Și polaia vine albă...
de Dragoș Vicol(2010)
1 min lectură
Mediu
Si ploaia vine albă, densă, caldă
Pe culmi, peste poieni, peste genuni
Stau arborii cu palmele întinse
Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună.
Alunecînd printre nervuri și aripi
Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii -
Și cețuri albe se preling din piscuri
Și-n ceață, însetați, rotesc vulturii.
Și vine-un ceas când umbrele pășesc
Printre copaci, ca vulpile roșcate -
Când peste ramuri plouă cu-nstelări
Și totul iese din singuratate -
Un ceas când mușchiul fumegă usor,
Când lemnul viu, lovit de stele, sună,
Când cerului îi este dor de munți,
Iar munților le este dor de lună...
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vicol
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vicol. “Și polaia vine albă....” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/dragos-vicol/poezie/si-polaia-vine-albaIntrebari frecvente
Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ERplus că ai introdus textul cu greșeli, chiar și la titlu.
polaia?!
polaia?!
0
cu atât mai mult pentru textele postate în biblioteca virtuală.
autorul introdus are datele aproape indescifrabile din cauza programului folosit de tine.
mulțumesc