Sari la conținutul principal
Poezie.ro

ultima indivizibilă celulă-a noastră - marea.

din Abece-Dor (1989)

de Emilian Galaicu-Păun(2009)

2 min lectură

Mediu
liberi de-a fi tot, ne-am smuls, ne-am despărțit
pân\' la glezne, până la genunchi, pân\' la îngemănarea
cromozomilor în semnul infinit,
pân\' la mâini, pân\' la urechi, sprâncene... liberi
de-a fi tot, rămași ce-am fost a fi...
fluxul mării aruncat pe Limb ieri -
trupul nostru dornic de stihii.
apele s-au dus, ne-au mai chemat, ne cheamă-n
ultima indivizibilă celulă, matcă-sâmbur...
însă pe nisip, perechi, urme de oameni...
simetrie axială... și iluzia: nu-s singur!
simetrie axială... și iluzia: nu-s singur!
fiindcă-am fost ca niciodată - forme
siameze - pierderea mă sperie
o! părinții mei, părinții tăi, - enorme
foarfece, ne-au decupat odată din materie
de filozofie: \"unu fără unu este unu\".
\"moare numai cine-o să se-mpartă\".
liber de-a fi tot, rămâi - ne-adună
ultima indivizibilă constantă.
liber de-a fi tot, rămâi - dacă te doare
singura ta formă, singura ta viață,
neputințe pluricelulare
de părinte, carpen, lup, verdeață,
de iubită, de-al tău frate geamăn,
de cioban, mesie, ghilotină,
de vieru, miorița, geam în-
spre europa, joseph k., de violină,
de 1907 (o mie nouă sute șapte),
\"unsprezece elegii\", de porc de câine,
de-a-ncerca oricare ALTÃ moarte
dacă nu te strânge, dacă-ți vine,
de lehuză, abator, icar, de vini
prea reale, telescop, imaginea
lui... fiindcă ai doi umeri, două mâini,
împreună-le pe piept la marginea
mării... liber de-a fi tot, rămâi... doar nu lua
marea de sub cap, pusă ca pernă -
e refluxul trupului-n celula
ultimă indivizibilă eternă
vale-a plângerii

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
An
Cuvinte
240
Citire
2 min
Versuri
41
Actualizat

Cum sa citezi

Emilian Galaicu-Păun. “ultima indivizibilă celulă-a noastră - marea..” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/emilian-galaicu-paun/poezie/ultima-indivizibila-celula-a-noastra-marea

Intrebari frecvente

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.