Dacă nu ar fi fost acea dimineață de toamnă, respirația încinsă a orașului decapitat, liniștea căzută ca o cortină vișinie, am fi

Sunt aici la marele banchet. În porțelanuri chinezești și cristaluri boemice Ni se servesc cuvinte. E un clinchet vesel și un aer

Tu povestindu-mi inevitabila instalare a circului în parcul cu gust de cenușă și boală doar gândul la tristețea cailor la ochii orbiți ai

Peste măr peste somn prin grădină circulă zvonul că aș fi osândit de soldatul pleșuv ascuns de moarte în humă prin cameră peste gard prin

Locuiesc în cuvânt. M-am mutat în el cu arme, bagaje și păcate Ignorând profeția părinților: Să nu-ți faci casă cu scară la cer Să nu te minți