***
de Daniela Crăsnaru(2011)
1 min lectură
Mediu
Curând ai să vezi cum alerg prin zăpadă spre tine,
cum brusc mă izbesc
de zidul din sârmă ghimpată,
cum pe filigranul metalic acoperit de ninsoare
sângele pieptului meu sfârtecat
lasă o roșie pată.
Ea înghite repede, repede
întregul zid,
ea cuprinde cu vremea tot albul din jur,
ea urcă la cer
ca o imensă pânză fierbinte.
De dincolo de zidul acela ochii tăi văd:
un pumn de cuvinte.
februarie