3.
( Eu - albit de versuri... )
de George Florin Cozma(2010)
1 min lectură
Mediu
Eu – albit de versuri,
tu – încercănată umbră,
alergăm prin soare –
urmă după altă urmă,
încruntînd lunete foarte pămîntene;
pentru limpezire, mai tăiem din vene
și suntem, o clipă, focuri boreale,
verzi protuberanțe și albastre ale
gerului – pe toată stelăria domn.
May, murisem oare
de-ai țipat prin somn?
Din vol: \"Oglinzi în rouă\"