Baia
de Emil Dorian(2010)
1 min lectură
Mediu
Ca o pasăre\' necată
Mi te zbați în albioară,
Dai din aripi supărată
Și-ai voi să zbori afară.
Dar măicuța, când te scaldă
Te\'nvelește\'n scutec moale
Și prin apa lină, caldă,
Poartă mâinile domoale.
De la cap până\'n câlcâie
Bujorei de carne proaspeți
Vin pe rând ca să râmâie
Câte-o clipă\'n mână-i oaspeți.
Și-apoi iarăși scapă moale
De subt mângâierea mânii,
Pe când tu, cu brațe goale,
Îți acoperi, pudic, sânii.
*Preluată din revista Gândirea, I, nr. 9, 1 septembrie 1921