Icoane șterse
de Alexandru Vlahuță(2008)
1 min lectură
Mediu
Privesc de la fereastră, gânditor,
Cum soarele se lasă-n asfințit,
Deasupra lui chenarul unui nor
Cu aur și rubin pare tivit.
Albastrul cerului acolo-i șters;
Din nor bizare forme se desfac…
Cum le-aș așterne-n ritmul unui vers!
Dar se topesc… Acum, parcă-i un drac,
În haină de argint înfășurat,
Stă drept și ține-n mână un stindard.
Acu-i un urs… dar iată… s-a schimbat…
I-un popă pletele-ncâlcite-i ard.
O clipă-l văd cu brațele în sus,
Dar flacările lacome-l cuprind,
Un nor de praf se-nalță la apus,
Încet a nopții umbre se întind…
În pacea asta sfântă din amurg
Ce trist lucesc a cerului făclii!
Iar clipele vieții mele curg
Din ce în ce mai reci și mai pustii.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandru Vlahuță
- Tip
- Poezie
- An
- 2008
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandru Vlahuță. “Icoane șterse.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/alexandru-vlahuta-0022176/poezie/icoane-sterseIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.