Scut
de Emil Botta(2010)
1 min lectură
Mediu
Iubirea mă apără,
de aceea port
fruntea sus, în exil printre oameni.
Când ziua decade și când, spre apus,
Cumpăna liniștită se-nclină,
o, atuncea, de sus,
primesc o tristețe senină.
Ochii mei în extaz rătăcesc
spre adâncul fântânii unde stelele scapără.
O, de al stelelor dor ma topesc
și m-aș duce la ele,
dar Iubirea mă apără.
Cu graiuri nebune mă cheamă,
în lunci, cântătoare Undine.
Și când să le ajung, Piaza Rea
mă trage la dânsa: la mine, la mine !
Dar mă însoțește acel Cineva,
Iubirea, pururi cu mine.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Emil Botta
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Emil Botta. “Scut.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/emil-botta/poezie/scutIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.