Moartea florilor
din Poezii (1927)
de Alfred Moșoiu(2010)
1 min lectură
Mediu
Din vasul cizelat cu măiestrie,
Încins cu flori și ramuri argintate,
Petale roșii cad, înfrigurate,
În ritmuri lente de melancolie...
Sfărămături de viață, scuturate,
Păstrând adânc suprema lor tărie,
Împrăștie parfum în agonie
Și mor așa, încet, cu voluptate...
Un lung fior a străbătut în casă...
Pe ziduri albe, umbre noi se lasă,
Și vin apoi pe ele să se culce,
...Și nu știu, lampa nu mai luminează,
Sau ochii mei, închiși, subtilizează
Clipit asta nesfârșit de dulce...