DAMIAN URECHE›Poezii

Sunt oameni ce nu-l pot visa pe Eminescu, oricât s-ar strădui, și-ar vrea să-i vadă măcar sandaua într-un vis, sau pleata,-n care decembre

În cercul verii simt un dor, Se zbate inima-n decor, Se zbate grindina-n gutui, Dacă nu vii, să vii să-mi spui! Și totul pare-a fi normal Ca

Șarpe de-ntrebare veninoasă... Cine azi pe brațul lui te ține? Ce noroc că nu-ți mai aud pașii... Te-am uitat. Mi-e tare dor de tine !

Dacă mă ierți la deșteptare Dacă mă blestemi când te culci Pe lacuri negre și amare Tot se ridică nuferi dulci!

O femeie care-ți place Spuneau zeii din Olimp Fericit te poate face Dac-o părăsești la timp!

Frumoasă ești, ce mamă oare Þi-a dăruit surâsul fin? Pe două sute de cămile Te-ar cumpăra un beduin. Azi nu sunt ocrotit de

Gâlgâie orașul de femei, Blonde și suave și creole, Trec cu importanță pe alei, Nu-i nici una Ana lui Manole. Eva înmulțește din condei Fete

MOTTO: Să loviți în mine Când împart cu ștabii Două Bucovine Două Basarabii Dacă pace-nseamnă Liniște impusă Plânsul meu cântați-l Doar