
Ia să vedem. Italia și Spania,
Și noua lume-Atlantică33, sau poate
Chiar Africa, de Mauri locuită.
Nu prea ai, zău, de unde-alege. Lumea
Se sfîșie, ca de-obicei... ARNOLD: La Roma
Aud că s-ar petrece lucruri mari. STRÃINUL: Alegerea-i grozavă: pe pămînt
Nu-i loc mai bun, de cînd a ars Sodoma34,
Iar cîmpu-i larg, căci astăzi Francii, Hunii
l
583
Și Spaniolii, prin urmașul nobi! Al vechilor Vandali, se războiesc Sub soarele acelui paradis.35
ARNOLD: Cum vom purcede?
STRÃINUL: Ca niște viteji,
Pe cai! O, caii mei de luptă-s buni Cum n-au mai fost pe Juma do cînd Faeton A fost zvîrlit în Pad36. —Sînt buni si pajii!
(Intră doi paji, cu patru cai negri ca pana corbului.)
ARNOLD: Ce nobilă priveliște!
STRÃINUL: Mai nobil
Li-e neamul. Nu găsești astfel de cai Nici în Barbaria37. Nu se compară Cu rasa arăbească din kochlini38!
ARNOLD: Sub aburii care le ies din nări
Se-aprinde aerul! Ca licuricii Dansează-n jurul coamei lor scîntei, Cum se rotesc gîngăniile-n amurg în jurul unor cai de rînd...
STRÃINUL: Stăpîne,
încalecă! Te vom sluji, cu toții!
ARNOLD: Dar acești paji cu ochii negri? — care
Li-e numele?
STRÃINUL: O să-i botezi tu însuți.
ARNOLD: Cum? în aghiazmă?
STRÃINUL: De ce nu? Cu cît
Mai păcătos, cu-atît mai sfînt e omul...
ARNOLD: Prea sînt frumoși spre a putea fi demoni!
STRÃINUL: E-adevărat că diavolu-i urît,
Iar frumusețea voastră nu-i drăcească...
ARNOLD: Pe pajul chipeș, care ține goarna
De aur, îl voi boteza Huon?9. Căci seamănă cu-acel flăcău frumos Care s-a rătăcit într-o pădure Și n-a mai fost găsit. Iar celuilalt — Mai oacheș, mai posac, mai gînditor, Ce nu zîmbeste niciodat\' și pare întunecat ca noaptea, dar senin, I-oi spune Memnoni0, ca acelui rege Etiopian, al cărui monument Odat\' pe zi se schimbă într-o harfă. Dar ție, cum să-ți zic?
584
STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD:
STRÃINUL:
ARNOLD: STRÃINUL:
ARNOLD: CE.ZAR (eîntind).
Am zece mii
De nume, iar cît despre însușiri, De două ori pe-atîtea! Dar cum port Un chip de om, dă-mi nume omenesc! Mai omenesc decît această față Care a fost, cîndva, a mea...\'
Atunci, Dă-mi numele de Cezar...
Păi, e-un nume Legat de-o-mpărăție și purtat Doar de stăpînii \'lumii!
Potrivit
Tocmai de-aceea unui drac mascat — Cum mă socoti, de nu cumva preferi Să mă consideri Papă...
Bine, Cezar, Așa-ți voi spune. Eu, rămîn tot Arnold.
Adăugind un titlu —cel de „conte\" Nu sună rău si-o să arate bine Pe-un bilețel de-amor...
Sau pe un ordin
Către soldații de pe-un cîmp de luptă. Pe cai! Negru-mi armăsar Tropăie, abia-l strunesc! Știe el, mai bine chiar Decît calul arăbesc Pe cine să poarte-n șea! Urcă dealul, tot mai iute, Fără ca-napoi să dea Ori să stea prin bălți stătute. Nu se-oprește la izvor Să se-adape, ci gonește înaintea tuturor, •— Nicicînd nu se poticnește Fie-n alergări că zboară, Fie-n lupte. Nu-l doboară Nici o caznă, nici măcar Anii! Nu-i un armăsar, Ci un vultur cu copite — într-im grajd nu-l poți închide! Hai la drum, au să ne poarte Caii noștri negri-n zbor, —
585
Au s-ajungă-n Caucaz, trecînd deasupra
Alpilor Uimiți de-atîta zor!
(încalecă amînâoi și se fac nevăzuți.)
SCENA A 2-a
Un bivuac în fața zidurilor Romei. Arnold și Cezar.
CEZAR: ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD: CEZAR: \' ARNOLD: CEZAR:
586
Poți spune c-ai intrat.
Dar am trecut
Peste cadavre: ochii-mi văd doar sînge! Păi, șterge-i și-o să vezi atunci mai clar! Ești un cuceritor, un cavaler Ales de fostul mare conetabil Al Franței, un Bourbon41, drept bun tovarăș. Acum, te pregătești să fii stăpînul Orașului ce-a fost stăpînul lumii Sub împărații săi, iar azi — schimbîndu-și Doar sexul, nu și sceptrul, e stăpîna Hermafrodită-a vechii lumi.
Cum, veche? Mai e și-o lume nouă?
Pentru voi!
Vei ști curînd că-i nouă, prin recolta-i Bogată, prin bolesnițele-i noi, Prin aurul ei... lumea asta nouă — Numită astfel de o jumătate A celei vechi —voi o cunoașteți, doar Cu ochii si urechile, măcar Că-s martori îndoielnici...
Eu le dau Crezare!
N-ai decît! Minciuna dulce-i Mai bună decît adevăru-amar... Taci, cîine!
Omule!
Un diavol ești! Și prea supusa-ți slugă!
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR: ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
587
Ba, stăpîn!
M-ai amăgit, tîrîndu-mă încoace Prin scene de măcel și de dezmăț! Unde-ai fi vrut s-ajungi?
Unde e pace.
Dar unde-anume-i pace? Tot ce-i viu Pe lume, de la stea pînă la vierme, Se mișcă. Iar a fi mișcat înseamnă A ști ce-i viața. Cîte o planetă Se tot rotește, pînă cînd devine Cometă si, dînd iama printre stele, Se stinge. Bietul vierme se hrănește Din moartea altor jalnice făpturi Dar, ca și ele, trebuie să moară, Supus aceleiași puteri, stăpîna Pe viața și pe moartea tuturor. Dator ești să respecți, ca fiecare, Severa lege a Necesității: Revolta împotriva ei dă greș. Cînd, însă, nu dă greș...
Nici nu-i revoltă. Acum, va izbuti?
A dat Bourbonul
Porunca pentru-asalt, așa că-n zori Va fi de lucru...
Dar se va preda Cetatea? Văd uriașa catedrală A Domnului și-a bunului Sîn Petru — Se profilează domul ei pe cerul Spre care s-a-nălțat Isus Cristos Drept de pe crucea din care făcuse, Prin sîngele-i, un semn de har și slavă (Cîndva, unealtă de tortură pentru Mîntuitorul oamenilor, fiul Lui Dumnezeu!)
E-acolo, și va fi întotdeauna!
Ce anume?
Crucea
Și, dedesubt, altarele. Mai văd Pe ziduri niscai tunuri, archebuze Și alte arme de-acest fel, precum
\\
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
Și oamenii chemați să le sloboadă Asupra altor oameni, spre-a-i ucide. Cădea-vor și arcadele acelea — Amfiteatru-n caro împărații Ca si supușii lor (romani ei înșiși!) Priveau cum leul, regele pădurii, Se bate cu dușmanii săi colțoși, Din inima desertului aduși Să lupte în arenă (cu dușmanii Cu chip de om, sfîrsiseră demult!) Da, pînă și pădurii îi cereau Tribut de viață, cum și-ai Daciei fii Fuseseră sortiți eternei morți, Spre-a le-oferi o clipă de distracție — Pînă la gladiatorul următor... Cădea-va oare?
Cine? ce? — Orașul Sau amfiteatrul? catedrala, poate? Le cam confunzi...
La cea dintîi cîntare-a Cocosului, în zori, va-ncepe-asaltul. Asaltu-acesta, de se va sfîrși Cu cea dintîi privighetoare-a serii, Va fi o noutate în istoria Asediilor: căci de obicei Trudește mult pentru o pradă, omul... Apune soarele la fel de lin Și, poate, mai frumos decît în ziua Cînd Eemus peste-al Eomei zid sărise. Eu 1-am văzut :
Tu?
Da. Pesemne uiți
C-am fost un duh pînă să intru-n pielea-ți, Luîndu-mi și un nume, mai rău încă! Sînt deopotrivă Cezar și ghebos. Ei bine, primul Cezar, fiind chel, Þinea la lauri ca la o perucă, Mai mult decît ca la un semn de slavă. (Așa spun cronicarii). Asta-i lumea! Dar să rămînem veseli! L-am văzut Pe Romulus al tău, înjunghiindu-l Pe fratele său geamăn, pentru că Sărise peste-un șanț (nu erau ziduri
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
583
Pe vremea ceea!) Cel dintîi ciment
Al Romei a fost sîngele frățesc,
Dar chiar de va mai citrge-al Eomei sîrige
Pînă ce Tihnii, galben, o s-ajungă
Să fie roșu, tot nu va schimba
Culoarea Oceanului și cea a
Pămîntului, din care marii hoți —
Feciori ai paricidului — făcură
O scenă pentru cruntele masacre
Ce nu mai contenesc, de-atîtea veacuri!
Dar ce-au făcut urmașii lor de azi,
Care-au trăit în pacea si-n lumina
Cerească a evlaviei?
Dar cei
Pe care i-au răzbit năvălitorii
Romani? Ei ce-au făcut? — Dar ce se-aude?
E cîntecul nesăbuit pe care
Soldații-l cîntă în ajunul morții
Care-i așteaptă, poate, și pe ei.
De ce nu ar cînta și ei, la fel
Ca lebedele? Lebedele negre...
Ești, văd, și învățat...
Am învățat
! Gramatica, firește. Am urmat \\ O școală de_monahi. Ba, într-o vreme, l Eram expert in limb_a. azi uitată, \\ A vechilor etrusci: le-aș desluși
Hieroglifele, dac-aș dori,
Mai bine decît literele voastre.
De ce n-o faci?
Ar fi mai nimerit
Să se întoarcă la hieroglife
Chiar alfabetul: ele au clădit —
întocmai ca pontifii, proorocii,
Politicienii, filozofii, vracii
Și alhimiștii voștri, turnuri Babei
Mai multe decît cele ce-au ieșit
Din apele Potopului, miloase,
Ca să se risipească-apoi în lume.
Și pentru ce, mă rog? Pentru că nimeni
Nu se înțelegea cu-al său vecin!
Azi, oamenii-s mai înțelepți: o vorbă,
Chiar ne-nțeleasă, n-o să-i mai despartă!
539
Ba, se-iîfrățesc în numele Cabalei*2, Coranului*3\', Talmudului*1 sau al ȘibbokP5-ului lor: e cărămida Cea mai solidă, din care-și clădesc...
ARNOLD (lnlrerupîndu-l) :
Taci, batjocoritorule! Ascultă Cum cîntă ostașii: glasurile lor înalță parcă-un imn, în depărtare...
CEZAR: Am auzit al îngerilor cîntec...
ARNOLD: Și urletele demonilor...
CEZAR: Chiar
Și urletele oamenilor. Dar Să ascultăm: îmi place orice cîntec.
590
Cînteeul soldaților
Negrele armate Cu Bourbon în frunte, Din Alpi revărsate Peste Pad fac punte. Ne-am bătut în lege, Tot victorioși, Am prins chiar un rege48-Să cîntăm, voioși! Cu Bourbon-nainte Să pășim mereu! încă-un zid ne-asteaptă: Să-l trecem nu-i greu! Cu Bourbon în frunte, în zori ne vom strînge La poarta cetății Și zidu-l vom frînge Sau îl vom sări, Chiuind pe trepte. Mută de uimire, Moartea o s-astepte! Peste-ai Komei muri Vom sări, grămadă. Ne așteaptă-acolo O frumoasă pradă! Așadar, sus crinul47! Jos cheia48! La noapte Vom petrece-n Roma Cu coline șapte49.
.
CEZAR: ARNOLD:
PHILIBERT:
BOURBON:
PHILIBERT:
BOURBON: PHILIBERT:
BOURBON:
591
Străzile-i și Tibrul Fi-vor înroșite. Sfintele-i lăcașuri Fi-vor zguduite. Bourbonul, Bourbonul!50 Trăiască Bourbonul! Cîntecele noastre Să-i țină isonul! Vin în avangardă Spaniolii, iată! Nemții-apoi, cu tobe Ce pornesc să bată. Lăncii îndreptate Către maica lor Au Italienii, Iar conducător Ni-i un fiu al Franței, Certat cu-al său frate, Un Bourbon pe carc-n A Romei cetate îl urmăm cu toții, S-o prădăm ca hoții!
Nu cred că e un cîntec ce le place Acelora de dincolo de ziduri. Da, mai ales de s-o adeveri... Dar iată că viteazul general, Cu oamenii-i de-ncredere, sosește!
(Intră conetabilul Bourbon, cu suita lui.)
Prea nobil prinț, nu ești prea vesel, văd. De ce aș fi?
Mai toți ar fi-n ajunul Unei victorii cum s\'e-anunță-a noastră. O, de-as fi sigur!
De soldații noștri
Nu te-ndoi! Ar frînge-aces\'te ziduri, Chiar dac-ar fi de fier. Doar știi că foamea E-o artilerie grea...
Eu nu mă tem
Că ar putea să șovăie, sau chiar Să se retragă, căci în fruntea lor E un Bourbon și pofte mari îi mînă.
De-ar fi acele ziduri vechi un munte Și zei de-ar fi cei care le păzesc, M-aș bizui pe-acești Titani ai mei. Acum, însă...
PHILIBERT: Ei nu sînt decît oameni
Care se bat cu alții-asemeni lor.
BOURBON: E-adevărat. Dar zidurile-acelea
Au cunoscut mari epoci de-nflorire Și-au zămislit minți strașnice. Trecutul Pămîntului, ca și năluca Romei Imperiale, se trezesc sub pașii Eăzboinicilor, care par că zboară Pe meterezele cetății-eterne Și, întinzîndu-și mîinile-nroșite De sînge, îmi fac semn să plec de-aici!
PHILIBERT: Te temi de umbra amenințătoare A unor umbre?
BOURBON: Nu mă-amenință pe mine.
Aș fi putut să-nfrunt amenințarea Unui nou Sylla51, dar aceste duhuri, Prîngmdu-si mîinile întunecate, își ațintesc asupră-mi ochii stranii, A căror fascinație sporește Prin tremurul ciudatelor lor fețe. Privește i
Văd un parapet înalt. Și-acolo!
Nu se vede nici un paznic. Se-ascimd sub parapet, să nu-i atingă Vreun glonț răzleț, tras de ostașii noștri. Ești orb!
Dacă-a vedea doar ce se vede înseamnă să fii orb, atunci sînt orb... Timp de-un mileniu, zidurile-acestea Au fost păzite de eroi. îl văd Pe Cato-cel din urmă52 — cum își smulge Din pîntec măruntaiele, decît Să mai trăiască, fără libertate, în Koma asta, pe care si eu Vreau s-o-nrobesc... îl văd, pe metereze., Și pe întîiul Cezar, neînvins.
592
\'
PHILBIERT:
BOURBON:
PHILIBERT:
BOURBON: PHILIBERT: /
BOURBON:
PHILIBERT: încearcă să-l întreci în măreție!
Da, cucerind aceste ziduri vechi,
De Cezar cucerite. BOURBON: O voi face!
De nu, pieri-voi! PHILIBERT: N-ai cum. Moartea însăși,
într-o asemenea împrejurare,
E mai degrabă pragul veșniciei...
(Contele Arnold și Cezar se apropie.) ^
CEZAR: Asudă oare și acești soldați
Sub soarele atît de arzător Al gloriei?
BOURBON: Bineveniți să fie
Ghebosul cîrcotaș și prea viteazul < Și chipesu-i stăpîn! Pentru-amîndoi Se va găsi de lucru, pînă-n zori.
CEZAR: Desigur și pentru-nălțimea voastră!
BOURBON: Voi fi-naintea tuturor, să știi,
Gheb osiile!
CEZAR: Fiind la spate, gheba
Mi-o tot vedeați, ca general plasat în spatele armatei, dar dușmanii Nicicînd nu o văzură...
BOURBON: Bun răspuns!
L-am provocat eu însumi. — însă pieptul Unui Bourbon a stat si va mai sta Drept în primejdie, la fel cu-al tău, Chiar de-ai fi diavol!
CEZAR: De-aș fi fost, puteam
Să nu mă ostenesc venind aici.
BOURBON: De ce?
CEZAR: Păi, jumătate din această
Vitează oaste, bucuros se duce La dracul, iar cealaltă îi va fi Trimisă grabnic și la fel de sigur.
BOURBON: Arnold, ghebosu-amic al dumitale
E ca un sarpe-n vorbe ca si-n fapte.
CEZAR: Vă înșelați mult în privința mea:
întîiuî șarpe-a fost lingușitor — Ea nu-s. Cît despre fapte, eu nu mușc Decît cinci sînt muscat...
593 38
BOURBON:
CEZAR:
PHILIBERT: CEZAR:
BOURBON:
CEZAR:
BOURBON: CEZAR:
PHILIBERT:
CEZAR:
BOURBON:
ARNOLD:
BOURBON:
ARNOLD:
594
Ești curajos,
Și mi-e de-ajuns. Mai mult decît atît: Ești iute și la vorbă și la faptă, Iar eu nu-s numai un oștean, ci și Prietenul oștenilor.
O, sire,
Greșiți amarnic, pentru că soldații Se poartă și mai rău cu-ai lor prieteni Decît cu inamicii lor vremelnici... Amice, ești obraznic, întrecînd Măsura-ngăduită unui clovn. Spunînd, adică, adevărul... Bine, Atunci vă mint și mă veți lăuda Că v-am făcut „erou\"... \'
Hai, Philibert,
Dă-i pace! E viteaz, întotdeauna A fost în frunte, cu-acești umeri lați Și-această față oacheșă,-în luptă Ori în furtună. A răbdat chiar foamea. Cît despre limba-i, tabăra e plină De inși spurcați la gură... Eu prefer împunsăturile-unui pișicher Decît insultele posomorite Ale-unui sclav bicisnic și flămînd, Ce nu se lasă-nduplecat decît De-o masă bună și-un pahar cu vin, Un pui de somn și niște marafeturi Prin care se închipuie bogat... De-ar cere doar atît și prinții lumii, Cebine-arfi!
Taci!
Leneș nu-s la gură... Dar ia-ncercați și dumneavoastră, sire, Să euvîntați! Prea multe vorbe n-aveți... Ce-i flecăreala asta insolentă? Ia, trăncănesc și eu, ca alți profeți!\' De ce-l insulți? N-avem noi, Philibert, Atîtea de făcut? — Ascultă, Arnold, Asaltul va începe mîine-n zori. Știu, sire.
Și ne vei urma?
Firește, De vreme ce nu pot să fiu în frunte...
BOURBON:
CEZAR:
BOURBON:
CEZAR:
BOURBON:
CEZAR:
BOURBON:
CEZAR: BOURBON:
CEZAR:
E necesar pentru al oastei noastre
Moral, nu prea înalt, ca șeful ei
Să-și pună, cel dintîi, picioru-n prima
Din treptele primejdioasei scări.
Sper să ajungă-n vîrf, ca să-și primească
Eăsplata ce o merită, din plin...
A lumii grandioasă capitală
Va fi a noastră, poate mîine chiar.
Cetatea de pe cele șapte dealuri
Continuă să domine și astăzi
Popoarele. Cezarii s-au supus
Lui Alaric53, iar Alaric la rîndu-i
Pontifilor... Komani, sau Goți, sau Papi,
Sînt tot stăpînii lumii. De aceea,
Civilizată, sacră, sau barbară,
Cetatea veche a lui Eomulus
E inima unei împărății.
Prea bine! Ne-a sosit și nouă rîndul
Și să sperăm că vom lupta la fel
De bine ca și ei, dar vom conduce
Chiar și mai bine.
Fără îndoială
Că oastea-i școala drepturilor noastre Cetățenești. Ce plănuiți să faceți Din Koma?
Ceea ce fusese-odată. Sub Alaric?
Nu, sclavule, ci-n vremea întîiului cezar, al cărui nume îl porți, la fel ca alți mîrlani...
Și regi! E-un nume bun pentru copoi...
Un demon
Se-ascunde-n limba ta de șarpe! Nu vrei Să fii serios?
Nu în ajunul luptei: N-ar fi o atitudine-ostășească! Doar unui general îi sade bine Să fie gînditor; aventurierii De teapa mea, sînt mai voioși din fire. De ce-am gîndi? Zeița tutelară La care ne-nchinăm, întruchipată într-un conducător, ne poartă grijă.
595 38*
De gînduri țiueți-i pe-ostași departe!
Dac-am începe să gîndim și noi,
Ar trebui să spargeți singur zidul! BOURBON: Cum zeflemeaua nu pare-a-ți știrbi
Curajul ostășesc, ți-o-ngădui, fie! CEZAR: Vă mulțumesc — e singura răsplată
Pe care o primesc, de cînd mă aflu
în slujba voastră. BOURBON: Mîine vei plăti
Tu însuți! Ia privește—• acele turnuri:
în ele stă comoara mea ascunsă...
Dar, Philibert, să ținem sfat! îți cerem
Să fii și dumneata de față, Arnold! ARNOLD: Eu, Prințe, vă slujesc atît pe cîmpul
De luptă, cît și-n sfatul de război. BOURBON: în ambele ți-c prețuită slujba,
Iar mîine-n zori îți vom încredința
O treabă de răspundere.
CEZAR: Dar mie?
BOURBON: Un singur lucru: să-l urmezi în drumul
De glorie, pe Bourbon... Deci, noapte bună! ARNOLD (către Cezar):
Să-mi pregătești armura pentru-atac,
Apoi să mă aștepți în cortul meu.
(Ies Bourbon, Arnold, Philibert, etc.)
CEZAR (singur):
în cortul tău?! crezi că te las, de-ndatâ
Ce-am dispărut? Sau că-acest trup scălîmb
Ce cuprindea principiul vieții tale,
înseamnă pentru mine altceva
Decît o mască? — Să mai zici că ăștia
Sînt oameni! Căpetenii și eroi,
Cei mai buni fii — bastarzi —• ai Iui.Adam l
Așa-i cînd dai materiei putința
De-a cugeta! Tot încăpățînată
Rămîne, tot haotic i-este gîndul,
La fel ca fapta, și mereu se-ntoarce
La elementele dinții. Ei bine,
Cu-aceste jalnice păpuși mi-e dat
Să mă distrez: e joaca unui spirit,
596
Cînd n-are de făcut ceva mai bun... Dacă-obosesc, am treabă printre stele, Pe care-acești nenorociți le cred Făcute-anume pentru ochii lor! Ce-ar fi să trag în jos o stea dintr-astea în furnicarul lor, și să-i dau foc? Cum s-ar mai risipi, sărind ca arse, Furnicile si, încetînd de-odată Să-și surpe cuiburile, ar începe Să-nalțe-o rugăciune-n cor! Hal Ha!
(Iese Cezar.)
!
PARTEA A ll-a
SCENA 1
în fața zidurilor Romei. Asaltul: armata în mișcare, cu scări pentru escala¬darea zidurilor, în prim plan Bourbon cu o eșarfă albă peste armură.
CORUL DUHURILOR ÎN VÃZDUH:
Zorii vin, dar parcă-i seară. Ciocîrlia-ncotro zboară? Da ce-i soarele cernit? Ziua chiar să fi venit? Ochiul Firii-ntunecat e Peste falnica cetate, Dar se-aude-un aprig zvon Care i-ar trezi din somn Și pe sfinții ei, precum Și eroii făcuți scrum, Lingă apele gălbuie Ale Tibrului. — Cît nu e Prea tîrziu, în astă noapte Vă treziți, coline șapte!
II
Þii, ce tropot! însuși Marte54 Parc-ar trece mai departe! Cum urmează valul luna, Pașii-au o cadență, una! Spre moarte mărsăluiesc,
598
599
Zici că se rostogolesc,
Dar în bună rînduială,
Ca marea cînd țărmu-l spală,
Peste diguri revărsată.
Auziți larma turbată
A armurilor! Priviți
La războinicii suiți
Pe scara ce-i poartă-n cîrcă,
Vărgată ca o năpîrcă!
III
Priviți zidul înțesat Cu arme, în lung și-n lat — Lăncii lucii, tunuri zvelte, Cu bot negru, si muschete, Așteptînd, toate, să tragă: Vechea panoplie-ntreagă, Basca armele mai noi, Căci se duce și-un război între vechi și nou! — Pe-nguste Ziduri, vezi nori de lăcuste! S-a-ntors, Eemus, ceasul rău Al crimei fratelui tău! Sub altarul creștinesc Creștinii se războiesc — Soarta lor să fie, oare, între ei s& se omoare?
IV
Mai aproape, încă, încă!
Cum, suind din stîncă-n stîncă,
La-nceput lin ca un val,
Cutremurul surpă-un deal,—
Oastea se rostogolește!
De eroii ei vorbește
Lumea că-s nemuritori.
Ei sînt doar primele flori
Ale pajiștilor roșii
Ce-ncing Roma: i-s strămoșii
îngropați acolo, poate,
Dar Romanul n-are-un frate!
Alte nații duc război
Și vă smulg laurii, — voi,
Dormiți însă! Lacrimi varsă Pe Cartagina, că-i arsă, Doar fricoșii! — Nu mai plîngeți, Pe dușman de vrețisă-lfrîngeți!55\'
Multe neamuri buzna dau. Demult pîine nu mai au. Se reped spre zid, minate De ură și jind. — Cetate Glorioasă, numai milă Vrei să ne inspiri, și silă? Luptă, prin toți fiii tăi! Decît Alaric mai răi Sînt tîlharii unși cu smoală Ai Bourbonului! Te scoală, Cetate nemuritoare! Decît călcată-n picioare De aceste oști străine, Dă-ți foc singură mai bine!
VI
Ce fantomă-nsîngerată! Nici un Hector56 nu se-arată în această Troie, printre Ai lui Priam fii. — Părinte Bun le-a fost, iar ei frați buni, Nu ca ai Romei străbuni: Romulus pe al său frate L-a ucis! Umbra-i se-abate, Uriașă, peste zid. în clipa cînd 1-a sărit, Þi-a și profețit căderea. Cine-ar mai avea puterea, Azi, să curme-aî său asalt? Peste turnu-ți cel mai \'nalt, Remus limpede îți spune C-a venit să se răzbune!
VII
Mînioși te-nfruntă-acum: Zvon de iad, și foc, și fum
600
Te-nconjoară-n toată partea. Þi-a pătruns în ziduri moartea! Oțelu-n oțel izbește, Seara, vai! se prăbușește Cu soldați cu tot. — Hai, sus! Fiece ostaș răpus E înlocuit de-un altul. Tot mai crîncen e asaltul. Eoma-n șanțurile-i strînge Al Europei roșu sînge! Cade zidul, cînipul însă Va-ndrăgi recolta strînsă După-un astfel de potop. Dar o, Romă, încă-un strop De curaj dacă mai ai, Luptă — așa cum te luptai!
VIII
înc-o dat\', bătrîni Periați57,
Casele nu le lăsați
Stăpînite de vreo Ațe58!
Un Nero59 străin nu poate
Să vă facă decît rău!
Un Roman pe-un frate-al său
Dc-l răpune, tot Roman e,
Pe cînd Brennus80 un dușman e!
Deșteptat i-vă, martiri!
Aveți sfinte-ndreptățiri:
Zeii tot mai au putere,
Chiar cînd mîndrul templu piere!
Ctitori de străvechi altare,
Zdrobiți ostile barbare!
Tibrule, prin tine Firea
Să-și arate-mpotrivirea!
Ca un leu prins în capcană
Sară inima romană!
Roma, chiar de n-o fi vie,
A Romanilor să fie!
BOTJRBON: ARNOLD:
Bourbon, Arnold, Cezar și ceilalți ajung la poalele] zidu¬lui. Arnold se pregătește să-și arunce scara.
Stai, Arnold! Eu sînt primul!
A, nu, prințe!
601
BOUKBON:
CEZAR: ARNOLD:
BOURBON:
ARNOLD: BOURBON:
CEZAR:
-BOURBON:
ARNOLD (către CEZAR:
ARNOLD: BOURBON:
îți poruncesc! Urmează-mă! îmi place Să fiu urmat, dar nu să fiu condus î
(Bourbon își fixează scara și începe să urce.)
Hai sus, băieți!
(Bourlon cade, atins de un proiectil.)
Și jos!
Puteri eterne!
Vor fi-ngroziți soldații... Răzbunare! Dă-mi mîna! N-am nimic.
(Bourbon ti apucă de mină -pe Arnold ți se ridică, dar cade din nou, tncercînd să-și vîre piciorul *n scară.)
S-a zis cu mine,
O, Arnold! Tu ascunde-mi prăbușirea Și totul va fi-n ordine, aruncă Asupră-mi pelerina, ca s-acoperi Ceea ce în curînd se va preface în pulbere. Să nu vadă soldații! Să vă mutăm de-aici, cu ajutorul... A, nu, băiete, moartea e aproape. Ce-i, însă, viața unui om? Prin duhul Bourbonilor, va dăinui puterea-mi! Ai grijă ca soldații să nu afle, Cit n-au învins, că-s doar uri boț de lut. N-ați vrea să sărutați, alteță, crucea? N-avem aici un preot, dar e bun Chiar și-un mîner de spadă: folosit A fost și-n cazul lui Bayard61, îmi pare... Tocmai acum îmi pomenești de el, Bicisnicule? Dar o merit... Cezar): Taci,
Nemernicule!
Cum? Cînd un creștin Dă ortul popii, eu să nu-i ofer Un foarte creștinesc „Vade in pace?\"62 Taci! Oehii-aceștia, care nu vedeau în lume un egal, sticloși îmi par! O, Arnold, dacă-n Franța te vei duce... Dar ce se-aude? Lupta se încinge...
O, dacă-aș mai trăi un ceas, o clipă, Ca să mor dincolo de zid! Hai, Arnold, Nu-ți pierde vremea, altfel fără tine Vor cuceri ei Roma...
ARNOLD: Dar si fără
Domnia voastră!
BOURBON: Nu, căci eu prin spirit
îi voi conduce. Hai, ascunde-mi lutul Și nu sufla o vorbă despre faptul Că mi-am pierdut suflarea. Du-te, dară, Și biruie!
ARNOLD: Nu, nu vă pot lăsa!
BOURBON: Ba, trebuie! Adio! Sus, băieți!
Biruitoare-i lumea!
(Bourbon moare.)
CEZAR (către Arnold): Hai la treabă!
ARNOLD: Da, ai dreptate. O să plîng pe urmă...
(Arnold, acoperă cadavrul Bourbonului cu o mantie, apoi se urcă pe scară, strigtnd)
Bourbon! Bourbon! Băieți, a noastră-i Roma! CEZAR: Ai fost bărbat, alteță. Noapte bună!
(Arnold, urmat de Cesar, ajunge pe meterez; amtndoi, insă, stnt doborîți.)
CEZAR: Grozavă tumbă! Conte, ești rănit?
ARNOLD: Nu.
(Se urcă din nou pe scară.)
CEZAR:
S-a înfierbîntat copoiul ăsta! Și nu-i o joacă de copii! Acum Pe meterez i-e mîna, îl cuprinde Ca pe-un altar... își pune si piciorul! Dar ce-mi văd ochii ?Un Roman?
RÃNITUL:
603
(Cade un om.)
Oricum,
E prima pasăre din cîrd, căzută Afar\' din cuib... Ce-i, omule, cu tine? Un strop de apă!
CEZAR: Nu-s, pînă la Tibru,
Alte lichide, în afar\' de sînge! RÃNITUL: Mor pentru Koma!
(Moare.)
CEZAR:
Și Bourbon muri
Tot pentru ea, dar altfel... O, acești Nemuritori, și nobilele țeluri Ce-i mînă!... Dar e vremea să mă duc La tînăru-mi discipol: o fi-ajuns în Forum... înainte, înainte!
(Cezar se urcă pe scară. Cortina.)
SCENA A 2-a
In oraș, lupte de stradă \'mire atacatori și asediați. Locuitorii fug in dezordine. Intră Cezar.
CEZAR: Nu-mi pot găsi eroul: o fi-n gloata
Ce-i urmărește pe fugari, sau poate. Se bate cu cei deznădăjduiți. Dar ce-mi văd ochii? Niște cardinali Ce nu par dornici de vreun martiraj... Þii, cum mai fag prelații! De-ar putea Să-și lepede ciorapii, cum și-au scos Și mitrele, le-ar fi mult mai ușor — I-ar ocoli si hoții! Las-să fugă! N-au cum să-și mai păteze-acum ciorapii, Căci si noroiul este purpuriu...
Intră un grup de soldați care se lat între ei. Arnolă,
in fruntea atacatorilor.
•
Iată-l că vine, cot la cot cu Gloria Și geamănul ei, Sîngelo... Stai, conte! Ferește! Nu vreau să le dau răgaz. Nu te pripi! Unui dușman ce fuge, îi faci un pod de aur... Eu ți-am dat Un trup frumos, scutit de-anume boli Trupești, nu și de cele ale minții, Căci minte nu pot da! Iar de ți-am dat
604
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD:
ROMANUL: ARNOLD:
ROMANUL:
CEZAR:
ARNOLD:
ROMANUL:
CEZAR:
605
Al fiului lui Thetis trup, în Styx Nu te-am muiat, iar inima-ți vitează N-am cum invulnerabilă s-o fac Mai mult decît călcîiul lui Ahile... Socoate-te, deci, încă muritor Si fii prudent!
Păi, cine-ar mai lupta Dacă s-ar socoti invulnerabil? Ce luptă-ar fi si aia? îți închipui Că umblu după iepuri, cînd rag leii?
(Arnold se aruncă în luptă.)
Grozavă mostră de umanitate! De, sîngele i s-a urcat la cap, Și chiar dacă-si va pierde cîțiva stropi, îi va mai trece poate fierbințeala!
(Arnolă se bate cu un soldat roman, care se retrage spre un portic.)
Predă-te, sclaviile! Te voi cruța! Prea ești pripit la vorbă...
Și la faptă!
Sînt cunoscut pentru cuvîntul meu. La fel voi fi și eu, prin fapta mea.
(Cei doi se luptă din nou. Cezar înaintează.)
Te-oprește, Arnold! Ai în mîna ta Un artizan ilustru, sculptor strașnic, Mînuitor de săbii și pumnale... Stai. mușchetar e!... El 1-a doborît Pe vajnicul Bourbon...
Atunci, înseamnă
Că și-a sculptat el însuși monumentul! Sper să-l sculptez pe-al unora mai vrednici Ca tine!
Bine zis, pietrare! Meșter Ești și la vorbă, nu doar la cioplit Iar cel ce va-nccrca să te omoare Se va căzni, cum te-ai căznit și tu, Cellini63, dînd în marmora Carrarei64.
(Arnold îl dezarmează și-l rănește ușor pe Cellini; acesta scoate un pistol și irage, apoi se face nevăzut, ieșind prin portic.)
CEZAR: ARNOLD
CEZAR: ARNOLD
CEZAR: ARNOLD
CEZAR: ARNOLD
CEZAR:
ARNOLD CEZAR:
ARNOLD
CEZAR:
ARNOLD
606
Dar ce-ai pățit? îmi pare c-ai gustat Din vinul roșu al Bellonei65...
(clătinindu-se): A,
E doar o zgîrietură. Dă-mi năframa! Nu, n-o să-mi scape-așa!
Unde ți-e rana?
în umăr, dar nu-n brațul care luptă... Destul! Mi-e sete! O, dac-aș avea Un coif cu apă!
Greu de căpătat
E-acest lichid, la mare preț acum... Mi-e sete, vai, din ce în ce mai tare! Dar voi găsi un mijloc s-o astîmpăr. De nu vei fi astîmpărat tu însuți... Vom da cu zarul și vom hotărî: Egali ni-s sorții... Dar vorbind, pierd vremea. Mai repede, te rog!
(Cezar ii leagă năframa în jurul brațului.)
De ce ești leneș Și nu te bați?
Păi, filozofii voștri Priveau ca niște simpli spectatori A lumii scenă, cum ar fi privit Și Jocurile-Olimpice. Eu, unul, Cînd văd o pradă pentru care face Să te și bați, pot deveni un Milon89... Te-ai bate c-un stejar...
Și cu-o pădure,
Dacă-mi convine: ori mă bat cu-o gloată, Ori nu mă bat de loc!... Vezi-ți de treabă, Iar eu îmi voi vedea de treaba mea, Privindu-i pe-acești jalnici lucrători Care-mi vor strînge fără-un ban recolta. Ești încă demon...
Iar tu, om...
N-aș crede Că-arăt a om!
CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
De ce?
Ba, ești, cu-adevărat.
Pentru că simți, pentru că vezi.
(Arnold iese, avlniîndu-se in luptă, care continuă între grupuri răzlețe. Cortina.)
SCENA A 3-a
Catedrala Sf. Petru. Interiorul ei. La altar, Papa. Preoți etc. tnlr-o mare înghesuială, spontă de cetățenii care se refugiază înăuntru, urmăriți de sol¬dați.
Intră Cezar
UN SOLDAT SPANIOL:
Tovarăși, jos cu-aceste candelabre!
Dați-i la cap chelbosului de colo!
Mătănii de-aur are! UN SOLDAT LUTERAN:
Eăzbunare!
întîi ne răzbunăm, pe urmă jaful!
Acolo-i Antichristul! CEZAR (intervenind):
Ce poftești,
Schismaticule? SOLDATUL LUTERAN:
Ca un bun creștin,
Vreau capul Antichristului trufaș!87 CEZAR: De și-ar putea vedea învățăceii,
S-ar lepăda de propria-i credință
Chiar fondatorul ei!... Mai bine\'p^adă! SOLDATUL LUTERAN:
E-un diavol!
CEZAR: Taci! Păstrează taina asta,
Altminteri te socoate printre-ai săi...
SOLDATUL LUTERAN:
De ce vrei să-l salvezi? Repet, e-un diavol, Sau solul diavolului pe pămînt!
CEZAR: Așa, deci! Vrei adică să te bați
Cu cei mai buni prieteni? Stai\'cuminte, Băiete: încă nu i-a sunat ceasul!
607
SOLDATUL LUTERAN:
Se va vedea!
(Soldatul luteran se repede înainte, dar un soldat \'din garda papală trage în el, făcîndu-l să se prăbușească în fala Mărului.)
Þi-am spus eu c-o pățești!
f
CEZAR:
SOLDATUL LUTERAN:
Și n-o să mă răzbuni? CEZAR: A, nu! Doar știi
Că „Eăzbunarea-i a lui Dumnezeu\" —
Nu-i plac mijlocitorii...
SOLDATUL LUTERAN:
De-l loveam,
Aș fi ajuns în cer, încununat De-o glorie eternă! lartă-mi, Doamne, Nevolnicia brațului prea slab Și-ndură-Te de\' robul Tău! — E, totuși, O biruință: Babilonul piere, Iar tîrfa de pe cele șapte dealuri68 Și-a pus în locul rochiei roșcate Cenusă-n cap!
(Soldatul luteran moare.) ,f\\ $j.£
CEZAR- Da, dar amestecată
Cu propria-ți cenușă! Bravo, Babei!
(Soldații din garda papala se apără cu disperare, în *\'$• timp ce pontiful fuge, printr-un coridor secret, spre
Vatican și castelul St. Angelo._) p
CEZAR: Frumoasă luptă! Popii și soldații
— Aceste vechi vocații omenești — Se iau de gît! N-am pomenit o farsă r>8 Mai comică, de cînd vestitul Titus69 Romanii-au fost mai tari atunci. Acum E rîndul lor să fie-nfrînți...
SOLDAÞII: Scăpat-a!
Să-l urmărim!
CEZAR:
SOLDAÞII: CEZAR:
UN SOLDAT: UN ALT SOLDAT:
UN ALT SOLDAT:
E trecerea blocată Și plină de cadavre, pîn-la poartă!
Mă bucur c-a scăpat. Măcar în parte S-a cuveni să-mi mulțumească mie... N-aș vrea de fel ca buîeîe papale Să fie abolite — ar fi să pierdem Cam jumătate din imperiul nostru... Cît despre indulgențele lui, cată Să fie răsplătite cu a noastră. Nu trebuie să cadă! Și apoi, N-ar fi exclus ca fuga lui să treacă Drept un miracol, mîine, și drept probă C-a fost cu-adevărat infailibil...
(către soldații spanioli)
Hei, ucigașilor, ce stați așa? Grăbiți-vă, altminteri nu rămîne Nici pic de aur sfînt! Iar voi, catolici, Vreți să vă-ntoarceți fără vreo relicvă Dintr-un asemenea pelerinaj? Chiar luteranii sînt mai evlaviosi: Ia uite-i cum golesc aceste-altare! Pe Sfîntul Petru! are, zău, dreptate! Ereticii-au să ia tot ce-i mai scump!\" Ar fi păcat. Duceți-vă degrabă Și ajutați-i să se convertească!
(Soldații se împrășiie: mulți ies din biserică, dar vin alții.)
S-au dus, dar intră alții. Iată cum Curg valurile-acestui ocean Căruia ei îi zic „eternitate\", înehipuindu-și că-s brizanții lui, Deși sînt doar niște bășici de spumă... Mai vine-un val!
(Intră Olimpia, fugind de urmăriwrii\\ ei. Se aruncă peste altar.)
A mea e!
Ba-i a mea,
Sint primul ce i-a dat de urmă! Nici De-ar fi nepoata Papei, n-aș lăsa-o!
(Se bat.)
608
609
39 — Opere IV — Byron
L
AL TREILEA SOLDAT (înaintînd spre Olimpia):
Degeaba vă certați: ea-mi aparține! OLIMPIA: Cît mai sînt vie, nu mă vei atinge,
Bicisnicule! AL TREILEA SOLDAT:
Vie, sau chiar moartă! OLIMPIA (îmbrătisînd un crucifix masiv):
Respectă-l cel puțin pe Dumnezeu! AL TREILEA SOLDAT:
Da, îl respect, cînd strălucește-n aur...
Fctițo, zestrea ți-ai îmbrățișat-o!
(In timp ce înaintează spre ea,0limpia azvîrle crucifixul asupra soldatului, care se prăbușește.)
O, Doamne!
OLIMPIA: în sfîrșit îl recunoști!
AL TREILEA SOLDAT:
Mi-e\' creierul zdrobit! Săriți, prieteni!
E totul beznă...
ARXOLD: E totuși o femeie, demnă-a fi
Iubită de-un bărbat. De-ați fi bărbați, Ați fi cinstit-o... Dar plecați de-aici Și mulțumiți netrebniciei voastre Că vă cruț viața: n-aveți nimic sfînt! Da-ați fi atins măcar un fir ăe păr Din buclele acestea despletite, V-as fi rărit mai mult decît dușmanul!
nw__ > • ~ -,.-,.-
(Moare.)
ALÞI SOLDAÞI (apropiindu-se) :
S-o înjunghiem,
Chiar de-ar avea într-însa zeci de vieți: Ni 1-a ucis pe camaradul nostru!
OLIMPIA: Binevenită moarte! Voi n-aveți
De dat vreo viață — nici măcar un sclav Nu ar primi-o. Doamne, te implor Primește-mă, de-s vrednică de Tine, De Fiul Tău, ca și de Maica Lui!
Imră Arnold.
ARNOLD: Ce văd? Șacalilor, plecați de-aici!
CEZAR (aparte, rîzînd):
Ha, ha! Așa egalitate, da! O
Aceleași drepturi au și el și cîinii... / Dar hai la treabă! ^
SOLDAÞII: Ni 1-a omorît
Pe camaradul nostru, dom\' le conte!
ARNOLD: Cu care armă?
SOLDAÞII: Păi, cu crucea asta,
Sub care zace: mai degrab-un vierme Decît un om. I-a aruncat-o-n cap!
610
Cărați-vă, șacalilor! și roadeți Doar oasele ce vi le lasă leul, Dar nici pe-acestea fără voia lui!
UN SOLDAT (bombănind):
Să-și cucerească singur prada, leul!
ARNOLD (spintednău-l cu sabia):
Rebelule! Să te revolți în iad, Dar pe pămînt să te supui!
(Soldații se năpustesc asupra lui Arnold.)
Veniți!
Mă bucur! Vă arăt eu vouă, cine Comandă-aici și cine v-a condus Pe-aceste ziduri pe care vi-era Prea frică să urcați, pînă-ați văzut Drapelu-nfipt de mine, iar acum O faceți pe vitejii!
(Arnold îl înjunghie pe primul soldat, ceilalți își aruncă armele.)
Fie-ți milă!
îatîi să învățați și voi ce-i mila! Ați priceput, deci, cine v-a condus Deasupra zidului cetății-eterne? Da, am văzut și știm. Ne iartă însă Pentru greșeala ce am săvîrșit-o în dîrdora acestei bătălii, în care ne-ai condus...
Plecați de-aici! în sălile palatului Colonna Ați fost cartiruiți! OLIMPIA (aparte):
O, chiar în casa Părintelui meu!
611
39*
SOLDAÞII:
ARXOLD;
SOLDAÞII:
ARNOLD:
ARNOLD (către soldați):
Fără arme! N-aveți Nevoie, căci orașul s-a predat. Să fiți cu mîinile curate, altfel O să găsesc, pentru-a vi le spăla, Un rîu la fel de roșu cum e Tibrul...
SOLDAÞII (depunîndu-și armele si depărtîndu-se): Te ascultăm!
ARNOLD (către Olimpia):
Domniță, ați scăpat!
OLIMPIA: Scăpăm eu, chiar de-aveam doar un cuțit.
Dar nu-i nimic, căci moartea are-o mie De porți, iar eu îmi voi zdrobi, vai, capul De marmora aceasta, înainte De-a te lăsa să urci pe-acest altar, De unde văd distrugerea din jur. Te ierte Domnul, omule!
ARNOLD: Aș vrea
Iertarea Lui s-o merit, și pe-a ta •— Deși nu ți-am făcut vreun rău...
OLIMPIA: A, nu!
Mi-ai jefuit doar țara... Mei un rău!... Ai prefăcut a tatălui meu casă într-un bîrlog de hoți, iar templu-acesta L-ai pîngărit cu sînge de Romani Și oameni sfinți... Da, nici un rău... Și-acum Să mă salvezi ai vrea, ca... Dar degeaba!
(Ridiaînd ochii spre cer, Olimpia își sirînge rochia pe trup și se pregătește să se arunce pe cealaltă parte a altarului.)
Oprește-te! îți jur...
Nu-ți încărca
Pierdutul suflet și c-un jurămînt Ce-ți va atrage chiar și-n iad disprețul! Te cunosc eu!
ARNOLD: A, nu! Nu mă cunoști:
Nu semăn cu-acesti oameni...
OLIMPIA: Eu te judec
Doar după ei. Ceea ce ești tu însuți, Doar Domnul poate judeca. Te văd Pătat de-al Romei sînge. Ia-l pe-al meu — Atîta de la mine vei avea!
ARNOLD: OLIMPIA:
612
Aici, pe marmora acestui templu în care mi-am primit botezul sfînt, îi dărui Domnului un sînge, poate Mai puțin sfînt, dar tot așa curat Ca apa care-a fost de sfinți sfințită Ca să-mi boteze trupul de copilă.
(Fluturînd o mină spre Arnold, într-un gest disprețuitor, Olimpia se aruncă de pe altar.)
ÂENOLD: O, Doamne! Ajutor! S-a prăpădit!
CEZAR (apropiindu-se):
Aici sînt!
ARNOLD: Tu? Salveaz-o, dacă poți!
CEZAR (ajutindu-l s-o ridice pe Olimpia):
Grozavă săritură! Bravo ei! ARNOLD: E fără viață, vai!
CEZAR: Dacă-i așa,
N-am ce să fac: a-i învia pe morți
Mă depășește...
ARNOLD: Sclavule!
CIZAR: Stăpîn
Ori sclav, totuna e... Deși socot
Că vorba bună, uneori, nu strică. AKNOLD: Ce vorbă? Ești în stare s-o ajuți?
CEZAR: Voi încerca. Un pic din apa asta
Sfințită, poate-ajută...
(Aduce puțină aghiazmă în coif.)
ARNOLD: E cu sînge
Amestecată! CEZAR: Mai curată-n Roma
Nu poți găsi acum! ARNOLD: O, ce frumoasă
Și palidă! Dar, fie că ești vie
Sau moartă, doar pe tine te iubesc,
Esență-a frumuseții! CEZAR: O iubea
La fel Ahile pe Penthesilea...70
I-ai moștenit și inima, se pare,
O inimă, de altfel, nu prea tandră... ARNOLD: Respiră încă! Nu, n-a fost decît
O ultimă suflare-a vieții-n luptă
Cu moartea!
613
l
CEZAR: ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD (fără
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR: ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
614
Ba, respiră!
Daca-o spui Chiar tu, e-adevărat!
îmi faci dreptate, Căci diavolul rostește adevărul, Mai des decît se crede. Din păcate, Vorbește-n fața unor ignoranți... să-l asculte):
Da, inima îi bate! Ce ciudat Că primele bătăi ale-unei inimi Pe care-aș fi dorit să o aud Vibrînd cu-a mea odată, sună-acum în ritmul poruncit de-un asasin! E-un gînd prea înțelept, dar cam tîrziu. E vie, îți repet. Unde s-o ducem? Dar va\'trăi?
Cît poate-un boț de tină. Atunci, e moartă!
Cum ești mort și tu, Fără să știi... Se va trezi la viață, La ceea ce și tu socoti că-i viață, — Avem însă doar mijloace-omeneș\'ti... în sălile palatului Colonna, Unde e-nfipt acum drapelul meu, Acolo o vom duce!
Hai, ridic-o! Ușor!
Ușor, cum sînt purtați doar raorții, Pe semne pentru că nu pot simți Zdruncinătura...
Dar e vie chiar?
Da, nu te teme! Dacă după-aeeea Vei regreta, nu da pe mine vina!
O, numai să trăiască!
Duhul vieții
E încă-n pieptul ei și s-ar putea Să reînvie. Conte, slugă-ți sînt La toate, dar aceasta e o treabă Cu totul nouă: nu-s deprins cu ea. Vezi totuși că așa-numitul „demon\" îți e prieten bun... Nu-mi părăsesc Prietenii, ca-n lumea omenească... Ușor! Cît de frumoasă îmi apare:
ARNOLD: CEZAR:
Pe jumătate lut și-aproape spirit! M-am cam îndrăgostit de ea, la fel Ca îngerii de primele femei...
ARNOLD: Tu?!
CEZAR: Fii pe pace! Nu-ți voi fi rival!
ARNOLD: Rival, tu?
CEZAR: As putea să-ți fiu rival,
Ba, unul formidabil, dar de cînd I-am omorît pe cei șapte bărbați Ai viitoarei soațe a lui Tobias71 \' (Și după ce am\' fost învăluit în aburi de tămîie), m-am lăsat De intrigi: nu prea merită-osteneala De-a cuceri, sau—ceea ce-i mai greu, De a te descotorosi din nou De mult-rîvnita pradă. Căci aceasta E — pentru oameni, cel puțin — problema! Taci! Ușurel! Parcă-și deschide ochii Iar buzele-i se mișcă...
Ochii-i sînt
Ca stelele, desigur... Pentru Venus Și Lucifer, metafora e bună... Hai, spre Colonna, pînă la palat! Cunosc eu Roma!
Ușurel! La drum!
(Ies amîndoi, purtînd-o pe Olimpia. Cortina.)
- •
.
1-l \'J 2
«t5 «l
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD:
PARTEA A lll-a
SCENA 1
Un castel (n munții Apenini, înconjurat de un ținui sălbatec dar piiarese. în fața porților castelului, cîntă un cor țărănesc.
CORUL:
Azi, războaie nu mai sînt. Primăvară-i pe pămînt. Mire și mireasă S-au mutat în casă. Bucuroși de fericirea lor, Să cîntăm cu toții-n cor!
II
Vine primăvara! Vioreaua, Floarea iernii, a răzbit prin neaua De pe deal, sub soarele gălbui Și-si înalță ochiul albăstrui Către cerul tinerel, Albăstrui și el!
III
Iar cînd primăvara în sfîrșit apare, Cu alaiul ei de flori, cea mai iubită Dintre ele, fuge din mulțimea-n care Și-ar pierde mireasma neasemuită.
CEZAR (etnttnd)
CORUL;
CEZAR:
<51<5
617
IV
Să le culegem, deci, pe celelalte, Dar fără să uităm de viorea — Luceafărul acestor flori învoalte, Care-n Decembrie le și vestea. Chiar printre trandafiri, să ne-amintim De viorea, fecioara ee-o iubim!
Intră Cezar.
Kăzboaiele au contenit,
Iar săbiile-au ruginit.
își mușcă Mul armăsarul,
Stă coiful agățat în cui;
Se odihnește mercenarul,
A ruginit și-armura lui,
Iar veteranul, în castel,
Se plictisește, vai! și el,
Și bea, ca gîndul să-și alunge,
Dar nici beția nu ajunge:
E numai un răgaz, și-atît!
Nu-i nici o goarnă să-l trezească din urîtl
Dar cîinii latră tare,
Mistrețul e-n păduri,
Iar soimu-n lanț tresare —
îl simt la-ncheieturi,
Pe mina lor, boierii.
Văzduhu-i ca un nor
De păsări: ies puzderii
Din cuiburile lor.
A vechiului război
Nălueă-i vînătoarea,
Lipsită de eroi
Din acea vreme-n care
Crai Nimrod72 mai cu seamă,
Prin codri vînător,
Umbla-n desimea lor,
Făcîndu-i să se teamă.
Cînd tînăr era leul
Și mîndru și pieziș,
Viteji deprinși cu greul îl înfruntau pieptiș. Ba, erau chiar în stare Să-nfrunte și-un mamut Cu pârul, și-n viitoare Să zvîrle vreun zmeu slut. Statura omenirii Era mai-naltă-atunci: întîia pruncă-a Firii, Sublimă între prunci!
CORUL: Azi, războaie nu mai sînt.
Primăvară-i pe pămînt. Mire si mireasă S-au mutat în casă. Bucuroși de fericirea lor, Să cîntăm cu toții-n cor!
\'
CORUL:
ARNOLD:
CEZAR: ARNOLD:
618
(Þăranii ies cînttnd.)\'\'3
Cînd clopotele vesel bat
Și cîntă fetele din sat
Iar aeru-i înmiresmat
De proaspetele flori,
în timp ce păsări îl străbat
Perechi-perechi, în zbor, —
Pămîntul fără griji îmi pare
Ca o bășică sclipitoare —
Și aș putea s-o sparg de-aș vrea,
Cu însăși răsuflarea mea,
Dar plîng văzînd cum regi și robi
Dansează peste propriile gropi.
Intră Contele Arnold.
Arnold, gelos pe Cezar. La începui, Olimpia nu-l place pe Cezar, dar apoi? Arnold e gelos pe sine însuși sub vechea-i înfățișare, din pricina minții sale inteligenta etc. etc.
Ești vesel, domnule? Ba, mai și cînți? E țara Cîntecului, iar pe vremuri Cîntările erau chemarea mea. Nu-ți pasă de nimic — ai rîde chiar De propria-ți nenorocire! Cruntă Năpastă: o, fecior al Aurorei, Cum ai căzut! Și totuși, poți zîmbi!
\\. W» k*
p-^t J-cW*^
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR: ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD: CEZAR;
ARNOLD: CEZAR: ARNOLD: CEZAR:
ARNOLD:
CEZAR; ARNOLD:
619
Cu trupul doar... Cu-nfătișarea asta Frumoasă, vrei să plîng, spre-a-ți fi pe plac? Vai! fc*
Ai un aer grav: ce te frămîntă? Nimic.
Cum minte omul, din instinct! întreabă-l pe-un curtean dezamăgit: „Ce s-a-ntîmpîat?\" — „Nimic\", îți va răspunde. întreabă-o curtezană trecuțică De ce-i zbîrcită fruntea ei, — la fel îți va răspunde... De-l întrebi pe fiu Ce-l doare pe tătîne-său, îți spune (Cînd criza i-a trecut): „Nimic nu-l doare...1* Monarhul, tot așa, de-i întrebat \"? Ce nor i-a-ntunecat regeasca frunte, Aflînd vreun adevăr, răspunde calm: „Nimic!\"... Aceste veșnice „nimicuri\" Sînt doar niște minciuni, ce vor s-ascundă. Prea multe lucruri! Grăitor e și Nimicul dumitale de acum... Despre ce-i vorba?
Nu știi?
\'Eu știu numai
Ceea ce vreau să știu! Nu-mi risipesc Omnistiința pe năluci... De vrei Să te ajut, vorbește! Sau, de nu, Taci și înghite-ți propriile gînduri, Pînă-au să nască vipere...
Olimpia!
Puteam să jur! Hai, spune mai departe I Credeam că mă iubește...
Te felicit
Pentru credința asta creștinească. Dar cine-i scepticul ce ți-o umbrește, Ferfenițindu-i trupul?
Nu e nimeni, Decît că fiecare zi și oră Mi-arată clar că ea nu mă iubește... Se răzvrătește?
Nu, e blinda, calmă, Tăcută, de o rece supușenie, Răbdîndu-mi dragostea...
CEZAR: Pare ciudat!
Doar ești frumos — destul pentru-a hrăni O patimă, si brav — destul spre-a-i da Imbold Deșertăciunii...
ARNOLD: I-am salvat
Și ei și tatălui ei viața, ba Chiar casa le-am scăpat-o de incendia!
CEZAR: Acestea nu-s nimic. Tu cauți doar
Recunoștința — piatra căutată De filosofi..\'.
ARNOLD: Și n-o găsesc!
CEZAR: N-ai cum...
Dar de-ai găsi-o, mulțumit ai fi? Ai ști să-i dai Recunoștinței partea Din ceea ce dorești să se-mplinească? Nu! Vrei să fii iubit-mbit în sine, Și pentru tine însuți, nicidecum Pentru averea, rangul, frumusețea Sau tinerețea ta... De-acestea toate Poți fi prădat, dar nu și de-o iubire Abstractă pentru — pentru ce anume, Nu știi nici tu... Iubind cu moderație, Se cheamă totuși că iubești...
Măcar
De-aș fi și eu iubit, crezi c-aș mai pune Vreo întrebare?
Da, și nici n-ai crede-n Răspunsul cu pricina: ești gelos... Pe cine?
Poate chiar pe tine însuți, Căci gelozia nu-i decît o umbră A Soarelui, iar globu-acesta, care Vă pare vouă-n mica voastră lume Măreț ca Universul infinit, Voi nu-l puteți privi decît prin prisma Vreunui nor stîrnit de răsuflarea Pămîntului: altminteri, vi se pare Că-i cerul monoton... Nimic nu-l poate Orbi pe om mai mult decît lumina. Iubirea ta-i ca soarele-un lucru De dincolo, iar gelozia ta. E-un nor ivit din propriu-ți pămînt.
ARNOLD: Nu-ntotdeauna: are-ades o cauză...
ARNOLD:
CEZAR:
ARNOLD: CEZAR:
620
CEZAR: A, da! Cînd se ciocnesc atomii, pun
Sistemul în pericol... Dar sînt lucruri Pe care nu le știi... Să revenim, Deci, pe pămînt! Olimpia, această Fecioară minunată, e un idol De marmură, prea rece pentru tine, Nesimțitor la focul prometeic Aprins\' de torța ta...
ARNOLD: Taci, sclav bicisnic!
CEZAR: în carul triumfal ce-l aducea
Pe-nvingător la Roma, se afla Un sclav, menit a-i spune adevărul... Ești un învingător, deci poruncește-mi Ca unui sclav!
ARNOLD: învață-mă-n ce fel
S-o cuceresc pe-acea femeie mîndră...
CEZAR: Păi, părăsește-o!
ARNOLD: N-as alege-un astfel
De drum, chiar de m-ar duce drept la țintă!
CEZAR: Firește, căci de-ai face-o, ai alege
Un leac pentru o boală vindecată...
ARNOLD: Așa nenorocit cum sînt, n-as da
Ne-mpărtășita-mi dragoste, pe una Mai fericită!
CEZAR: Dar a fost a ta
Femeia, și mai e, — ce mai dorești?
ARNOLD: Să fiu al ei, cum e și ea a mea!
. .
14 Versurile acestea, care în englezește sînt:
„If it be life to wear within myself / This barrenness of spirit, and to be / My own soul\'s sepulchre,...\"
amintesc de versurile 100—102 din tragedia lui Milion, Samson Ago-nistes (Samson in agonie):
„To live a life half dead, a living death, And buried; but, O yet more miserable! Myself my sepulchre, a moving grave;\"
(„Să-mi trăiesc viața pe jumătate mort, o moarte vie/și îngropat, dar, vai, încă și mai nefericit / Fiindu-mi propriul meu mormînt, o groapă mișcătoare\".)
15 Versul: „Pe cea din urmă treaptă-a deznădejdii\" („The \'lași infirmity of evil\"), amintește poemul Lycidas de Milton, al cărui vers, „The lași infirmity of noble mind\" (71) („Cea din urmă infirmitate a minții no¬bile\") este în mod evident inspiratorul lui Byron. întreg acest monolog al lui Manfred este, probabil, și un ecou al meditației lui Hamlet din actul III, scena l, 68 si următoarele, —„To le or noi Io be...\".
16 Aici, din nou, Byron ne amintește de Hamlet, II, 2, 310—320: este vorba despre pasajul care începe cu versurile, „What a piece of work is inan!\"-(„Ce minunată lucrare e omul\", trad. Leon Levițchi și Dan Duțescu.)
17 Patriarhii din Vechiul Testament erau păsto ri.
18 Sursa acestor versuri și a altor pasaje descriptive din Manfred trebuie căutată și în Jurnalul poetului din 1816 (însemnările făcute între 18 si 29 septembrie), în care Byron descrie călătoria din Elveția. Jurnalul a fost trimis sorei sale. Augusta Leigh: „Un păstor pe o stîncâ abruptă și foarte înaltă cîntînd din cimpoi; foarte diferit de Arcadia. Muzica tălăngilor de la vaci (căci averea lor, ca și a patriarhilor, sînt vitele) pe pășuni care se află la înălțimi mult paste orice vîrf din Anglia, și păstorii strigînd la noi de pe fiecare creastă și cîntînd din trestiile lor în locuri unde pantele abrupte păreau aproape inaccesibile; peisajul înconjurător m-a făcut să simt tot ceea ce doar auzisem sau [îmi imagi¬nasem despre viața pastorală și aceasta, mult mai bine decît o făcusem în Grecia sau Asia Mică... fiindcă aceasta era pură și nealterată — soli¬tară, sălbatecă și patriarhală, în tim,p ce se îndepărtau, ei cîntau [Ram des Vaches și alte melodii, în semn de bun rămas. In ultima vreme mi-am umplut imaginația cu natură.\"
19 Versul 77: „I hear ye momently above, beneath...\" („Mă asurziți zbu-rînd / în jurul meu\") este, evident, inspirat din poemul lui Coleridge, Kulla Khan, 24: „I flung up momenlly the sacred river\" („Cad stropi din rîul sacru ca o ploaie\", trad. Tudor Dorin).
627
40*
20 La 2 septembrie 1806 s-a prăbușit muntele Rossberg (sau Rufiberg) pe care Byron îl numește Rosenberg. El era situat în apropierea loca¬lității Goldau din Elveția, la sud de lacul Zug. Catastrofa .a distrus complet patru sate, producînd moartea a 457 de oameni și a nenumă¬rate turme de vite. Totul a duret doar cinci minute.
21 Alpii Bernezi, lanț muntos în centrul și sudul Elveției.
22 Versurile acestea ne amintesc de strofele 48 și 49 din Cîntul al III-lea din Childe Harold.
23 Ca și în poemul The Dream (Visul), Byron și-o reamintește aici pe Mary Chaworth, iubita sa din tinerețe, al cărei unchi a fost ucis în duel de strămoșul poetului, William, al 5-lea Lord Byron.
24 Wilhelm Teii, erou legendar elvețian, conducătorul țăranilor în lupta pentru răsturnarea jugului austriac (1308).
25 Versurile acestea sînt un ecou al strofei a 5-a din Childe Harold, Cîntul al III-lea.
26 Iată ce scria despre această scenă Francis Jeffrey (1773—1850), unul dintre fondatorii revistei „Edinburgh Review\": „Aceasta este una dintre scenele cele mai poetice și mai minunat scrise din întreg poemul. Liniș¬tea și izolarea văii degajă o vrajă calmă și încîntătoare în care ne apare frumusețea celestă a făpturii care ni se înfățișează aici\".
27 Este vorba despre cascada Staubbach. Precizarea este făcută de Byron în scrisorile sale (Letters, 1899, III, p. 359).
28 „Și m-am uitat și iată un cal galben-vînăt și numele celui ce călărea pe el era: Moartea; și iadul se ținea după el; și li s-a dat lor putere peste a patra parte a pămîntului ca să ucidă cu sabia și cu foamete, și cu moarte și cu fiarele de \'pe pămînt\" (Apocalipsa, 6:8).
29 Același Jeffrey, comentînd această scenă, remarcă frumusețea ei de¬osebită, care îl face pe cititor să uite că asemenea spirite nu există cu adevărat și să își închipuie că se află în prezența lor, pentru o \'clipă.
30 Imaginea „lunecătoarei luni\" („the moving moon\") Byron a împrumu-tat-o din The Rhijme of the Ancient Mariner (Balada bătrînului marinar) de Coleridge, „The moving moon went up the sky\" (263) („Lunecătoarea lună s-a ridicat pe cer\").
31 Este vorba, aici, despre filozoful neoplatonician și neopitagorean sirian lamblichos, născut la Halcis, în jurul anului 250 și mort aproximativ în anul 330. A fost elevul lui Porfirios și a predat filozofia la Alexandria. Ideile sale mistice despre comuniunea dintre om și Dumnezeu au avut o mare influență asupra gîndirii epocii sale, precum și a celei din seco¬lele XV și XVI. „Divinului lamblichos\" i se atribuiau minuni extra¬ordinare. Un atare succes dovedește că a știut să satisfacă aspirația epocii sale spre supranatural, aspirație de altfel tipică pentru elenism (vezi Enciclopedia civilizației grecești, Editura Meridiane, București
628
1970, p. 281). Se povestește că în timp ce lamblichos se scălda împreună cu discipolii săi în apele termale din Gadara, el i-a invocat pe Eros și Anteros să apară din cele două izvoare care le purtau numele.
32 Eros, zeul iubirii în filozofia greacă. Conform celor mai vechi teogonii, el s-ar fi născut o dată cu pămîntul. Este adorat în Beoția sub forma, unei pietre necioplite. Ulterior, a fost considerat fiul lui Hermes și al Afroditei și a luat înfățișarea unui copilaș grațios care cu arcul său îi săgeta atît pe zei, cît și pe muritori. Anteros este dușmanul iubirii. El este fiul Afroditei și al lui Ares, zeul războiului.
33 Gadara, oraș străvechi din sud-estul Mării Galileei, în Siria de astăzi. In apropierea sa, cam la 5 km, se află băile termale de la Amatha, des¬crise pentru prima dată de geograful Strabon.
34 Furiile sau Eriniile, zeițele răzbunării în mitologia greacă și romană, reprezentate ca trei fecioare înaripate cu șerpi în păr. Erau născute din sîngele lui Uranus. Urmăreau și chinuiau criminalii.
35 Cresus, rege al Lidiei (Asia Mică), între anii 560 și 546 î.e.n. La greci el era simbolul bogăției. Aliindu-se cu Egiptul și Babilonul împotriva lui Cyrus, regele Persiei, a fost înfrînt și apoi făcut prizonier. Manfred spune despre imaginația sa că a fost cîndva tot atît de bogată în forță creatoare, pe cît de bogat era și Cresus.
36 Dorința lui Manfred de a-și afla moartea ne amintește de legenda jEvreu-lui Rătăcitor.
37 Este vorba aici despre profetul Sarnuel, „ultimul judecător \'al Israe¬lului\" (sec. XI î.e.n.) a cărui viață și fapte sînt relatate în Vechiul Tes¬tament, Cartea I și a Il-a a Regilor.
38 Endor, sat în Palestina. Este localitatea unde, conform legendei biblice, I Regi, 28, Saul, primul rege al Israelului, consultă o celebră vrăjitoare în ajunul bătăliei de la Ghilboa. Vrăjitoarea din Endor evocă umbra lui Samuel care îi prezice lui Saul înfrîngerea și moartea: „«Ce înfăți¬șare are?» o întrebă regele — iar ea răspunse: «Iese din pămînt un băr¬bat foarte bătrin îmbrăcat cu o haină lungă». Atunci a cunoscut Sa ui că acela-i Samuel și a căzut cu fața la pămînt și s-a închinat\" (28:14). Iată ce scria, referitor la această scenă, dr. James Kennedy, prietenul lui Byron din Cephalonia: „Am considerat întotdeauna că scena cn vrăjitoarea din Endor este cea mai minunată și mai perfectă scenă cu vrăjitoare care s-a scris vreodată sau pe care a conceput-o cineva; nu puteți să nu fiți de acord cu mine dacă veți lua în considerare toate întîmplările și personajele care apar, precum și gravitatea, simplitatea și demnitatea limbajului, întrece toate scenele cu stafii pe care le-am citit vreodată\" (citat de John Galt în prefața la operele lui Byron, p. XCVII, apărute la Paris, 1835).
39 Fecioara din Bizanț este Cleonite sau Klonike, o tînără pe care o iubea. Pausaniaa, dar pe care a ucis-o într-o noapte, crezînd că este un dușman
629
A fost apoi mereu obsedat de imaginea ei, pînă ce Ia Horacleia i-a invo¬cat spiritul și acesta i-a prezis că în curînd va scăpa de chinurile sale după ce se va reîntoarce în Sparta. Oracolul s-a împlinit prin moarte, întîm plarea este relatată de Pausanias Periegctul în Cartea a IlI-a, Laconica, 17, din lucrarea Călătorie în Grecia și de Plutarh în Vieți paralele, Cimon, 6.
40 Monarhul Spartei este generalul Pausanias, învingătorul perșilor la Plateea (4 79 î.e.n.). îmbătat de această victorie, Pausanias visează să
. domn ea scă în Sparta și în întreaga Grecie. Pentru a-și atinge scopul, pune la cale intrigi și acorduri secrete cu Xerxes, regele perșilor. Con¬vocat să se justifice în fața eforilor pentru trădare, Pausanias se refu¬giază în templul Atenei, Khalkioikos. Pentru a nu comite un sacrilegiu scoțîndu-l din templu, eforii ordonă zidirea ușii și astfel Pausanias moare de foame, în anul 474 î.e.n.
41 Joe Phi xianul (phyxios, gr. = exil, fugă) este Joe, ocrotitorul fugarilor. Pe el 1-a chemat în ajutor Pausanias, precum și pe Evocatorii de la Figaîia, care au puterea de a rechema sufletele morților: „Această crimă nu i-a fost nicicînd iertată, deși a adus drept jertfă toate cele prescrise de Zeus Phyxios și a făcut toate ceremoniile de purificare și toate rugă¬ciunile cerute. Și cu toate că s-a dus și în Figaîia Arcadiei,la așa-numiții psihagogi (evocatori), în cele din urmă a fost pedepsit cum se cuvenea pentru impietatea săvîrșită față de zei și de Kleonike.\" (Pausanias, Călătorie în Grecia, III, Laconici, 254, trad.J M. Marinescu-Himu, Edi¬tura Științifică, București, 1974).
42 Figaîia, localitate în sud-vestul Arcadiei,în apropierea căreia, la Bassae, se afla un celebru templu al lui Apolo, construit de Ictinus (unul dintre arhitecții care au construit Parthenonul). Pausanias îl descrie ca unul dintre cele mai frumoase construcții din Peloponez. Ruinele templu¬lui se mai văd și astăzi. Una dintre cele mai importante frize ale sale a fost achiziționată în 1814 pentru Muzeul Britanic din Londra.
43 Muntele Jungfrau a fost măsurat în anul 1811.
44 Arimanes este numele dat de Byron lui Ahriman sau Angra Mainyu, principiul răului în filozofia persană. El este în conflict [permanent cu Ormazd, zeul binelui și al luminii. Mc Gann este de părere că holul lui Arimanes este luat din VatheJc, iar festivalul demonilor este inspirat din Noaptea Valpurgiei din Fausl.
45 Este vorba despre Napoleon care a scăpat din Insula Elba în martie 1815, iar după înfrîngerea de la Waterloo a fost internat pe Insula Sf. E len a, în octombrie 1815. Byron i-a dedicat mai multe poezii. Cu toate că îi admira personalitatea, nu se putea însă declara de acord cu politica lui Napoleon de subjugare a popoarelor cucerite.
46 în nota care însoțește aceste versuri, H.E. Coleridge, editorul și comen¬tatorul o perei lui Byron, spune că, probabil, Byron se referă aici la
630
Thomas Cochrane, Lord Dundonald (1775—1860), unul dintre cei mai celebri amirali englezi din timpul războaielor napoleoniene, în Jurnalul său, la 10 martie 1814, Byron îl numește pe Cochrane „the stock-jobbing hoaxer\", farseurul speculant.
47 Aluzie la Apocalipsa, 14:3: „Fericiți cei morți, cei ce de acum mor întru Domnul\".
48 Nemesis, în mitologia greacă și romană, este parsonificarea legii și a rațiunii și cea care pedepsește pe cei care întreceau măsura și se făceau vinovați de orgoliu și de excese.
49 Aici se face aluzie la Restaurarea Bourbonilor după căderea lui Na¬poleon.
50 Vezi Isaiia, 1:24: „Răzbuna-ml-voi împotriva asupritorilor mai și mă voi întărită cu răzbunare asupra vrăjmașilor mei!\"
61 Vezi Daniel, 5:27: „Techel: L-a cîntărit în cîntar și 1-a găsit ușor\".
52 Vezi Efesieni, 2:2: „...potrivit stăpînitorului puterilor văzduhului, adică duhului care lucrează acum în fiii neascultători\".
53 Vezi Plîngeri, 3:16: „A zdrobit de piatră dinții mei și m-a afundat în cenușă\".
54 Astarteea (Ashtaroth, Ashtoreth sau Ishtar) este, în mitologia semi¬tică, zeița fertilității, a frumuseții și a dragostei. Ea se confundă cu Afrodita din mitologia greacă și este considerată și zeiță a lunii. Astar¬teea este numele pe care Byron i-l dă iubitei lui Manfred, dar, de fapt, el este numele sub care se ascunde AugustaLeigh, sora vitregă a poe¬tului, pe care acesta a iubit-o, motiv pentru care soția sa a cerut divorțul.
55 Actul al III-lea, așa cum arătam mai sus, a fost supus unei critici severe, dar pe care Byrou a primit-o neașteptat de bine, recunoscîndu-și întru totul greșelile și fiind de acord să modifice manuscrisul. Iată ce îi scria, în acest sens, lui John Murray, la 14 aprilie 1817: „Actul al III-îca este cu adevărat al naibii de slab și defectele sale se datorează febrei de care sufeream cînd 1-am scris, în nici un caz nu trebuie publicat așa cum se prezintă acum. Voi încerca să îl modific sau chiar să îl rescriu complet; dar nu mă mai simt în stare fiindcă mi-a pierit stimulentul. Singura parte din acest act pe care eu însumi am considerat-o bună este mono¬logul lui Manfred adresat soarelui; restul este cît se poate de slab și mă întreb ce mi-a venit să îl scriu așa. Sînt foarte bucuros că mi-ai transmis opinia lui Gifford fără să ai vreo reținere. Chiar mă crezi atît de neghiob încît să nu-ifiu recunoscător? Și că nu am fost sau că nu sînt convins de aceasta în sinea mea! Voi încerca să îl rescriu; între timp lasă-l să zacă pe un raft—întreaga Dramă, adică — Amintește-ți să nu o publici, cu nici un preț, pînă ce nu încerc din nou să mă ocup de actul al III-lea. Nu sînt sigur că voi încerca și cu atît mai puțin că voi reuși dacă o voi face\". La 5 mai, Byron scria de la Roma: „Am
631
«•t;
rescris cea mai mare parte și ți-am trimis înapoi pasajele nemodificate din șpaltul.pe care rni-l returnaseși. Abatele a devenit acum om bun și Spiritele apar din nou în scena morții. Cred că vei găsi, ici și colo, în acest act, pasaje de poezie adevărată și dacă este așa, tipărește-l fără să îmi mai trimiți șpalturile cu corectura d-lui Gifford, dacă va mai avea bunătatea să își arunce privirea pe ele\". Am reprodus aici o mare parte din scrisorile trimise de Byron editorului său, pentru a demonstra, din nou, preocuparea deosebită și interesul pe care îl ma-nifesta poetul pentru a cunoaște opiniile confraților săi cu privire la creațiile sale, precum și receptivitatea ce o manifesta la observațiile critice care i se făceau atunci cînd ele erau întemeiate și nu izvorau doar din dorința de răzbunare sau de pedepsire a autorului din motive extraliterare, cum s-a întîmplat de multe ori cu marile sale poeme.
66 St. Moritz se află în Valea Rhonului, nu departe de Villeneuve. Mănăs¬tirea a fost fondată în sec. al IV-lea și înzestrată de Sigismund, regele Burgundiei.
67 Vezi Psalmi, 22:4: „Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că tu cu mine ești\".
68 Vezi Matei, 5:17: „N-am venit să stric, ci să împlinesc\".
69 Vezi I Timotei, 2:6.
60 Vezi Romani, 12:19: „A mea este răzbunarea. Eu voi răsplăti...\".
61 Vezi Milton, Paradisul Pierdui, I, 255 și nota 75 de mai jos, pag. 634.
62 Al șaselea\' împărat al Romei a fost Marcus Salvius Otho (32—69). A domnit doar în anul 69, imediat după Nero. Aici însă Byron descrie sinuciderea lui cum o face Suetoniu relatînd moartea lui Nero în Viața lui Nero, XLIX: „între viață și moarte, unui centurion care se -repezi să-i acopere rana cu mantaua, ca și cum ar fi dorit să-l ajute, Nero nu-i răspunse decît: «Tîrziu!» și «Asta e credință»\" (Suetonius Tran-quillus, Viețile celor Doisprezece Cezari, VI, Nero Claudius Caesar, Editura Științifică, București 1958, p. 288).
63 Versurile acestea pot fi considerate ca un ecou tîrziu al unei remarci triste și pline de pesimism făcute de Byron într-o scrisoare din 1811, cînd avea doar douăzeci și trei de ani: „Se pare că sînt făcut să sufăr în tinerețe cele mai mari necazuri ale senectuții. Prietenii mi se prăbu¬șesc în jur, și voi rămîne un copac singuratic în ainte de a mă usca. Alți oameni pot oricînd găsi alinare în mijlocul familiilor lor — eu nu am alt refugiu decît propriile mele gînduri și ele nu îmi oferă nici o per¬spectivă, acum sau mai fcîrziu, decît doar satisfacția egoistă că le supra¬viețuiesc celor ce au fost mai buni decît mine. Sînt cu adevărat foarte nenorocit. Ziua nu îmi găsesc liniștea, iar noaptea odihna. Foarte rareori am parte de societate și cînd o am, fug de ea. Nu știu dacă n-am să sfîrșesc pierzîndu-mi mințile\" (citat de John Galt).
632
64 Versurile acestea amintesc, din nou de Hamlet, de cuvintele Ofeliei din actul III, l, 158 și următoarele;
„O! what a noble mind is here o\'erthrown\" („Ce minte-aleasă s-» surpat\", trad. Leon Levițchi și Dan Duțescu).
65 Vezi Facerea, 6:4: „în vremea aceea se iviră pe pămînt uriași, mai cu seamă de cînd fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor și acestea începuseră a le naște fii: aceștia sînt vestiții viteji din ve¬chime\". Aici, „fiii lui Dumnezeu\" sînt, la Byron, îngeri rătăcitori.
66 Caldeea, alt nume pentru Babilon, situată în partea de sud a văii Tigru¬lui și Eufratului. A fost celebră pentru cunoștințele de astronomie ale învățaților săi. Vezi și Childe Harold, III, str. XIV — „Like the Chai-dean, ne could watch the stars\" („Sta ca un caldeean privind la stele\", trad. Aurel Covaci).
67 Comentînd această scenă, John Galt susține că Astarteea s-ar fi sacri¬ficat de bună voie din dorința de a descifra tainele magiei: „Exista în Egipt un cult de magie neagră, potrivit căruia o cunoaștere efec¬tivă se putea obține doar prin oferirea de către noviciat a unei victime voluntare, ființa pe care acesta o iubea cel mai mult și de care era tot la fel de iubit; și sursa principală a tragediei lui Byron constă, cred, într-un astfel de sacrificiu, dar care a fost oficiat, fără a se obține acea fericire pe care o ofereau cunoașterea și puterea cumpărate cu un astfel de preț. Sora sa a fost sacrificată în zadar. Felul sacrificiului nu este dezvăluit, dar se insinuează că el a avut loc într-un mod oribil\" (p. LXIII).
68 Muntele Eiger (3975 m.) se află în Alpii Bernezi, la sud-est de locali¬tatea Interlaken.
69 Profesorul John \"Wilson (1785—1854) este de părere că versurile cu care se deschide scena a patra din actul al III-lea formează cel mai minunat pasa] al întregii drame, prin calmul lor solemn și caracterul majestuos, care vor fi regăsite și în descrierea „catastrofei\" cu care se încheie poemul.
70 Iată cum comentează Matthew, în Dianj of an Invalid (Jurnalul unui Invalid), versul acesta: „M-am dus la miezul nopții să văd Coliseul în lumina lunii: dar ce pot spune despre Coliseu? trebuie văzut: m-aș fi gîndit că este imposibil să îl descrii dacă nu 1-aș fi citit pe Manfred (...) Liniștea nopții, ecourile în șoaptă, umbrele lunii și măreția înspăimi»-tătoare a ruinelor amenințătoare formează o scenă de un sublim roman¬tic cum numai Byron îl putea descrie cu adevărat\".
71 Adăpostul cezarilor este palatul împăraților romani, aflat pe colina Palatină, în imediata apropiere a Coliseului.
72 Geniul este spiritul protector al fiecărei ființe umane.
633
73 Vezi Efesieni, 6:12: „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sîngelui, ci împotriva domnilor, împotriva stăpînilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, răspîndite în văzduhuri.
74 Versul 123: „Must crimes be punish\'d but by other crimes\" („Că păcă¬toși mai mari pot pedepsi / Prin crime noi nelegiuirea?\") reamintește de Ghilde Harold, IV, XCVI, 1:
.,Can tyrants but by tyrants conquer\'d be,\" („Pot doar tiranii tiranii să-nfrîngă?\", tiad. Aurel Covaci).
76 Versurile acestea sînt un ecou al versurilor 254—255 din Paradisul Pierdut, partea I:
„The mind is its own place, and in itself
Can make a Heaven of Hell, and Hell of Heaven\".
(„Lăcaș fiindu-i sieși, poate duhul
Un Cer din Iad și-un Iad din Cer să facă
în sine-și\"—trad. Aurel Covaci.)
Aceeași idee mai apare în Manfred, I, l, 252:
„I caii upon thee! and compel Thyself to be thy proper Hell!\" („Vei purta-n a ta ființă Iadul tău de suferință.\")
și în actul III, l, 73:
„But all in all sufficient to itself Would make a hell of heaven —\". („Dar de ajuns ea singură să schimbe Tot ceru-n iad —\".)
76 Versul „Nu-i așa de greu să mori, bătrîncl\" („Old mân! \'tis not so diffi-cult to diel\") a fost omis la prima ediție de către John Murray. Furios, Byron i-a scris acestuia: „Ai distrus întregul efect și toată morala poe¬mului\" („You have destroyed the whole effect and moral of the poem\").
pag. 53 MARINO FAIIERO, DOGE AL VENEÞIEI
Tragedie istorică în cinci acte (Marino Faliero, doge ol Venice
An Historical Tragedy in five acts)
Marino Faliero, piesă născută din cercetarea minuțioasă a istoriei Veneției, a fost începută imediat după ce Byron a încheiat Manfred, dar apoi proiectul a fost abandonat și Byron a revenit la el doar în anul 1820
cînd locuia la Ravenna. Piesa a fost scrisă în numa} trei luni și terminată la 17 iulie 1820. A fost publicată împreună cu poemul Profelia lui Danie, la 21 aprilie 1821.
într-o scrisoare trimisă la 4 septembrie 1821 prietenului și bancherului său Douglas Kinnaird, Byron îi dedică piesa. Dedicația apare pentru prima dată în ediția din 1832 a operelor complete ale poetului, dar apoi, unii editori o suprimă:
„Dragul meu, Donglas,
îți dedic această tragedie, mai mult pentru părerea bună p e care o ai despre ea, decît din convingerea că ar fi demnă de tine. Chiar dacă meritele ei ar fi de zece ori mai mari decît pot fi, această dedicație ar continua, totuși, să rămînă un semn prea mic de recunoaștere a prieteniei active și constante cu care m-ai onorat în ultimii ani.
Prietenul tău îndatorat și plin de afecțiune,
Byron\"
Inițial, piesa i-a fost dedicată lui Goethe, așa cum reiese d intr-o scri¬soare trimisă de Byron lui Murray, la 17 octombrie 1820, dar apoi, la 19 ianuarie 1821, poetul își retrage Dedicația, din cauza protestului vehement al lui Murray împotriva aluziilor defăimătoare la adresa lui Wordsworth și Southey. De altfel, Murray refuzase să o publice chiar și dacă Byron ar f i insistat. Ea va apărea pentru prima dată în volumul lui Thomas Moore, Thet Life, Letters and Journals of Lord Byron, 1832, dar [într-o formă pre¬scurtată, înlăturîndu-se aluziile și atacurile prea jignitoare la adresa celor doi poeți și chiar și la cea a lui Goethe însuși. In limba germina, ea apare doar în anul 1899 și este comentată de criticul A. Brand l în următorii ter¬meni: „Este tonul lui Don Juan, doar în proză\".
Deoarece sînt puține edițiile, chiar și cele englezești, care o conțin, sîntem de părere că ar fi interesant ca cititorul român să aibă prilejul să citească această Dedicație care a stîrnit atît de multe controverse și a dat naștere la atîtea proteste.
„Baronului Goethe: „ Domnule,
In apendice la o operă englezească tradusă de curînd în limba ;ger-mană și publicată la Leipsic (ortografia lui Byron) — este citată părerea Dumneavoastră despre poezia engleză, după cum urmează! — «în poezia engleză poate fi găsit geniu, forță universală, un sentiment al profunzimii, precum și| suficientă simțire și forța — dar toate acestea nu înseamnă poeți etc., etc. ...».
634
635
Regret că un mare om comite o mare greșeală. Această părere a Dvs. dovedește doar că Dicționarul celor zece mii de poeți englezi in viață nu a fost tradus în limba germană. Probabil că ați citit în versiunea prietenului Dvs. Schlegel dialogul din Macbeth:
«Sînt zece mii Macbeth
Gîște. — Netrebnicule!
Răspuns
Autori — Domnule »> (Macbeth, V, 3, 12—13).
Ei bine, dintre cei «zece mii de autori» — sînt, de fapt. o mie nouă sute optzeci și șapte de poeți — toți în viață la ora actuală, oricare ar fi operele lor — pe care le cunosc bine librarii. Și printre aceștia sînt cîțiva, care se bucură de o reputație mult mai mare decît a mea — cu toate că ea este considerabil mai mică decît a Dvs. Din cauza neglijenței traducă¬torilor germani nu cunoașteți operele lui William Wordswortli — care are un baronet la Londra care îi desenează frontispicii și îl conduce la serate și la teatru; și un Lord la țară, care i-a găsit un post la Accize —și un loc la masă. — Nu știți, probabil, că acest domn este cel mai mare dintre toți poeții din trecut, prezent și viitor—și, pe lîngă aceasta, a scris un Opus Magnv.s în proză — în timpul ultimelor alegeri din Westmoreland. Opera sa principală se intitulează P eter Bell și el a privat publicul de e» timp de «douăzeci și unu de ani», spre marele regret al tuturor celor care au murit între timp, — și care nu vor mai avea ocazia să o citească înainte de reînviere. — Mai este unul — numit Southey — care e mult mai mult decît un simplu poet —fiind, de fapt, poet Laureat — un poet care cores¬punde cu ceea ce noi în Italia numim Poete Cesareo și ceea ce în Germania voi numiți — nu știu cum — dar cum aveți un Caesnr — doar Poetul. Ii menționez pe acești poeți doar — ca o Mostră — ca să vă edific — ei sînt, de fapt, două cărămizi ale Babelului nostru (cărămizi de Windsor), dar pot servi de specimene pentru o clădire.
Se afirmă, de cele mai multe ori, — că «ceea ce caracterizează mai ales întreaga poezie engleză este un Dezgust și un Dispreț pentru Viață» — dar eu bănuiesc însă, că doar cu o singură lucrare în proză a Dumn-ovoastră, ați stîrnit un mult mai mare dispreț pentru Viață, decît au făcut-o toate volumele de poezie engleză scrise vreodată. D-na de StaS] spune că «\"Werther & produs mai multe sinucideri decît cea mai frumoasă femeie» — și eu cred cu adevărat că el a scos din această lume mai mulți indivizi — decît Napo-ieon însuși — exceptînd cerințele profesiunii sale.
Probabil, ilustre Domn,\'—că Judecata aspră la adresa Dvs. în spe¬cial și a poeziei germane în general, făcută de o celebră gazetă din Nord,
636
v-a cam indispus împotriva poeziei și criticilor englezi. Dar nu trebuie să ne luați în seamă criticii, care sînt oameni la locul lor, avînd în conside¬rare cele două îndeletniciri pe care le practică — îmbrățișarea legii în Instanță și părăsirea ei în afara acesteia. Nimeni nu poate deplînge mai mult judecata lor pripită și nedreaptă în ceea ce vă privește, decît mine. O fac și i-am declarat-o și prietenului Dvs. Schlegel, în 1816 la Coppet. In numele celor «zece mii» de confrați ai mei în viață și al meu personal, am luat cunoștință de părerea exprimată cu privire la «poezia engleză» în general — și care merită să fie avută în vedere, deoarece vă aparținea. Scopul principal pe care 1-am urmărit adresîndu-mă Dvs. a fost să vă dovedesc respectul și admirația mea sinceră — pentru un om care de o jumătate de veac conduce literatura unei mari națiuni — și care va ajunge în Posteritate ca Primul om de litere al Epocii sale. — Sînteți fericit, Dom¬nule, nu numai datorită scrierilor care v-au făcut numele celebru, dar și pentru propriul Dvs. nume — care este suficient de muzical pentru a putea fi articulat de posteritate. — Aici — aveți avantaj față de unii dintre com¬patrioții Dvs. — al căror nume ar deveni, poate, și el nemuritor, — dacă ar putea cineva să îl pronunțe.
S-ar putea crede, din acest aparent ton de neseriozitate, că îmi lipsește respectul față de Dvs. — dar ar fi o greșeală. Cînd scriu proză, sînt întot¬deauna frivol. Considerîndu-vă, cum o fac cu adevărat și cu multă căldură — împreună cu toți ai Dvs. și cu cele mai multe națiuni — ca fiind de departe cea mai importantă Personalitate literară care a existat în Buropa de la moartea lui Voltaire, am simțit și simt dorința de a vă dedica lucrarea care urmează, nu pentru că ar fi o tragedie sau un poem (căci nu mă pot pronunța dacă e una sau alta — sau amîndouă, sau nici una), dar ca o Dovadă de stimă și admirație din partea unui străin pentru bărbatul ova¬ționat de Germania și numit «Marele Goethe»!
Am onoarea de a fi, cu cel mai sincer respect, al dvs. supus și umil Servitor,
Byron
Eavenna, octombrie 14, 1820
P.S. Constat că în Germania, ca și în Italia, se dă o luptă îndîrjită cu privire la ceea ce ei numesc Clasici și Romantici, termeni care nu fuseseră supuși unei clasificări în Anglia, cel puțin cînd am părăsit-o eu cu patru sau cinci ani în urmă. Unii dintre scriitorașii englezi (este adevărat) 1-au criticat pe Pope și Swift, dar motivul a fost că ei înșiși nu știau să scrie nici proză și nici versuri, dar nimeni nu s-a gîndit că merită să îi așeze într-o Sectă.
637
Probabil că așa ceva a apărut de curînd, dar nu știu prea multe despre acestea și ar fi o dovadă de prost gust, încît mi-ar părea rău să cred că așa ceva este posibil.\"
Dedicația este și un răspuns la articolul publicat de Goethe în revista sa, „Kunst und Alterthum\", din 1820, în care, după ce marele poet german își exprimă admirația față de poemul Manfred, și de originalitatea cu care Byron a tratat tema faustiană, făcînd dificilă sarcina criticilor de a găsi elementele împrumutate din Faust, face și unele aluzii la viața intimă a lui Byron. După părerea lui Goethe, în Manfred, ca și în întreaga sa creație, Byron se descrie pe el însuși, cu sentimentele, pasiunile și suferințele sale. Poetul englez este obsedat și chinuit de imaginea a două femei pe care le-a iubit și față de care se simte vinovat. Amîndouă apar în Manfred, prima, sub numele de Astarteea, a doua, „fără formă sau prezență reală, o simplă voce doar\". Goethe relatează chiar un incident care se pare că s-ar fi petrecut la Florența în timpul șederii lui Byron acolo și în urma căruia, soțul unei frumoase florentine, iubita poetului englez, și-ar fi omorît soția și ar fi fost apoi descoperit mort, noaptea pe stradă, fără ca ucigașii să fie descoperiți vreodată. Aceasta este, în opinia lui Goethe, cauza profundelor remușcări ale lui Byron.
Byron nu a putut ierta amestecul lui Goethe în viața sa intimă și rela¬tarea unor evenimente mai mult inventate decît reale.
în Dedicație, Byron face aluzie la A Biographical Dictionarțj of Living Authors (Dicționar biografic al autorilor în viață), apărut în anul 1816, la pictorul George Beaumont, fondatorul Galeriei Naționale de la Londra și care a desenat frontispiciile pentru volumul de versuri al lui Wordsworth, apărut în 1815; la lordul William Lonsdale, care i-a oferit lui Wordsworth postul de agent fiscal pentru ținuturile Cumberland și Westmoreland; la cele două discursuri scrise de același Wordsworth în 1818, \\Two Addresses Io the Freeholders of Westmoreland (Două apeluri la proprietarii liberi din Westmoreland). Numindu-i pe cei doi poeți rivali ai săi, cărămizi de Wind-sor, Byron îi acuză că sînt lachei ai statului. Celebra gazetă din nord este „Edinburgh Review\", iar criticii înfierați și aici de Byron sînt Francis Jeffrey și Henry Brou gham. Remarca Doamnei de Stael cu privire la Werther nu figurează în scrierile ei, așa încît, probabil, Byron a auzit-o rostită de celebra autoare.
Discutînd posibilele surse de inspirație care i-au servit lui Byron la scrierea tragediei, criticul englez Barry Weller este de părere că, în afara operelor istorice, pe care Byron le prezintă în detaliu, poetul s-a inspirat, fără nici o îndoială, din piesa lui Thomas Ottway, Venice Preserved (Veneția păstrată) și din tragedia shakespearif.nă Macbelh. Se regăsesc în piesa sa
638
și o serie de elemente împrumutate din I uliu Cezar și din Coriolan, precum fi din alte drame ale lui Shakespeare. (Este interesant cît de mult a fost influențat Byron de scrierile marelui Will, din care reținea, pe dinafară, pagini întregi. Cu toate acestea, de mai multe ori, în scrisori, refuză să recunoască marea admirație pe care i-o purta înaintașului său, iar prietenii credeau chiar că Byron era gelos pe faima Iui S hakespeare, așa cum Petrarca fusese gelos pe Dante.) Se poate stabili o paralelă chiar între Angiolina și Desdemona, precum și una între Marino Faliero și Othello, amîndoi fiind eroi militari apreciați mai mult în timp de război decît de pace. Unele scene ale tragediei amintesc și de Fiesco (1783) da Sshiller și de tragedia Agis (1786) de Alfieri, pe care Byron le cunoștea și despre care vorbise cu admirație în notițele din Jurnal (20 februarie 1814) și, respectiv, într-o scrisoare trimisă lui Murray, la 17 iulie 1820.
Byron a fost întotdeauna mîndru de acuratețea cu care a redat în tragedia sa istoria Veneției, așa cum a cunoscut-o din studiul atent al ana¬lelor venețiene și al altor scrieri istorice. De fiecare dată, sursele sale de inspirație sînt menționate pentru ca poetul să își poată justifica afirmațiile și pentru a nu putea fi acuzat de inventarea unora dintre evenimentele descrise, în Apendice a publicat trei fragmente care i s-au părut mai sem-nificative pentru perioada descrisă în piesă, extrase din lucrări despre Veneția:
a. O veche cronică venețiană despre Marino Faliero, în traducerea, apre-ciată ca excelentă de către Byron, a lui F. Cohen și intitulată Story of Mă -rino Faliero, Doge XLIX. MCCCLIV (Istoria lui Marino Faliero, al 49-lea Doge. 1354). Aici este descris în detaliu complotul pus la cale de Marino Faliero împotriva nobililor venețieni pentru ca dogele să se proclame Prinț al Veneției. Se vorbește despre incidentul cu tînărul Michele Steno, care, umilit și dat afară de la o petrecere de către doge, îl batjocorește pe acesta, scriind cuvinte insultătoare la adresa ducelui și a soției sale, chiar pe scaunul ducal. Marino Faliero este descris de cronicar ca fiind rău, iute a mînie, impulsiv si ambițios. Cronica prezintă numele tuturor conspira¬torilor, precum și cele ale membrilor consiliului și tribunalului care 1-au condamnat la moarte pe doge. Se menționează că dogele a fost îngropat în cripta familiei din Biserica Sân Giovanni e Paolo și nu în locul care i s-ar fi cuvenit dacă ar fi murit ca un om cinstit și nu ca un trădător, în acel loc figurează urmitoarea inscripție: „Hic est locus Marini Faletro, decapitați pro criminibus\" (lat. = aici este locul lui Marino Faletro, deca¬pitat pentru crime).
b. Un fragm ent, în limba italiană, dintr-o scrisoare în limba latină a lui Petrarca. citat de Byron din lucrarea Viaggi di Petrarca (Călătoriile lui Petrarca), voi. IV, p. 323, scrisă de Levati. Rezultă din scrisoare că Marino Faliero a fost prieten cu Petrarca și că marele poet considera că dogele are mai mult curaj decît simț practic, dar că era apreciat pentru înțelep-
1
639
ciunea de care dăduse dovadă pînă în momentul cînd a acceptat să conspire împotriva republicii.
c. Fragment din lucrarea lui Daru, Histoire de la Republique de Venise (Istoria Republicii Venețiene), voi. V, p. 95, pe care Byron 1-a intitulat Venetian Sociely and Manners (Societate și moravuri venețiene). Se vor¬bește în acest fragment despre excesul de corupție al societății venețiene despre infidelitatea notorie a soților, ca reacție la interzicerea divorțului, despre curtezane („nostre benemerite meretrici\") și despre poliția venețiană care le angaja pentru a-i spiona pe înalții demnitari. Sînt descrise cazinou-rile și localurile de petreceri din Veneția.
Ca și în cazul celorlalte piese ale sale, Byron s-a opus vehement la reprezentarea pe scenă a acestei tragedii și, așa cum prezisese el, piesa, jucată la 30 aprilie 1821, la Teatrul Drury Lane, a cunoscut doar cinci reprezentații și nu s-a bucurat deloc de succes.
în text apar o serie de anacronisme. Byron vorbește despre unele locuri si monumente celebre ale Veneției, Puntea Suspinelor, Statuia lui Coleoni, Scara Titanilor etc., dar toate acestea au fost construite după moartea lui Marino Faliero, chiar cîteva secole mai tîrziu. Vom menționa acest lucru cînd se va vorbi despre ele.
pag. 54
Note la PREFAÞA LUI BYBOX
1 In traducerea lui Constantin I. Niculescu, versurile lui Horațiu din Ode, III, 3, pe care Byron le folosește ca motto:
„Dux inquieti turbidus Hadriae\"
sînt: „Năvalnic domn ce tulburi Hadria\". Năvalnicul domn este aus-trul, despre care Horațiu scrie în continuare:
„lustum et tenacem propositi viram non civium ardor prava iubentium
non vultus instantis tyranni mente quatit solida neque Auster\". („Pe omul drept și tare în hotărîri nici furia mulțimii-ndemnînd la rău
și nici tiranul crunt la față nu pot să-l clatine, nici Austrul.\")
2 Marino Faliero (sau Faler sau Faletro) (1274—1355), doge al Veneției (1354—1355), care a favorizat instaurarea unui regim democratic, pentru a se răzbuna pe unii patricieni care îl insultaseră și pe care Sena-
640
tul refuzase să îi pedepsească. Conjurația fiind descoperită, dogele a fost judecat și decapitat la 17 aprilie 1355, iar complicii săi pedepsiți cu multă cruzime.
3 Marino Sanudo (sau Sanuto sau Sanuti), poreclit Cel Tînăr (1466— 1535), literat și mare orator, cel mai de seamă istoric al Veneției dogilor. Operele sale, De magistratibus urbis Venetae (Despre dregătorii orașului Veneția), De origine urbis Venetae et vita omnium dueum (Despre ori¬ginea Veneției și viata tuturor ducilor) și cele 58 de volume de Diari (în¬semnări zilnice) care se întind din 1496 și pînă în 1533, sînt considerate de importanță majoră pentru istoria Veneției și a Italiei din acea pe¬rioadă.
4 Marino Faliero a comandat forțele navale la asediul Zarei, și nu cele terestre, cum afirmă Byron, sub influența lui Morelli, Istoria dett\'assedîo e della Ricupera di Zara (Istoria asediului și a recuperării Zarei), o traducere din limba latina a unui document contemporan asediului. Daru comite aceeași greșeală. Asediul la care a participat Marino Faliero a avut loc în 1346. Zara (astăzi Zadra, localitate în Iugoslavia, pe Coasta Dalmată) a fost timp de aproape 300 de ani asediată și pe rînd cucerită și apoi pierdută de venețieni, de unguri și de turci.
5 Impunîndu-și dominația și asupra Coastei Dalmate, Veneția a intrat în conflict cu Croația în sec. XI și apoi cu Ungaria (sec. XI—XV). Iu timpul luptei de la Zara din 1354, rege al Ungariei era Ludovic de An-jou, cel Mare (1342—1382).
6 Alesia, oraș în vechea Galie, ocupat de Vercingetorix și asediat de luliu Cezar în anul 52 î.e.n. Capitularea sa, din cauză de înfometare, a marcat sfîrșitul rezistenței galilor (De Bello Qallico, VII, 69—90).
7^Eugen de Savoya Soissons (1663—1736), prinț și genera! francez care, fiindu-i refuzate serviciile de către Ludovic al XlV-lea, și le oferă, în anul 1683, împăratului Leopold I al Germaniei și se acoperă de glorie învingîndu-i pe turci la Zenta (1697) și la Belgrad (16 august, 1717\'i, victoriicare.au făcut posibilă încheierea păcii de la Pasarovitz din 1719.
8 Capodistria, port în provincia Pola, Italia. A aparținut Veneției înce-pînd cu secolul al X-lea. Dominația venețiană slăbind periodic, era necesară o nouă bătălie pentru reinstaurarea ei. La una dintre acestea a participat Marino Faliero.
9 Podestă, era, în timpul vechilor comune italiene, un magistrat însăr¬cinat cu administrarea justiției și conducerea armatei. Această ultimă funcție o exercita doar în timp de război.
10 Thwackum și Square sînt două personaje din romanul Tom Jones de Henry Fielding, care rareori erau împreună fără să se certe. Thwa¬ckum este preot (teologul, cum îl numește Fielding), tutorele lui Tom și Blifil, care se bucură de reputația unui om deosebit de cult, dar care
641
41 — Opere IV — Byron
este, de fapt, un om limitat. Square, filozoful, este un ipocrit cn pre¬tenții de mare cunoscător al autorilor antici. „In morală, platonician hotărît, în religie, înclinat spre aristotelism\" (III, 3). „îl mustră cu asprime\" („saddles him with a judgement\") se referă la un incident din Cartea a V-a, 2, cînd Square, perorînd despre accidente, își muscă, din greșeală, limba, iar Thwackum, profitînd de ocazie, îl pocnește cu judecata sa pe spate („takes the Opportunity to clap a Judgement on his Back\"): „Răul cel mare era că Thwackum, care se afla de față și care, după cum știm, osîndea toate aceste principii, socotindu-le păgîne și atee, folosi întîmplarea ca să țină și el o altă predica\" (trad. Ion Pas și Petre Solomon).
11 Vettor Sandi, istoric venețian, autorul lucrării Principi di Storia Civile deHa Repubblica di Venesia (Principii de istorie civilă a Republicii Veneția, 1755).
12 Andrea Navagero (1483—1529), om politic venețian, care și-a consacrat o mare parte a vieții studierii literaturii latine si grecești, precum și istoriei Veneției, în 1506 i-a urmat lui Marcantonio Sabellico (1436— 1506) la conducerea Bibliotecii Sân Marco (Marciana) și a fost însăr¬cinat să continue scrierea istoriei Veneției, începută de înaintașul său, care lăsase 22 de cărți, intitulate Storia di Venezia. în timpul unei ambasade la Carol Quintul, în anul 1523, a exercitat, la Madrid, o con¬siderabilă influență asupra poetului spaniol Boscan.
13 Jacopo Morelli (1745—1809), una dintre cele mai de seamă personalități culturale ale Veneției. Născut într-o familie săracă, s-a consacrat de tînăr preoției și a făcut studii temeinice de greacă, fiind foarte apreciat pentru cultura sa vastă în cele mai selecte și pretențioase cercuri vene-țiene. La vîrsta de 33 de ani i se încredințează mult rîvnita funcție de custode al Bibliotecii Marciene. Pentru activitatea sa remarcabilă, a fost supranumit Magliabechi timpului său. (Antonio\' Magliabechi, celebru erudit bibliograf florentin, autodidact, care la moarte, în 1714, a lăsat orașului Florența vasta sa bibliotecă, Malabechiana, ca~e avea Bă devină Biblioteca Națională din Florența.) A fost foarte apreciat de Napoleon, care vo;a să ii pună alături de cei opt străini celebri, mem¬bri ai Academiei Franceze, împăratul Austriei, Francisc I, 1-a numit consilier imperial. Este autorul a șaizeci și două de publicații și lucrări, printre care și cea despre care vorbește Byron, Monumenti Veneziani di Varia Lettera\'ura (Ctipodopere ale literaturii vene\'iene). Biblioteca și manuscrisele sale au fost oferite Bibliotecii Marciene.
14 Pierre Antoine-Noel-Bruno, conte de Daru (1767—1829), om politic și istoric francez, intendent al casei imperiale în 1805, Membru al Aca¬demiei Franceze din 1806, intendent general al armatei franceze în timpul campaniilor din Austria și Prusia. Pe cînd se afla în exil dupi
642
înfrîngerea lui Napoleon, a scris lucrarea Hisloire de la Republique de Venise.
15 Jean-Charles Leonard Simonde de Sismondi (1773—1842), istoric ș; economist elvețian, autorul, printre altele, al lucrării, Histoire des repu-blifues Unliennes aux Moyen Ages (Istoria republicilor italiene în Evul Mediu) și al unei Histoire des Francais (Istoria francezilor). A fost apreciat și în calitate de critic literar.
16 Marc-Antoine Laugier (1713—1769), istoric francez, autorul lucrării Histoire de la Republiyue de Venise (Istorici Republicii Venețiene) apă¬rută în 12 volume, între 1759 și 1786 și atît de celebră, încît a fost tra¬dusă în italienește.
17 Michele Steno, un tînăr venețian care, insultîndu-l pe doge și nefiind pedepsit decît cu douî luni de închisoare și un an de exil, a devenit unul dintre pretextele complotului pus la cale de Marino Faliero.
18 „Alții au scris că din cauza unei bănuieli de gelozie a acestui doge (Mi-chel Steno) a fost îndepărtat cu brutalitate\" (it.).
19 „Din alte izvoare venețiene aflăm că nu doar dorința de răzbunare 1-a condus la complot, ci însăși ambiția sa înnăscută și înveterată de a deveni cu orice preț principe independent\" (it.).
20 Cei Patruzeci (Quarantia)—vechi tribunale ale orașelor italiene, for¬mate din patruzeci de membri, care judecau atît cauzele civile, cît și pe cele penale, iar uneori, cum se întîmpla la Veneția, judecau și în cali¬tate de ;nstanță supremă.
21 Miehele Steno nu a fost, cum afirmă Sandi și alți istorici, unul dintre capii celor Patruzeci în 1355, ci doar douăzeci de ani mai tîrziu, în 1375.
22 Dogaressa (soția dogelui) era Aluica Gradenigo, născută în prima decadă a secolului al XlV-lea și devenită ducesă cînd avea mai mult de 45 de ani, deci în nici un caz nu mai era tînără cum se afirmă în text.
23 John Moore (1729—1802), medic și om de litere scoțian care, între 1773 și 1778, a făcut mai multe călătorii în străinătate, în urma cărora a publicat, în 1779, lucrarea intitulată A View of Society and Manners in France, Switzerland and Germany (Privire asupra societății și mora¬vurilor din Franța, Elveția și Germania), iar în 1781, pe cea la care face Byron aluzie, A Vieio of Italij (Scene italiene).
24 Zeluco este titlul romanului lui John Moore, apărut în 1789 și care s-a bucurat de cea mai mare popularitate printre scrierile sale.
25 Iată cum este relatat incidentul: „Doamna respectivă și-a imaginat că fusese insultată de un tînăr nobil venețian Ia un bal public și s-a plins cu multă înverșunare soțului ei. Bătrînul doge, care făcea tot ce îi stătea în putință să îi facă pe plac soției, s-a hotărît să îi dea satis¬facție deplină\".
*
643
41*
26 Abigail, lady Masham (?—1734), favorita reginei Anne a Angliei, care s-a bucurat de o autoritate deosebită la palat și sub influența căreia, în 1710, regina limitează puterea ducelui de Marlborough, schim-bînd totodată cabinetul din Whig în Toiy. în lucrarea Siecle ăe Louis XIV (Secolul lui Ludovic al XlV-lea, 1751), Yoltaire povestește că, prefăeîndu-se că nu e atentă, ducesa de Marlborough a turnat, „din greșeală\", apă, pe Abigail Masham, pe eînd cele două rivale se aflau în prezența suveranei.
27 John Churchill, duce de Marlborough (1660—1722), general pi om de stat britanic, unul dintre marii conducători de oști din istorie, în timpul domniei reginei Anne, datorită influenței pe care soția sa, Sarah Jen-nings. o avea la curte, Marlborough a cunoscut cele mai înalte onoruri, dar apoi, certîndu-se cu noua favorită, lady Masham, a pierdut sim¬patia suveranei. El nu a fost înfrint însă numai de intrigile de la curte, ci și de cele ale partidelor politice pe care le detesta, motiv pentru care ele nu i-au dat mină liberă în ceea ce făcea și în hotăririle pe care voia să le ia în luptă.
28 Pacea de la Utreeht (Þările de Jos) din anul 1713 a pus capăt Războ¬iului de succesiune la tronul Spaniei, război în timpul căruia ducele de Marlborough s-a distins în nenumărate bătălii. Cu toate că Byron o numește lipsită de glorie, prin această pace, Anglia a devenit stăpîna Gibraltarului și a insulei Minorca, a fost recunoscut dreptul Casei da Hanovra la tron și, totodată, a cîștigat o serie de avantaje comerciale.
29 Ludovic al XlV-lea (1638—1715), rege al Franței din 1643. Nenumă¬ratele războaie în care a împins Franța, și care au culminat cu cel de succesiune la tronul Spaniei, au epuizat țara si au dus la ^încheierea unor acorduri de pace în dezavantajul ei.
30 Ministrul lui Ludovic al XlV-lea este Mi chel Le Tellier, marchiz de Louvois (1641—1691), subsecretar de stat la Ministerul de Război, cel care a reorganizat armata franceză și a avut o mare influență în politica externă. Byron îl citează însă aici din cu totul alte motive. Louvois se pare că ar fi supravegheat lucrările de construcție ale Domu¬lui Invalizilor din Paris, iar semnele sale heraldice au fost sculptate în diferite locuri pe clădire. Ludovic, supărat pe ministrul său, a dat ordin ca ele să fie înlăturate. Totuși, una dintre ferestre, împodobită cu labe de lup (loup-voit, fr. = lupul vede) sculptate, a rămas ca sem¬nătură a ministrului.
31 Lucreția, soția lui Tarquinius Collatinus, care, fiind necinstită de către Sextus, fiul lui Tarquinius Superbus, și-a rugat soțul să o răzbune și apoi și-a înfipt pumnalul în inimă. Moartea ei tragică a dus la declan¬șarea unei mari revolte la Roma, în urma căreia Tarquinii au fost alun¬gați si a fost instaurată republica (510 î.e.n.).
l
32 Cava sau Florinda, fiica contelui spaniol Julian, care a fost necinstită de ultimul rege vizigot din Spania, Roderick (710—713). Legenda spune că scîrbit de fapta regelui, Julian 1-a predat pe acesta maurilor care invadaseră Spania.
33 Clusium, vechea capitală a Etruriei, al cărei rege, semilegendar, Lars Porsenna, ar fi cucerit Roma și i-ar fi readus la tron pe Tarquini, în jurul anului 500 î.e.n. Conform unei alte legende, eroismul poporului roman 1-ar fi făcut pe Lars Porsenna să abandoneze lupta.
34 Frederick Wilhelm II (1744—1797), rege al Prusiei (1786—1797), se parefcă i-ar fi recomandat abatelui de Bernis: „Evitcz de Bernis la steiile abondance\" (fr. — „Evitați abundența sterilă, f e Bernis\"). Fraza aceasta apare într-una din epistolele în versuri ale lui Frederic cel Mare, care își bătea joc de versurile mediocre ale abatelui francez.
35 Franc, ois Joachim de Bernis (1715—1794), prelat și poet francez, au¬torul unor versuri scurte care i-au atras admirația doamnei de Pom-padour si i-au asigurat o avere îndestulătoare, precum și porecla\" Babet la Bcuquetiere (Babet, florăreasa). A fost ambasador și Ministru de externe sub Ludovic al XV-lea, iar apoi cardinal și ambasador la Vene¬ția și la Roma.
36 Jeanne-Anteinette Poisson, marchiză de Pompadonr (1721—1764), favorita regelui Ludovic al XV-lea, a cărei infhiență a fost deosebit de nefastă, antrenînd Franța în Războiul de Șapte Ani si la^ semnarea
celor două tratate de pace de la Versailles din 1756 și 1759 care\'apro¬piau foarte mult Franța de politica dusă de Austria. Referindu-se la ea, Frederic al II-lea, împăratul Sfîntului Imperiu Roman și viitorul împărat al Austriei, numește domnia ei: „le regne du Cotillon\" (fr. = domnia Cotilonului). Se spunea despre împărat și că ar fi declarat despre ea: „Je EC la connais pas\" (fr. = „N-o cunosc\") și că ar fi adăugat că Franța nu este țara păstorilor și păstorițelor. El a mers chiar pînă acolo încît să își boteze ogarul, care dormea cu el în pat, Madame de Pom-padour.
37 Rosbach, sat în Saxa, unde Frederic al II-lea i-a înfrînt în anul 1757 pe francezii conduși de Soubise și pe aliații Jor austrieci, înfrîngerea
a fost atit de gravă și de dureroasă pentru Franța, încît după aceea, Soubise a fost luat în batjocură pe străzile Parisului, unde se putea auzi următorul catren:
„Soubise dit, la lanterne â la main:
«J\'ai beau chercher: ou diable est mon armee?
Elle etait purtant la. hier matin,
Mă l\'a t-on prise, ou l\'aurais-je e\'garee?»\"
(„Soubiso zicea, cu lanterna în mină: /«Am căutat mult si bine: unde naiba mi-e armata? / Și totuși era aici ieri dimineață. / Mi-or fi luat-o sau oi fi rătăcit-o?»\") ^
644
645
88 Dermot Mac Murrough sau Mac Murchad (m. 1171), rega irlaadaz al provinciei Leinster. In jurul anului 1152 a intrat în conflict cu nobilul Tigernan O Ruairc, stăpînul ținutului Breifne și, din dorința de răz¬bunare, Dermot îi seduce nevasta, pe Daarbhorgil, pe care însă nu o iubea. Soțul insultat cere ajutor regelui din Connaught, iar Dermot este silit, în anul 1166, să se refugieze în Anglia, unde cere sprijinul regelui Henric al II-lea. Cu permisiunea acestuia, Dermot se reîntoarce în Irlanda, însoțit de o armită formata din soldați din Þara Gdliloi. Pen¬tru a-și asigura protecția lor îndelungată, Djrnnt își căsătorește fiica, pe Eva, cu Richard Strongbow, duce de Pembroke, din casa de Clare, conducătorul velșilor. Prin fapta sa, Dermot a facilitat pătrunderea englezilor în Irlanda. Aceștia au colonizat orașele Waterford, Wexford și Dublin și au pregătit invazia pe care o punea la cale Henric al II lea și în urma căreia Irlanda devenea posesiune engleză. Velșii aduși de Dermot nu au avut prea multe dificultăți în a fi acceptați de populația irlandeză, deoarece erau și ei de origine celtică și, curînd după încetarea luptelor, s-au amestecat cu irlandezii, contractînd căsătorii și dueînd un trai pașnic.
39 Mărie Antoinette (1755—1793), re*inî, a Francei, soția lui Ludovic al XVI-lea. Era o femeie ambițioasă și imprudentă, opusă reformelor și care, curînd după urcarea pa tron a soțului ei, a devenit foarte ne¬populară. Politica ei era puternic influențată de mama sa, împărăteasa Austriei, Măria Theresa. A murit pe eșafod.
40 Louis Philippe-Joseph (1747—1793), duce de Orleans, cunoscut sub numele de Philippe Egalită. Dușman înveterat al reginei, a jucat un rol important in timpul Revoluției Franceze și a mers chiar pînă acolo, încît a fost de acord cu condamnarea la miarte a vărului său, regele. Fiind apoi compromis, a murit pe eșafod.
41 Familia de Bourbon, veche familie regală, care a domnit în Franța, Spania, în Regatul celor Două Sicilii și la Parmi. își trage numele de la Castelul Bourbonnais, al cărui prim stăpîn a trăit în secolul al IX-lea. Primul, rege Bourbon al Franței a fost Henric al IV-lea, ai cărui descendenți au domnit apoi în Franța pînă în anul 1830, cînd Carol al X-lea a fost silit să abdice. Prima expulzare a Bourbonilor a avut loc în 1792 și ei nu au mai revenit la tron pînă în anul 1814, după înfrîn-gerea lui Napoleon.
42 „Taeierrima causa belii\" (lat. =hidoasa cauză a războiului) este un citat din Horațiu, / Satire, 3, 107—108/137—138:
„Nam fuit ante Helenam cunnus laeterrima belii causa, șed ignotis perierunt mortibus illi;\" (N-a fost numai Elena, așa cum credem noi, Femeia pentru care a fost purtat război; trad. A. Hodoș —
Th. Măinescu)
646
l
43 Domitian (51—96), împărat roman (81—96), obsedat de ideea de lege și ordine și devenit un adevărat despot. A fost omorît din ordinul soției sale, după ce își condamnase la moarte propriul văr, fără vreun, motiv serios (Suetoniu, XII, 15).
44 Commodus (161—92 î.e.n.), împărat roman (180—92), fiul lui Marcus Aurelius. Licențios și vulgar, plin de sine și îngîmfat, a fost urît de întreaga lume și, în cele din urmă, ucis de iubita sa și de slujitori apro¬piați (Gibbon, Declinul și căderea Imperiului Roman, IV). 46 Caius Caesar Germanicus, poreclit Caligula (12—41), împărat roman 37—41). Mintea sa a fost afectată de o boală necruțătoare care i-a transformat dcnmia într-im șir nesfîrșit de cruzimi îngrozitoare și des¬potism. A murit și el asasinat.
46 Oliver Cromwell (1599—1658), lord protector al Angliei. Se spune des¬pre el că, în ciuda calităților fale indiscutabile, a dat totuși dovadă de destulă cruzime și intoleranță. In 1638 se pare că se îmbarcase deja pe vaporul care urma să plece în America, cînd i s-a comunicat că îi fusese respinsă cererea de părăsire a Angliei.
47 Carol I (1CCO—1649), rege al Angliei (1625—1649), silit să abdice la declanșarea Revoluției și a Războiului civil. Armata sa este înființa în 1644 și în 1645, regele e capturat, judecat și decapitat. 48 Davie Gellatley, unul dintre personajele secundare ale romanului Wa-verley (1814) de Walter Scoți. El este „Inocentul\" care rostește în roman unele dintre cele mai frumoase versuri ale autorului. 49 Byron reproduce în Trenată versiunea italiană a textului lui Laugier, voi. IV, p. 30—31.
60 Scara Titanilor sau a Giganților este impunătoarea scară de marmoră din Palatul Dogilor de la Veneția, construită între anii 1480 și 1501, de Antonio Rizo. își trage numele de la cele două statui gigantice,
care îi reprezintă pe Keptun și pe Marte și care au fost sculptate în 1544 de Jacoppo Tatti Sansovino.
61 Este vorba despre statuia ecvestră a condotierului Bartholomeo Coleoni (1400—1475), făcută de Andrea Verocchio și turnată în bronz de Ales-sandro Leopardi, în anul 1496.
62 Ordelafo Faliero, doge al Veneției între 1102 și 1117, învingătorul de la Zara din 1117. El este cel care a fondat Arsenalul în anul 1104. în 1120 a murit în luptă împotriva Zarei, care se revoltase din nou.
63 Zara fiir.d cucerită de unguri, dogele Enrico Dandolo îi convinge pe conducătorii celei de a Patra Cruciade (1202—1204) să recucerească orașul. Cruciații îl cuceresc și îl devastează în 1202, motiv pentru care sînt condamnați de Papă.
64 Vitale Faliero, doge al Veneției (1084—1096).
fc 647
65 Matthew Gregory Lewis (1775—1818), scriitor englez, autorul roma¬nului The. JUonk (Călugărul, 1796). A mai scris drame și poezii.
66 Șir William Drummond (1770—1828), autorul scrierii Academicul Questions (Chestiuni academice), foarte apreciat de Byron. Pînă în 1809 a fost diplomat, iar apoi s-a retras din viața publică și s-a consa¬crat preocupărilor\' sale literare.
67 Joanna Baillie (1762—1851), dramaturgă și poetă scoțiană, prietenă cu Walter Scott, care a apreciat-o în special pentru primul ei volum de piese, intitulat Plays on the Passions (Piese ale pasiunilor), apărut în 1798 și care cuprindea piesele Basil și De Montfort. Drama ei cea mai celebră, The Family Legend (Legendă de familie), a fost jucată în 1810.
58 Henry Hart Miîman (1791—1868), profesor de poezie la Oxford, dra¬maturg și, mai ales, celebru istoric. Cea mai cunoscută piesă a sa a fost Fazio (1815), a cărei acțiune este plasată în Italia.
59 John Wilson (1785—1854), om de litere și filozof englez, ziarist și pamfletar la „Blackwood\'s Edinburgh Magazine\". Este jautorul poe¬mului The City of the Plague (Orașul ciumei, 1816).
60 The Făli of Jerusalem (Căderea Ierusalimului, 1820) este un poem scris de H.H. Miîman.
61 Horace Walpole (1717—1797), scriitor englez, celebru astăzi mai ales pentru scrisorile sale pline de farmec si deosebit de interesante din punct de vedere autobiografic, social și politic. Vezi și notele 63 și 65 care urmează.
62 Ethimld (1802), piesă de Joanna Baillie.
63 The Castle of Otranio (Castelul din Otranto), apărut în 1765, este roma¬nul lui Walpole care deschide seria romanelor de groază în care va excela Anne Radcliffe.
64 Ullimus Romanorum (lat. = cel din urmă dintre romani) este numele pe care Brutus i 1-a dat prietenului său, Caras Cassius Longinus, unul dintre conjurații care 1-au ucis pe luliu Cezar. A murit pe cîmpul de luptă de la Philippi. Aici Byron folosește metafora pentru a-și manifesta admirația față de personalitatea și opera lui Horace Walpole.
65 The Myslerious Mother (Mama misterioasă, 1768), este o tragedie scrisă de Walpole și care s-a bucurat de mult succes.
66 Israele Bartuccio este numele sub care se ascunde, de fapt, căpitanul de marină Bertuccio Ixarella, care fusese lovit fără nici un motiv de Giovanni Dandolo, un tînăr nobil iute la mînie. Dorind să se răzbune atît pe dușmanul său, cît și pe ceilalți nobili din Veneția, Bertuccio s-a alăturat complotului pus la cale de Marino Faliero. în Cronica din care citează Byron în Apendice, cel ofensat lucra la Arsenal și fusese lovit de un nobil din casa Barbaro. Nici numele celui lovit și nici cel al ofensatorului nu sînt menționate. Aici Bertuccio apare doar ca un
648
simplu participant la complot. Filippo Calendario, care figurează cn propriul său nume în piesă, dar pe care Byron îl face pietrar, este pre¬zentat în aceeași Cronică din Apendice ca fiind căpitan de marină, de¬osebit de dornic să participe la complot. Cei doi au fost arestați printre primii, judecați și condamnați la moarto prin spînzurătoare. Trupurile lor neînsuflețite au fost atîrnate de stîlpii cei roșii ai balconului din care dogii priveau luptele cu tauri.
Note la Nota Iui Byron la PREFAÞÃ
1 De Montfort, piesă de Joana Baillie, pusă în scenă de Kemble și Sarah Siddons în anul 1800.
2 William Sotheby (1757—1833), traducător englez din Homer, Vergi-liu și Wieland. Este autorul piesei Ivan, reprezentată pe scena de la Drury Lane la propunerea lui Byron.
3 Samuel Taylor Coleridge (1772—1834), unul dintre marii poeți roman¬tici și critici literari englezi, care a scris și trei piese de teatru, The Făli of Rolespierre (Căderea lui Robespierre. 1794), Zapolya (1817)1 și Osorio, piesă scrisă înainte de 1798, dar jucată sub titlul Remorse (Remușcarea) în 1813, pe scena de Ia Drury Lane. La 31 martie 1815 Byron îi scrie lui Coleridge sugerîndu-i să scrie o nouă tragedie pentru Drury Lane.
4 The School of Scandal (Școala scandalului) este celebra comedie a lui R.B. Sheridan, jucată pentru prima dată în 1777.
o Charles Dibdin (1745—1814), dramaturg englez și autor de cîntece. A publicat în 1795 lucrarea intitulată History of the Stage (Istoria \'scenei) și a regizat mai multe piese la teatrele Haymarket și Lyeeum din Londra.
6 Charles Robert Maturin (1780—1824), unul dintre principalii autori de romane de groază și mister, alături de Anne Radcliffe și de M. G. Lewis. Tragedia sa, Bertram, a fost pusă la Drury Lane, de către Kean, la recomandarea lui Walter Scott și a lui Byron. Piesa s-a bucu¬rat de un deosebit succes. A mai scris apoi încă două tragedii, Manitel (1817) siFredolfo (1819), dar ele au cunoscut un eșec răsunător. Maturin va rămîne însă cunoscut mai ales pentru romanul său de groază, Mel-moth the Wanderer (Melmoth rătăcitorul), publicat în 1820. Giovanni Antonio Calignani (m. 1821) a fondat la Paris revista „Cali-gnani\'s Messenger\" în 1814, pe care Byron o numește aici „Parisian Gazette\". Revista se bucura de foarte multă popularitate în rîndul englezilor stabiliți în Europa. După moartea lui Calignani, revista a continuat să apară sub îngrijirea fiilor săi, John Anthony (1796—1873)
649
și William (1798—1882), care publicau și textele unor cărți apărute în Anglia.
8 Charles^Kemble (1775—1854), celebra actor englez, remvrcat rrui \"ales în rolurile comice, dar și în m\'irile tragedii shakespeariene. Este fratele mai mic al celebrei tragediene Sarah Siddons și a! actorului John Philip Kemble, precum și tatăl actriței Anne Frances Kemble.
9 Thomas Potter Cooke (1786—1864), actor englez care în tinerețe fusese marinar. A jucat pe aproape toate scenele engleze ale timpului, înche-indu-și cariera pe cea a teatrului Drury Lane.
10 Edmund Kean (1789—1833), unul din mirii actori tragici englezi, care a excelat în Shylock, Richard al IlI-lea, Hamlet, Othello, lago, Macbeth și Lear.
11 Robert William Elliston (1774—1831), unul dintre cei mai populari actori ai teatrului Drury Lane. Leigh Hunt îl considera chiar egalul lui Garrick în tragedie. A excelat în Hamlet, Rormo, Hatspur, iar la bătrînețe 1-a jucat cu foarte mult succes pe Falstaff. El este cel care în 1821 a pus în scenă Marino Faliero, din prietenie și admirație pentru Byron.
12 Comedia gentlemanului poate fi sau The Gentleman Dznciny Mașter (Maestrul de dans cel galant, 1673) do William Wycherley (1640—1716) sau\"\"\'T/ie Gentleman Usher (Ușierul galant, 1603) da George Chapmia (?1559—P1634).
13 Eliza O\'Neill (1791—1872), actriță engleză care a debutat la teatrul Covent Garden în rolul Julietei. Spectacolul s-a bucurat de un asemenea succes, încît a fost jucat fără întrerupare timp de cinci ani. S-a retras de timpuriu, în 1819.
14 Siddonii sînt Sarah și soțul ei, William.
15 Jean Francois Paul da Gondi, Cardinal de Retz (1613—1679), ora poli¬tic și scriitor francez. A participat activ la Frondă, organizînd Ziua Baricadelor, ceea ce i-a atras arestarea și trimiterea la Bastilia. Este autorul unor interesante Memorii. A fost un apreciat om de spirit.
16 James Graham, marchiz de Montrose (1612—1650), general scoțian, partizan al lui Carol L
pag. 62
Note la MARINO FALIERO
l Consiliul „Celor Zece\" (Consiglio dei Dieci), tribunal secret format din 10 membri (în afară de doge), ales pentru prima dată la Veneția la 10 iulie 1310, pentru păstrarea ordinii publice și apărarea Republicii. Era ales pe o perioadă de șase luni. A exercitat o putere nelimitată asupra vieții publice și personale a cetățenilor și a controlat politica venețiană, mai ales în ceea ce privește relațiile cu alte state.
650
2 Signori. — Signoria consta, de fapt, din doge. cei șase consilieri ducali și cei trei „Capi\" ai Consiliului celor Patruzeci. Poate, sub influența lui Othello, I, 2. 18, Byron folosește termenul într-un sens mai general, pentru a-i desemna pe toți conducătorii de vază ai Veneției.
3 Avogadori, trei magistrați ai Republicii venețiene, care aveau sarcina de a supraveghea respectarea legilor și, dacă era necesar, aveau dreptul de veto asupra deciziilor Senatului și ale Marelui Consiliu (Gran Con¬siglio). Nici un act al Consiliului nu era validat dacă la dezbatere nu participa cel puțin unul dintre Avogadori.
4 Cuvintele pe care dogele nu îi permite nepotului său, Vincenzo, să le repete, sînt următoarele: „Marino Faliero, Doge, dalia bella moglie altri la £cde, cd egli la mantiene\" (it. = „Marino Faliero cel cu soția
frumoasă, altul se bucură de ea, dar el și-o păstrează\"). Ele sînt citate de Byron din lucrarea lui Sanuto, Vitae Ducum Venelorum. Navagero oferă altă variantă: „Bc-cco Marino Fa] ic r dalia bella mogier\" (it. = „Marino Falier cel încornorat de frumoasa soție\"). 6 Vezi Lctitcronctnul, £8:37: „Și vei fi de spaimă, de pomină și de rîs la toate popoarele\" și III Regi, 9:7: „și Israel va fi de pomină și de rîs între toate popoarele\".
6 Byron este aici evident influențat de îtnllinzirea Scorpiei, IV, 3, 4—6: „Beggars, that come unto my father\'s door, / Upon entreaty have a present alms\" („Și cerțetcrii de la poarta tatii/ Primeau pomană\"—• — trad. Dan A. Lăzărescu).
7 Vezi Daniel, 5:27.
8 Aluzie la cuvintele rostite de luliu Cezar atunci cînd și-a repudiat soți», pe Pompeia, bănuită de a-] fi înșelat cu tînărul Clodius. Ele apar în Plutarh, Vitiile paralele, luliu Cezar, XI: „Cezar o repudie pe loc pe Pcmpeia și, chemat să depună mărturie împotriva lui Clodius, declară că nu are nici o cunoștință de faptele care i se imputau acuzatului. Declarația aceasta părînd foarte ciudată, acuzatorul îl întrebă atunci pentru ce și-a repudiat soția. «Din pricină •— răspunse dînsul — că solia unui Cezar nu trebuie nici măcar să fie bănuită»\" (trad. Nicolae-
Bogdan).
9 Enrico Dandolo (1108—1205) a devenit dcge în 1192. Alături de par¬ticipanții la Cruciada a IV-a a cucerit Zara și a asediat Constantinopolul. Lui îi datorează Veneția hegemonia în Marea Mediterană. Byron, vor¬bind despre „refuzul coroanei cezarilor\", se referă la tronul imperial de la Constantincpo], care îi fusese oferit lui Dandolo, dar pe care acesta
îl refuzase (Gibbon, LXI). 10 Versul acesta este inspirat din Macteth, I, 7, 20:
Byron: „TLat we most surely might devise together / His taking off\". Shakespeare: „The deep damnation of his {aling-ofl\" („Păcatul greu al omorîrii sale\".— trad. Tun Vinpa\'l
omorîrJi sale\".— trad. Ion Vinea).
651
.
11 Briareu, gigant din mitologia greacă, fiul Cerului și al Pămîntului, care avea cincizeci de capete și o sută de brațe. A fost împins în mare de Neptun și ferecat în lanțuri sub muntele Etna de către Jupiter. Numele de briareu este folosit astăzi pentru a-l desemna pe un om sau chiar un grup de oameni ale căror eforturi par să se multiplice.
12 In versul: „Of darkly — brooding thoughts\" („Mi-e încă planul cam cețos în minte\"), Byron a preluat o imagine din Dedicația lui Dryden la piesa sa, The Bivol Ladies (Rivalele, 1664), adresată lui Roger Boyle, conte de Orrery: „Acest cadou neînsemnat v-a fost destinat cu mult timp înainte de a deveni Piesă, pe cînd era doar o masă confuză de Gînduri («When it was only a confus\'d Mass of Thoughts»), rostogo-
lindu-se unele peste altele în întuneric\".
13 Bătălia de la Sapienza dintre venețieni și dușmanii lor, genovezii, s-a dat la 4 noiembrie 1354. Venețienii erau conduși de Nicol6 Pisani, iar genovezii, care au obținut victoria, de către amiralul Paganino Doria Insula Sapienza se află în Mo rea.
14 Treviso, oraș italian unde Marino Faliero a deținut un post important în administrație și unde, se pare, că 1-ar fi pălmuit pe episcop.
15 Cuvintele acestea sînt luate întocmai din Macteth, III, 4, 12: „There\'s blood upon thy face\" („Ai sînge pe obraz\" — trad. Ion Vinea).
16 Un nou citat aproape exact tot din Macbeth, III, l, 90: „We |are men, my liege\" („Oameni sîntem\").
17 Proverbul acesta apare la Shakespeare în /// Henric al Vl-lea, II, 2, 17: „The smallest worm will turn being trodden on\" („Plăpîndi chiar, reptila se întoarce / Și-nfrantă pe acela ce-o strivește\" — trad. Barbu Solacolu).
18 Șeful Arsenalului (Amiraglio) era un ofițer care comanda atît Arsenalul cît și gondola dogelui, Bucentaur, de a cărui securitate răspundea cu propria sa viață, chiar dacă izbucnea vreo furtună puternică, în timpul interregnului, făcea parte din garda călare de la palatul ducal și purta stindardul cel roșu, mergînd înaintea dogelui la inaugurare. Arsenalul era, inițial, șantier naval, dar servea și pentru fabricarea, și depozitarea armalor.
19 Hidra, în mitologia greacă, șarpe de mare cu nouă capete. Cînd i se tăia unul dintre ele, altele două îi creșteau la loc. A fost omorîtă de Hercule. Imaginea aceasta este preluată, probabil, din Fiesco de Schil-ler, unde, în actul I, scena 13, stăpînirea familiei Doria este comparată cu o puternică hidră.
20 Clopotele de la Sân Marco erau trase doar din ordinul dogelui. Unul dintre pretextele ca e puteau declanșa alarma era vederea la orizont a unei corăbii genoveze. Genova era rivala cea mai înverșunată și cea mai de temut a Veneției.
21 Pozzi (it. = puțuri), celule subterane, umsde și sumbre ce se aflau în închisorile de sub Puntea Suspinelor.
22 Sotti Piombi (it. = sub plumbij, celule fortificate, foarte calde vara, construite deasupra camerei în care se întruneau Cei Zece, chiar sub acoperișul închisorii. Atît pozzi, cît și aceste celule au fost construite după moartea lui Marino Faliero.
23 Puntea Suspinelor lega Palatul Dogilor de închisoarea unde erau supuși la cazne cei osîndiți din ordinul Celor Patruzeci. A fost construită doar în anul 1600 de către Antonio Contino, deci la aproape trei secole după Marino Falîero.
24 Stixul, în mitologia greacă, era rîul din Hades pe care trebuiau să îl traverseze sufletele celor morți în drumul lor de pe pămînt spre lumea subpământeană.
25 Referindu-se la versul: „Near to the church where sleep my sires\", iată ce îi scria Byron la 12 octombrie 1820 lui John Murray: „Dogii erau și ei îngropați în Biserica Sân Marco înainte de Faliero; este inte¬resant că la moartea predecesorului său, Andrea Dandolo, Cei Zece au decretat că toți viitorii dogi să fie îngropați împreună cu familiile lor în propriile lor biserici, — s-ar părea ea dintr-un presentiment. Astfel încît tot ceea ce se spune despre Străbunii săi dogi (Ancestral Doges), ca fiind îngropați în Biserica Sf. loan și Sf. Paul, se abate de la reali¬tate, ei fiind de fapt îngropați în Biserica Sân Marco. Fă o notă despre
acest lucru și semneaz-o Nota Editorului. Pretind să se respecte ade» vărul pentru că nu vreau să fiu luat în zeflemea din cauza unor fleacuri «a acesta. Despre piesă [criticii și cititorii] pot spune ce poftesc, dar nu și despre obiceiurile și personajele pe care le prezint — ele existînd, cîndva, în realitate\".
26 Versul: „By sweet revenge on all that\'s base in Venice\" reamintește de Ooriolan, V, 3, 45: „O! a k\'ss / Long as my exile, sweet as my revenge/\" („Ah, o sărutare / Precum este surghiunul lungă, dulce / Ca răzbuna¬rea!\"— trad. Tudor Vianu).
27 O nouă imagine shakespeariană, din Troilus și Cressiăa, III, 3, 174, de data aceasta: „Love, friendship, charity, are subjects all / To en-vious and calumniating lime.\" („Prietenia, dragostea robesc / Sub vre¬mea bîrfitoare și pizmașă\"—trad. Leon Levițchi). Byron vorbește despre „calwmnies of time\" („clevetirea timpului\").
28 luliu Cezar (100—44 î.e.n.), marele om politic și general roman care, .spre sfîrșitul vieții, a devenit dictator, fără însă a limita drepturile
democratice.
29 Lucius Sergius Catilina (109—61 î.e.n.), patrician și om politic roman, lipsit de scrupule, care a condus un complot nereușit împotriva oligar¬hiei senatoriale. Complotul a fost denunțat de Cicero în anul 63, iar Catilina a căzut în luptă la Pistoia.
\\
652
653
80 Data exactă a nașterii Iui Marino Faliero nu se cunoaște, dar se crede că el avea sub 75 de ani cînd a avut loc conspirația, așa încît trebuie să se fi născut cam între 1280—1285.
81 Cuvintele: „The dying Roman said, \'twas but a name\'\" („«E doar ua nume» — a zis murind romanul\"), sînt, după părerea istoricului Dion Cassius (155—235), acelea pe care le-ar fi rostit Brutus înainte de a-și da ultima suflare și pe care le cita dintr-o tragedie greacă: „O, virtute nenorocită! tu nu erai decît un simplu cuvînt, și totuși, eu te-am prețuit ca pe o faptă; tu erai, de fapt, sclava fortunei\".
82 în indiferența pe care o manifestă față de moravurile prea libere ale venețienilor și față de viața de plăceri, Angiolina se apropie de Desde-mona. (Vezi Othello, I, 2,68—69 și IV, 3, 63—65.) Aceeași idee apare și în Arcadia, de Sidney. B. II, cap. 1: „O, virtute, unde te ascunzi?... Sau este oare adevărat că nu ai fost vreodată altceva decît un nume în van și nu un lucru esențial?\" („thou wert never but a vain name and no essential thing?\")
33 Versul „he seems rapt in thought\" reamintește de Macbeth, I, 3, 142: „Look, how our partner\'s rapt\" („Priviți ce-ngîndurat e soțul nostru\" — trad. Ion Vinea).
34 „Yes, the same sin that overthrew the angels\" este inspirat din Henric al VUI-lea, III, 2, 442: „By that sin fell the angels\" („Păcatul i-a dobo-rît pe îngeri\" — trad. Dan Grigorescu).
35 Vezi Facerea, 9:6: „De va vărsa cineva sînge omenesc, sîngele aceluia de mînă de om se va vărsa\". Aceeași idee apare și în Macbeth, III, 4, 123, „It will have blood, they say: blood will have blood\" („Va curge sînge, sîngele vrea sînge / Așa se zice\" — trad. Ion Vinea).
86 „I have lived too long\" este din nou inspirat din Macbeth, V, 3, 22: „I have liv\'d long enough, my way of life\" („Dar am trăit destul. Al vieții drum...\" — trad. Ion Vinea).
37 Alcide, alt nume pentru Hercule, care era nepotul lui Alceu.
38 Vezi Macbeth, III, 2, 25: „Duncan is in his grave; / After life\'s fitful fever he sleeps well\" („E-n groapă Duncan. După-al vieții zbucium / El doarme-adînc\" — trad. Ion Vinea).
39 Sbirro, ofițer de poliție. Erau numiți și Signori di Notte (domni ai nopții). Acest nume 1-au purtat membrii poliției italiene între secolele XIV și XIX. Erau folosiți si ca spioni și informatori.
40 Expresia „milkiness of spirit\" amintește, din nou, de Macbeth, I, 5, 17: „It is too full o\'the milk of human kindness\" („Dar firea ta-i prea plină / De laptele-omeneștii duioșii\" — trad. Ion Vinea).
654
41 Vezi Macbeth, I, 7, 60—62: „But screw your courage to the sticking place, / And we\'ll not fail.\" („Adună-ți tot curajul într-un gînd / Și nu dăm greș\"—trad. Ion Vinea).
42 Aici. Byron citează din tragedia luliu Cezar, V, 3, 95: „Thy spirit walks abroad, and turns our swords—-\"(„Iți rătăcește spiritul p3-aici; / El ne întoarce spada-n măruntaie\"—trad. Tudor Vianu).
43 Marcus lunius Brutus (85—42 î.e.n.), principalul asasin al lui luliu Cezar. Byron îl admiră pentru curajul său și pentru dragostea ce o purta Romei. Criticii opgrei lui Byron au găsit anumite afinități între Marino Faliero și eroul lui Shakespeare. Ca și Brutiu, Marino Faliero este atras în conspirație ca apoi să devină, foarte curind, conducătorul ei. Amîndoi încearcă să găsească o explicație rațională pentru fapta pe care o vor comite. Nu își încredințează soției intențiile și suferințele mentale (Barry Weller).
44 Caius Cassius Longinus (vezi și nota 64 la Prefață, pag. 648). Aici, Byron îl așază și pe Brutus alături de prietenul său, numindu-i pe amîndoi „Ultimii dintre romani\", de fapt, ultimii romani adevărați.
Vezi luliu Cezar, V, 3, 99:
„The last of all the Romans, fare thee well!\" („Tu, cel din urma dintre toți romanii, Rămîi cu bine!\" — trad. Tudor Vianu.)
45 Attila (m. 453), rege al hunilor (433—453), care a fost de două ori în-frînt, întîiîn 451, cînd a invadat Galia și apoi, un an mai tîrziu, în 452, cînd a invadat nordul Italiei. Intenționase să cucerească Roma, dar a fost silit să se retragă din lipsă de provizii.
46 Aluzie la faptul că locuitorii Aquilei și Padovei au fugit înaintea inva¬ziei lui Attila și s-au retras pe insulele Gradus și Rivus Altus (Rialto).
47 „Assurance doubly sure\", vezi Maebeth, IV, I, 83: „But yet I\'ll make assurance double sure\" („Dar vreau o îndoită chezășie\"—trad. Ion Vinea).
48 „Brief authority\", vezi Măsură pentru măsură, II, 2, 118: „...but mân, proud mân, / Drest in a little brieî authority\" („Dar omul, în trufia lui de om, / înscăunat în scurta-i și mimata / Pufcera\" — trad. N. Argin-tescu-Amza).
49 Cei doi dogi din familia Faliero, vezi notele 52 și 54 la Prefață, pag. 647.
60 Moartea lui Ordelafo în lupta împatriva ungurilor aliați cu croații a dus la înfrîngerea Veneției în anul 1117.
61 „...but I have set my little left / Of life upon this cast\"; vezi Richard III, V, 4, 9—10: „Slave! I have set my Iile upin a cast, / And I wil; stand the hazard of the die\" („Eu viața doar pe-un zar mi-am pus / Și vreau să-mi cerc norocul pînă pier\" — trad. Dan Dutescu). Aceeași
655
idee apare la Byron și în Corsarul, I, 337—8: „...to set at last / Ilope, power, and Uf e, upon a single cast?\" („Și, oare. să-ndrăznesc / Să-mi joc puterea, viața, pe un zar?\") și III, 374—375: „My life, my Iove, my hatred — all below / Are on this cast\" („Iubirea mea și ne-nipăcata-rni ură, / Corsarul, stau într-o lovitură\" — trad. Virgil Teodorescu și Aure] Covaci).
62 Statuia ecvestră din fața bisericii care dă spre Rio dei Mendicanti nu este a unui Faliero, cum pretinde Byron, ci este vorba despre celebra statuie a lui Verrocchio, care îl reprezintă pe Coleoni, generalul venețiau care a trăit cu mai bine de un secol după Marino Faliero. (Vezi și nota 51 la Prefață, pag. 647.)
53 Sibariții erau locuitori ai orașului antic Sybaris, colonie grecească din sudul Italiei, la golful Taranto. A fost fondat în anul 720 î.e.n. si distrus în anul 510 î.e.n. Locuitorii săi se dedau plăcerilor și trăiau în trindăvie.
54 Hoți (hiloți), sclavi din Sparta antică. Ei aparțineau statului și erau împrumutați proprietarilor de pămînt. Termenul se folosește și astăzi pentru a desemna o persoană exploatată.
65 „A thing of robes and trinkets\" reamintește de Hainlet, III, 4, 103: „A king of slireds and patches\" („Un-rege din fîșii și zdrențe\" — trad. Leon Levițchi și Dan Duțescu).
56 Insulele Rhodos și Cipru aparțineau pe vremea aceea Veneției.
57 Monologul acesta exprimă nu numai sentimentul de înstrăinare al lui Marino Faliero, dar și pe cel al lui Byron, care regretă despărțirea de prietenii din copilărie și din tinerețe, dispăruți cu toții la o vîrstâ fra¬gedă. Ideea o regăsim și în poemele Childe Harold, IV, 135 și Visul, 186—187.
58 Oime-oime = vai mie (it.).
59 „...My pure hous\'hold gods
Were shiver\'d on my hearth, and o\'er their shrine Sate grinning Ribaldry, and sneering scorn.\"
(„Ai casei / Zei buni striviți sînt și, pe-altarul lor / Stăpîne-s Bîrfa azi și Mîrșăvia.\") Ideea apare la Byron pentru prima dată în Cîntul I, XXXVI, 284—286 din Don Juan:
„It \\vas a trying moment that which found him
Standing alone beside his desolaie hearth,
Wliere all his kousehold gods lay shiver\'d round him.\"
(„...și toți misei / în casă singur îl lăsau anume, De-i tremurau în jur ai casei zei\" — trad. Aurel Covaci.)
60 Versul: „You would but lop the liană, and I the Jiead\" amintește de luliu Cezar,\\ll,]f\\, 162: „To cut the_head off and then hack the limbs\" („Capul
656
dacă pică, / Să retezăm și membrele\") și 182—183: „For he can do no more tlian Caesar\'s arm / When Caesar\'s head is off\" („Căci n-o putea prea mult să facă brațul / Lui Cezar, capul lui cînd o să cadă\" — trad. Tudor Vianu).
61 Cele două orașe sînt Sodorna și Gomora, din vechea Palestina, care,, conform legendei biblice, au fost distruse de focul trimis din ceruri din cauza răutății neobișnuite a locuitorilor lor: „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma și Gomoia ploaie de pucioasă și foc din cer de la Domnul. Și a stricat cetățile acestea și toate împrejurimile lor, pe toți locuitorii cetăților și toate plantele pămîntului\" (Facerea, 19:24—25).
62 Leviathan, animal marin uriaș. Descrierea lui îl prezintă foarte asemă¬nător cu crocodilul de astăzi. Vezi Iov, 41:15—21.
63 Frații Gracchi, doi oameni de stat și reformatori romani, Tiberius Sem-pronius Gracchus (163—133 î.e.n.), care, în calitate de tribun, a dat Legea Semproniană ce prevedea redistribuirea pămînturilor agricole cetățenilor liberi ai Romei și Caius Sempronius Gracchus (153—121. î.e.n.), ales tribun în două rînduri, în anul 123 și 122 și care, propunîn-du-și să își răzbune fratele asasinat, a inițiat o serie de reforme ce limitau puterea consulilor și a Senatului. A fost și el asasinat.
64 „Free and merry\" — vezi Othello, III, 3, 341: „I slept the next night well, was free and merry\" („Mi-e somnul lin apoi, sînt liber, vesel\" — trad. Ion Vinea).
65 Cuvîntul „incarnadine\", care mai apare în piesă și în actul IV, 2, 147,, este, evident, luat din Macbeth, II, 2, 62—64: „No, this my hand wii! rather / The multitudinous seas incarnadine, / Making the green one red\" („Ci mina mea / Va-mpurpura talazu-i fără număr / Din verde-n roșu numai, prefăcîndu-i\"—trad. Ion Vinea).
66 „But there is hell within me and around, / And like the demon who-believes and trembles, / Must I abhor and do. Away! Away!\" Versurile acestea au fost, fără îndoială, luate din Milton. Ideea apare în Paradisul Pierdut, IV, 75—78: „Which way I fly is Hell; myself am Hell; / And. in the lowest deep, a lower deep / Still threatening to devour me opend wide, / To which the Hell I suffer seems a Heaven\" („Oriunde fug — ajung în Iad! Eu însumi/ Sînt Iadul; Pînă și-n abisul căi mai/ Adînc,. un mai adîne abis în mine / Se află — cu o gură larg căscată / Amenin-țîndu-mă să mă devore, / Un Cer părînd Infernul ce-l îndur / Față de-acest infern lăuntric\" — trad. Aurel Covaci); dar si în tragedia lui Marlowe, Dr. Fauslus, I, 3, 80—86: „Why, this is hell, nor am I out of it; / Thinkst thou that I who saw the face of God / And tasted the eternal joys of heaven / Am not tormented with ten thousand hells / In being deprived of everlasting bliss?\" („Nu, n-am plecat din iad, aici e iadul. / Crezi tu că eu care-am văzut pe Domnul, / Și slava ceruluii
657
42
am cunoscut, / Nu-s chinuit de mii și mii de iaduri, / Lipsit cum sînt de veșnicul lui har?\"—trad. Leon Levițchi).
67 Vezi Irimia, 31:15: „Glas se aude în Rama, bocet și plîngere amară\" și Matei, 2:18: „Glas în Rama s-a auzit, plingerc și tînguire multă\".
68 Lido di Venezia, plajă în apropierea Veneției, la Marea Adriatică. Aici se înalță fortăreața Sân Kicolo del Lido, care protejează intrarea în port.
69 Rialto, insulă care formează cel mai vechi cartier al Veneției, între 1588 și 1591 s-a construit peste Canal Grande un pod de marmură cu magazine pe ambele părți, care poartă numele de Ponte di Rialto.
70 Vezi Psalmi, 149:6: „Și săbii cu două tăișuri în mîirale lor\" și Evrei, 4:12: .....și mai ascuțit decît orice sabie cu două tăișuri\".
71 încercarea lui Bertram de a-l convinge pe Lioni să nu-și părăsească locuința ca să meargă la Senat amintește de eforturile Calpurniei de a-l ține pe luliu Cezar acasă în ziua cînd urma să fie ucis (luliu Cezar, II, 2, 8—107).
72 „Like a sick girl\" — vezi luliu Cezar, I, 2, 128: „Alas! it cried \'Give me soma drink, Titinus,\' / As a sick girl\" („Striga: «Titinus, dă-mi apă». Astfel / Se vaită bolnava copilită\"—trad. Tudor Vianu).
73 „A thing in robes\" — vezi și nota 55, pag. 656.
74 „lacta alea est\" = „Zarurile au fost aruncate\" (lat.), celebrele cuvinte rostite de luliu Cezar la trecerea Rubiconului, care apar în Suetoniu, I, 32.
75 Vezi Macbeth, I, 7, 79: „I\'m sellled and lena v.p j Each corporal agent to this terrible feat\" („Sînt hotărît si tind din răsputeri / Spre fapta cea cumplită\").
76 Timoleon, general din Corint, care iubea în așa măsură legalitatea și libertatea, încît le-a permis la doi dintre prietenii săi să îi omoare fra¬tele, pe Timofan, care uzurpase puterea în Corint (sec. IV î.e.n.). Timo¬leon este și eliberatorul Siracuzei din manile tiranului Denis.
~77 Pentru „The laws sleep\", vezi Măsură pentru măsură, II, 2, 90: „The law hath not been dead, thought it hath slept\" („Nu-i moartă legea — — ațipise doar\" — trad. N. Argintescu-Amza).
78 Imaginea aceasta apare și în poemul] lui] Byron, Mazeppa, 645—646: „Methought that mist of dawning gray / Would neverdapple into day\" („Credeam că zorii alburii/ Nicicînd nu s-or preface-n zi\" — trad. Virgil Teodorescu și Aurel Covaci).,
19 Vezi // Regi, 24:16: „A zis îngerului care ucidea poporul...\".
80 Molech sau, Moloch, zeu canaanitean al focului, căruia i se ofereau spre jertfă copii (IV Regi, 23:10).
81 „That we must work by crime to punish crime\" este ideea care apare la Seneca în Agamemnon, 115: „Per scelera semper sceleribus tutum est\" („Crimele sînt întotdeauna la adăpost prin crime\").
<558
82 Dogele nu putea prezida de unul singur fără să fie asistat de Marele Consiliu (Maggior Consiglio), dar pairu consilieri ducali puteau prezida și în absența dogelui.
83 „Vae victis\", vezi Titus Livius, De la fondarea Romei, V, 38.
84 Gîștele din Templul lunonei, de pe Capitoliu, au salvat Roma în anul 39 î.e.n., cînd galii, care ocupaseră orașul, voiau, într-o noapte, să ia cu asalt fortărețele de pe Capitoliu, unde se refugiaseră romanii. In cinstea acestor gîște, în fiecare an, pe străzile Romei se organizează procesiuni la care se poartă o gîscă vie, frumos împodobită.
85 Marcus Capitolinus Manlius (sec. IV î.e.n.), patrician roman, primul care s-a ridicat la luptă pentru apărarea Capitoliului împotriva galilor, motiv pentru care i s-a dat numele de Capitolinus. Mai tîrziu, luînd apărarea plebeilor în disputa cu patricienii, a fost acuzat că ar f i însetat de putere și dornic de a instaura un guvern absolut și a fost condamnat la moarte și executat în anul 383 î.e.n., fiind aruncat de pe stînca Tarpiană, de |unde erau aruncați doar trădătorii republicii (Vezi și Chiltle Harold, IV).
86 în aceeași scrisoare trimisă lui John Murray la 12 octombrie 1828, Byron precizează: „în notele la Marino Faliero ar fi poate potrivit să menționezi că Beninlenăe di Ravignani nu făcea, de fapt, parte din „Cei Zece\", ci el era doar Mare Consilier, o funcție separată, dar totuși importantă, eu am operat însă schimbarea în mod arbitrar\", în reali¬tate, se] pare că Benintende nici nu se afla la Veneția, ci era lajrfilaiio cînd a avut loc procesul.
87 Giunta (sau Zonta), cei douăzeci de patricieni convocați să li se alăture „Celor Zece\" pentru a-i ajuta să delibereze și să judece cazurile mai complicate.
88 „I never was a mân of many words\" este inspirat din Henrio V, III 2, 35—36: „For Nym, he hath heard that men of few words are the best men\" („Cît despre Nym, a auzit că oamenii scumpi la vorbă sînt cei mai tari\" — trad. Ion Vinea).
89 Vezi Facerea, 4:10: „Ce-ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă către mine din pămînt\".
90 Chiozza, oraș la sud de Veneția. Azi, Chioggia. Primise denumirea de „terra firma\", pe care o aveau toate posesiunile venețiene din Italia. Prima anexare a avut loc în 1339.\'
91 In momentul alegerii sale ca doge, în anul 1354, Marino Faliero nu se afla la Veneția, ci într-o misiune la Papa Inocențiu al IV-lea, la ÂvignonJ
92 Thrasibul, general atenian care, în fruntea armatei din Sinus și cu ajutorul Thebei, i-a alungat, în anul 404 î.e.n. pe cei Treizeci de Tiran i Si a reinstaurat democrația la Atena. Intrîndîn oraș, el nu s-a răzbunat
*
659 42*
pe cei care îi fuseseră potrivnici. A murit în anul 390 î.e.n. în timpul uneia dintre luptele împotriva Spartei (Thucydide, Istoria Războaielor Peloponeziace, VIII, 75—105).
93 Gelon, tiran al Gelei și al Siracuzei între anii 484 și 478 î.e.n., învin¬gătorul cartaginezilor la Himera. A fost foarte venerat de posteritate (Diodorus Siculus, XI, 20—38).
94 „Fortune is female\" este o idee care apare atît la Shakespeare, în Hamlet, II, 2, 237—238: „On fortune\'s cap we are not the very button, / Northe soles of her shoe?\" („Nici moț pe a Fortunei capelură, / Și nici pingeaua încălțării ei\'\'? —-trad. L. Levițchi și D. Duțescu), cît și la Webster în The White Devii, (Diavolul alb) I, l, 4: „Soarta e o tîrfă. / De-ți da ceva, îți dă cu țîrîita\" — trad. Dan Duțescu.
95 Nu senatul, ci „Cei Zece\", asistați de Giunta, sînt cei care 1-au judecat și condamnat la moarte pe Marino Faliero.
96 Ahile, eroul din Iliaăa.
97 Elena, soția lui Menelau, unul din regii greci.
98 Lucreția, soția lui Tarquinius Collatinus, vezi nota 31 la Prefață, pag. 644.
99 Clusium, azi Chiusi, unul dintre cele douăsprezece orașe ale confede¬rației etrusce, capitala regelui Lars Porsenna, la care s-au refugiat Tarquinii după ce fuseseră alungați din Roma. Titus Livius scrie că în vremea invaziei galilor (sec. IV î.e.n.), un locuitor al orașului, Aruns, le-a arătat galilor dramul spre Clusium: „Și se mai spune că Aruns Clusinus a fost aceia care a adus în Gallia vinul, cu care a ademenit populațiile gallice, din ură împotriva lui Lucumo, al cărui tutore fusese Aruns, dar Lucumo, un tînăr falnic și înzestrat cu o putere nemai-pomenită, îi zăpăcise mințile soției lui Aruns și i-a răpit-o. De aceea Aruns a recurs la ajutor străin, fiindcă singur nu se simțea în stare să-l răpună. Gallii au trecut Alpii călăuziți de Aruns. Tot din îndem¬nul lui Aruns, gallii au atacat și împresurat cetatea Clusium\" (Titus Livius, De la fundarea Romei, V, XXX — trad. Paul H. Popescu).
100 Aici Byron se referă la jignirile aduse unuia dintre tribuni de împă¬ratul Caligula, poate cel mai crud și mai detestat dintre împărații ro¬mani, atît pentru brutalitate și cruzime, cît și pentru abuzurile sale. Este vorba despre Cassius Cherea: „Cassius Cherea, tribunul cohortei pretoriene, ceru să joace primul rol (în uciderea lui Caligula). Acesta era bătrîn și Caius (Caligula) de obicei îi adresa tot felul de cuvinte jignitoare, numindu-l afemeiat și stricat. Dacă cerea parola de tre¬cere, îi dădea drept cuvinte de parolă Priap sau Venus. Iar cînd mul¬țumea pentru ceva, îi oferea mîna să i-o sărute într-o formă și cu o mișcare destul de obscenă\" (Suetonius, Doisprezece Cezari, IV, LVI — trad. David Popescu și C.V. Georoc).
660
101 Cava, vezi nota 32 la Prefața, pag. 645.
102 Instigat de curtezana ateniană Thais, Alexandru Macedon a dat foc orașului Persepolis, capitala Imperiului Persan, în anul 331 î.e.n. Mai iutii, orașul a fost prădat.
103 „Many times and oft\" — vezi Neguțătorul din Veneția, I, 3, 107: „Si-gnor Antonio, many a Urne and oft / In the Rialto you have rated ms\" („Signor Antonio, de atîtea ori / Pe Rialto m-ați mustrat că iau do-bîndă\" — trad. Petre Solomon).
104 „Thy goods are confiscate unlo the state\" — vezi tot Neguțătorul din Veneția, IV, l, 311—313: „...thy lands and goods / Are, by the laws of Venice, confiscate j Unto the state of Venice\" („...averea ta / Va fi-n virtutea legilor Veneției / De către statul nostru confiscată\" — trad. Petre Solomon).
105 „Hic est locus Marini Faletari, decapitați pro criminibus\" este inscrip¬ția despre care s-a mai vorbit deja. Minuta procesului intentat lui Marino Faliero lipsește din registru (Miști Consiglio X) la pag. 33, voi. IV, unde ar fi trebuit să fie consemnată. La pagina respectivă este lăsat loc liber și sînt înscrise cuvintele N SCBATUR (să nu fie scris)-
106 Podestd, aici, șeful poliției.
107 „Puii in resolution\" — vezi Macbelh, V, o, 42: „I puii in resolution and begin...\" („Mă dezic...\").
108 Bucentaur, gondola de paradă a dogilor. In ea ieșeau pe Adriatica pentru a se logodi cu marea, aruncînd în apă un inel de aur. Cere¬monia logodnei dura opt zile.
109 Moise, profetul care i-a scos din Egipt pe evrei și i-a condus în Canaa, Pâmîntul Făgăduinței: „...ziua în stîlp de nor arătîndu-le calea, iar noaptea în stîlp de foc, luminîndu-le, ca să poată merge și ziua și noap¬tea. Și n-a lipsit stîlpul de nor ziua, nici stîlpul de foc noaptea dinain¬tea poporului\" (Ieșirea, 13:21—22).
110 Riva della Paglia este în apropierea Palatului Dogilor.
111 Piața Sân Marco, numită de Napoleon „cel mai frumos salon din Europa\" și descrisă de toate ghidurile despre Veneția ca „cea mai frumoasă piață din lume\", este înconjurată de palate superbe. Este centrul vieții venețiene.
112 Vezi Irimia, 44:2: „Ați văzut toată nenorocirea pe care am adus-o eu asupra Ierusalimului si asupra tuturor cetăților lui Iuda; iată, acelea sînt acum \"pustii și nimeni nu mai locuiește în ele\". Vezi, de asemenea, IV Regi, 22:19 și Miheia, 6:16.
113 Cartagina, oraș antic în nordul Africii, la golful Tunis, fondat de fe¬nicienii din Tyr, în sec. IX î.e.n. S-a dezvoltat ca o mare putere co¬mercială, încercarea cartaginezilor de a cuceri Sicilia în sec. V a fost nereușită, ei fiind înfrînți de Gelon la Himera (480 î.e.n.). Următorul lor atac a dus la declanșarea Războaielor Punice (poenii era numele
* <561
pe care romanii îl dădeau cartaginezilor, în calitatea lor de fenicieni). In cele din urmă, Cartagina este învinsă în bătălia de la Zama din anul 202 î.e.n., iar apoi, orașul este distrus de Scipio Africanus Minor (146 î.e.n.). Mai tîrziu, a fost construit un alt oraș care a devenit ca¬pitala vandalilor (439—533 e.n.), dar și a doua Cartagina a fost dis¬trusă, de arabi de data aceasta, în anul 698.
114 Babei, oraș unde urmașii lui Noe au încercat să înalțe un tuTn pină la cer. Dumnezeu i-a pedepsit făcîndu-i să nu se mai înțeleagă între ei, fiecare vorbind altă limbă.
115 Tyr, port fenician, unul dintre marile orașo ale lumii antice. Astăzi el se numește Sur și se află în Liban, la sud de Beirut. A fost, pe rînd, cucerit de către asirieni, babilonieni și perși, dar a supraviețuit inva¬ziilor. Nici chiar Alexandru Macedon și nici romanii nu 1-au distrus. Aceasta s-a întîmplat însă în anul 1291, sub arabi.
116 Agis al IJI-lea, rege al Spartei (244—235 î.e.n.), a fost condamnat la moarte de efori deoarece încercase să reintroducă Constituția lui Licurg și prin aceasta să îngrădească dezvoltarea și abuzurile aristo¬crației.
117 In luna aprilie 1797, Napoleon a amenințat senatul Veneției spauînd că se va dovedi un Attila pentru oraș („Io sar6 un Attila per Io Stato veneto\") dacă senatul nu va dezarma populația. Guvernul venețian era considerat de Napoleon incapabil să mai conducă orașul și, deci, urma să fie „sfărîmat în bucățele\". Acest lucru s-a și întîmplat, Na¬poleon abolind la 10 mai 1797 Constituția, în vederea numirii unui guvern popular, iar apoi, în luna octombrie a aceluiași an, destinul Veneției, este pecetluit prin Tratatul de la Campoformio, cînd cetatea este cedată și înfeudată Austriei, sub a cărei stăpînire va rămîne pînă în anul 1866. La 16 aprilie 1820, Byron îi scria lui Murray: „Cel mai frumos și cel mai interesant spectacol și moment din existența mea va fi să îi văd pe italieni alungîndu-i pe barbarii tuturor națiunilor înapoi în vizuinile lor\".
18 Napoleon a fost încoronat rege al Italiei la 3 mai 1805. în luna ianua¬rie 1806, Eugene de Beauharnais este numit vicerege al Italiei și poartă titlul de Prinț de Veneția. Byron îl numește „a barbarian \'Vice of Kings\' Viceregent\", inspirîndu-se din Hamlet, III, 4, 98: „a vice of kings\" („paiață de monarhi\"). In acest monolog final, în care denunță racilele Veneției și îi prevestește un viitor sumbru, Marino Faliero se apropie de Coriolan, care repu¬diază Eoma (vezi Coriolan, III, 3, 120—135).
119 Vezi IV Regi, 23:10 și Paradisul Pierdut, I, 405: „And black Gehenna called, the type of Hell\" („Gheena neagră și Tophet chemată / De-aici, avînd drept pildă însuși Iadul\"—trad. Aurel Covaci).
662
a^ 165
Note la Notele lui Byron
1 Este vorba aici despre așa-numiții patres conscripli (părinți conscriși), descriși de Titus Livius: „Apoi, ca să mărească puterea senatului, al cărui număr de mîmbri scăzuse simțitor, fiind supriraiți da jege, Bru-tus a ridicat și introdus în senat fruntași din rîndul clasei cavalerilor, completînd numărul senatorilor la trei sute. De atunci datează obiceiul de a numi pe unii senatori „părinți\", iar pe alții „conscriși\", căci erau numiți „conscriși\", adică „trecuți în registre\", cei care fuseseră chemați să facă parte din noul senat\" (De la fundarea Romei, II, I, trad. Paul Popescu Găleșanu). Cu timpul, denumirea de paires consoripti a fost dată tuturor senatorilor, atît la Romi, cît și în alte orașe italiene. Brutus, cel despre care vorbește Titus Livius, este Lucius lunius Brutas, fondatorul republicii romane, fratele Lucreției, cel ce a contribuit la alungarea lui Tarquinius Superbus, care, cît fusese rege, redusese nu¬mărul membrilor senatului, înlâturîndu-i pe unii și însușindu-și apoi averile lor.
2 Jean Sylvain Bailly (1736—1793), distins literat și astronom fraicez. Președinte al Adunării Constituante și Primw al Parisului dipî că¬derea Bastiliei. Și-a pierdut însă popularitatea cînj a aplicat legea marțială împotriva petiționarilor adunați pe Cîmpul lui Marte care cereau, în mod pașnic, alungarea regelui Ludovic al XVI-lea. A fost arestat și executat, întrebat de ce tremură, în drum spre eșafod, ar fi răspuns că nu de teamă, ci de frig și din cauza vîrstei.
3 Venice Preserved, or a Plot Discovered (Veneția salvată sau complotul descoperit) este o piesă de Thomis Otway, jucată în anul 1832. Renau It este conducătorul conspiratorilor împotriva senatului. Rapîica la care Byron face aluzie este din actul II, 2:
„Spinosa: You are trembling, șir.
.Renault: \'Tis a cold night indeed, I am aged, Full of decay and natural infirmities;\"
(„Spinosa: Tremurați, domnule. Renault: E rece noapte, într-adevăr, sînt bătrîn, / Plin de putreziciune si infirmități naturale; \")
4 Thomas Otway (1652—1685), actor minor, dar autorul a trei mari tragedii în versuri, Don Carlos (1676), The Orphan (Orfana, 1680) și Venice Presened. A mai scris și alte tragedii, comadii, precum și^ cîtev» poeme.
5 „Nostre bene merite Meretrici\" = „curtezanele noastre nurituoase\" (it.) este numele pe care curtezanele 1-au primit în decretul dat de senat, cînd ele au fost rechemate după ce fuseseră alungate din Veneția. Vezi comentariul la fragmentul din Daru, în Apendice și Voltaire, Li Prin-cesse de Babylone, XVIII.
663
6 Brenta. rîu ce izvorăște din Tirol și se varsă în Marea Adriatică, în apropiere de Veneția.
7 Mestre, oraș în provincia Veneția.
8 Luigi Alamanni (1495—1556), poet florentin, autorul poemului didactic La Coltivasione (Cultivarea), considerat capodopera sa. A participat Ja conspirația împotriva familiei Medici (1522) și a fost nevoit să se refugieze la Veneția și apoi în Franța, unde a murit. A scris și o serie de poezii lirice și satirice, care 1-au făcut foarte popular în epocă.
9 Este vorba, de fapt, despre Paulicius (697—717), primul conducător al formației politice care purta numele de Comune Venetiarum.
10 Francesco Foscari, vezi drama lui Byron Cei doi Foscari.
11 Francesco Morosini (1116—1194), amiral și doge (1148—1156), celebru pentru succesele repurtate în bătăliile împotriva turcilor. A apărat timp de trei ani Candia și a recucerit Moreea, motiv pentru care a fost poreclit II Peloponnesiaco.
12 Candia (gr. Herakleion), cel mai mare oraș din insula Creta, port la golful cu același nume.
13 Moreea, altă denumire pentru Pelopones. Este, de fapt, denumirea dată în Evul Mediu părții celei mai sudice a Greciei continentale.
1
pag. 169
SABDANAPAL — Tragedie (Sardanapal as. A Trage dy)
In Sardanapal, Byron încearcă, așa cum o mărturisește de altfel, „To dramatize Uke theQreeks\" („să scriu o tragedie așa cum o făceau grecii\"). Piesa, a fost începută la 12 ianuarie 1821, la Ravenna și încheiată la 27 mii. Ultimul act a fost scris doar în două sau trei zile. Este considerată de ma¬joritatea criticilor ca cea mai mare și mai originală dintre toate piesele lui Byron.
Iată cum o prezintă Byron însuși în însemnările sale\" din Jurnal: „Slmbătă, 13 ianuarie 1821: Am schițat subiectul si personajele unei tragedii despre Sardanapal pe care intenționez să o scriu si Ia care meditez de cîtva timp. Numele le-am luat de la Diodorus Siculus (cunosc istoria lui Sardanapal de cînd aveam 12 ani) și am citit un pasaj în volumal al 9-lea in ottavo al Greciei lui Mitford, unde el reabilitează memoria ulti¬mului dintre asirieni\". în continuare, Byron relatează controversa pe care a avut-o cu Teresa Guiccioli, care îl certase fiindcă poetul afirmase că „dragostea nu este ierna majoră a unei tragedii adevărate; dar avînd avan¬tajul limbii sale materne și elocvența naturală feminină, mi-a contracarat puținele mele argumente. Cred că are dreptate. Trebuie să pun mai multă dragoste în Sardanapal decît intenționasem\". O zi după aceea, la 14 ia¬nuarie, Byron notează: „Am recitit tragediile lui Seneca. Am scris primele
664
versuri ale plănuitei tragedii a Iui Sardanap al... L-am citit pe Diodorus Siculus, din nou pe Seneca, precum și alte cărți. Ara mai scris cîte ceva\". La 21 ianuarie însă, Byron nota: „Nu mai sînt dispus să-mi continui tra¬gedia Sardanapal, la\'care am încetat să lucrez de cîteva zile\". Motivul acestei proaste dispoziții era că a doua zi poetul împlinea 33 de ani și era convins că trăise „prea mult și cu prea puțin folos\". La 14 februarie, Byron declară că primul act este aproape terminat, îl va termina în aceeași noapte. Primele două acte au fost scrise foarte încet și doar la mari intervale de timp, în vreme ce ultimele trei au fost compuse în mai puțin de două săp-tămîni.
Piesa i-a fost dedicată lui Goethe, cu toate că la prima ediție dedicația nu a fost publicată de Murray. Byron îi trimisese însă lui Goethe o dedicație în manuscris, cerîndu-i permisiunea să o tipărească. Marele poet german a fost deosebit de măgulit de această atenție. Iată răspunsul său, „Putînd să mă apreciez pe mine și lucrările mele, la vîrsta senectuții, nu pot să nu reflectez cu recunoștință la cuvintele pline de flatare pe care le conține această dedicație și în ea nu pot vedea decît tributul generos al unui geniu superior, tot atît de original în alegerea subiectelor sale, pe cît de inepuizabil în tratarea lor\".
Sardanapal s-a jucat pentru prima dată pe scena teatrului Drury Lane la 10 aprilie 1834, iar a 22-a oara, la o iunie, în același an. Tot în anul 1834 s-a jucat la The\'atre Royal din Bruxelles, în zilele de 13 și 16 ianuarie. Piesa era intitulată Sardanapale, Tragedie Imitee de Lord Byron par L. Alvin (Sardanapal, tragedie de L. Alvin, imitată după Lord Byron).
1 Sardanapal a fost publicat la 19 decembrie 1821 în același volum în care au apărut Cei doi Foscari și Cain,
2 Unitățile, trei principii ale compoziției dramatice, conform cărora,. orice piesă trebuie să aibă o acțiune principală, care să se desfășoare într-o perioadă limitată de timp (nu mai lungă decît perioada cît durează reprezentarea ei po scenă) și să se petreacă într-un singur loc. Unitățile
\'• • au fost preluate de la Aristotel de către criticii italieni din sec. al
XVI-lea și de către dramaturgii f râncezi din sec. al XVII-lea. Ele au fost
••\' adeseori modificate, astfel încît limita de timp a fost extinsă la 24 de
- \' ore, iar locul de desfășurare a acțiunii s-a modificat în așa măsură că
putea fi o casă sau.chiar un oraș, față de o cameră sau doar o stradă,
cum se prevăzuse inițial.
3 „Nous avons change\' tout cela\" este un citat din Moliere, Le Medicin malgre lui (Doctorul țâră voie). Sînt cuvintele rostite de Sganarelle în actul II, scena 4: „Oui, cela e\'tait autrefois ainsi; mais nous avons
j; changtȘ tout cela\" („Da, acestea erau astfel înainte; dar noi am schimbat . totul\").
«65 cvi
4 Diodorus Siculus, istoric grec născut în Siciîia, care a trăit în sec. l î.e.n. A scris o istorie a lumii, care cuprindea patruzeci de cărți, dar din care s-au păstrat doar prirasle cinci care tratează istoria îndepărtată a Egiptului, a Asiriei, Etiopiei și a Greciei, precum și cărțile XI—XX care descriu invazia Greciei de către perși și se opresc la anul 302 î.e.n. Iată pasajul, din Cartea a Il-a, care 1-a inspirat pe Byron: „Acest prinț i-a\' depășit pe toți înaintașii săi prin efeminare, lux și lașitate. Nu își părăsea niciodată palatul, și își petrecea tot timpul în compania femeilor, îmbrăcat\' și pictat ca și ele și ocupîndu-se, ca și ele, de tors. întreaga lui fericire și glorie o reprezenta stăpînirea unei averi fabuloase, ban¬chetele și dezmățul și dedarea la cele mii criminale și infame plăceri, A poruncit ca pe mormîntul său să fie înscrise două versuri care să poves¬tească posterității că el a luat cu el tot ceea ce a mîncat, precum și toate plăcerile de care s-a bucurat, dar că a lăsat tot restul în urmă —• un\' epitaf, spune Aristotel, potrivit pentru un porc. Arbaces, guverna¬torul Mediei, reușind să pătrundă în palat și văzîndu-I pe Sirdanapaî cu propriii săi ochi, în mijlocul seraiului lui infam, s-a înfuriat așa ds tare, și neputînd să suporte ca atîția oamsni viteji să fie supuși unui prinț mai moale și mai efeminat decît femeile, a format o conspirație împotriva, lui. Boleses, guvernatorul Babilonului, și alții i s-au alăturat. Cînd s-au răspîndit primele zvonuri despre revoltă, regele s-a ascuns în cel mai îndepărtat colț al palatului. Fiind apoi obligat să iasă la l uptă cu forțele pe care reușise să și le adune, a repurtat la început trei victorii succesive asupra inamicului, dar a fost apoi copleșit de dușmani și urmărit pînă la porțile din Ninive, în spatele cărora s-a închis, spa-rînd că rebelii nu vor reuși niciodată să cucerească un oraș atît de bine fortificat și asigurat cu provizii pe o lungă perioadă de timp. Asediul s-a dovedit, într-adevăr, de foarte lungă durată. Un vechi oracol pre¬zisese că Ninive nu va putea fi cucerit decît dacă rîul însuși va deveni dușmanul orașului. Aceste cuvinte îi dădeau mari speranțe lui Sarda napal pentru că el considera prevestirea imposibilă. Dar cînd a văzut că Tigrul, în urma unei puternice inundații, acoperă douăzeci de stadii (cam 5 km) din zidul orașului, și că prin aceasta a deschis icale liberă dușmanului, a înțeles sensul prezicerilor oracolului și s-a considerat pierdut. S-a hotărît însă să moară în așa chip încît, după părerea sa, Bă poată distruge infamia vieții sale scandaloase și efeminate. A dat ordin să se aducă o grămadă de lemne în palatul său și, dîndu-le foc, B-a aruncat în ele, pierind în flăcări împreună cu eunucii, femeile și bogățiile sale\".
6 Ninive, capitala Asiriei antice, pe rîul Tigiu, care a cunoscut apogeu) sub Sennacherib și Assur-Bani-Pal. în anul 612 î.e.n., a fost cucerită
666
i
de rnezi și de babilonienii caldeeni, prin aceasta pierind imperiul asirian. Ruinele sale se înalță astăzi în fața orașului Moșul din Irak.
6 Med-mezi, locuitori ai Mediei, țară din vestul Asiei. Au fost anexați de Cyrus cel Mare la Persia. Mezii erau renumiți pentru cunoștințele lor vaste în domeniul astronomiei și al magiei.
7 Culdeenii, vechii locuitori ai Caldeei, porțiunea sudică a văii dintre Tigru și Eufrat (Mesopotamia). Uneori Caldeea cuprindea și Babilonul Și caldeenii erau considerați astrologi și migicieni vestiți: „Patru tineri fără nici un cusur trupesc, frunlDsi la chip și iscusiți în toată înțelep¬ciunea, cunoscători a toată știința, cu adîncă putere de pătrundere și plini de rîvnă, ca să slujească în palatul regjlui, ca să-i învețe pe ei scrisul și limba caldeilor\" (Daniel, 1:4).
8 lonienii, locuitori ai loniei, regiune grecească antică din Asia Mică, ce ocupa o fîșie îngustă pe coasta de vest a Turciei de astăzi, precum și insulele din Marea Egee. Priirule colonii ioniene au fost fondate în jurul anului 1000 î.e.n. Atena Ie patrona. Cele mai celebre orașe au fost Milet, Efes și Samos. Cultura și civilizația loniei au cunoscut o mare înflorire pînă la căderea Imperiului Bizantin și cucerirea de către turci.
S^Nemrod, regele legendar al Caldaai. Nunule lui a dJvenit sinonim cu
cel al unui vînător iscusit și neobosit.
lOjSemiramida, regina legendară a Asiriei și Babilonului, căreia i se atri¬buie fondarea Babilonului și a grădinilor suspendate. L-a întrecut în glorie și vitejie pe soțul ei, regele Ninus, pe care 1-a și asasinat. A sub¬jugat Media, Persia, Arabia, Armsnia, Egiptul și Libia. A cedat apoi tronul fiului ei, Ninias și, conform legendei, ar fi dispărut în cer trans¬formată în porumbiță. Este identificată cu regina asiriană Samuramat (809—806 î.e.n.).
11 Baal, Bel sau Belus, zeul suprem în religia feniciană și asiriană, soțul Astarteei. Personifică forțele naturii.
12 Gangele, rîul sacru al indienilor (3100 km), care izvorăște din Munții Himalaia și se varsă în Golful Bsng.il, scăldînd nordul Indiei și vestul Pakistanului.
13 Bactria, regat grecesc antic în, Asia centrală (nordul Afganistanului și estul Iranului de astăzi), cu capitala la Bactra (azi Balk). In anul 328 î.e.n. a fost cucerită de Alexandru Micedon. Devine stat indepen¬dent în anul 240.
14 Bacchus-Dionis, zeul vinului și al viței-de-vie la vechii greci și romani. Este zeul vegetației și al fertilității. Vechile legende vorbesc despre călătoria lui Bacchus în India și cucerirea ei (aceasta este, probabil, o reflectare a campaniei lui Alexandru Macedon în acea fără).
15 Anchialus, oraș despre care se spune că ar fi fost fondat de S.irdanapal.
667
16 Tarsus (vechiul Cydnus), oraș în sudul Turciei de azi. în antichitate fusese capitala Ciliciei.
17 Anacyndaraxe, tatăl lui Sardanapal.
18 „Eat, drink, and Iove; the rest\'s not worth a fillip\" („Mîncați, iubiți și beți, nu face restul / Un sfanț\")
sînt cuvintele pe care Mitford în Oreeia, IX, i le atribuie lui Sardanapal: „Un monument reprezentîndu-l pe Sardanapal a fost găsit acolo (An-chialus) certificînd printr-o inscripție cu caractere asiriene, în asiriana veche, desigur, pe care grecii au interpretat-o astfel (poate corect, poate nu): «Sardanapal, fiu al lui Anacyndaraxe, a fondat doar într-o singură zi Anchialus și Tarsus. Mîncați, beți, desfătați-vă: toate cele¬lalte plăceri omenești nu fac nici eît o para chioară». Presupunînd că. această versiune este aproape exactă (căci Arrian afirmă că n-a fost chiar așa), ne putem atunci întreba, pe bună dreptate, dacă nu se urmă¬rea să fie readus la ordine un popor obișnuit cu tulburările, decît să i se recomande lux nemoderat\".
19 Bel, vezi Baal, nota 11 de mai sus.
20 Omphala, regina legendară a Lidiei, pe care a fost obligat să o servească timp de trei ani Hercule, ca pedeapsă fiindcă își omorîse fiul. Ea 1-a pus să poarte haine femeiești și să toarcă, în timp ce ea îmbrăcase pielea lui de leu și se lupta bărbătește.
21 Frigienii, locuitori ai Frigiei, regiune antică din centrul Asiei Mici (azi Turcia). Se pare că ei au venit din Europa în jurul anului 1200 i.e.n. Au fost, pe rînd, stăpîniți de cimerieni, de lidieni, sub Cresus, apoi de perși, macedonieni și romani. Ultimul lor rege din timpul invaziei cime-riene a fost Midas. Orașe importante, Abydos, Troia etc. Artele și cul¬tura au cunoscut o mare înflorire și frigenii se mîndreau cu bogățiile lor, înainte de a fi cuceriți și subjugați.
22 Ilion, alt nume pentru Troia. Se face aici aluzie la Războiul troian.
23 lupiter. Unul din atributele sale era Fulgerul. El prezida, de fapt, toate fenomenele cerești: anotimpurile, norii, furtunile, fulgerul etc.
24 Sappho (sec. VII—VI î.e.n.), poetesă greacă originară din insula Lesbos, unde conducea o școală de poezie și de muzică. Este celebră pentru poeziile sale lirice. Disperată că fusese respinsă de tînărul Phaon, s-a aruncat în mare de pe stînca din Leucadia.
25 Sardanapalus:„Sfero —I hâd f orgotten — bring the mirror.
Sfero: The mirror, sire?
Sardanapalus: Yes, șir, of polish\'d brass,
Brought from the spoils of India.\" („Sard. Era să uit... Oglinda vreau. Siero Oglinda?
Sard. Da, domnule. Oglinda lustruită / De alamă, de prin India adusă.\"
668
\"
îi! scrisoarea adresată lui John Mttrray ia 30 mai 1821, Byron preci¬zează: „în actul al III-lea, cînd Sardanapal cere o oglindă să se pri¬vească în armură, nu uita să citezi pasajul latin din luvenal despre Otho, favoritul lui Nero (un personaj asemănător care a făcut același lucru)\". Este vorba despre Satira a Il-a, 199—203: „Altul ține în mînă o oglindă, arma famenului Otho, pradă răpită lui Actor Auruncul, în care acela se privea —înarmat, cînd poruncea să se ridice steagurile de luptă; lucru demn de amintit de noile anale și de istoria recentă: o oglindă între efecte la un război civil\" (trad. G. Guțu, luvenal, Satire, Editura Univers, București, 1986, p. 37).
26 Hades. Grecii credeau că sufletele celor morți, fie ei buni sau răi, mer¬geau într-o lume subpămînteană, Hades, condusă de zeul cu același nume sau Pluto și de soția acestuia, Persefona. De jur împrejur se afla rîul Styx, pe care plutea luntrea lui Caron. Intrarea era păzită de Cerber.
27 Colchida, țară antică pe țărmurile Mării Negre (Pontul Euxin) și în Caucaz, patria Medeei și țara în care lason a căutat berbecul cu Lîna ds Aur.
28 Alcide, Heicule, vezi nota 37 la Marino Faliero, pag. 054.
29 Versurile:
„Where\'s the soldier Who gave me water in his helmet?\"
„Unde este Soldatul ce din coif mi-a dat să beau?\")
sînt inspirate din Plutarh, Vieți paralele, Artaxerxes, 12: „între timp. regele era gata să moară de sete, iar Satibarzanes, eunucul său, alerga în dreapta și în stingă căutînd apă, căci locul acela nu avea apă și tabăra nu era aproape. Cu greu, în sf îrșit, dă de un oarecare \'dintre caunienii aceia nevolnici, care într-un burduf murdar avea apă tulbure si rea, ca Ia opt cotile (l cotilă = 0,27 1). A luat această apă și a dus-o regelui. Regele a băut-o toată, iar caunianul 1-a întrebat ,dacă această băutură nu-i face rău. Iar acesta a jurat pe toți zeii că n-a băut nici¬odată vin mai bun și nici apă mai curată și mai ușoară decît asta, apoi a zis: «Dacă eu nu voi găsi ps acest om ca să pot să-l răsplătesc, rog pe toți zeii să-l facă fericit și bogat»\" (trad. X.I. Barbu, Editura Știin¬țifică, București, 197.1, pag. 370).
30 Conform legendei, Semiramida ar fi fost ucisă de propriul ei fiu.
31 Cotta, așa cum precizează Diodorus Siculus în Bibliotheca Historica, II, 80, este un afluent și nu o ființă umană.
32 Paphlagonia, regiune străveche în nordul Asiei Mici, pe țărmul Mării Xegre, bogată în cherestea, cai și catîri. A fost colonie grecească.
33 Aluzie^ la obiceiul indiencelor de a-și pune capăt zilelor la moartea soțului lor.
669
34 Apis sau Hapi, boul sacru pe care vechii egipteni îl considerau expresia cea mai pură a divinității în formă anini\'ilă. Trebuia să poarte anumite semne sau pete: pe frunte, o pată albă în formă de semilună, pe spate, imaginea unui vultur, pe limbă, cea a unui scarabeu. După un anumit timp, preoții îl înecau într-o fîntînă închinată Soarelui și astfel mumia . lui devenea obiect de cult.
pag. 2G5 CEI DOI FOSCARI — Tragedie istorică
(The Two Foscari. An Ilistorical Tragedy)
Tragedia aceasta a fost începută de Byron la 12 iunie și terminată la
9 iulie 1821. Ea a apărut în volum la 19 decembrie 1821, fiind publicată împreună cu Sardanapal și Cain. Byron manifestă și aici același spirit de entuziasm pentru drama clasică și pentru respectarea „unităților\" ca și în Sardanapal.
Se pare că poetul a folosit ca surse de inspirație lucrarea Histoire de la Republique de Venise (Istoria, Republicii Veneliene) de Daru și ampla Histoire des republiques italiennes aux Moyen Ages (Istoria republicilor italiene în Evul Mediu) de Sismondi, pe care le studiase și pentru a scrie Marino Faliero. Fragmente din ce!e două lucrări, 17 pagini din Daru și
10 pagini din Sismondi, au fost publicate în Apendice la prima ediție, dar suspendate în edițiile ulterioare. Byron ținea foarte mult ca să nu existe absolut nici un fel de îndoială cu privire la sursele sale, pentru a nu putea fi vreodată acuzat de plagiat. Tot în Apendice apărea și o notă de răspuns la anumite acuzații de plagiat aduse împotriva autorului în „Literary Gazette\" și în alte reviste, precum și la acuzația formulată de Robert Sou-they la adresa „Școlii satanice\", apărută în prefața la poemul A Vision of Judgment (O viziune a judecății), publicat în 1821 și în care, într-o digre¬siune pe care o face, Southey lansează un puternic atac la adresa întregii creații byroniene, numind operele rivalului său, „those monstrous combina-tions of horrors and mockery, lewdness and impiety\" („acele monstruoase combinații de orori și batjocuri, de desfrîu și nelegiuiri\").
Byron tratează subiectul cu o oarecare libertate și se abate atît de la adevărurile istorice, cît și de la respectarea cronologiei, cum a făcut-o, de altfel, și în Marino Faliero. Vom întîlni si aici referiri la locuri și monu¬mente care au apărut după perioada cuprinsă în piesă.
Evenimentul descris de Byron în tragedia sa a făcut obiectul mai multor studii și lucrări. Iată cum este el descris de W. R. Tha}\'er în Short History of Venice (Scurtă istorie a Veneției): „Simțim că vechea Veneție se stinge, în locul siguranței de sine cu care a știut să se țină la distanță de complicații străine, acum dă dovadă de lipsă de hotărîre. Vechiul ora
670
de stat era un timonier care cunoștea fiecare țărm în timpul zilei și fiecare stea călăuzitoare, în timpul nopții. Dar noii oameni de stat erau doar jon¬gleri, fiecare dintre ei încercînd să țină douăsprezece mingi în aer — atît de multiple erau interesele și atît de rigide erau schimbările. De asemenea, se face simțit spiritul Renașterii, acel solvent al medievalismului, și la Veneția, ca și în alte părți, efectul său imediat fiind eliberarea intelectului, fără însă a întări moralitatea. Corupția politică era la ordinea zilei. Alegerea lui Foscari crease un precedent de rău augur. In 1433 este. descoperit și distrus un complot la care participaseră mai mult de cincizeci de patricieni care doreau să își asigure funcții politice pentru ei și prietenii lor. Zece ani mai tîrziu, însuși fiul dogelui, Jacopo, este condamnat pentru luare de mită\". Fragmentul acesta _este citat din notele care însoțesc piesa The Tu-o Foscari în volumul TJie Complete Poeticul Works of Lord Byron, Cambridge Edition, Boston and New York Houghton Mifflin Company, the Riverside Press, Cambridge, 1905.
l Francesco, fiul lui Nicolo Foscari, s-a născut în anul 1373. în 1399 a fost numit membru al Consiliului „Celor Zece\" și apoi a fost ales doge în anul 1423. A rămas în această funcție mai mult decît oricare dintre predecesorii sau urmașii săi, pînă în anul 1457. In 1395 s-a căsătorit cu Măria, fiica lui Andrea Priuli și apoi cu Măria sau Marina, fiica lui Bartolomao Nani. A avut zece copii (cinci fete si cinci băieți) cu cele două neveste. Patru dintre fii au murit de ciumă, iar al cincilea, Giacomo sau Jacopo, a devenit cauza, dacă nu eroul unei tragedii. Jacopo, cel mai tînăr dintre fiii lui Francesco, era un om cultivat\'și un mare iubitor al Veneției, dar era indiferent la idealurile, la prejude¬cățile și la restricțiile Serenissimei. în luna ianuarie 1441, s-a căsătorit cu Lucrezia Contarini. La 17 februarie 1445, a fost acuzat că, încâlcind legea ducală, cuprinsă în Promissione, acceptase cadouri sub formă de bijuterii și bani, atît de la concetățeni, cît și de la cel mai înverșunat dușman al țării sale, Mlippo Măria Visconti, Duce de Milano. Jacopo a fugit la Trieste și, în lipsa lui și independent de doge, Consiliul „Celor Zece\" 1-a condamnat la exil perpetuu la Nauplia, în România. Sentința nu a fost dusă la îndeplinire niciodată, deoarece la intervenția a cinci dintre cei zece membri ai Consiliului, Jacopo a fost mutat, după patru luni, de la Trieste la Treviso și, doi ani mai tîrziu, la 13 septembrie 1447, din considerație pentru doge, i s-a permis să se reîntoarcă la Veneția. Jacopo este din nou pus sub acuzare, în luna ianua¬rie 1455, cînd este arestat si adus în fața Consiliului „Celor Zece\". Era acuzat că luase parte la uciderea lui Brmolao Donato, la 6 noiembrie 1450. De data aceasta, Jacopo este exilat pe viață, la Candia, în nordul Cretei. In luna iunie 1456, Consiliul a fost informat de o serie de intrigi pe care Jacopo le urzea împotriva Veneției, cerînd ajutor Ducelui de Milano și chiar turcilor, pe care îi implora să
671
îl salveze de la Candia. La 21 iulie 1456, Jacopo se reîntoarce la Veneția în paza lui Lorenzo Loredano. El își recunoaște vina, fie sub tortură, fie de bună voie. Este exilat din nou, după ce timp de un an fusese ținut în temniță. „Cei Zece\", din considerație pentru doge, nu au dat curs sentinței de condamnare la moarte sugerată de unii dintre membrii curții. Jacopo părăsește Veneția la 31 iulie 1456 și moare la Candia, la 12 ianuarie 1457. Comportamentul lui a întunecat splendoarea dom¬niei tatălui său, care la moartea lui Jacopo avea 85 de ani și s-a retras în apartamentele sale, refuzînd să mai prezideze Consiliul de Stat. Neglijîndu-și îndatoririle ducale, „Cei Zece\" îl obligă, în ciuda protes¬telor sale, să abdice la 23 octombrie 1457. La 30 octombrie, Pasquale Malipiero este declarat doge și, două zile mai tîrziu, Francesco moare la primele ore ale dimineții.
2 Molto-nl ales de Byron pentru această tragedie este:
„The father softens, but the governors resolved\" și el este citat din comedia lui R.B. Sheridan, The Critic or a Tragedy Rehearsed\', (Criticul sau repetiția unei tragedii), jucată prima dată în anul 1779.
3 în realitate, dogele a leșinat la despărțirea definitivă de fiul său, pe care nu mai avea să îl vadă vreodată (vezi Thayer).
4 Pietro Loredano (m. 1438), amiral venețian, învingător în luptele împo¬triva turcilor și a genovezilor, adversarul de moarte al lui Francesco Foscari.
5 Daru, din care s-a inspirat Byron, îi citează, la rîndul său, pe Pelazzi cu ale sale Fasti Ducales (Serbări ducale) și pe Vianolo cu a sa ISHis-toire Venilienne (Istoria venețiană), care au scris despre amestecul lui Francesco Foscari în uciderea celor doi frați Loredano, în 1438.
6 Cycladele, grup de insule în Marea Egee, avînd o climă blinda și uscată. Au aparținut Veneției pînă în 1566, cînd au fost cucerite de turci.
7 Candia este în insula Creta și nu în Cyclade. Clima Cretei este blinda și sănătoasă, dar orașul Candia este expus vînturilor din nord și nord-vest. Scriind aceste versuri, Byron s-a inspirat din Homer. Odiseea, XIX, 186:
„...că-n mersul lui (Ulise) spre Troia
De la Malea-l abătuse vîntul
Și-l adusese-n Creta\" (trad. G. Murnu)
precum și din Noul Testament, Fapte, 27:13—16. Sf. Paul este împins de același vînt, de pe coasta Cretei înspre insula Clauda: „...ridicînd ancora, pluteau cît mai aproape de Creta. Și nu după multă vreme s-a pornit asupra/ ei un vînt puternic, numit Euroclidon (dinspre miazănoapte-răsărit).
672
Și smulgînd corabia, iar ea neputînd să meargă împotriva vîntului, ne-am lăsat duși în voia lui.
Și trecînd pe lîngă o insulă mică, numită Clauda, cu greu am putut să fim stăpîni pe luntre\".
8 Piazza Sân Marco datează de la mijlocul sec. al XH-lea.
9 Soția lui Jacopo, Lucrezia Contarini, se trăgea dintr-o ilustră familie venețiană, căreia îi aparținuseră trei dogi și urma să îi mai aparțină alți cinci. Poetul englez Samuel Rogers (1763—1855) o descrie în ver. șurile sale:
„A daughter of the house that now among Its ancestors in monumental brass Numbers eight Doges\".
(„O fiică a casei, eare acum, printre strămoșii în bronz majestuos, nu¬mără opt dogi\".) Byron, la rîndul său, o numește High-torn-dame (înaltă doamnă).
10 Veneția a pus stăpînire pe Crema în 1429, pe Eavenna în 1440, iar pe Bergamo în 1428. în text, Byron vorbește și despre Brescia, pe care venețienii au acaparat-o în 1426:
„...it is a comfort That I have added to her diadem The gems of Brescia and Ravenna; Crema And Bergamo no less are hers;
11 Puntea Suspinelor nu fusese încă construită. Vezi nota 23 la Marino Faliero, pag. 653.
12 Paladinii erau seniori din suita lui Carol cel Mare.
13 Draco sau Dracon (sec. VII î.e.n.), legislator atenian semilegendar, despre care se spune că ar fi instituit un codice de legi de o severitate deosebită, care prevedea pedeapsa cu moartea pentru un mare număr de ofense.
14 Sion, una din colinele Ierusalimului. Adeseori, numele se atribuie în¬tregului oraș, ca și în cazul de față. Aici, Byron se referă, probabil, la cucerirea Ierusalimului de către Babilon în anul 586 î.e.n. și la trimiterea în exil a evreilor.
15 Attila, vezi nota 45 la Marino Faliero, pag. 655.
16 „Ciudatele refrenuri\" pe care Byron le numește „That melody, which out of tones and tunes\"
reprezintă melodia Ram des Vaehes, pe care o cîntau la cimpoi tinerii elvețieni care își pășteau cirezile de vite în munți și pe care ecoul o amplifică și o trimite din pisc în pisc. Rousseau spunea despre acest
cîntec că: „Era o melodie atît de iubită de elvețieni, încît era interzis,
*
673
43 — Opere IV — Byron
sub amenințarea cu moarte, de a se cînta în fața trupelor, căci, de în¬dată, ochii soldaților se umpleau de lacrimi și cei care o auzeau\'dezertau sau mureau atinși de ceea ce se numește la maladie du pais (boala ținu¬tului natal), atît de dornici erau să se reîntoarcă, acasă\" (J.-J. Rousseaa, Diclionnaire de musique, în articolul Musique).
17 Versul 184 din actul al IlI-lea:
„He who loves not his country can Iove nothing\" („Cine țara lui nu și-o iubește nu poate iubi nimic pe lum1)\") este versul care i-a servit Iui Byion drept motlo în tot îndelungatul său exil, departe de Anglia.
18 Canea (gr. Khania), capitala Cretei.
19 Cei patru cai de bronz aurit care împodobesc fațada bazilicii S%n Marco datează din sec. IV—II î.e.n. și au fost trimiși de la Constantinopol de Enrico Dan doi o în anul 1204.
20 Hi va degli Scliiavoni (Þărmul slavilor), este una dintre cele mai fru¬moase promenade ale Veneției; își datorează numele mirinarilor dal-mațieni care făceau serviciul militar ca supuși ai Veneției si care o frec¬ventau în vechime. Dalmația era numită de venețieni, La Schiayonia (Slavia). A aparținut Veneției din 1300 pînâ în 1797.
21 Vezi Facerea, 9:6:
„De va vărsa cineva sînge omenesc, sîngele acela de mînă de om se va vărsa\".
Byron modifică aici „vechile legi\" vorbind despre „viață pentru viață\", „not even life for life\", mai degrabă decît despre sînge pentru sînge.
22 Frederic I, Barbarosa (1122—1190), împărat al Germaniei din 1152. A condus multe expediții în Italia, pe care intenționa să o subjuge. S-a proclamat chiar rege al Italiei, în anul 1155, la Ravenna. A distrus Milano în 1162, dar a fost înfrînt de Liga Lombardă la Legnatio, în 1172 și excomunicat de Papa Alexandru al IlI-lea. Byron greșește aici cînd afirmă că Barbarosa ar fi cerut îndurare în genunchi Papei. Acela era înaintașul său, împăratul Henric al IV-lca, care, excomuni¬cat și el de Papa Grigore al VH-lea, a făcut penitență în luna ianuarie 1077 în fața castelului din Canossa, așteptînd desculț, în zăpadă, ca Papa, care se afla în vizită la castel, să îi ridice excomunicarea.
23 După lege, cei șase consilieri ai dogelui și majoritatea msmbrilor Ma¬relui Consiliu, aveau dreptul să insiste ca dogele să abdice. Acțiunea „Celor Zece\" era o uzurpare a puterii și ei nu aveau dreptul la ea, con¬form Constituției (nota lui H.E. Coleridge).
24 lona, 1:11—12:
„Și i-au zis lui: «Ce să facem ca să se potolească nn.rea?» Căci marea se ridica din ce în ce mai mult.
Atunci el a răspuns: «Luaț^-mă și mă aruncați în mare și ea se va potoli, căci știu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie\".
674
25 Francesco Bussone, conte di Carmagnola (1385—1432), condotier ita¬lian, la început a activat în serviciul ducilor de Milano pentru care a cucerit Brescia, Bergamo și Genova, apoi, nemulțumit de aceștia, a trecut în serviciul Veneției și i-a învins pe milanezi la Maclodio, dar a refuzat să continue lupta și să asedieze Milano, motiv pentru care a fost acuzat,de trădare de către venețieni și decapitat.
26 Daru îl citează pe Sabellicus și pe Pietro Giustiniani atunci cînd afirmă (voi. II, 1821) că dogele a făcut tot ce i-a stat în putință să îl salveze pe Carmagnola, cerînd ca sentința să îi fie comutată la închisoare pe viață (nota lui H.E. Coleridge).
27 Publius Ovidius Naso (43 î.e.n. — 18 î.e.n.), celebrul autor al Artei iubirii (Ars amânai).
28 Byrors exagerează aici cînd afirmă prin intermediu! lui Francesco Fos-cari că palatul ar avea peste 800 de ani vechims. Palatul Dogilor da¬tează din anul 814, cînd a fost construit ca o fortificație. A fost apoi prada a.două incendii, în 976 și 1105, dar a fost reconstruit de fiecare dată. Forma pe care o are astăzi a început să o capete la mijlocul seco¬lului al XlV-lea și ea se datorează, probabil, lui Filiberto Calendario. Interioarele au fost definitivate în sec. al XVI-lea de artiști celebri ai vremii.
29 Filistenii erau locuitorii regiunii din sud-vestul Palestinei, în Vechiul Testament, ei erau dușmăniți de Samson, Saul și David. Dagon era unul dintre zeii lor, probabil un zeu pește. Samson, judecător și erou al lui Israel, înzestrat cu puteri deosebite, a fost trădat de Dalila, căreia Si dezvăluise secretul puterii sale — părul pe care nu și-l tunsese nici¬odată — și a fost predat filistenilor. Aceștia 1-au torturat și i-au scos ochii. Samson s-a răzbunat doborînd templul lui Dagon peste filisteni și ucigîndu-i (Judecători, 13—16).
30 Pasquaîe Malipiero a fost doge în 1457 și 1462, fără ca în timpul său Veneția1 să mai cunoască gloria pe care i-o adusese Francesco Foscari.
81 Scara Titanilor nu exista încă pe vremea aceea. Vezi nota 50 la Prefața la Marino Faliero, pag. 647.
82 Palatul Foscari este o superbă construcție gotică datînd din secolul aî XV-îea, ridicată din ordinul lui Francesco Foscari și care și astăzi este una dintre bijuteriile Veneției.
83 Intr-o notă care însoțește această replică, Coleridge menționează că Daru, pe care îl luase Byron ca autoritate, citează, la rîndul său, lucra¬rea Fâșii Ducales de Pelazzi. în Storia, cartea a VUI-a, Pietro Gius¬tiniani ar fi menționat că Giacomo Loredano nu a avut tăria să aducă la cunoștința dogelui hotărîrea Consiliului celor Zece și 1-a rugat pe doge să îl ierte pentru ceea ce era obligat să îl informeze. Romanin apreciază că această versiune nu ar explica atunci cuvintele Vha pagata (a plătit), cuvinte cu care și Byron își încheie tragedia.
675 «3*
Pietro Giustiniani (P1490—1576), istoric venețian, care aparține unei foarte distinse familii. In 1515 a devenit membru al Marelui Consiliu (Maggiore Consiglio), iar în 1573 a fost ales șeful (Capo) Consiliului „Celor Zece\". Este primul care a scris o istorie completă a Veneției de la origini pînă în zilele sale, intitulată Rerum Veneliarum ab Urbe Con-dita Historia (Istoria treburilor venețiene de la fondarea orașului).
Romanin Samuele (1808—1861), traducător și istoric italian, autorul lucrării Storia Documentata di Venezia (Istoria documentata a Veneției, 1853—1861), în zece volume, remarcabilă pentru obiectivitatea sa. Cele două replici cu care se încheie tragedia au fost adăugate de Gifford.
pag. 340
Note la Notele Iui Byron
1 Lady Morgan este Sydney Owenson (1783—1859), soția lui Șir Thomas Charles Morgan, scriitoare celebră în epocă, mai ales pentru romanele șale inspirate din viața irlandeză, dar și pentru cărțile despre Franța, France (1817) și Italia, Italy (1821), aceasta din urmă apreciată de Byron. Iată fragmentul din care s-a inspirat Byron și în care „Roma mării\" („an Ocean Rome\"), cum o numește Byron, apare la Lady Morgan ca the Rome of the Ocean:
„As the bark glides on, as the shore recedes, and the city of waves, the Rome of the Ocean, rises on the horizon, the spirits rally etc.\". („Pe măsură ce nava alunecă pe ape și malul se îndepărtează, iar orașul valurilor, Roma Oceanului, se înalță la orizont, spiritul se umple de bucurie etc.\")
2 Calentura este o boală specifică marinarilor la Tropice. Este un fel de delir furios. Cuvîntul este de origine spaniolă și înseamnă febră sau călduri. Iată cum descrie Jonathan Swift această boală în poezia The South-Sea Project (Proiectul Mării Sudului, 1721):
„So, by a calenture misled
The mariner with rapture sees On the smooth ocean\'s azure bed,
Enamelled fields and verdant trees.\"
(„Cuprins de calentură / marinarul vede, în extaz,/pe fundul de azur cel neted al oceanului / cîmpii satinate și copaci înverziți\".) Este evident că Byron cunoștea aceste versuri ale înaintașului său, deoarece iată cum descrie el această maladie:
„of that malady Which calls up green and native f ield to view
676
From the rough deep, with such identity To the poor exile\'s fever\'d eyes.\"
(„nu știu nimic
Nimic de boala care dulci priveliști îi aduce surghiunitului în față, Pe fundul mării-atît de clar văzute.\")
Byron vorbește și el despre cîmpiile verzi de acasă care se oglindesc în adîncuri.
3 Familia Barbarigo este o altă familie venețiană celebră, care a dat Republicii doi dogi, pe Marco (1485—1486) și pe fratele său, Agostino (1486—1501), iar mii apoi, trei cardinali, Gregorio (1625—1697), Mar-cantonio (1614—1705) și Gian Francesco (1658—1730).
pag. 343
CAIN — Un mister (Cain. A Mystery)
Cain a fost început la 16 iulie și terminat la 9 septembrie 1821, la Ra-veurta. A fost publicat împreună cu Sardanapal și Cei doi Foscari la 19 decembrie 1821. Nu s-a jucat niciodată în Anglia, dar a fost de șase ori tradus în limba germană și s-a jucat la Frankfurt pa Main în anul 1953 și la Lucerna, în 1960.
Această piesă, care a stîrnit un șir neîntrerupt de controverse, este o încercare de dramatizare a Vechiului Testament și o rediscutare a problemei metafizice și teologice despre originea răului.
Prietenii poetului erau deja înspăimîntați de patosul antireligios al lucrării în care legenda biblică despre prima crimă de pe pămînt pe care poetul și-o alesese ca temă, răsuna ca un puternic protest împo¬triva tiraniei și a despotismului. Prietenul lui Byron, poetul Thomas Moore, îi scria autorului: „Cum e atît de grandios, îmi pare din mai multe motive rău că 1-ai scris\". Byron va declara în 1822 că toți preoții s-au ridicat, în predicile lor, împotriva lui Cain, din Kentishtown și Oxford pînă la Pisa. In presa vremii se scria că cea mai „înaltă autoritate din țară\", regele George al IV-lea, și-a exprimat dezaprobarea cu pri¬vire la scrierile blasfemice și licențioase ale Lordului Byron. Pe criticul George Frederick Nbtt (1767—1841), preotul care a atacat școala sata¬nica, și 1-a denunțat pe Cain, Byron îl va satiriza în The New Vicar of Bray (Noul vicar din Bray), poezie apărută postum, în 1831.
Dar, în ciuda înverșunatei opoziții pe care a întîmpinat-o Cain, piesa s-a bucurat și de un mare număr de admiratori, Byron fiind elogiat pentru frumusețea, inteligența și puterea de expresie a poemului său dramatic. Goethe și Walter Scott au scris elogios despre poem și despre
677
autorul său, iar Sheîley afirma despre Cain că este o revelație ce nici¬odată pînă atunci nu îi fusese comunicată omului („it was a revelation never before eommunicated to mân\").
Poemul îi este dedicat poetului și prietenului lui Byron, scriitorul Waiter Scott. La 13 decembrie 1821, Walter Scott a primit de la John îîarray un exemplar din Cain, care nu fusese încă difuzat. Editorul era instruit Bă îl întrebe pe Scott dacă avea vreo obiecție ca poemul să îi fie dedicat. Iată scrisoarea de răspuns a lui Walter Scott; ea a fost expediată din Edinburg, la 14 decembrie:
„Stimate Domn, — Accept cu sentimente de adîncă recunoștință pro¬punerea măgulitoare a Lordului Byron de a-mi așeza numele la începutul acestei foarte mari și extraordinare drame a lui Cain. S-ar putea să fiu părtinitor, dar veți înțelege că am motive pentru aceasta; dar îs u știam că Muza sa s-a înălțat atît de mult în plutirile sale prin văzduh. Fără îndoială că el 1-a egalat pe Milton pe propriul său teren („he hâd mat-ched Milton on his own ground\"). O parte a limbajului este îndrăzneț și s-ar putea să șocheze o anumită categorie de cititori, a căror atitudine va fi apoi adoptată și de alții, din afectare sau din invidie. Dar in acest caz, ei trebuie să condamne Paradisul pierdut, dacă intenționează să fie consecvenți. Judecata demonică și blasfemia îndrăzneață a demo¬nului și a discipolului său duc eroul acolo unde era de așteptat, la .comi¬terea primei crime și la ruina și disperarea făptașului.
Nu văd cum cineva ar putea să îl acuze pe autorul însuși de ma¬niheism. Fără îndoială, Diavolul vorbește limba sectei; pentru că ne-fiind în stare să nege existența Principiului Binelui, el se străduiește sase ridice pe el,Principiul Răului,la o egalitate aparentă Binelui; dar asemenea argumente, în gura unei asemenea ființe, pot fi folosite doar să înșele și să trădeze. Lordul Byron ar fi putut face aceasta mai evident, punînd în gura lui Adam, sau a unui spirit bun și protector, motivele care fac ca existența răului moral să se potrivească cu bunăvoința generală a Zeității. Marea cheie a misterului este, probabil, imperfec¬țiunea propriilor noastre facultăți, care văd și simt cu tărie relele par¬țiale care ne copleșesc, dar știu prea puține despre sistemul general al universului, ca să își dea seama că existența acestora se poate împăca cu bunăvoința marelui Creator.
Pentru a renunța la aceste speculații, aveți la dispoziție un spirit puternic, ea cel al Lordului Byron, care să coboare pe pămînt și să tul¬bure apele; căci, cu excepția lui «John Bull», păreți, în mod curios, că stagnați la Londra.
Al Dvs., dragul meu Domn, Foarte sincer,
Walter Scott\"
678
\'Primul număr din ziarul conservator (pe care Scott îl laudă în scri¬soarea sa), „John Bull, For God, the King and the People\" („John \'Bull, pentru Dumnezeu, Rege și Popor\"), a fost publicat duminică 17 decembrie 1820. Redactor era Theodore Hook, care se bănuiește ea ar fi fost angajat la intervenția lui Walter Scott. Ziarul a apărut dia dorința de a-l ridica în slăvi pe George al IV-lea și de a o ponegri pa Regina Caroline, specifică H.E. Coleridge în nota sa.
3 Reproducem în traducerea regretatului poet Virgil Teodorescu ver¬siunea românească a poemului dramatic Cain, apărută în anul 1961 în volumul George Gordon Byron, Opere alese, Editura pentru Litera¬tură Universală, București. Menționăm că au fost omise atunci, de către traducător, atît Moto-ul, cît și Dedicația și Prefața scrise de Byrim. Deoarece ele figurează în toate edițiile engleze, considerăm necesar să corectăm această omisiune în ediția de față.
4 Misterele și miracolele (Mystery and îlirade plays) erau reprezentații dramatice medievale inspirate din Biblie sau din legendele despre viața sfinților, în Anglia, ele au apărut prin secolele al XHI-lea sau ai XIV-!ea, dar în Franța erau cunoscute cu mult înainte. Perioada lor de glorie a fost în secolele XV și XVI.
Moralitățile (Moralities) erau piese dramatice medievale în ver¬suri, în care personajele biblice din miracole sînt înlocuite cu abstrac¬țiuni, vicii și virtuți. Au apărut și s-au dezvoltat în sec. aj XV-lea, în paralel cu miracolele. 6 Vezi Jlolto-vl.
6 Richard Watson (1737—1816), moderator al școlilor în anul 1762, profesor de chimie în 1764, iar din 1771, Regius professor (profesoi a cărui catedră a fost instituită de unul din regii Angliei) de religie, în 1782 devenind episcop de Llandaff. Este autorul lucrărilor Apology
for Christîanity f Apologia creștinismului, 1776) și Apology for Ihe Bible f Apologia Bibliei, 1796).
7 Salomon Gessner (1730—1788), poet și peisagist elvețian, autorul unor Idile (Idylles) sentimentale și al poemului în proză, Moartea lui Abel (Mort d\'Alei, 1753). Abel este prezentat într-o suită de scene idilice pe gustul secolului, într-un momont de nerăbdare, mii mult decît de furie, din dorința de a scăpa de demonstrațiile lui Abel care îl obo¬seau și îl stînjeneau,- Cain își omoară fratele.
8 Laraeh este fiul lui Matusalem și tatăl lui Noe. El a trăit 753 de ani: „Lameh și-a luat două femei: numele uneia era Ada și numele celei lalte era Sela\" (Facerea, 4:19).
9 William Warburton (1698—1779), episcop de Gloucester în 1759. A participat frecvent la controverse religioase scriind cu multă aroganța. Lucrările sale principale sînt The Alliance belween Church and Statt
*
679
(Alianța dintre biserică și stat, 1736) și The Divine Legation of Moses (Moștenirea divină a lui Moise, 1737—1741), la care se referă Byron în Prefața sa și în care Warburton susține că absența din legea mozaică a oricărei referiri la o viață viitoare este dovada misiunii divine a le¬giuitorului. Warburton a fost un savant și un literat mediocru, pre¬cum și un om lipsit de caracter (The Oxford Companion to English Literature, Oxford, 1965).
10 Georges Cuvier (1769—1832), celebru naturalist francez, creatorul ana¬tomiei comparate și al paleontologiei.
11 Vittorio, Conte di Alfieri (1749—1803), cel mai mare poet tragic italian. Este autorul a douăzeci și una de tragedii și al piesei Abele (1790), o tramelogedie, așa cum o numise el însuși pentru a-și justifica înclinația spre melodramă. Tragediile lui Alfieri se constituie într-o epopee a omului liber, motivul lor fundamental fiind exaltarea plină de vigoare a drepturilor umanității, în melodrama sa, Alfieri scoate în evidență contrastul dintre atmosfera idilică în care trăia prima familie de pe pămînt și sentimentele de gelozie pe care le nutrea Cain în subconștient și care 1-au împins pe acesta la fratricid.
12 „Se zbate nemurirea / Intr-însul...\"
(„Tis your immortal part/ Which speaks within you...\") Conform religiei maniheiste (sec. III e.n.), sufletul nemuritor, creație divină, este închis într-un trup străin și rău, deci nu poate să existe armonie între suflet și trup.
13 într-o notă de subsol la ediția din 1832 a operelor lui Byron, apar urmă¬toarele versuri pe care Byron le-a scris inițial pentru a fi publicate în poem, dar care au fost apoi omise, atît la prima, cît și la următoarele ediții:
„But Hei so wretched in his height, So restless in his wretchedness, must still Create, and re-create — (perhaps he\'ll make One day a son unto himself — as he Gave you a father — and if he so doth, Mark me! that son will be a sacrifice!)\"
„însă, El?
Nefericit în slava-i se frămîntă
împins de rîvna de-a crea mereu (trad. V. Teodorescu) (probabil că va face / într-o zi un fiu să-i semene — așa cum ție / ți-a dat un tată — și dacă va face asta / Þine minte! Fiul acela f i-va sacri¬ficat!)\"
14 „E frate-meu păstor\" („My brother is / A watching shepherd boy\"). Cuvîntul Abel este explicat ca însemnînd păstor sau văcar (Enciclo¬pedia biblică).
680
15 „Era ua șarpe, doar atît: un șarpe\".
(„I tcll thee that the serpent was no more / Than a mere serpent\") —• vezi Prefața lui Byron.
16 Vezi Facerea, 4:17.
17 „Eu și tatăl lor N-ara fost năicuți din același pîntec?\"
(„Was not he, their father, / Born of the same sole womb, in the sama hour?\")
In articolul Eva, din Dictionnaire historique ei critique (1697—1702), Pierre Bayle (1647—1706) menționează că se crede că lui Adam și Evei li s-au născut împreună cîte un fiu și o fiică și cu numele [fiicelor erau Calmana sau Caimana sau Debora sau Azzrum, pentru sora gea¬mănă a lui Cain și Delbora sau Arvina, în cazul sorei gemene a lui Abel. Byron cunoștea probabil dicționarul, acesta fiind tradus și în englezește. Dicționarul prezenta și comenta legendele și vechile mituri religioase.
18 în Advancenent of Learning (Progresul cunoașterii), I, 28, filozoful Francis Bacon scria: „The first place is given to the Angels of Iove, which are termed Seraphim, the second to the Angels of light, whieh are termed Cherubin\". („Primul loc le este dat îngerilor iubirii, care se numesc serafimi, iar al doilea, îngerilor luminii, care se numesc he¬ruvimi\".)
19 „Sînt stăpîni Peste ținutul lui și peste-o parte Ce nu-i a Lui.\"
(„So that I do divide / His, and possess a kingdom which is not / His\") Lucifer este evident îndatorat teoriei maniheiste a existenței unui regat infernal și a unuia ceresc, duplex ierra.
20 „Te va purta Văzduhu-al cărui domn sînt eu;\"
(„And thou shalt be / Borne on the air, of which I am the prince;\") Versurile acestea sînt o parafrază a Epistolei către Efeseni, II, 2: „...po¬trivit stăpînitorulni puterilor văzduhului, adică duhului care lucrează acum în fiii neascultători\", („...according to the prince of the power of the air, the spirit that now worketh in the children of disobedience.\")
21 „încrede-te în mine și umblă peste ape\" („Believe in me and walk the waters\") este o altă referire la Noul Testament.
22 Vezi Facerea, 2:10: „Și din Eden ieșea unrîu, care uda raiul, iar de acolo se împărțea în patru brațe\".
23 Leviathanii sînt, probabil, crocodilii de azi. Vezi nota 62 la Marino Faliero, pag. 657.
24 „Căci omului de poți să-i faci vreun bine De ce nu-l faci?\"
(„For / If thou canst do mân good, why dost thou not?\")
681
44 — Opere IV — Byron
In însemnările sale din Jurnal, la 28 ianuarie 1821, Byron notează tre versuri care ar putea, cum spunea el, forma una din replicile lui Lucife în Tragedia lui Cain:
„\\Vere Death an evil, would / let thee live? Fool I live as I live — as thy father lives, And thy son\'s sons shall live for evermore.\" („De-ar fi un rău Moartea, te-aș lăsa eu să trăiești, Nebunule! trăiește cum trăiesc și eu și al tău tată, Și cum fiii fiilor tăi vor trăi în veșnicie.\")
Versurile acestea nu și-au mai aflat loc în poem. De altfel, la aceeași dată, Byron nota că va scrie o tragedie metafizică în cinci acte, inti¬tulată Cain, și care va fi în stilul lui Manfred, dar va avea și cor, ceea ce însă nu s-a întîmplat în final, proiectul său inițial suferind modifi¬cările pe care le cunoaștem astăzi și care reprezintă forma definitivă a tragediei sale.
25 „Văii îmi pare Că nu mai sînt nimic.\"
(„Alas! I seem Notnifeg\")
în scrisoarea adresată prietenului său, Thomas Moore, la 3 noiembrie 1821, referindu-se la Cain, Byron scria:
„Cain is a proud mân — against Life, and the author of Life, than the mere living\". („Cain este un om mîndru, este împotriva Vieții și, mai degrabă, autor al ei decît o simplă trăire\".)
26 Chiparosul este un conifer ce adeseori se plantează lîngă morminte. Este simbolul morții, al tristeții și al doliului.
27 „întîii muguri care sparg pe ramuri Și poamele dinții, învoalte flori,
Tot ce-a rodit mai minunat pămîntul,
Să-i ducem Domnului prinos, cu suflet
Smerit și blînd.\"
(„The fruits of the earth, the early, beautiful
Blossom and bud, and bloom of flowers aud fruits,
These are a goodly offering to the Lord,
Given with a gentle and contrite spirit.\")
Adah, soția lui Cain, este cea care sugerează compromisul dezastruos, nu o ofrandă arsă („burnt offering\"), ci roadele păinîntului, care îl vor costa puțin sau chiar nimic pe cel care le oferă. Lucifer, cinic, făcuse această remarcă în actul II, scena 2, 416—417:
682
„Dar femeia Mai poate, totuși, ispiti bărbatul\".
(„But there
Are some things still which \\voman may tempt mân to.\")
28 „Lasă-ne-o clipă singuri, soră Adah, Să ne gătim de jertfă.\"
(„My sister Adah, leave us for awhile — We msan to sacrifice\".)
De la începuturi, femeia nu a fost manită să devină preoteasă sau să aducă sacrificii și să oficieze, toate acestea cădeau în sarcina bărbatu¬lui. Ideea apare și la Milion în Paradisul pierdut, IV, 299:
„He for God only, she for God in him\". („Părea făcut el pentru Dumnezee,
Ea — pentru viul Dumnezeu dintr-însul;•\' — trad. Aurel
Covaci)
Iată cum sînt descrise îndatoririle femeilor în I Corinteni, 14:34: „Fe¬meile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice și legea\".
29 într-o scurtă notă, Byron menționează că ideea i-a fost sugerată da poemul lui Gessner, Moartea lui Al si.
30 Iată cum, în scrisoarea trimisă lui John Murray, la 2 februarie 1822, motivează și explică Byron introducerea îngerului Domnului: „Dacă ar fi o blasfemie Cain, atunci Paradisul pierdut este și el o blasfemie... Cain este doar o dramă și nu un prilej de controverse... Am evitat chiar introducerea Divinității, ca în Scriptură (cu toate că Milton a făcut-o, dar, recunosc, nu prea inspirat), am adoptat formula cu îngerul care i-a fost trimis lui Cain și am făcut-o deliberat, ca să nu șochez sentimen¬tele unora cu privire la acest subiect, neîncercînd să îmi ating ținta, cum o fac toți cei lipsiți de inspirație, profitînd de efectul pe care îl produce prezența lui lehova. Vechile Mistere îl prezentau cu destulă libertate, dar acest lucru se evită în cele mai recente\".
31 Vezi Facerea, 4:12: „Cînd vei lucra pămîntul, acesta nu-și va mai da roadele sale ție; zbuciumat și fugar vei fi tu pe pămînt\".
32 Din nou, Byron se inspiră din Facerea, 4:15: „... ci tot cel ce va ucide pe Cain înșeptit se va pedepsi! Și a pus Domnul Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întîlni să nu-l omoare\".
33 Cele patru rîuri, în realitate cele patru brațe ale rîiilui care ieșea din Eden, erau Fison, Gihon, Tigru și Eufrat.
34 Vezi Facerea, 4:16: „Și s-a dus Cain de la fața lui Dumnezeu și a locuit în ținutul Nod, la răsărit de Eden\".
* 683
pag. 411
CEH ȘI PÃMÎNT —Un mister (Hcaven and Eatth. A Mystery)
Piesa a fost scrisă între 9 și 23 octombrie 1821. Ea urma să fie publicată împreună cu celelalte trei drame care o preced, dar, din prudență, Murray a preferat să nu o publice. Byron, supărat, i-a cerut să îi restituie manu¬scrisul. In cele din urmă, piesa a apărut în numărul al doilea din ziarul „The Liberal\", la l ianuarie, 1823. Printr-o curioasă coincidență, cam în aceeași perioadă în care Byron își compunea poemul, Thomas Moore, avînd aceeași sursă de inspirație ca și prietenul său, aflat în Italia, și independent de el, își propusese să scrie un poem mai amplu tot pe tema dragostei dintre „fiii lui Dumnezeu și fiicele oamenilor\". Aflînd însă de drama lui Byron,, Moore a renunțat la planurile sale inițiale și s-a limitat doar la episodul intitulat The Loves of the Angels (Iubirile îngerilor), pe care 1-a publicat tot în 1823. Poemul său a apărut la editura Longman din Londra. Moore se temea că dacă ar mai fi întîrziat cu publicarea, succesul pe care 1-ar fi avut, fără îndoială, drama lui Byron i-ar fi eclipsat creația și, mai tîrziu, criticii ar fi putut să îl acuze chiar că îl plagiase pe marele exilat.
Cer și pămînt nu avea să se bucure de succesul pe care i-l prevăzuse Moore.
1 Motto-ul: „And \\voman wailing for her demon lover\" este luat din poe¬mul lui Coleridge, KuMa Khan, 16.
2 In Facerea, 4:18, Irad este fiul lui Enoh și nepotul lui Cain.
3 Noe, fiul lui Lameh, a avut, la rîndul său, trei fii, pe Sim, Ham și lafet (vezi Facerea, 5:32).
4 Aholibama, care, în Facerea, 36, apare sub numele de Olibama, era, „fata lui Ana, fiul lui Tibon Heveul\". Ea era soția lui Isav.
5 Muntele Ararat este cel mai înalt vîrf din Turcia. In Biblie, el este locul unde s-a oprit arca lui Noe: „Iar în luna a șaptea, în ziua de douăzeci si șapte a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe munții Ararat\" (Facerea, 8:4).
6 „Cei șapte\". Se spune că erau șapte arhangheli, care ocupau locul al optulea în ierarhia cerească, în nota sa, Byron menționează că în Car-
\' tea lui Enoh, în capitolul XX, cei șapte arhangheli erau Rafael, Uriel, Rufael, Raguel, Michael, Saraqâel și Gabriel.
Enoh este fiul lui Cain. El nu a murit, ci a fost luat în cer (vezi Facerea, 5:24). Lui îi sînt atribuite două lucrări apocrife, Cartea lui Enoh și Cartea tainelor lui Enoh. Prima este un apocrif etiopian și da¬tează cam din secolele II—I î.e.n., iar cea de a doua, apocriful slavon, este ceva mai recentă și se crede că ar fi fost scrisă de un evreu din Alexandria.
684
H.E. Coleridge este de părere că Byron ar fi citit fragmente din Cartea lui Enoh, în traducere engleză. El precizează că niște fragmente din această lucrare fuseseră incluse de Georgius Syncellus (scriitor bizantin din sec. VIII) în Chronographia, lucrare tipărită în 1G06 de către J.J. Scaliger. în anul 1715, unul dintre aceste fragmente a fost tradus în limba engleză și publicat sub titlul The History of Angels and their Qallantry wilh the Daughters of Men (Istoria îngerilor si iubirea lor pentru fiicele oamenilor j, scris de Enoh Patriarhul, în 1785, James Bruce (1730—1794), celebrul călător englez și cercetător al Africii, a descoperit trei manuscrise ale Cărții lui Enoh. Primul 1-a oferit Biblio¬tecii din Paris, iar pe cel de al doilea, Bibliotecii Bodleiane din Oxford. Acesta din urmă a fost tradus în limba engleză în anul 1821, de către Richard Laurence, Arhiepiscop-de Cashel. Este prima versiune engleză integrală a scrierii apocrife etiopiene.
7 Neamul canaaneilor a fost blestemat de Noe: „Blestemat să fie Canaanl Robul robilor să fie la frații săil\" (Facerea, 9:25).
Canaan era nepotul lui Noe, fiul lui Ham.
Byron pretinde că cele două tinere, Ana și Aholibama, sînt descendente din Cain. Aceasta este, de fapt, interpretarea pe care o dă și S. Chrysos-tom pasajului din Vulgata, Genesis: „Videntes filii Dei filias hominura quod essent pulchrae, acceperunt sibi uxores ex cmnibus quas elege-rant\". („Fiii lui Dumnezeu, văzînd fiicele oamenilor cît erau de fru¬moase, le luară de soții pe cele pe care le aleseră\".) Conform acestei interpretări, Ki Iui Dumnezeu nu erau decît descendenții din Set și Enos, cei ce se temeau de Dumnezeu, și nu niște îngeri, iar fiicele oame¬nilor erau descendentele izgonitului și ucigașului Cain. în Septuaginta însă, în loc de „fiii lui Dumnezeu\", apare „îngerii lui Dumnezeu\", ceea ce explică și faptul că atît Byron, cît și Moore, îi consideră pe eroii lor îngeri și nu simpli pămînteni. Byron îi este, în mod evident, îndatorat Cărții lui Enoh și pentru numele personajelor sale, Azazel și Semiaza, pedepsiți din ordinul Demnului pentru că „Azazel a răspîndit pe pă¬mînt toată nelegiuirea și a dezvăluit tainele veșnice care se săvîrșesc în ceruri; iar Semiaza, căruia tu (Dumnezeu) i-ai dat puterea să fie stăpîn peste tovarășii lui, i-a învățat pe oameni. Și ei au intrat la fiicele oamenilor pe pămiut și s-au împreunat cu ele și s-au întinat cu aceste femei și le-au dezvăluit lor tot păcatul. Iar femeile acestea au adus pe lume uriași, din pricina cărora s-a umplut tot pămîntul de sînge și de nelegiuire\" (Apocrifele lui Enoh. pag. 258, în Miturile esențiale de Victor Kernbach, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978).
8 lafet povestește aici Potopul. Conform legendei biblice însă, car.aaneii s-au născut după retragerea apelor. Este evident deci că Byron
* 685
se ghidează doar după Cart ea lui Enoh și nu respectă cronologia Vechiulu Tesiairunt. Despre Cartea lui Enoh, legenda spune că ar fi fost scrisă înainte de Potop.
9 Iată cum este înfățișat Potopul în Cartea lui Enoh: „Căci pămîrful întreg va pieri, apele potopului cotropi-vor pămîntu! întreg și tot f e se află pe el va pieri\" (Apocrifele lui Enoh, idem). In Facerea, 7:20— 24, Potopul este descris astfel:
„Și a acoperit apa toți munții cei înalți ridicîndu-se cincisprezece coți mai sus de ei.
Și a murit tot trupul ce se mișca pe pămînt, păsările, animale\'e, fiarele, toate vietățile ce mișunau pe pămînt și toți oamenii\" etc.
10 In Biblie, prin patriarh se înțelege unul dintre personajele antedilu¬viene, cap de familie sau unul dintre strămoșii evreilor. Aici este vcrfa despre Noe. Alți patriarhi au fost considerați apoi Abrahaam, Isaac, lacov și fiii acestuia din urmă. între crearea Lumii și Potop, au exisUt zece patriarhi, care au trăit cel puțin nouă sute de ani. Principalii eif u Adam, Set, Enos, Matusalem și Noe.
11 Xoe, fiul lui Lameh și nepotul lui Matusalem, se trage din al treL\'fa fiu al lui Adam, Set, născut după moartea lui Abel (Facerea, 4, 5)-
12 Parafrază după Facerea, 1:16: „A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cîrmuirea zilei și luminători-l cel mai mic pentru cîrmuirea nopții și stelele\".
13 Iată cum apare pasajul acesta în Facerea, 3:24: „Și izgonind pe Adanj 1-a așezat m preajma raiului celui din Eden și a pus heruvimi și safci\'p, de flacără vîlvîitoare să păzească drumul către pomul vieții\".
pag. 449 WERNEE SAU MOȘTENIREA—Tragedie
(Werner, or the Inheritance. A Trage dy)
Byron a început să scrie această piesă la 18 decembrie 1821, pe cîrd se afla la Pisa, și a terminat-o la 20 ianuarie 1822. A fost publicată de Jotn Murray la 23 noiembrie, în același an. Werner s-a jucat pentru prima dai ă la New York, pe scena de la Park Theater, în anul 1826. La Londra, pre¬miera are loc abia la 15 decembrie 1830, la Teatrul Drury Lane. Werner este singura dintre piesele lui Byron care a avut succes de public și s-a jucat o perioadă îndelungată. In 1830—31, piesa a cunoscut 17 reprezen¬tații. Printre actorii care au făcut-o celebră de-a lungul anilor, s-au nu¬mărat William Charles Macready (1793—1873), primul interpret al [lui Werner în 1830, precum și primul interpret al lui Sardanapal, în 1834, Samuel Phelps (1804—1878), Șir Henry Irving (1838-l905) și Ellen Teiry (1847—1928).
686
Werner este ultima operă byroniană publicată de John Murray în timpul vieții poetului. La sfîrșitul secolului, în jurul piesei s-a iscat un adevărat scandal, deoarece se considera că ea aparține Ducesei Georgiana de Devonshire. Piesa _este însă, în mod incontestabil, creația lui Byron și ea a fost copiat ă, în opt zile, de Mary Shelley, pentru a putea fi trimisă la Londra spre publicare. In scrisoarea trimisă din Cephalonia Iui Douglas Kinnaird, la 23 decembrie, 1823, Byron spunea că, pentru Werner, Murray urma să îi plătească două sau chiar trei sute de lire, ceea ce nu reprezenta
0 sumă prea mare, deși era suficientă pentru ca Byron să poată plăti cu ea o armată de o sută de soldați pe o perioadă de trei luni.
1 Harriet Lee (1757—1861), romancieră engleză, autoarea romanelor The Errors of Innocence (Greșelile nevinovăției, 1786) și Clara Lennox (1797), precum și a douăsprezece povestiri reunite sub titlul The Can-terbury Tales (Povestiri din Canterbury), apărute între 1797 și 1805, în cinci volume. Povestirile erau istorisite de niște călători care se întîl-niseră din întîmplare. Sophia (1750—1824), sora Harrietei, a contribuit și ea cu cîteva povestiri. Primul volum, apărut în 1797, îi aparține în exclusivitate Harrietei, cel de al doilea, publicat în 1798, Sophiei, iar cel de al treilea este scris în colaborare de cele două surori și a apărut în anul 1800. In anul 1801 apare cel de al patrulea volum, scris doar de Harriet și care cuprinde și povestirea The Germani Tale, Kruitzner (Povestea neamțului, Kruitzner), pe care Byron o citise în copilărie și îl impresionase atît de mult, încît, în 1821, se hotărăște să scrie o tragedie cu același subiect. Volumul al cincilea, apărut în 1805, este și el scris, în întregime, de Harriet.
La rîndul ei, Sophia este autoarea romanului The Recess, or a Tale
of Other Times (Cabinetul secret sau o poveste din alte timpuri, 1789),
a tragediei Almeyăa, Qucen of Granada (Almeyda, Regina Granadei,
1796), a comediei The Assignation (întîlnirea, 1807) și a șase volume
de corespondență intitulate Life of a Lover (Viața unei îndrăgostite,
1803). Pentru The Canterbury Tales, Sophia a scris The Young Lady\'s
Tale, or the TKO Emilys (Povestea, tinerei doamne sau cele două Emilii)
și The Clergyman\'s Tale or Pembroke (Povesteapreotului sau Pembroke).
Byron nu reține cu exactitate contribuția fiecăreia dintre surori, scriind,
ca și altădată, din memorie, nemaiavînd răgazul, în graba cu care
dorea să își vadă terminată piesa, să verifice unele din datele pe care
le prezintă. Menționează însă, în paranteză, că i se pare că așa ar sta
lucrurile.
2 Este vorba despre căsătoria, și apoi divorțul lui Byron, de care își va aminti cu multă amărăciune pînă în ultima clipă a vieții.
3 Războiul de Treizeci de Ani (1618—1648) a implicat aproape toate statele Europei, dar s-a purtat mai ales pe teritoriul Germaniei. Cau-
687
zeie au fost dictate de revendicări teritoriale, dinastice și religioase. Conflictul principal a avut loc între un număr de prinți germani, sus¬ținuți de Franța, Suedia, Danemarca și Anglia și Casa da Habsburg și Sfîntul Imperiu Roman. Pe atunci, Habsburgii domneau în Spania, Austria, Boemia, Ungaria, cea rmi mare parte a Italiei și în sudul Þâ¬rilor de Jos. Războiul a început prin capturarea localității Pilsen de Mansfeld, la 21 noiembrie 1618, de către protestanții din Boemia, și s-a încheiat cu Pacea de la Westfalia, semnată la 24 octombrie 1648, iar pentru Franța și Spania, cu Pacea din Pirinei, din 1659. Germania a fost ruinată în acest război.
îa piesă, Byron nu urmărește evenimentele istorice în mod cronologic, ci face doar aluzie la unele dintre ele, în măsura în care acestea îi ser¬vesc în desfășurarea acțiunii.
4 Burghezii hanseatici aparțineau Ligii Hanseatice, care se formase între orașele medievale germane pentru protejarea comerțului cu străină¬tatea și care data din anul 1358. Ligii îi aparțineau, îa principal, comer¬cianții din Liibeck, Hamburg și din Bremen, dar și din alte orașe ger¬mane. Ea s-a dizolvat în secolul al XVII-lea, dar cele trei orașe au continuat să poarte denumirea de orașe hanseatice și la fel și comer¬cianții lor.
5 Gorgonele erau, în mitologia greacă, trei surori monstruoase, Medusa, Euriale și Stheno, Aveau puterea să transform? în piatră pa oricine le privea. In loc de păr, aveau șerpi.
6 „Un cîine, un măgar și un valet\" („A nmkey, and a nustiff, and a valet\"). Prietenii care îl cunoscuseră pe Byron la Pisa povesteau că locuința sa de acolo era, ca tot ceea ce îl înconjura, da altfel, oarecum singulară: cuprindea o maimuță, un măgar, un buldog, două pisici... cîțiva servitori în livrea și „the trusty Fletcher as Major Dimi, or jsuper-intendent of the Menagerie\" („credinciosul Fletcher ca Major Dom sau superintendent al Menajeriei\'1) (vezi Life, Writings, Opinions etc., 1825, II, 203—204), notează H.B. Coleridge.
7 în povestirea Harrietei Lee, Gâbor este Bethlen Gâbor, Prințul Tran¬silvaniei, devenit apoi Rege al Ungariei, în august 1620.
8 „Ciad s-a sculat Boemia-mpotriva / Austriei.\"
(„When first Bohemia raisad her banner \'gainst / The Au.3 trian\".) La 18 august 1619, Bethlen Gâbor s-a alăturat Boemiei și a declarat că în luna septembrie va intra cu trupale sale în Maravia.
9 Supernaculum (super+nagel = pe unghie — lat.). A bea supernaculum („to drink supernaculum\") înseamnă a goli cupa pînă la fund, încît ultima picătură sau perlă ajunsă pe unghie să își păstreze forma și să nu se mai scurgă. Dacă perla se spărgea sau începea să se prelingă,
688
cel ce bea era amendat. De aici, supernaculum înseamnă băutură bună (H.E. Coleridge). Vezi și Rabelais, Garganiua, I, 5.
10 Iov, personaj din Vechiul Testament, căruia i se iau averile, familia și sănătatea, pentru a-i fi pusă credința la încercare. A devenit simbolul
răbdării în suferință.
11 Jan Zizka de Trocnow (1370—1424), eroul național al Boemiei. A pre¬luat ccmanda trupelor tușite în 1420 și a obținut victorii de răsunet
împotriva catolicilor, cu toate că din 1421 era complet orb. Murind în luptă, a dat ordin ca pielea sa să fie întinsă pe o tobă, cu care să se bată atacul și al cărei sunet să îi înspăimînte pe dușmani.
12 Cosimo de Medici (1389—1464), primul reprezentant și fondatorul celebrei familii care avea să cor.ducă destinele Florenței, și apoi ale întregii regiuni a Toscanei, din secolul al XV-lea pînă în anul 1737. A fost comerciant și bancher, ca și urmașii săi. Curînd, a devenit primul cetățean al Florenței. In politica externă, milita pentru înțelegere între orașele italiene. Este fondatorul Bibliotecii Medici și al Academiei de Studii Grecești. A fost patronul artelor și al artiștilor.
13 Vițelul cel gras a fost tăiat de tatăl cel fericit la întoarcerea fiului risi¬pitor, dar pocăit (Vezi Luca, 15:11—32).
14 Bandiții, pe care Byron îi numește The BlacTc Bands (bandele negre), erau bande de briganzi formate din resturile, armatei suedeze, după ce aceasta fusese evacuată din Boemia, în 1649. Soldații lăsați la| vatră deveniseră tîlhari de drumul mare (vezi și Transformarea Schilodului, II, l, 6B).
15 Albrecht von \"Wallenstein sau Waldstein (1538—1634), general impe¬rial în timpul Războiului de Treizeci de Ani. După victorii strălucite, este înfrînt de suedezi la Liitzen (1632) și, acuzat de trădare, este ucis de un grup de conspiratori, trimis probabil de împăratul Ferdinand al II-îea. El este eroul tragediei lui Schiller, care îi poartă numele.
16 Johannes Tserklaes, conte de Tilly (1559—1632), general ca și Wal-lenstein. A comandat armata Ligii Catolice, în fruntea căreia a repur¬tat mai multe victorii deosebit de importante. A preluat comanda ar¬matei lui Wallenstein, dar a fost și el învins de suedezii conduși de Gus-tav al II-lea, la Breitenfeld, în 1631, apoi la Lech, în 1632, unde a și fost rănit mortal. .
17 Gustavus Adolphus (1594—1632), rege al Suediei (1611—1632), supra-numit Leul Nordului. A făcut o alianță secretă cu Danemarca și Franța, promițînd să intervină de partea protestanților în Războiul de Trei¬zeci de Ani. Trecînd în mare grabă prin Germania, i-a învins pe impe¬riali la Breitenfeld (1631), la Lech (1632) și la Liitzen, tot în 1632. Aici și-a găsit moartea.
* 689
18 Johan Baner (1596—1641), general suedez în Războiul de Treizeci de Ani. A preluat ccmanda forțelor suedeze din Germania după moar¬tea lui Gustav Adolph. A repurtat o mare victorie la Wittstock în anul 1636, prin care a recîștigat prestigiul Suediei.
19 Lennart Torstenson (1G03—1651), general suedez, care i-a urmat lui Baner la ccmanda armatei (1641). A obținut mari victorii în Saxonia, Boemia, Moravia, Silezia. A învins Danemarca și prin victoria de la
Jankau (1645), a deschis drrmul spre Praga și Viena pentru armata suedeză.
20 Bernhard de Saxa-Weimar (1604—1639), general protestant, unul dintre cei mai abili conducători de oști din Războiul de Treizeci de Ani. A capturat în 1633 localitatea Regensburg. Din 1635 a intrat în serviciul armatei franceze și în 1638 i-a înfrînt pe imperiali la Breisach.
21 Gcorge Wilhelm, Elector de Brandcmburg (1595—1640), aliat al lui Gustav Adolph.
22 Prima din cele douăsprezece munci ale lui Hercule a fost uciderea leului din Nemeea.
23 în legenda biblică, Moise, conducîndu-și poporul iudeu afară din Egipt, a putut trece prin Marea Roșie care a fost secată. Cînd însă soldații
faracr.ului s-au apropiat de mare, ea s-a umplut din nou de apă: „Iar Moise și-a întins mina sa asupra mării și a alungat Domnul marea toată noaptea cu vînt puternic de la răsărit și s-a făcut marea uscat, ea s-au despărțit apele\" (Ieșirea, 14:21).
24 Leș preux chevaliers = cavaleri curajoși și bravi (fr.).
25 Rabenstein, numele care i se dădea, în Germania, spînzurătorii, pe caie stăteau cocoțați corbii (Raben) în așteptarea prăzii.
26 „pe-acest
Biet vierme de mătase îl făceau
Să-și lase pielea\"
(„Things which hâd made this silkworra cast his skin\"). Și aici, ca și în Marino Faliero, II, 2, 115, Byron folosește termenul de vierme cu același dispreț:
„and caii/a Tartar lord, than these swoln silkworms masters!\" („Ori unui han tătar să te supui, decît acestor viermi, chiar de mă-tase/De sînt!\"—trad. Aurel Covaci)
27 Momus, zeul batjocurii crude și al rîsului în mitologia greacă, în Her-motimus, cap. XX, Lucian din Samosata povestește că Momus ar fi rîs și și-ar fi bătut joc de Hefaistos, cînd acesta a creat un cm, pentm că nu îi făcuse în piept o mică ușiță, pentru ca lumea să poată pătrund e
în secretele gîndurilor sale.
28 Este vorba, aici, despre porumbelul care i-a vestit Iui Noe retragerea apelor. El s-a reîntors pe corabie, purtînd în cioc o ramură verde de măslin (Facerea, 8:11).
690
29 Eteocles și Polinice, fiii lui Oedip și frații Antigonei, s-au ucis în luptă, unul pe altul. Polinice a fost conducătorul celor Șapte împotriva Tebei (Adrastus, Amphiareus, Hippomedon, Capaneus, Tydeus și Partheno-paeus), porniți în război împotriva lui Eteocles, care era rege al Tebei și refuzase să îi cedeze tronul fratelui său, așa cum se înțeleseseră, să domnească alternativ, pentru a nu se îndeplini blestemul tatălui lor, care prevestise că cei doi se vor ucide unul pe altul. Singurul supra¬viețuitor al luptei a fost Adrastus.
30 Aici, Byron vorbește despre sonda de măsurat adîncimea, care consta dintr-o bucată de plumb, prevăzută cu o cavitate umplută cu grăsime, de care se lipeau nisipul, scoicile sau pietrișul fin de pe fundul apei.
31 Sesostris este numele pe care vechii greci îl dădeau lui Ramses al II-lea, care a domnit în Egipt între 1292 și 1225 î.e.n., aducînd țara la un grad de înflorire deosebită, motiv pentru care a fost considerat zeu. S-a aliat cu hitiții împotriva Siriei, iar Herodot, Diodorus Siculus și Strabo spun despre el că ar fi cucerit întreaga lume, chiar și Sciția și Etiopia. El este, evident, un personaj mitic, creat pentru a satisface mîndria egiptenilor pentru vechile cuceriri ale înaintașilor lor, pe care voiau să îi așeze alături de marii cuceritori ai lumii.
32 Ignis fatuus = foc rău (lat.). Este o expresie folosită, la început, pentru focurile care uneori se văd arzînd deasupra zonelor mlăștinoase, focuri, adeseori numite rele sau nebune. De aici, termenul s-a extins și este folosit cu sensul de nebun, iluzoriu, miraj.
33 Moloh sau Moleh. Vezi nota 80 la Marino Faliero, pag. 658.
84 La 19 mai 1631, asediul Magdeburgului s-a încheiat într-un adevărat masacru, în care au pierit atît soldați, cît și mulți cetățeni pașnici ai orașului, împreună cu soțiile și copiii lor, precum și tineri și bătrîni. Orașului i s-a dat apoi foc și cincizeci de case au fost distruse complet. Doar catedrala a fost cruțată. Nu Tilly și armata sa sînt răspunzători de măcel, ei înșiși locuitorii orașului. Tilly plecase înainte de declan¬șarea urgiei.
35 Tratatul semnat Ia Praga la 30 mai 1635 a fost o pace de compromis, încheiată între statele germane. Alianțele s-au schimbat, după aceasta,
Franța trecînd de partea Suediei, iar războiul a intrat în faza cea mai singeroasă, desfășurîndu-se în Þările de Jos, Italia, Peninsula Iberică și în Scandinavia. •
36 Hecate este, în mitologia greacă, zîna misterioasă a lunii. Ea este tot¬odată însoțitoarea Persefonei în Hades, zeiță a umbrelor și a fanto¬melor. Pe pămînt, bîntuia cimitirele și încrucișările de drumuri.
37 Legendele vechi persane descriu dragostea dintre privighetoare și trandafir. In fiecare noapte, privighetoarea cîntă pentru iubitul ei, care își deschide petalele să o asculte. Legenda acestei iubiri i-a inspirat pe poeții romantici englezi și ea a fost dezvoltată de Thomas Moore
691
în mai multe poezii ale sale, care aveau să culmineze cu poemul de mai mari dimensiuni, Lalla Rookh, apărut în primăvara lui 1817. De aici s-a inspirat, probabil, Byron, precum și Oscar Wilde, cîteva decenii mai tîrziu, pentru a scrie povestea The NigMingale and the Rose (Privi¬ghetoarea și trandafirul). La rîndul său, Moore s-a inspirat din Saadi, poetul persan foarte mult citit și apreciat în acea vreme cînd englezii \'^descopereau cu multă plăcere și admirație Orientul cu obiceiurile, legen¬dele și misterele sale.
pag. 565 SCHIMBAREA SCHILODULUI — Poem dramatic (The Deîorrned Transîormed — A Drama)
Acest poem dramatic a fost scris de Byron pe cînd se afla la Pisa, în vara lui 1822. El a fost publicat de Jolm Hunt la 20 februarie 1824, cu toate că nu fusese terminat, Byron plecînd în Grecia și îneluînd manu¬scrisul cu el.
1 Cei trei frați (The Three Brothers) este un roman scris de Joshua Pi-ckersgill junior în anul 1803. Atît autorul, cît și opera sa se cunosc astăzi doar datorită faptului că 1-au inspirat pe Byron.
2 Demonul Pădurii (Wood Demon), povestire de Matthew Gregory Lewis (1775—1818), autorul unor celebre povestiri de groază.
3 Așa cum arătam mai sus, Byron nu a m%i terminat această dramă.
4 „Tu m-ai născut așa\" („I was born so, Mothor\"),
Referitor la sensibilitatea sa în legătură cu piciorul său diform, Byron notase în Jurnal că fusese cuprins de groază, oroare și umilință în ziua cînd mama sa, într-un acces de furie, 1-a numit „lam.3 braț\" („băiat schilod\"). Probabil că această dramă se datorează tocmii amintirii atît de triste și obsedante a cuvintelor mamei sale.
5 Munții Hartz se întind în centrul Germaniei, fiind cuprinși între rîurile Elba și Weser; într-o legendă se spună că umbra unui mare călăreț
ar apărea sub vîrful Brocken, cel mai înalt pisc al lanțului muntos. Este, de fapt, efectul de lumini și umbre, produs de soare în călătoria, sa pe bolta cerească.
6 luliu Cezar.
7 Se vorbește aici despre relațiile Serviliei, sora lui Cito Minor, ale Ser-viliei, mama lui Brutus și a doua soție a lui Cato Minor, precum și ale Cleopatrei, regina Egiptului, cu luliu Cezar.
8 Cleopatra (69—30 î.e.n.), regina Egiptului, în anul 48 cînd 1-a cunoscut pe Cezar, avea 21 de ani, și nu doar 16, cum afirmă Byron.
9 Alcibiade (450—404 î.e.n,), celebru general atenian, elevul preferat al lui Socrate, conducătorul Atenei în Războiul Peloponesiac, împotriva Spartei. A fost învins la Mautineea în anul 418 și a murit în exil.
692
10 Silen este, în mitologia greacă, zeu al vinului și al fertilității, fiul lui Hermes, prietenul și profesorul lui Dionisos. Era bufonul) Olimpului și avea, în toate reprezentările, înfățișarea unui bătrînel vesel și mucalit.-
11 Socrate (469—399 î.e.n.), celebrul filozof atenian, considerat ca cel mai inteligent dintre oamenii tuturor timpurilor.
12 Descriindu-l pe Marc Antoniu, Plutarh îl compară cu statuile lui Her-cule: „Chiar pe chipul său se vedea aerul demnității unui om liber, apoi barba lui cu multă noblețe și fața lungă și nasul acvilin păreau că se aseamănă cu imaginile pictate și sculptate ale lui Hercule, care reflec¬tau bărbăție\" (trad. N.I. Barbu, în voi. Plutarh, Viețile Pândele, IV, Editura Științifică, București, 1969, p. 531—532).
13 Hercule Farnese, cea mai celebră statuie a lui Hercule, care se află la Muzeul din Neapole și care îl prezintă pe popularul erou, blînd și me¬lancolic, personificînd moderația îmbinată cu forța.
14 Marc Antoniu (83—30 î.e.n.), politicianul și generalul roman, care din dragoste pentru Cleopatra își neglijează îndatoririle de stat și este învins de Octavian Ia Actium (31 î.e.n.), iar apoi se sinucide.
15 împreună cu Octavian și Lepidus, Antoniu formează al doilea trium¬virat.
16 Demetrios I Poliorcetul (337—?283 î.e.n.), rege al Macedoniei, din anul 294. Era poreclit Spaima orașelor, deoarece asediază și cucerește, pe rînd, Babilonul, Megara, Rodos, Atena, Teba și Epirul. Despre el, Plutarh scrie că era atît de frumos, încît chipul lui nu a putut fi surprins nici de penelul pictorului și nici de dalta sculptorului: „Demetrios era mai mic de statură decît tatăl său (Antigonos), deși era mare, dar așa de minunat și de distins la figură, și cu o față așa de frumoasă, încît nici un pictor sau sculptor n-a putut s-o redea, în timp de pace se deda desfrîului\" (idem Demetrios, 2, p. 455).
17 Lamia, curtezană iubită de Demetrios. Era mult mai în vîrstă decît el, dar multă vreme s-a bucurat de toate onorurile care i se cuveneau favoritei regelui (vezi Plutarh, Demetrios, p. 24—27).
18 Ahile,! eroul din Iliada.
19 Pactolul_ este un mic rîu din Lidia antică și Turcia de azi. Era celebru pentru aurul pe care îl conținea nisipul său.
20 Sperheos, zeul rîu, soțul Polydorei, fiica lui Peleu, căruia Peleu îi pro¬misese că îi va dărui pletele lui Ahile, în speranța că ginerele său va accepta ofranda și îl va readuce pe Ahile sănătos din război, la casa părintelui său:
„Vai, că zadarnic în ruga-i părintele meu, o Sperheos, Þi-a juruit că la-ntorsu-mi acasă la mine în țară Pletele-mi ție am să închin și face-voi jertfa cea mare\".
(Homer, Iliada, XXIII, 140 - trad. G. Murnu)
693
Ahile își taie pletele blonde la moartea prietenului său, Patrocle, și le așază în mîinile acestuia, ca să ardă împreună cu el pe rug: „Iată eu pletele-mi dau să le ducă cu sine Patrocle\" (idem, 149),
21 Policena, fiica lui Priam și a Hecubei, ucisă de Pirus, fiul lui Ahile, pe mormîntul tatălui său. In una din legendele grecești, se povestește că, îndrăgostit de Policena și dorind să se însoare cu ea, Ahile a pătruns neînarmat în Templul lui Apolo, unde urma să se oficieze căsătoria.
ș< Aici, el a fost săgetat de Paris sau de Apolo însuși, care luase înfățișarea lui Paris. Ahile fusese trădat de Policena, căreia îi destăinuise secretul invulnerabilității sale, precum și unicul său punct vulnerabil.
22 în englezește, proverbul este: „Extremes meet\".
23 Anachinii erau, în Vechiul Testament, o rasă de uriași, care locuiau în Hebron. Ei erau cei trei fii ai lui Enac: „Acolo am văzut noi și uriași, pe fiii lui Enac, din neamul uriașilor\" (Numerii, 13:34).
24 Goliat, uriaș filistean, ucis de tînărul David doar cu o praștie (vezi
I Regi, 17).
25 Thetis, mama lui Ahile, își scufundase fiul în Stix, pentru a-l face ne¬muritor. Doar călcîiul de care 1-a apucat ea a rămas vulnerabil.
26 Timur Lene sau Tamerlan (1336—1405), cuceritor mongol, fondatorul dinastiei Timuriziior. Era șchiop, motiv pentru care i se dăduse porecla
de Lene.
27 în vechea Spartă, copiii născuți cu defecte fizice erau uciși imediat
după naștere.
28 Apolo.
29 Versul:
„Ti-e chipu-ntunecat, dar nu urît...\" („Your aspect is / Dusky, but not uncomely\") parafrazează versetul al cincilea din Cîntarea cintărilor, I: „Negresă sînt, ...dar frumoasă\" („I am black, but cornely\").
\' 1 -T - i J
30 „Din țărna roșcată Chipul ți-l frămînt, Cum pe Adam, alt\'dată, L-a făcut cel Sfînt.\"
(„From the red earth, like Adam, Thy likeness I shape, As the being who made him,
_______ \\Vhose actions I ape.\")
Adam înseamnă „pămînt roșu\". El își trage, deci, numele de la substanța din care a fost zămislit. 31 Referire la homuneuli (lat. = omuleți), ființe minuscule, fără corp> fără greutate, fără sex, dar înzestrate eu puteri supranaturale, pe care vrăjitorii și alchimiștii pretindeau că îi pot fabrica. Iată cum îi descrie Goethe în Faust, Partea a Il-a, actul II:
„Răsună sticla tle-un discret imtfold, Se tulbură, se-alege: se va face!
694
întrezăresc dintr-un tipar învoit
Un nostim omuleț cum se desface,
Ce fapte vrei de-un mai măreț răsunet?
în fața tainei explicate stai\", (trad. Ștefan Augustin Doinaș)
32 Se spunea despre salamandre că lor focul nu le poate face nici un rău deoarece au pielea umedă mereu.
33 Byron face aici aluzie la mișcările revoluționare din America de Sud, Italia și Spania, care erau în plin avînt în 1827.
34 Sodoma, vezi nota 61 la Marino Faliem, pag. 657.
35 Este vorba despre forțele compozite germane, franceze și spaniole ale armatei imperiale de sub comanda conetabilului Charles de Bourbon.
36 Faeton, fiul îui Apolo, zeul soarelui și al nimfei Climene. A furat caleașca tatălui său și, neputînd stăpîni caii și caleașca, s-a răsturnat, dînd foc cerului și pămîntului. Ceilalți zei au fost siliți să îl înece în Eridon (vechiul nume al rîului Pad) și astfel să salveze lumea (vezi Euripide, Hyppolilus, v. 733).
37 Barbaria era numele dat statelor din nordul Africii, Tripolitania, Tu¬nisia, Algeria și uneori Marocul, care erau semiindependente în timpul stăpînirii turcești (începînd cu sec. XVI). Aici s-a dezvoltat foarte mult pirateria.
38 Kochlini, rasă pură de cai, crescuți în inima Arabiei.
39 Huon de Bordeaux, eroul unui cîntec de gestă din Franța secolului al XlII-lea. Ucigîndu-l, din greșeală, pe Charlot, fiul împăratului Carol cel Mare, este condamnat la moarte, dar apoi pedeapsa îi este schim¬bată și Huon este trimis la curtea lui Gaudisse, emirul Babilonului și i se cere să aducă un smoc de păr smuls din capul emirului, patru dinți ai lui, să îl ucidă pe cel mai viteaz cavaler al acestuia și să o sărute pe fiica emirului. Huon reușește, cu ajutorul lui Oberon, să își ducă la îndeplinire misiunea. Povestea lui Huon a fost tradusă în limba en¬gleză în anul 1534 și s-a bucurat de foarte mult succes. Byron o cunoș¬tea probabil, sau o preluase din traducerea făcută de \"William Sotheby poemului Oleron de Wieland.
40 Memnon, în mitologia greacă, rege al Etiopiei, fiul lui Tithonus și al lui Eos (Aurora). A fost ucis de Ahile în timpul Războiului Troian dar, la cererea mamei sale, Zeus 1-a făcut nemuritor. Statuia despre care se credea că îl reprezintă pe Memnon se știe azi că este a lui Amenhotep al III-lea (Amenophis), care a domnit cam prin anul 1430 î.e.n. (dinas¬tia a 18-a). Strabo este primul care vorbește despre sunetul muzical care se auzea dinspre statuia aflată la Teba, cînd ea era atinsă de razele soarelui care răsărea. Se spunea că Aurora, mama lui Memnon, varsă lacrimi de durere pentru pierderea fiului ei. Lacrimile erau picăturile de rouă cu care se acoperă păraîntul înainte de răsăritul soarelui. S-a
695
crezut, multă vreme, că era vorba de o înșelătorie, dar s-a dovedit, ulterior, că sunetul se datora unor cauze naturale, presiunea curenților de aer din porii și crăpăturile statuii, curenți ce se încălzeau brusc la ivirea soarelui. După restaurarea statuii, fenomenul nu s-a mai produs.
41 Charles; de Bourbon (1490—1527), conetabil al Franței, în timpul dom¬niei lui Francisc I. La 13 septembrie 1515, a luptat împotriva milane¬zilor și a elvețienilor, la Marignano. A pierdut apoi favorurile regelui din cauza intrigilor puse la cale de mama suveranului, Louise de Savoia, pe care Charles o respinsese. A fost rechemat din Italia, în anul 1521, după moartea soției sale, Susanne, a rupt complet relațiile cu Francisc I și a intrat în serviciul împăratului Carol Quintul. A repurtat o seamă de succese pe cîmpurile de luptă din Sudul Franței și din Lombardia, împotriva\" armatei din patria sa. în anul 1527, Charles de Bourbon devine conducătorul (capo) unui corp de condotieri germani, spanioli și italieni care nu fuseseră plătiți de multă vreme și deci erau nedisci¬plinați și revoltați. Dornici de a cuceri prăzi cît mai bogate, ei se în¬dreaptă spre Roma. La 5 mai 1527, Charles de Bourbon se afla în fruntea unei armate de 30 000 de oameni, sub zidurile Romei, dar în dimineața zilei de 6 mai este ucis de un foc tras dintr-o archebuză. Franța îl con¬sideră renegat și trădător, ii-T iivorilo sale s:nt confiscate.
42u7aJaJo.este un sistem de interpretare a Scripturii, bazat pe presupu¬nerea că fiecare literă și cuvînt au un înțeles ocult. S-a dezvoltat în secolul al VII-Iea și a durat pînă în sec. al XVIII-lea.
43 Coranul, cartea sacră a Islamului.
44 ffăfomJ, compilație a legilor orale ale evreilor, însoțită de comentariile rabinilor, prezentate în comparație cu Scriptura sau legile scrise.
45 Șibbolet = spic de grîu (ebraică), este o parolă folosită de galaaditenii din vechea Palestina pentru a-i recunoaște pe dușmanii lor, efraimiții, care nu puteau să îl pronunțe pe „ș\" (Judecători, 12). Astăzi, cuvîntuî este folosit cu sensul de parolă.
4G „Am prins chiar un rege\" (\"We have captured a King\"). Este vorba despre Francisc I care a fost făcut prizonier la Pavia, la 24 februarie, 1525.
47 Crinul, ortografiat în limba franceză fie Fleur de lis, fie fleurdelys, era emblema regilor Franței, începînd cu Ludovic al VII-Iea (1137—1180).
48 Cheia este simbolul puterii papalității.
49 CelevjșaptfT\'colinihpe care este construită Roma sînt: Colina Palatină CapitoJfiîâV Qurnnal, Yiminal, Colina Esquilină, Caeliană și cea Aven-tină.
60 „Bourbonul, Bourbonul!\" („Oh, the Bourbon! the Bourbon!\") este o aluzie la cîntecul pe care îl cîntau, în marșul spre Roma, soldații spanioli:
696
„Calla, calla Julio Cesar
Hannibal y Scipion
Viva la fama de Bourbon\".
(„Uite, uite, luliu Cezar, / Hannibal și Scipion, / Trăiască faima lui Bourbon.\")]
61 Lucius Cornelius Sulla (Syla) (138—78 î.e.n.), general roman, conducă¬tor al fracțiunii conservatoare din senat. A comandat armatele romane în lupta împotriva lui Mithridate al Vl-Iea. A obținut comanda armatei, în detrimentul lui Marius și marșînd împotriva Romei (88 î.e.n.). După înfrîngerea lui Mithridate și devastarea Atenei (86 î.e.n.), 1-a înfrînt și pe generalul trimis de Marius și s-a reîntors triumfător la Roma. A urmat un război civil, din care Sulla a ieșit învingător, dar au fost masacrați 8 000 de prizonieri, partizani ai lui Marius. între 82 și 79 (anul în care s-a retras din viața politică), Sulla a fost dictator la Roma.
62 Cato Minor (95—46 î.e.n.), cetățean roman de vază, rămas celebru pentru cinstea sa. I s-a opus lui luiiu Cezar și 1-a denunțat ps Catilina. A fost partizan al lui Pompei și, după înfrîngerea de la Pharsala, a încercat să reziste la Utica, dar fiind înfrînt definitiv, în lupta de ia Thapsus, s-a sinucis, înfigîndu-și pumnalul în burtă și refuzînd ajutorul medicului care 1-ar fi putut salva. Episodul morții sale tragice este descris de Plutarh în Cato, 70.
63 Alaric I (370—410), rege vizigot care a invadat Italia în anul 408 și a devastat Roma doi ani mai tîrziu. A murit pe malurile rîului Busento și pentru ca mormîntul să nu îi fie profanat și devastat, vizigoții 1-au îngropat în albia rîului, pe care o deviaseră în acest scop.
54 Marte era zeul războiului în mitologia romană.
65 „Nu mai plîngeți
Pe dușman de vreți să-l frîngeți.\" („Weep Not — strike? for Rome is mourning.\") Comentînd aceste versuri, Byron scrie: „Scipio al doilea, Africanul, se pare că ar fi repetat un vers din Homer și ar fi plîns văzînd cum arde Cartagina. Mai bine i-ar fi permis să capituleze (decît să verse lacrimi)\"* Versul lui Homer apare în Iliada, VI, 459—460: „Dar să m-acopere țărna mai bine, să n-aud nainte Vaietul tău de durere, cînd zilnic te-or duce-n robie\", (trad. G. Murnu) Scipio Africanul .(234—183 î.e.n.), celebrul general roman, învingă¬torul lui Hannibal și al Cartaginei.
66 Hector, primul dintre fiii Hecubei și ai lui Priam, eroul troian ucis de Ahile.
67 Penații și larii, în mitologia romană, erau zeii protectori ai căminului. Fiecare casă avea cîte un Iar și doi penați. Larul era înfățișat purtînd o cupă și un corn din care se bea. El veghea asupra muncilor cîmpuluk
697
Penații vegheau asupra prosperității familiei. Ei erau înfățișați purtînd aripi și cîte un corn ca și larii. Reprezentările lor în lemn erau așezate într-o nișă special amenajată și lorii se aduceau ofrande înaintea meselor sau la ocazii festive, în afara larilor și penaților privați, mai existau și unii publici, care vegheau și protejau statul în general, precum și armata, marinarii, încrucișările de drumuri.
58 Ațe = nebunie (gr.), în mitologia greacă, fiica lui Zeus, personificarea rătăcirii care duce la păcat (Pippidi).
69 Claudius Caesar Nero (37—68), împăratul roman rămas celebru pentru cruzimea cu care a domnit. Este acuzat că și-ar fi ucis mama și soția și că ar fi dat foc Romei în anul 64, pentru a avea un pretext ca să îi persecute pe creștinii pe care îi făcuse răspunzători de incendiu.
60 Brennus este numele dat de romani conducătorului galilor care au devastat Roma în anul 390 î.e.n. Se povestește că toți locuitorii Romei fugiseră, cu excepția a 80 de senatori, care și-au așteptat cu stoicism moartea, rămînînd așezați pe locurile ce le ocupau de obicei în Senat și a tinerilor patricieni care s-au refugiat în Capitoliu. Roma a capitulat după șapte luni de asediu, iar Brennus a cerut l 000 de livre de aur pentru a ridica asediul. Fiind acuzat că folosește greutăți false, Biennus și-a aruncat pe cîntar sabia sa deosebit de grea și a pronunțat cuvintele rămase celebre pînă astăzi: „Vae victis!\" („Vai de cei învinșii\").
61 Pierre du Terrail, seigneur de Bayard (1474—1524), erou al Franței „le Chevalier sans peur et sans reproche\" („cavaler fără teamă și fără prihană\"). A luptat în războaiele purtate în Italia de Carol al VUI-lea, Ludovic XII și Francisc I și a căzut în luptă. A fost admirat chiar și de dușmanii săi. Murind, i-a reproșat Conetabilului de Bourbon infama trădare. Cum Bourbon îl plîngea, Bayard i-a răspuns: „Nu eu sînt de plîns, căci eu mor ca un om de bine; dar mie mi-e milă de dumneata, care lupți împotriva regelui, a patriei și a jurămîntului dumitale\". In Chronique de Bayart, 1836, LXIV, citată de H.E. Coleridge, moartea lui Bayard este relatată cu cele mai mici detalii, pe care le folosește și Byron în piesa sa:
„Quand ii sentit le coup, se prinț â cryer: \'Jesus!\' et puis ii dist: \'Helas! mon Dieu, je suiș mort!\' Se prit son epee par le poignee en signe de croix en disant tout hault, \'Miserere mei, Deus secundum magnam miseri-cordiam tuam.\'\"
(„Cînd a simțit lovitura a strigat: «Isuse!» și apoi a zis: «Vai, Doamne, mor!» Și-a apucat sabia de minerul în formă de cruce, zieînd cu voce puternică: «îndură-te de mine, Doamne, după mare mila ta».\")
62 „Vade in pace\" = te du în pace (lat.).
63 Benvenuto Cellini (1500—1571), celebrul sculptor și scriitor florentin. In timpul atacului Romei, a apărat Castelul Sân Angelo împotriva
698
germanilor și s-a lăudat că el este cel care 1-a ucis pe Conetabilul de Bourbon. Fiind închis sub acuzrția că ar fi furat aur din tezaurul Vati¬canului, a fost eliberat la intervenția lui Francisc I.
64 Marmura cea mai celebră din Italia. Carierele din Carrara se exploa¬tează de 2000 de ani.
65 Belkțria este zeița războiului în mitologia romană, tovarășa lui Marte.
66 Milon (cea 500 î.e.n.), celebru atlet grec, învingător în luptele organi¬zate cu prilejul Jocurilor Olimpice.
67 Din trupele imperiale conduse de Conetabilul de Bourbon împotriva Romei, făceau parte cel puțin 6 000 de Landsknechte (pedestrași ger¬mani, purtători de suliță), convertiți la religia reformată și dornici să îi măcelărească pe catolici și să distrugă altarele și crucifixele. Condu¬cătorul lor era Georg von Frundsberg, care pornise spre Roma din dorința de a-l spînzura pe Papă. El a trăit între 1473 și 1528.
08 Tîrfa din Babilon este numele dat în Noul Testament, bisericii catolice de la Roma.
69 Titus (40—81), împărat roman (79—81). El este cel care a distrus Ieru¬salimul.
70 Penthesilea, în mitologia greacă, regina amazoanelor, care s-a alăturat troienilor și a fost ucisă de Ahile, care apoi a plîns-o pentru curajul și frumusețea ei.
71 ToMas sau Tolil, carte din Vechiul Testament. Tobie este trimis de tatăl său, Tobit, într-un oraș îndepărtat, în Ecbatana Mediei. Tobie ajunge în casa Sarei care „fusese măritată după șapte bărbați\", dar pe aceștia îi ucisese Asmodeu, duhul cel rău. Din cauza aceasta, slujitorii tatălui ei voiau să o alunge. Ea este ajutată de Rafael și se mărită cu Tobie pe care Rafael îl învață cum să îl alunge pe Asmodeu, afumînd, inima și ficatul unui pește (Tolit, 3:78 și 8:2—3).
72 Nemrod, numele unui vînător vestit din Vechiul Testament, fiul lui Cuș, nepotul lui Ham și strănepotul lui Noe (Facerea, 10:8—9).
73 Aici se încheia drama în forma în care a fost publicată la prima și la următoarele ediții. In anul 1901 însă, ei i se adaugă un scurt frag¬ment, descoperit în manuscris și care poate arunca o lumină asupra proiectelor lui Byron, rămase însă neîmplinite.
Lia-Maria Pop
Postfață
Poate că faptul cel mai surprinzător în istoria teatrului englez din prima jumătate a secolului trecut e slabul ecou pe care 1-a avut în public dramaturgia lui Byron. Cu excepția pieselor lui Shelley — Cenci \'si, evident, Prometeu descătușat,— nu se poate menționa nici o altă creație dramatică a vremii în care să se regăsească mai limpede trăsăturile unei mentalități cu adevărat ilustrative pentru epoca romantică. Surpriza încercată de isto¬ricul literar e cu atît mai mare cu cît creația dramatică a autorului lui Man¬fred și al lui Cain pune în lumină o atitudine ce nu își află semnificațiile cele mai adînci decît în puține poeme, acestea avînd, însă, parte de o pri¬mire incomparabil mai entuziastă din partea cititorilor. Și, po de altă parte, cîteva dintre dramele sale erau destinate lecturii, deci se adresau, în esență, aceluiași public, ca și Ghilde Harold sau Don Juan. Iar celelalte, cum observă cu dreptate un comentator, „dovedesc o mare familiarizare cu convențiile teatrului, dorința de a compune un dialog plin de naturalețe, deși nu lipsit de accente retorice, capabil să treacă dincolo de scenă, și mărturisesc un interes statornic pentru realizarea unui adevărat spectacol\"1.
E mai presus de orice îndoială că Byron, ale cărui legături cu faimosul Drury Lane Theatre erau atît de strînse (a scris, în 1812, poetica Adresă la deschiderea localului reconstruit al acestei vechi instituții dramatice și, în 1814, a fost ales în Consiliul ei de conducere), cunoștea bine tehnica textului dramatic. Cu toate că el insista — publicînd numeroase prefețe — asupra caracterului „nescenic\" al pieselor (ceea ce vine în violentă con¬tradicție cu o altă declarație a sa, potrivit căreia își propusese „să reformeze scena engleză\"), majoritatea scrierilor sale au văzut lumina rampei; e drept, mai ales după moartea autorului lor. Nu se poate susține în nici un fel că ele nu s-ar fi adresat spectatorilor de la începutul acelui tulburat
1 Martin K. Nurmi, în The Reader\'s Encyclopedia of World Drama, editcd by John Ga33-ner and Edward Quirm, New York, 1969, p. 103.
700
început de secol, că ar fi fost cumva mai greu de înțeles decît versurile poemelor. Poate că atitudinea îndeajuns de ambiguă a lui Byron față de perspectiva transformării dramelor sale în spectacol dramatic să ascundă, cum s-a sugerat, „un soi de teamă: voia să obțină succese răsunătoare, dar se îngrozea la gîndul eșecului, pentru că, într-o sală de teatru, aceasta i s-ar fi înfățișat mai clar decît eventualul insucces al poemelor, respinse de cititorii pe care, oricum, nu îi vedea\"1.
Cu totul îndoielnice sînt concluziile celor care i-au privit opera de dramaturg ca pe „un refugiu, o compensație a tensiunii sufletești, a solicită¬rii intelectuale, a dăruirii totale cerute de poeme\"2. Dramele sale vădesc, fără nici un fel de echivoc, însușiri întru totul comparabile acelora ale poemelor scrise în aceeași perioadă, deci în anii deplinei sale maturități. Aceleași întrebări fundamentale, aceeași neliniște gravă, tulburătoare, fac ca piesele să pară nu o dată adevărate transpuneri în dialog a textelor poemelor. Unii dintre eroii săi dramatici reprezintă, în realitate, reluări
la o scară mai largă a portretelor desenate în poemele din acei ani.
«»• \" DespreQkfawfra|,\'de pildă, se pare că a fost compus la îndemnul lui
Shelley care, convins fiind fără nici un fel de ezitare de „măreția j poetică\" a prietenului său, îi cerea să încerce să scrie o operă pa măsura gîndurilor ce dădeau înțeles suferințelor proprii îndurate cu demnitate, dar nu cu nepăsare3. Byron a început să scrie această dramă poetică în 1816, pe cînd se afla în Alpii Elveției; el avea s-o interpreteze ca pe „un catharsis\", inten¬ția lui mărturisită fiind „să realizeze nu o dramă propriu-zisă..., ci, mai curînd, un dialog\"4. Sursa de inspirație a fost, probabil, Faust pe care „călugărul\" Lewis, celebrul autor de romane gotice, i-l citise cîndva în traducere englezească; dar eroul lui Byron nu va semăna cji_cj3jjyjui_Goethe, .jilîl vaTevoca mai degrabă pe\"Prometca.,Tn Viziunea poetului englez, sensul dramei consta în contopirea conflictului cosmic eu atlîncile tulburări lăun¬trice ale individului. Protagonistul — au căzut de~ăco\'rd comentatorii —
«B urm
cu toate că forma de expresie reprezintă o despărțire de
modalitățile poetice folosite de el pînă atunei,intriga drannti că e alcătuită, la.lal c9(,,aceea a poemelor de pînă atunci, cîin întrebările dureroase puse de existență și din răspunsurile pa care încerca să le dea poetul.
Samuel C. Chew, unul dintre primii istorici literari englezi care s-au •consacrat studierii dramelor byroniene, remarca odinioară că, în Manfred, poetul a creat „cea mii autentică întrupare a by ronisrflului\"; „Manfred — scria el — marchează, incontestabil, zenitul tipului d e erou creat de
1 S.C. Chcw, The Drama» oi Lord Byron, Baltiinore, 1915, p. 116.
1 Vezi William H. Marshall, The Stne\'.ure of Byron\'s Modern Poems, Philadelphia, 1962,
p. 77.
* Lord Byron\'s Correspondence, edited by John Marray, New York, 1922, II, p. 19. 1 Cf. Paul G. Trneblood, Lorg Byron, New York, 1969, p. 81.
701
Byron... Profunzimea gîndului întregește aici melancolia căreia poemele de tinerețe îi dădeau doar o anume mondenitate\"1. Problema posibilelor surse i-a preocupat de multă vreme pe comentatori; ea nu reflectă, desigur, doar pasiunea pentru detaliu a unor spirite erudite, ci are rostul de a întregi conturul unei opere cu adevărat reprezentative. Se dovedește, astfel, din ce în ce mai argumentat, că drama byroniană e o sinteză complexă a unor direcții caracteristice romantismuHr\"de la răspîntia celor doua secole. Personaje cu un profil psihoiogic~și moral diverTau fost po\'menite de exe-geții acestei opere ca modele ale eroului ei: \"Werther al lui Goethe, Ren â al lui Chateaubriand, califul Vathek al lui Lewis, personaje ale altor ro¬mane gotice — Castelul din Olranto și Misterioasa mamă ale lui Walpole, Bertram al lui Maturin — , ale poemelor Crăiasa Mab și Alastor ale lui Shelley. Ceea ce le unește pe cele mai multe e o tragică inadaptabilitate, o inflexi¬bilă hotărîre de a respinge orice compromis.
Dar Byron, ni se spune, se recunoaște dator în primul rînd lui Eschil și Prometeului său2. Eroul eschilian fusese de multă vreme una dintre creațiile literare cele mai îndrăgite de poetul englez; în vara lui 1816, cu puțină vreme înainte de a începe să compună Manfred, el scrisese un scurt poem care celebra suferințele Titanului, neînduplecata sa împotrivire față de tiranie, curajul și frumusețea sa morală. Pe de altă parte, drama reflectă o nouă atitudine a lui Byron față de natură; el nu mai crede în puterea ei de \'a-l ocroti pe om, așa cum postulau principiile gîndirii naturiste ale lui Wordsworth, nici de „a-l elibera de el însuși\". Influențată, de bună seamă, de concepția lui Cuvier, viziunea lui Byron e legată de aceea a identificării naturii cu o forță care, transformîndu-se necontenit, declan¬șează cataclisme. E tema unui poem apocaliptic, întuneric, scris cam în aceeași vreme ca și Prometeu, proiectînd imaginea înfricoșătoare a unei lumi pustii, sinistre, de după catastrofa care încheie cea din urmă etapă a evoluției naturii.
Primele două acte ale lui Manfred au fost compuse în Elveția, cel de-al treilea la Veneția. Forma inițială era lipsită de unitate dramatică și poetică, fapt dezvăluit cu necruțătoare luciditate de Byron însuși: drama eia „dezlînată\". plină de „efecte de un gust îndoielnic\", „prea metafizică\", iar actul al III-lea era „îngrozitor de prost\"3. Cînd a aflat că William Gif-ford, unul dintre cei mai temuți scriitori satirici ai vremii, are aceeași părere despre actul final al dramei, n-a mai ezitat și, lucrînd zi și noapte\"4, 1-a înlocuit cu o versiune nouă, incomparabil mai densă și mai sobră; la reușita formei revizuite a contribuit decisiv vizita pe care, în primăvara lui 1817,
1 S.C. Chew, op. cit., p. 67.
«Vezi M.K. Joseph, Bijnn: The Poet, Londra, 1961, p. 104.
\' Vezi idem, p. 107
\'Paul G. TrueWood, op. cil., p. 82.
702
a făcut-o la Roma1. Opinia exegeților săi e aproape unanimă: revizuirea ultimului act a salvat întreaga dramă și i-a conferit o nouă semnificație poetică și filosofică pe care nu o avusese înainte.
Dar Manfred a prilejuit întotdeauna interpretări foarte diverse; nici din discuțiile cele mai recente sensul polemic nu lipsește. Unii o privesc ca pe o dramă compusă în felul „moralitâților\" medievale, străiiiâ însă de ia __a]jii. „Mant\'red e piUiuclia, miei stâri~de spirit pe ecranul unei existente..., ^izbiuiniieajoetică a unei probleme vitale~â unu undi viii\"3. Sau, după opinia altora, „motivul central din Manfred e remușcarea, suferința eternă de pe urma unei crime ce nu poate fi ispășită\", într-o dramă ce se înfățișează ca o „revelație continuă a caracterului și poveștii eroului..., care caută salvarea de păcat\"4.
Eroul Iui Byron e zdrobit de conștiința păcatului pe care 1-a săvîrșit, _ an păcat ce râmîne pînă la urmă ascuns celorlalți, invocînd spiritele~Na^~~ declanșează drama lui Manfred: blestemul îl osîndește la veșnicia Infer-nului dinăuntrul propriei ființe.
Contemplînd, de pe culmile Muntelui Jungfrau, frumusețea naturii^ Manfred își dă seama că ea nu poate_să-i_aducă_ tămăduirea; înspăimîntat flp puteroiț dBgfnifffa\'vă. a. riafriri\'.. el încearcă să se sinucidă., însă. ° s\"1vt de Vînătorul de capre. Dialogul dintre cei doi îi_oferă lui Hyrnn p-rilnjnl
să dezvolte o temă preferată: superioritatea eroului însingur?* în — păcaM — jjău — erou-supraom — fată de măritorii de rînd, f!hfimîn/3_ ijiitm-nl Vrî, — iitoarei Alpilor, Manfred îi spună povestea tragică a morți\'\' frnmna«pi Actarfe
făcînd, doar aluzii vagi J\" r*-Tat\'l1Jni șj ț-.Brînd înHurajpa. nityij, HînH ...... .,
Astarte îi apare din nou, erou! recunoaște în ea spiritul acelei „Una\" care îi poate înțelege, „Una\" pe care a iubit-o, dar a ucis-o prin dragoste.
M.K. Joseph observă cu finețe că păcatul lui ilanfred poate fi strict circumscris unui anume individ, unui temperament și unui univers mara l,
dar „consecințele lui sînt.yanBraliv aJByifo-i.f.ii1 pă.f.at. n.1 Ini ]\\fiTifrftfl a a.ppla.
£* elJace_pj,Þte..din rasa umană\'^. în ultima scenă a actului al II-lea, eroul -
1 Ibid.
* William H. Marshall, op. cit., p. 97.
1 W.J. Calvert, Byron: Romantic Paradat, Chapel HUI, 1935, p. 173.
«Andrew Rutheriord, Byron: A Criticai Study, Edinburgh-Londra, 1962, p. 79.
5 M.K. Joseph, op. cil., p. 104.
*
703
lui Byron cutează să provoace Răul însuși: el îl înfruntăpe demonul Arima-a puterii destructive a naturii. Manfred_știe că, mai
\"jgresus de Arimancs. se află o forță a Binelui, ramimnd ascunsă LȘJ necu-nnimtrl pfTitni t\"trlpfiiiiTia. Tu~ele din urmă, fantoma lui Astarte. ii vestește r3. Tnna.rtpa^ pp rn.rflgi-a^fînrif-n cu atîta disperare, e aproape\".\'
Și, în ultimul act — în noua versiune ce elimină finalul melodramatic ~dîrf~ prima formă a dramei — ., Manfred,, ispășind, moare cu o superbă demni¬tate. a.lungîndu-i pe demonii care vin sâ-i ceară sufletul, așa cum i-l ceruseră ; Fauat Emul ]ni Byrcn e un Prometeu înfruntîBd puLeiile jjâjilul.
Manfred poate fi, așa cum îl privea Nietzsche, o materializare a ideii de supraom. Dar păcatul său și inevitabila prăbușire sînt consecințele orgolioasei despărțiri de restul T.™am\'+-\'H-\' JQ m pna+i> fj țp rtici im f.az. nn PrnmfitpTi, ppntrq r ă, suferințele lui nu provin din tulburătoarea con-
prov.n
șțiințăj unei datorii fundamentale față de ceilalți; și tocmai de aceea Byron jiu poate să-i întrevadă alt destin decît prăbușirea. Drama lui e aceea a
încătușării in păcat, salvarea nu poate, sta decît în moarte; pentru ca nu
iPromelcu — purtător a
jertfei aducătoare de lumină, nu poate fi nici un
rometeu aescatu$at.__ Man-
însingurarea lui voită, e un Pnmeteu înlănțuit pentrn
\"totc-eauna.
\"\"\"Sodificînd însăși structura ultimului act, Byron dovedea că și-a dat seama cît de nepotrivite erau convențiile goticului pentru analiza psiholo¬gică a personajului; exact în aceeași vreme, poetul era confruntat de această problemă în compunerea celui de-al IlI-lea, cînt al lui Ghilde Harold. De acum înainte, el va recurge cu consecvență la soluția unităților clasice, întru totul adecvate unei construcții monumentale a eroului. „Provocarea pe care o aruncă Manfred, oricît ar fi fost de confuză la început, e rație» nală în final și, în moarte, el se înalță la o mîndrie stoică\"1.
Manfred e, desigur^JByron — așa cum au conchis de mult comenta-\' adăugat, un gyron care își aducea aminte de iectu-
rile lui din MJlton. ..Cînd a crcatrceă de-a doua versiune a ultimului act, el \"\"Tgâir\'glas unei rațiuni a existenței. Arta lui nu mai e expresia clipelor de ( reverie s-țn a. dorințelor neîmplinite Nu mai e vorba de o conștiință artis¬tică separată de conștiința umană\"2. Realizînd acest tragic catharsis al suferinței, păcatului și remușcării, Byron e pregătit să mai facă încă un pas spre cunoașterea realistă de sine și spre ejmapririarea din -Don Junn\"*, Manfred e o primă versiune a complexului și
\'Idem, p. 106.
!W.J. Calvert, op. cit., pp. 143—44.
3 Paul G. Trueblood, op. cil., p. 84.
Manfred e contemporan cu Ghilde Harold. Contemporane cu celălalt •erou autoportretistic, cu Don Juan, vor fi alte scrieri dramatice, do o struc¬tură diferită1; dacă nu întotdeauna cu ambițiile filosofice ale amplului poem din 1816—17, în orice caz mai aproapo de întrebările pe care și le puneau oamenii obișnuiți, de confruntarea lor cu istoria. Ceea ce explică si faptul că ele au fost jucate rpai des pe scenă (una dintre ele, și anume prima în ordinea scrierii, Marino Faliero, la Drury Line, chiar în timpul vieții autorului, într-o interpretare nu foarte p3 placul său); p3 cînd Man-freil afost prezentat întotdeauna ca un „poem d ram \\ t ic^ un f eTcTe \"oratoriu însoțit de muzica lui Schuti>a,nn, „într-o formă ca un efect remarcabil\"3.
,.Dramele venețiene\" — Marino Faliero și Cei doi Foscari — au fost publicate în 1821; că ele nu au însemnat o orientare statornică în cuprinsul teatrului byronian o dovedsște împrejurarea că, în același an, vedeau lumina tiparului alte piese cu o structuri foarte diferită — Sardcmipal și Cain. Exemplul urmat de el în „draraale venețiene\" (ca și în cele care le vor urma Imediat, Werner, din 1822, și Schimbarea schilodului, publicată în 1824) « o sinteză nu foarte complicată a teatrului antic grec, a celui al clasicis¬mului francez din secolul al XVII-lea și al teatrului lui Alfieri pe care, dintre toate acestea, Byron îl urmaază mii fidel3.
Implicațiile politice ale lui Marino Faliero sînt clare. Piesa a fost com¬pusă într-o vrem.3 în care participarea lui Byron la mișcarea clandestină a carbonarilor atinsese un punct culminant; în același an cînd atitudinea lui fața de timidele încercări ale „reformatorilor\" englezi de a modifica unele forma cu totul exterioare ale tradițiilor politice din țara lor devenise dia ce în ce mai sceptică și mai plină de dispreț. Byron cel de după 1820, ciad convingerile sale au dobîndit, în contact cu cele ale carbonarilor, o orientare tot mii apropiată de seasurile cele răii radicale ale acțiunii poli¬tice, nu va nui putea accepta, în nici un chip, soluțiile „echilibrului\" pro¬povăduite de partidul whig. O influanță adîncă a avut-o asupra sa, neîn¬doielnic, prietenul lui, Shelley, care, tot în jurul lui 1820, ajunsese la o formulare mii riguroasă a unor idei revoluționare, umbrite cîndva de o candida, adolescentină viziune utopică.
Deși, ia Marino Faliero și, într-o măsură poate nu la fel de limpede, țn Gel doi Foscari, conflictul dintre convingerile patriotice, spiritul însetat de libertate, pe de o parte, și cultul romantic al eroului, pe de alta, se dez-
1 Dramele lui Byron sînt astfel datate de Herbert Road: Man\'red, 1817 ; Marini Faliero,
1320 Sardinapal, ianuarie-raa 1321; Cei doi Foscari, iunie-iulie 1821; Cam, iunie-aeptembrie
1321 Cer fi pămînl, octombrio 1821; Werner, decembrie 1821-ianuarie 1822-, Schimbarea schi-!î.\'i;*:>, mai-iunie 1822 (Herbort Read, Byron, Londra, 1951, p, 30), ceea ce demonstrează oâ -î e ocupa o perioada relativ compacta a creației poetului.
1 Martin K. Numi. op. cit., p. 101.
1 Vezi Saraue] C. Chew, cp. di., p. 81.
sl -t
văluie mai brutal, e mai greu de rezolvat decît în oricare dintre operele dramatice ale lui Byron. Dogele Faliero, protagonistul celei dinții drame, la început slăvit de ceilalți nobili ai Veneției, apoi azvîrlit de ei în dizgrație, se răzvrătește, pornește o răscoală, e trădat și de ceilalți, e prins și deca¬pitat pe treptele Marii Scări a Palatului Dogilor. Destinul lui reflectă viziu¬nea încă ezitantă a celui care aderase la o conspirație, întemeiată, totuși, pe participarea unor clase sociale diverse: neîncrederea lui în mulțime exprimă poziția „unui aristocrat\", credincios ideilor revoluției, iubind sincer libertatea, dar care nu credea în puterea celor mulți\"1.
Cealaltă „tragedie venețiană\", Cei doi Foscari, reia tema, dar cu o intensitate sporită, de vreme ce purtătorii ideilor antagonice — patria, înțeleasă ca rațiune supremă a existenței și lealitatea față de clasa căreia îi aparține individul — sînt, ca în opozițiile teatrului lui Corneille, fiul și tatăl. Tînărul Foscari se jertfește pentru Veneția, socotind că datoria pentru țară e datoria fundamentală a oricui; bătrînul doge pedepsește această abatere a fiului său de la obligația de a rămîne credincios ierarhiei aristo-cratice. Conflictul are, însă, o puternică tentă romantică și nu vom fi sur¬prinși să îl legăsini — ca și pe acela al lui Manfred — printre izvoarele de inspirație ale picturii lui Delacroix. „Nicăieri în altă parte Byron nu a dezvăluit nia-\' clar separarea dintre dorința sa de libertate, de dreptate firească, și sentimentul că e, totuși, necesară o autoritate ordonatoare\"2.
Sardanapal — scris, ceva mai devreme, în același an — proiectează acțiunea pe un fundal cu totul diferit, acela al istoriei străvechi — Asiria din vremea regelui care a lăsat amintirea setei sale mereu nepotolite de fast (și el erou al unei foarte semnificative compoziții a lui Delacroix). Regele din Kinive se lasă în voia dorințelor voluptoase și, cu toate că păs¬trează în adîncul sufletului intenții dintre cele mai generoase, nu poate să se împotrivească răscoalelor pe care nepăsarea lui le provoacă, la fel ca și violența nestăpînită a lui Faliero. în viziunea lui Byron, Sardanapal e modelul suveranului luminat, brav, supunîndu-se intereselor supușilor făi; „în ceea ce privește temperamentul, omenia, curajul mergînd pînă !a sacrificiu, Sardanapal ilustrează idealul comportării unui conducător, în sistemul byron;an de valori\"3.
Dacă aceste trei drame au eșuat în încercarea lui Byron de a transforma teatrul englez și de a întemeia o tradiție clasică engleză, aceasta s-a în-tîrnpiat, negreșit, pentru că „ele au apărut în momentul de culme al ro¬mantismului și pentru că, în spiritul lor, erau mai curînd europene și ita-iienești decît clădite în sensul tradiției naționale\"4. Indiferent dacă Marino
1 E.D.H. Johnson, „A Political Interpretation of Byron\'s Marino Faliero\'\'. în Modern Language yuarterly, Iii (1942), p. 425; citat în Paul G. Trueblood, op. cil., p. 105. 1 M.K. Joseph, op. cit., pp. 114—15. •Paul G. Trueblood, op. cit., p. 105. \' W.J. Calvert, op. cil., p. 172.
1
Faliero reprezintă punctul cel mai înalt al eforturilor lui Byron de a crea o dramă clasică, așa cum crede Rutherford, sau dacă această calitate o înde¬plinește Sardanapal— pe care o preferă Joseph —, criticii sînt, aproape în unanimitate, de acord că toate cele trei drame laolaltă constituie o etapă importantă în încercările continue ale lui Byron de a descoperi forme poe -tice noi, adecvate exprimării unor complexe stări de spirit. „Se cuvine să-l recunoaștem pe Byron ca pe un pionier al epocii sale: lui îi revine me--ritul că, în plin romantism, s-a integrat în neîntreruptul efort ce a marcat istoria literaturii engleze de la Shakespeare pînă în zilele noastre de a așeza drama poetică «pe un temei contemporan funcțional»1. Asemenea lui Elioi sau lui Yeats, în secolul nostru, Byron „a înțeles nevoia de a regîndi și a reformula chestiunea expresiei dramatice și de a-i găsi noi modele; la fel ca succesorii săi, el merită să i se acorde acest credit, indiferent de succesul sau eșecul cutărei sau cutărei piese\"2.
Și să nu uităm că, dacă premiera lui Marino Faliero nu a însemnat neapărat un succes, fără să fie nici un eșec, în scliimb Cei doi Foscari, bene¬ficiind, în 1838, de interpretarea lui Macready, cel mii de seamă actor englez al vremii, a reprezentat un adevărat triumf: „asistența, în picioare, a ovaționat, fluturîndu-și batistele\"3, iar psste cîțiva ani Verdi va compune o operă al cărei libret era bazat pe textul dramei lui Byron. Și Sardanapal, pus în scenă tot în 1838, de Charles Kean, a fost, foarte bine primit de pu¬blic, deși, din nefericire, tăieturile operate în text diminuaseră mult sem¬nificația morală și, o dată cu aceasta, și interesul tematic al dramei. Să constituie dramele din 1821 dovada unei paradoxale anticipări a gustului spectatorilor din perioada în care se conturaseră îndeajuns de precis direc¬țiile unei reacții antircmantice?
Ultima dramă terminată de Byron (1821—22) este Werner, dedicată lui Goethe; în prefața ediției din 1822, poetul mărturisea că, în 1815, începuse să scrie o piesă care era, de fapt, adaptarea unei povestiri gotice, Krvits-ner, citită de el în copilărie4. După șapte ani, el se întorcea la povestirea germană și crea o veritabilă dramă gotică, în care apar bandiți, castele ruinate, uși secrete, neașteptate schimbări ale destinului, misterioase în¬rudiri descoperite miraculos, un fiu pierdut și regăsit, un personaj ale cărui dimensiuni eroice „sînt prea mari pentru a se potrivi cu viața adevărată\"5. Cu alte cuvinte, o întreagă recuzită caracteristică întru totul convenției goticului, culminînd cu. spectaculoasa dezmințire a așteptărilor specta¬torului care încearcă să-l ghicească pe criminal.
1 Paul G. Trueblood, op. cit., p. 105. 1 31.K. Joseph, op. cit., p. 112. \'Martin K. Xurrai, op. cit., p. 104. 4 Vezi Francis M. Doherty, Dijron, Londra. 1968, p. f). Ibii.
706
Drama nu se limitează, desigur, la efectele realizate în tradiția nara¬țiunii gotice; ea conține o dezbatere privitoare la păcat (în speță, la păcatul moștenit, ceea ce aruncă lumină asupra unei dureroase obsesii a lui Byron). Contrastul dintre tatăl care detestă violența și fiul —ucigaș cu sînge rece — e caracteristic drimelcr byrcniene, iar exegeții au crezut că pot iden¬tifica surse elisabetane (Henrie al IV-lea, Partea întîi și Eenric al V-lea ale lui Shakespeare1). Și, mai presus de orice, ei au apreciat fără rezerve versul energic, fluent, adesea scînteietor.
ScristoMn 18gg fdarjmMcat. cum se știe, în 1824), fragmentul dra-JmA \'.kMu^.mteipretat adesea ca „o appTă rejr.cheie
perioada dramelor \"concepute în spirițul_«n\'sfcÞe?or\"2. In realitate, chiar șî așa cum Ira rămas~3e~te-B7TTJTÎ7 cele cîteva scc^ieTiără să închege o ac¬țiune dramatică, spun, totuși, mai mult. Povestea propriu-zisă e_simplă, un amestec de roman gotic și de drgmă~lavigtiana: un ghebos, Arnold. e_ T vizitaț_de~TTrăvbl care-i TJTOpumTun schimb bizar: un trup superb pentru^ \"că/rin a r. 111 in; cnrp cocoșat. Cei doi, într-un cuplu care le-a evocat unora \" pe _Don_Quiioțeși pe Rfl.-nrjin3, pnme,sc. să făptuiască isprăvi de vitejie^ drnrniil loTlîîicîndlît7Þ\"1îăTaEoma, la asediul șijajejuirea căjeiajanidpă. „Dar, încă din prima scenă, ascultăm cuvintele grele ale nn_eijmame_ce-i *\"\"rppTnsRa.7ă. l^iița1^b^TifiTÞrnțațfia:_£OYada tristă că _ocara pe care j-a ăzvîriîse~o\"dinioară proprîaTa mamă îl uimirea pe Byron după atîția ani. Cu toate că A^noldjiu e deloc un erou byronian: el suferă îngelTftrgr.-fnră-să se răzvrătească și socotește, la un moment dat, că singura rezolvare \" e sinuciderea (dar e salvat de „un bărbat înalt și negricios\" care apare, \"~cu un efect tipic romantic, din pîcja adunată în jurul unei fîntîni). S-a \'oEservat cu dreptate că, dintre cei doi, Diavolul — suav, spiritual, arogant, disprețuitor — se apropie mai mult de portretul poefiihiy Cu tnatp. ț-.ă si_ la Arnold se deslușește clar un_grgoli_u_a_I infiimită\'tji(dț pildă, o sinmifi-•^TTafivă evocare a, luijnrrmr_£cl Șchiop, cei care a putut să învingă natura \' potrivnic â, evocare ce păstrează ceva din mîndria cu care Evron își amintea r\"\"\"fle izbînziie sale sportive din anii de școală).
Schimbarea schilodului urma să încheie o direcție a dramaturgiei byroniene inaugurată de Manfred și care se dezvoltase paralel cu piesele istorice de factură neoclasică. Cu un an înainte de a fi început să scrie drama lui Arnold și a transformării sale, Byron compusese două „mi stere\", reinterpretări ale unor legende biblice cuprinse în cartea Geneici. Ur.a dintre ele, Cer și pămînt, e socotită de unii comentatori a fi „prima parte a unui poem neteiminat\"4. Istoricii literari au pus în lumină influența lui
1 Vezi ibid.; M.K. Joseph, op. cit., p. 101; \\V~.J. Calvert, op. cil., p. \'Vezi M.K. Joseph, op. cit., p. 104. 3 Vezi Franeis M. Doherty, op. cil., p. • Idim, p. 122.
708
l
. 100.
Siielley, evidentă mai ales în stilul coral al dramei1. Tema centrală e aceea a dragostei vinovate, prezentă în multe poeme ale sale; aici, ea e tratată îndeajuns de confuz și nu se poate ști ce pedeapsă le așteaptă pe fiicele lui lafet care au păcătuit cu îngerii. Singurul lucru care se poate bănui e că ele sînt sortite nimicirii, de vreme ce sint urmașe ale lui Cain, ce] care stîrnise cîndva mînia neiertătoarei divinități.
Speranța lui lafet de a vedea lumea salvată din ucigașul potop e spulberată de Duhurile răului, a căror ironie sardonică e, parcă, o prelun¬gire a aceleia din Ghilde Harold: crîncena pedeapsă nu va schimba nimic și omenirea va avea parte de aceleași dureri, va fi supusă acelorași păcate, iar sancțiunea și răsplata vor fi la fel de nedrepte. Dumnezeirea e implicit învinuită de cruzime, hotărîrca ei de a distruge lumea cu toate frumusețile ei fiind un păcat cu mult mai greu decît acela pe care ar vrea să-l pedep¬sească. Blestemul pe care îl aruncă Dumnezeirii o mamă ce-și știe pruncul osîndit să piară în cataclismul dezlănțuit de o mînie rece și trufașă e grăitor pentru înțelesurile acestui „mister\", în esență foarte puțin scenic.
Deși se pare că a fost scris înainte d&Cerji^pămînt (tot în cursul lui 1821, dar imediat după Cei doi Foscari
ciuzie a unei meditații privitoare la destin\'ii orrmiui confruntat cu neîndu-^rarea forțelor mai puternice decît firava lui făptură, supusă suîerîntei si
morții.Modelul este, evident, mai curînd cel al misterelor medievale decît al tragediei neoclasice pe care îl urmaseră dramele compuse cu puțină vreme mai înainte. DSr sursele interpretării filosofice pot fi identificate în gîn-direa raționalistă a secolului al XVIII-lea, care se deslușește sub aparențele romantice ale multora din scrierile sale. în prefața dramei, Byron însuși Jși_recunoaste ca puncte de pornire Genesc^Moarlea lui Alei de Soloraon ^ Gessner jj — dj?\"^\"_~:teoria catastrofelor a lui Cuvier. Răzvrătirea împotriva divinității dcspotke era preluată, cu \'siguranța, din ParadiguT ~
\'călarrorleiprin spațiile stelare se afla în Gînăurile de — -f ?LÎL^^^-^2iJLl3li-Sh.eJLky, La fel de amalgamate sînt și sugestiile filosofice pe care Byron și-a clădit drama: jelcmente disparate ale dogmei calvine^ viziunea atomistă a, iui Lucretiu.s7lîelsmurTui Pope, ideeajjlurîtătii lumilor a Iui\'. Bernard de_ Fontenclle, „degenerarea organică\" a lui Buffon, „preadamismul\" „că¬lugărului\" Lewis și, firește, așa cum preciza el însuși, teoria cataclismelor ciclice a lui Cuvier2./Cat« e scrisă într-o vreme ce despărțea prăbușirea credințelor fundamenTStfste, șjmjinită cu adîn.că pioșenie pe textul biblie, dejțpjjjiția sintMplnr hinlngjf.n și ort.ningjf.p alp. Ini Darwin și Charles Lvell.
byronian, cu sensul implicit al vastului spațiu cosmic, e esentia.]-mente modern\"3.
1 Herbert Read, op. ciL, p. 33.
\'Vezi M. K. Joseph, op. cii., pp. 117 — 21.
1 Pau! G. Trueblood, (.p. cit., p. 109.
M
Asemenea lui Manfred și lui lafet, Cain e mistuit de întrebări\\pri¬vitoare la sensul destinului uman. El este eroul corîliillilaui dintic bum
ftrabu-
s.sindu-se sub povara ei; încercarea lui_de a rezolva conflictul dintre injus-ii.tia~cosm.ică\"și propriul ^saTT\'gMț dedreptate e zadarnică. I se par odioase
și cruzimea Divinității și cea a sacrificiului pe care dăruiește drept ofrandă. Cain e un fanatic al rațiunii inflexibile. aduce_ pe_ lume moartea: și cea dinții moarte e o crimă.
Evoluția ideilor lui Byron, de-a lungul celor cinci ani care despart compunerea celui de-al treilea cînt al lui Ghilde Harold de publicarea lui Cain (Werner și Cer și pămînt, scrise la scurtă vreme după aceea, reflectă atitudinea filosofică și morală ce definește „misterul\" din 1821) conturează despărțirea de panteismul romantic și respingerea hotărîtă a viziunii unei „naturi binevoitoare\", adoptarea unui pesimism evoluționist în Cain și în dramele care îl vor urma (Don Juan, scris, cum se știe, în aceeași pe¬rioadă, va consemna aceeași semnificativă devenire a personalității poetu¬lui). Protestul violent care a întîmpinat publicarea lui Cain, in decembrie 1821, învinuirile de „blasfemie\" reprezentau, de fapt, opoziția aristocra¬ției conservatoare și a puritanismului față de întreaga operă a unui poet răzvrătit.
Dramaturgia lui Byron cuprinde, la fel de expresive și de semnificî-tive ca și poemele lui, înțelesurile unei ireductibile revolte împotriva ponci¬furilor, a injustiției și a prejudecăților morale și sociale.
Dan GRIGORE8CU