Nocturna ultimei nopți
din Quasi (1930)
de Dumitru Iacobescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Fotolii largi, penumbră gri, frig umed, și puțin
Parfum de roze albe în declin...
Iar noi tăcem:
În jurul nostru liniștea suspină
Mai senzitivă ca o violină,
Și fiecare vorbă ce am spune
Ar rupe armonia unei strune.
În gesturile tale mă cufund,
În gesturile tale ce ascund
Ceva convalescent sau muribund.
Penumbră gri, frig umed - și târziu
Au leșinat molatec trandafirii,
Iar în oglinzile destăinuirii
S-a reflectat imensul tău pustiu.
Și totuși,
Ce dulce-i să privești cum liniștit
Plutește-ntre pustiu și infinit
O lună roasă, tristă, demodată
În care doarme stinsul altădată.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dumitru Iacobescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Dumitru Iacobescu. “Nocturna ultimei nopți.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/dumitru-iacobescu-0035235/poezie/nocturna-ultimei-noptiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.