Liber, VI
de Caius Valerius Catullus(2002)
1 min lectură
Mediu
FLAVI, delicias tuas Catullo,
ni sint illepidae atque inelegantes,
uelles dicere nec tacere posses.
uerum nescio quid febriculosi
scorti diligis: hoc pudet fateri.
nam te non uiduas iacere noctes
nequiquam tacitum cubile clamat
sertis ac Syrio fragrans oliuo,
puluinusque peraeque et hic et ille
attritus, tremulique quassa lecti
argutatio inambulatioque.
nam inista preualet nihil tacere.
cur? non tam latera ecfututa pandas,
ni tu quid facias ineptiarum.
quare, quidquid habes boni malique,
dic nobis. uolo te ac tuos amores
ad caelum lepido uocare uersu.
si traducerea lui Teodor Naum:
Lui Flaviu
De n-ar fi fara gratie si farmec,
O! Flaviu, tu mi-ai spune cine este
A ta iubita: n-ai tacea din gura.
Dar tu iubesti nu stiu ce jigarita
De fata s-a o spune ti-e rusine.
Daor noptile nu dormi tu singur: asta
O striga patu-mbalsamat de floare
Si de miresme (el zadarnic tace!)
Si pernele turtite amandoua,
Si scartaitul patului ce umbla,
Stricat si rupt, incoace si incolo,
S-acunzi desfraul la nimic n-ajuta.
Sa-ti spun de ce? Tu dac-ai fi cuminte,
N-ai fi cu trupul istovit, o! Flaviu.
Deci spune-mi de-i frumoasa ori urata
Draguta ta: in versuri dragalase
Vreau pe-amandoi sa va ridic la ceruri.