Bând coca-cola cu tine

e chiar mai nostim decât să mergi la San Sebastian, Irun, Hendez, Biarrity, Bazonne
sau să-ți fie rău de la stomac pe Travesera de Grecia în Barcelona
în parte fiindcă în bluza orange ești un mai bun mai fericit sfânt Sebastian
în parte datorită iubirii ce ți-o port, în parte datorită iubirii ce o porți tu iaurtului
în parte datorită fluorescențelor lalele oranj din jurul mestecenilor
în parte datorită tainei ce-nvăluie zâmbetele noastre-n fața lumii și a statuilor
când sunt cu tine-i greu de crezut că poate exista ceva tot atât de neclintit
și solemn și definitiv neplăcut ca statuile când prin fața lor
în lumina caldă de ora 4 a New York-ului hoinărim în derivă tot
apropiindu-ne și depărtându-ne asemeni unui pom respirând prin ochelarii săi

iar galeria de portrete pare a fi complet fără chipuri doar vopsea
îți vine să-ntrebi de ce și-a mai băut cineva capul cu ele

te privesc
și prefer să te privesc pe tine mai curând decât toate portretele din lume
exceptând poate uneori Călărețul polonez și oricum el se află la Frick
unde slavă cerului n-ai fost deci putem merge împreună prima dată
și faptul că te miști atât de frumos rezolvă cumva problema futurismului
după cum acasă nu mă gândesc niciodată la Nud coborând o scară sau
la repetiție la vreun desen de Leonardo sau Michelșangelo care cândva m-au făcut praf
și la ce le-au slujit Impresioniștilor toate cercetările făcute
când niciodată n-au aflat persoana potrivită să stea lângă pom când scapătă soarele
sau vobind de-astea lui Marino Marini ce nu și-a ales călărețul cu aceeași grijă ca și calul
îți pare că toți au fost cumva frustrați
de o trăire magnifică
care nu va fi irosită-n cazul meu drept care
ți-o și relatez


traducere: Constantin Abăluță