De-ar fi…
de George Florin Cozma(2005)
1 min lectură
Mediu
de-ar fi să strig acum despre Noroc,
cu sângele aș face-o, nu cu glasul –
cu sângele acesta ce mi-l joc
sub steaua care-mi vede bun-rămasul;
dar pân-atunci, să știți că nu mă dau
nici dulcii amintiri a maicii mele! –
sunt om gândind, iar cupa ce mi-o beau
e-a lui Isus: trufașă-ntre oțele…
țintiți cu grijă carnea mea de lut
și umiliți-mă pe viața toată –
am fost nemuritor de la-nceput,
sub sabie, în flăcări sau sub roată…
țintiți! prin golul ce se va isca
în urma plumbilor, căutătura
vi se va scurge-n lut… și-asemenea
o vor urma și gândul și făptura…
de-ar fi să strig acum, aș fi doar eu
și nu m-ar auzi nici Dumnezeu