Corneliu Vadim Tudor

Avem un barbat intre noi si lumina ne luam din luminile ochilor sai e bland ca amurgul sfintind Bucovina si aprig ca Oltul vuind printre

Doar cine n-a trăit așa ceva doar cine n-a avut la poartă steagul nu poete ști cum fumegă o stea și-n prăbușirea ei îți arde pragul Nu poate

Adio, fratele meu geamăn Tristă duminică trăim. Om bun, și drag, și fără seamăn Abia acum te prețuim. Adio, forță a naturii Te-au pus pigmeii

Cum să vă zic? mă minunez de viață ca de-un izvor de munte în pustiu din fiece ungher al ființei mele vin soli cărări vestindu-mi că sunt viu în

Fii binecuvântat pe veci, poete îngenunchez la steaua ta și tac de-abia cutez, în nopți nemângâiete în templul tău să urc, să-mi aflu leac Îți