Sub un cireș retezat, Cehov își crește puiul de mâță. Pisoiul e alb, a crescut cu lapte de vacă. În grădina presărată cu frunze de cireș, pe

zilnic mă bag în coșciug cu necunoscuții împreună în grabă bat cuie în propriul coșciug și mă duc în oraș să mă înhumeze de

nu știm de unde venim nici încotro ne vom duce ne adună hazardul și iubim doar ca să ne-aducem aminte așa cum zăpada cade tăcut de

ceasul dimineților primăvara ca laptele cald îngerii fac gimnastică în livadă și deznoadă muguri în pomi sub cupola divină de sticlă tu

peste buruieni seară mi-a citit cineva abandonată epistola de iubire împăturită în două? (Din volumul „Poezie japoneză modernă”, Editura

- Scrum în scrumieră. Nu se mai înalță nimic. Asemenea vieții tale. Îți bat cuie în ușă. Nimicul dichisit cu ghirlande de flori. Cât e de

un copac uriaș mărșăluiește pe străzi de tras îl trag coarnele vacii ascuțite ca o sabie barbară de-mpins îl împinge amurgul primăvăratic își