Fată cu zurgălăi, De floarea cărnii, sună! Albă, din flori de lac, Să te ridici spre lună. Și-spre inele vechi, Cu aurul pe lac. În parc

Curgea în cada zânelor aur. Să audă susurul, pândea băiatul. Se îmbăie, sgomotul încetă, Dar, când să fugă, le vesti palatul... Stăteau la