au lasat o piine pe masa, jumatate arsa, jumatate alba, cu coaja ciupita, rupta-n farime ca fulgii pufosi de zapada. si imi pare noua, si

Păstrez în amintire gesturile Acelor ce mi-au dat – ofrandă – apa. În valea Rio Blanco izvorăște neastâmpăratul Aconcagua, acolo vroind să

în românește de Paul Alexandru Georgescu Bogatul miez al rozei sângerii E bogăția ființei tale vii. Lasă-ți, ca roza, inima-nvoltată. Nu te

Tăietorul de lemne în românește de Ion Frunzetti Rămase-ntins pe iarbă De trudă tăietorul, Și adormi-n aroma De pini tăiați de

El mă sărută, și iată-mă acum alta, alta prin pulsul venelor sale, care-l dublase pe-al meu, prin respirația altuia pe care o simt în respirația

Aceasta apa salcie si trista, ca un copil pedepsit inainte de a veni pe lume, moare. Linistit pomul, linistit vintul ; o, si-n

Ora serii e cea care-și lasă sângele desfășurat peste munți. Cineva în această oră suferă ; o femeie-și pierde, nedumerită, în această

Azul loco y verde loco del lino en rama y en flor. Mareando de oleadas baila el lindo azuleador. Cuando el azul se deshoja, sigue el verde

Ojitos de las estrellas abiertos en un oscuro terciopelo: de lo alto, ¿me veis puro? Ojitos de las estrellas, prendidos en el

¡Ay! ¡Juguemos, hijo mío, a la reina con el rey! Este verde campo es tuyo. ¿De quién más podría ser? Las oleadas de la alfalfa

Hay países que yo recuerdo como recuerdo mis infancias. Son países de mar o río, de pastales, de vegas y aguas. Aldea mía sobre el Ródano,

A Ribeiro Couto País de la ausencia extraño país, más ligero que ángel y seña sutil, color de alga muerta, color de neblí, con edad de

Todas íbamos a ser reinas, de cuatro reinos sobre el mar: Rosalía con Efigenia y Lucila con Soledad. En el valle de Elqui, ceñido de cien

I Ruth moabita a espigar va a las eras, aunque no tiene ni un campo mezquino. Piensa que es Dios dueño de las praderas y que ella

Se va de ti mi cuerpo gota a gota. Se va mi cara en un óleo sordo; se van mis manos en azogue suelto; se van mis pies en dos tiempos de polvo.