Este o seară dumnezeiască de primăvară ce se topește ca o caramea de mentă sticloasă pe care o sugi o sugi până nu mai rămâne nimic

Îngropată în josnicul, amarul nisip al vieții mele fără chip tu doar, pasăre, îmi rămâi, diafana cochilie a cântului tău muzică fosilă toată