Mi’am visat nașterea
de Dylan Thomas(2005)
1 min lectură
Mediu
Mi’am visat nașterea în sudoarea somnului, pătrunzând
Prin cochilia ce se rotește puternic,
Ca un mușchi director al unui burghiu, ducând
Prin viziune și prin nervul structurat.
Din limburile ce aveau mărimea viermelui ce ieșea
Târându’se din carnea crestată, mărșăluind
Prin toate armele din iarbă, metal
Al sorilor în noaptea omului topindu’se.
Urmaș către arzândele vene pline de stropul prețios al iubirii
O ființa în oasele mele, eu
Rostogolind bulgărele propriei moșteniri, călătorie
Silențioasă prin omul pregătit nopții.
Mi’am visat nașterea și am murit iarași, schija
Lovind în inima ce mărșăluiește, grotă
In rana cusută, iar vantul coagulat punând botniță
Morții, gurii sale ce a mâncat explozia.
Aprig, în cealaltă moarte a mea am facut dealurile, recolta
De cucută și tăișurile, rugina.
Sângele meu deasupra liniștiților morți smulgând
Din iarbă cea de’a doua luptă a mea.
Iar puterea era molipsitoare la nașterea mea, a doua
Ridicare a scheletului și
A doua jertfire a golitei fantome, umanitate
Scuipată dintr’o resuferita durere.
Mi’am visat nasterea in sudoarea morții, căzut
De două ori în hrănitoarea mare, devenit
Relicvă a adamicului ocean primordial, viziune
A noii puteri a omului, eu caut soarele.
traducere
dan mihuț