În grădina Shugaku-in
de Aurel Rău(2009)
1 min lectură
Mediu
În grădina Shugaku-in, în țara Soarelui-Răsare, \"vizitator\", mă odihnesc. Din prispa Casei de Ceai am iată Munții de Apus și subt priviri, la câțiva pași, fața locului
și lacul scris cu cerneli de China, pentru-mpărați, e
un adaos la cele șapte minuni ale lumii vechi
și privirile, poduri sacre, rămân deasupra, abstracte și poate zei trec prin noi între lut și cer. Nu-ți dai seama
dacă acum ori niciodată e \"satori\" (spuneau: o cauți necăutând),
în timp ce-n dreapta bărbați din toate rasele, femei mai frumoase decât în visele preoților exclamă vesel - gândești că păsări Kalavinka - sub un copac înroșit de toamnă, avându-și frunzele mai frumoase decât petalele de cireși, primăvara. E-n legea locului
să nu se schimbe. Rămâne totul ca... sînt trei sute de ani. Cu mâini uitate pe genunchi, mă odihnesc. În față Munții de Apus, pe care-i vezi strălucind străini, când ziua-i clară. În spate Munții de Răsărit.
Noiembrie, 1971
* Micropoeme și alte poezii; Editura Dacia; Cluj-Napoca; 1975