O lebădă cu mierla vocii, pe vioara ochilor, cu așternutul pasului de ploaie rară. Peste un râu crescut între două mâini, ochiul peștelui curge

Conu Nicu își îmbrățișă câmpurile, cu o privire lacomă, ca de hultan, ca de lup hămesit. Cât de dragi îi erau și cât de amarnic se luptase pentru