Băiatului Elis
traducere de Petre Stoica
de Georg Trakl(2005)
1 min lectură
Mediu
Elis, când mierla cheamă în neagra pădure,
Să știi că e sfârșitul tău.
Buzele tale sorb răcoarea albastră a izvorului de munte.
Lasă, dacă fruntea ta potolit sângerează
Străvechi legende
Și tâlcul tainic al zborului de pasăre.
Dar tu străbați cu pas vătuit
Noaptea ce-atârnă plină de ciorchini purpurii
Și brațele ți le miști mai frumos în albăstrime.
Sună răsura
Unde-s ochii tăi de lună.
O, Elis, ce mult e de când ai murit !
Þi-e trupul o zambilă
În care un schivnic își înmoaie degetele de ceară.
Tăcerea noastră-i un hău negru
Din cre iese uneori o vietate blajină
Ce pleoapele grele și le coboară ușor.
Picură pe tâmplele tale o rouă neagră –
Ultimul aur al stelelor prăbușite.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Georg Trakl
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Georg Trakl. “Băiatului Elis.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/georg-trakl/poezie/baiatului-elisIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.