Două afine coapte dezghețate din noapte. Din împânzitul lumii scutec se dezgolește micul pântec: curată făptură de lapte dospită în leagăn

Tot stând untdelemn blând, Omul a oftat gând. Popasul sus - cu dor - Căzu-n dar florilor.

Scânteie-n întuneric feeric. Solo malac, buimac vuiet blând - umblând - tunde unde ce bat sincopat haz de jazz geme turma cu

Îngeresc soare sec, din zăpezi petrec! Sub cer izbutit orb, lunec - arc alb, alb corb - purtat de curată daltă și săgeată spumei

Ce măruntă întristare copilului cu părul mare! Al prunciei alb semafor vestește vârsta lui Prier. ....................... Solemn ceremonial

Din tolba pogoanelor (în limba Canioanelor) cotcodăcesc trei feciori în năframele de fiori: - Ctitorește Zăbava!... - Ostenește

De-gea-ba... N-aflat-am nicăieri fir de fir, urzelii poleitului patrafir... Doar sori prin cosița părului tăiat (pentru băiat și degetul la

Nevăzut cânt încearcă vânt. Prin somn, vaier... Smintit aer duh a aprins șoaptă prin ins: Sus Jos Isus Hristos. Prin albul

Stropitoare neoprită diluată printr-o sită picuri des în bătătură (roșe tavă de untură) cerni mânie sugrumată ce o torni domol,