Trudit de veghe, ațipii în zori. În vis, plutind pe valuri de lumină, Mă pomenii deodată \'ntr\'o grădină De roze ce, regine printre flori, Mă

Când limba grea de fier izbea-n aramă Și clopotul – smucit – pornea să sune, Chemând toți oamenii la rugăciune, Cum chiamă pe copiii săi o mamă;