Poveste
(Era odată) - din revista Alge, II, nr. 5, 13 feb./1931
de Fredy Goldștein(2011)
2 min lectură
Mediu
Era odată care nu s\'a povestit: era un moș și o babă. Nu un moș și-o babă... un curcan.
El a dat fuga la biserică și cu nasul peste cap a înviat-o pe curcana. Și s\'a dat de 3 ori peste cap și s\'a făcut păsărică moșul și baba; și s\'a dat peste cap și s\'a făcut aeroplan, și a sburat, a sburat, a sburat...
A țipat baba. Moșul nu a țipat.
S\'a dus departe la o pădure și un hoț a vrut s\'o prindă pe aeroplană ca s\'o împuște.
Odată s\'a dărămat cerul peste el și s\'a reparat singur; dar el era mort,
Odată buf, buf, buf cu tunul: era un răsboi.
Tosi au murit aproape: buf, buf, buf cu tunuri. Numai patru mai era: buf, buf, buf cu tunurile și era ploaie multă.
A doua zi era general: buf, buf, buf cu toate tunurile; și câteva tunuri erau stricate că le-a dat jos pe oameni. Și un tun i-a dat în haină și în mână și a plesnit.
Și calul era mare cât un cer.
Ovrei tosi, rușii, românii, tosi, tosi.
Moldovii tosi, ho! ho! au murit.
- Mă! cât costă chitanțele astea.
- Ia dă chitanțele astea. Îi dă cu tunul și îi ia toate chitanțele.
Vine o cucoană și îi spune:
- Ai luat, domnule, toate chitanțele dela un om bătrân?
Vine la el un soldat.
- Poftiți în timpul războiului...
Se duce repede să ia tunuri, până n\'a mai avut tunuri și a luat pușca și sabia.
- Pe ăsta să nu-l omoare... Omorâți pe fata aia, buf, buf.
La înmormântare o învie. S\'a dus, s\'a dus, s\'a dus, în timpul răsboiului - povestea tata - chitanțele le-am mâncat cu tunuri.
În țară era regele. Vede pe principesa îmbrăcată în căpitan-general. Crede că nu-i pușcă adevărată și o împușcă.
Și-a murit omul ăla.
- Am să te pun la colț... Nu ți-am zis?
- N\'am auzit.
- Ei, te iert! Altădată să nu mai faci
Și el s\'a făcut mare general.
Și săreau tosi ochii dela general.
O mână era pe un pom, o altă mână pe alt pom și o picioară pe un mort.
Și oamenii săreau pe cer și a rupt tot. cerul și buf, buf... și gataaaa.