Nocturnă
de Delmira Agustini(2004)
1 min lectură
Mediu
Montat în noapte lacul sufletului tău pare
O pînză lină de cristal tîrziu pe care
Ai insomniei mele păienjeni o-nfiripă.
Spumă de ape sacre în vas de alabastru,
Oglindă dînd sclipiri mai mari oricărui astru
Și reflectînd abisul vieții-n cer, o clipă.
Eu, lebădă fugară, las urme-nsîngerate
Pe lacuri – și-mi iau zborul cu sîngerîndă-aripă.