Scrisori persane - Scrisoarea I
Usbec către prietenul său Rustan
de Charles Louis de Secondad(2010)
1 min lectură
Mediu
La Ispahan
N-am poposit la Com decât o zi. După ce ne-am închinat la mormântul fecioarei care a adus pe lume doisprezece profeți*, ne-am continuat drumul și ieri, a douăzeci și cincea zi de la plecarea noastră din Ispahan, am ajuns la Tauris.
Rica și cu mine suntem poate printre cei dintâi persani pe care dorința de cunoaștere i-a îndemnat să plece din țara lor, renunțând la dulceața unei vieți tihnite ca să caute cu sârguință înțelepciunea.
Ne-am născut într-o țară înfloritoare, dar n-am crezut ca marginile ei să poată fi și cele a cunoștințelor noastre și nici ca lumina Orientului să fie singura care să ne lumineze.
Scrie-mi ce se vorbește pe acolo despre călătoria noastră. Nu mă cruța. Nu cred să fie mulți cei care mă aprobă. Adresează-mi scrisoarea la Erzerum, unde voi rămâne câtva timp. Adio dragul meu Rustan. Fii încredințat că în orice parte a lumii m-aș afla, ai în mine un prieten credincios.
(Din Tauri, în 15 ale lunii Safar, 1711)
Notă:
*Fatma, fiica lui Mahomed, soția lui Ali
Traducere: Ștefan Popescu