Capricii rătăcind prin veac Ne pot reda din ce-am pierdut Și-am plâns cândva cu plânsul mut Al celui singur și sărac ? O! Câte tac și fără

nu închide ochii când m-aplec spre tine las să-și oglindească ființa nevăzutul sferica lumină ce și-a stins sărutul sieși reflectată-n aura-i

Durerile sunt ale seminței bolnave Astfel și artele la vârful crizei morale s-au rătăcit uitând de logica zilnicei morți strălucite genii, în

Miracolul ( varianta din April) Aud nonameteria râzând Dimineața e starea mea încă umană Ceasul meu inversează

O! Ce miracol! Mă trezesc, reiau mișcarea îmi botez privirile mă spăl pe dinți beau un ceai de măceșe plec în oraș dau binețe schimb priviri culeg

Trăiau în nebunia generală A dezdumnezeirii-n pielea goală Cei omogonici versus cei profani Sărmani cu duhul- buhul de golani Ori de barabe