Poem de buzunar
de Filip Brunea-Fox(2008)
1 min lectură
Mediu
- Dacă ați fi cel puțin poloneză, doamnă, numele dumitale s-ar plimba toată noaptea pe cer:
- Dar sunt...
- Pardon. Dacă ați fi cel puțin spaniolă, ați avea un câine alb, o mamă cameristă, în fața inimii un șofer-prinț și-n fiece ureche un candelabru de diamant.
- Sunt...
- Admiteți ca un tren să poată trece prin tine ca un fior? Și o țară. Și o stea. Și o oră! Și...
- Dacă ați fi dansatoare, v-aș învăța cum să beți șampanie fără să râdeți, cum să purtați ochi negri - sunt foarte la modă - și cum să vă sinucideți primăvara, numai 24 de ore.
- Domnule bancher, exagerați, sunt dansatoare...
- Daca ați avea numai 30 de ani, - nu-mi arătați dinții, sunt convins -, v-ar chema Ludmila, - nu-mi exhibați pașaportul, știu - ați avea un picior bine întins pe ciorap, o cruciuliță de păr și o poșetă plină cu țigări, cărți de joc și adresa unui mamos.
- Domnule, etc.
Scena s-a petrecut aidoma. Domnul i-a tras o palmă. Femeia a țipat foarte încet să n-o audă pruncul din stomac.