Ascet la baraca de tir
de Gellu Naum(2009)
1 min lectură
Mediu
Dimineața și seara stăteam la baraca de tir câștigam obiecte
lei albi pe care îi dăruiam cu generozitate
odată a venit o persoană care avea sprâncene pictate
o iubeam nemaipomenit așteptam să-mi vorbească
avea o plasă neagră pe picioare
o îmbrăcam mă plimbam cu ea prin oraș
ceilalți erau liniștiți ce conta o persoană
își trăgeau bezna pe cap ca pe o pătură călduroasă
câțiva făceau și glume ea îmi punea o mică mână pe umăr pe
calea Floreasca
pe acolo nu mai știu când fusese un hipodrom noaptea se mai
auzea tropotul cailor
câte un jockeu trecea plângând în hohote prin mijlocul
străzii
eu nu scoteam o vorbă ea mă ținea de umăr
ceilalți își rezemau coatele de masă se bucurau de fiecare fum
de țigare
* Cealaltă parte; Editura Cartea Românească; 1991