Rebeline
de Daniil Harms(2002)
2 min lectură
Mediu
-- Beți oțet, tovarăși – a zis Șuiev
Nimeni nu i-a răspuns.
-- Tovarăși! – a strigat Șuiev – eu vă propun să beți oțet!
Nimeni nu i-a răspuns.
Macaronov s-a ridicat de pe fotoliul său și a zis: -- Eu socotesc binevenită ideea lui Șuiev. Haideți să bem oțet!
Rastopiakin a zis: -- Eu n-o să beau oțet.
În acel moment s-a lăsat liniștea și toată lumea a început să se uite la Șuiev.
Șuiev stătea cu fața nemișcată. Nu era clar la ce se gândea.
Trei minute trecură. Șuchov a tușit ușor. Rivin și-a zgâriat gura. Kaltaiev și-a potrivit cravata. Macaronov și-a mișcat urechile și nasul.
Și Rastopiakin, lipit de spatele fotolului său, se uita ca și indiferent înspre sobă.
Șapte sau opt minute trecură.
Rivin s-a ridicat și a ieșit din cameră pe vârfurile picioarelor.
Kaltaiev l-a urmărit cu ochii.
Când ușa s-a închis în spatele lui Rivin, Șuiev a zis: -- Deci. Rebelul a plecat. La dracu’ cu rebelul!
Toți se uitară unii la alții surprinși, iar Rastopiakin își ridică capul și-și fixă privirea pe Șuiev.
Șuiev zise cu fermitate: -- Cel care se revoltă e un ticălos!
Suchov, cu grijă, pe sub masă, strânse din umeri.
-- Eu sunt pentru a se bea oțet – zise Macaronov încet și privi la Șuiev așteptându-i reacția.
Rastopiakin a sughițat și, de rușine, s-a roșit ca o fecioară.
-- Moarte rebelilor! – strigă Suchov, dezvelindu-și dinții negri.
AP