Sonet (Consolare)
din Umbre pe drumuri
de Barbu Solacolu(2010)
1 min lectură
Mediu
Nu-mi cere azi răspunsul dragostei ce-mi porți.
Mi-e amintirea-nvăluită-n nopți de gând,
Nu știu, a fost de mult sau poate-aseară, când
iubirea mea ți-ai tras-o singură la sorți.
Ne este sufletul închis cu mii de porți,
la fiecare străjuie un vis plângând,
și zăvorâta întrebare-nțelegând
ne-anină parcă licăriri în ochii morți.
Dar sunt statui ornamentale la intrări
stereotip în poza ultimei iertări.
Și totuși, ne vom strânge mâna, temători.
Vom face streașină privirii noastre-n zare,
uitând dovezile de mâine, știutori
că din uitări alcătuim o consolare.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Barbu Solacolu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Barbu Solacolu. “Sonet (Consolare).” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/barbu-solacolu/poezie/sonet-consolare-13938257Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.