Baladă de om tânăr (II)
de Corneliu Vadim Tudor(2003)
1 min lectură
Mediu
Cum să vă zic? mă minunez de viață
ca de-un izvor de munte în pustiu
din fiece ungher al ființei mele
vin soli cărări vestindu-mi că sunt viu
în zori mă scol cu lauda pe buze
aprind lămpi mari de cuarț violaceu
simt cum pământul - pasăr de finix -
renaște din cenușă-n ochiul meu
Apoi se-nalță beat din pâcla nopții
un univers de vietăți stârnind
miroase-a seve tari și-a-mperechere
pe câmp erup vulcani de hiacint
columbe zugrăvesc pe cerul verde
un crucifix de crini miraculos
copiii zămisliți acum sub soare
au stele-n frunte ca de făt-frumos
Ce tânăr sunt! ce blând mă flagelează
blestemul meu divin de a trăi!
spun \"La mulți ani\" acestei lumi frumoase
în care văd lumina zi de zi
privesc în jur extatic și mă bucur
cât încă-i bine și mă mișc firesc
cât încă gust din vin și scriu poeme
cât încă-i pace, Doamne, și iubesc!
fii fericit ca mai traiesti o zi
ca zorilor le bei albastru sange
iar harta noptii o mai poti citi...