Vecinii
din ant. O mie și una de poezii românești
de Aureliu Busuioc(2010)
1 min lectură
Mediu
Am încercat să cânt în casa mea:
Vecinii adormiseră abia.
Atunci mă tolănii și eu în pat:
Își amintiră ei că n-au cântat
Mă pregătii înfrigurat să beau
Era târziu, vecinii se-nchinau.
Pornii atunci să plâng ce-aveam de plâns :
Vecinii mei râdeau voioși la prânz.
Cercai să spun soției că-s haini:
Soția mea plecase la vecini.
Strigai atunci degrabă la copii:
Copiii mei săpau la ei în vii.
Vroiam să-i cert. Dar nu se mai putea:
Vecinii chefuiau în casa mea.